Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 430/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 430/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 430/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 430
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – D. M. Nuți
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea acțiunii civile formulate de către reclamanta M. F., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâtul M. G., cu domiciliul în C., .. 103, ., ., având ca obiect – acțiune în răspundere delictuală – declinare de competență.
Despre mersul dezbaterilor, s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei, la data de 30 septembrie 2015, când a pronunțat prezenta sentință.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ la data de 27 octombrie 2014, reclamanta M. F. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul M. G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea acțiunii în răspundere civilă, în baza unui drept de creanță, dar și cu trimitere la principiul îmbogățirii fără justă cauză să se dispună ca pârâtul să fie obligat să-i plătească suma de 97.483,55 euro, ce reprezintă prejudiciul pe care i l-a cauzat sumă ce i se cuvine în urma decesului soțului său, plătită de societatea de asigurare Axa Seguros în urma tranzacției intervenite în dosarul soluționat de Judecătoria de instrucție nr. 1 din Tarancon – Spania. Suma reprezintă diferența rezultată din 103.390,05 euro despăgubiri acordate de societatea de asigurare, din care s-au cheltuit cu repatrierea trupului 5.906,50 euro conform facturii nr. 301/08, sumă pe care pârâtul și-a însușit-o nelegal în baza mandatului autentic dat de reclamantă, pe care nu i-a restituit-o, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este nepotul din partea soțului său, decedat într-un accident rutier în Spania în data de 05 octombrie 2008, și neavând posibilitatea să meargă în Spania, l-a împuternicit pe nepotul său M. G. să se ocupe de repatrierea trupului dar și la soluționarea procesului, întrucât a avut încredere în acesta, pe care l-a crescut și iubit ca pe copilul lor.
A mai arătat că în anul 2012, a aflat că pârâtul a încasat banii reprezentând despăgubiri cuvenite reclamantei în urma decesului soțului său, încă din anul 2008
conform înscrisurilor pe care le-a obținut din Spania, în cuantum de 10.339,05 euro, din care cheltuieli cu repatrierea trupului au fost de 5.906,50 euro, restul de 9.748,55 euro fiind diferența însușită nelegal de pârât.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1635 și următoarele din Codul civil, art. 1349 și următoarele din Codul civil, art. 1357 și următoarele din Codul civil, art. 2523, art. 2537-art.2538 din Codul civil, art. 94 și art. 113 din Codul de procedură civilă, art. 3, art. 4 din Codul de procedură civilă.
Prin rezoluția din data de 27 octombrie 2014, instanța a pus în vedere reclamantei să transforme obiectul cererii în lei și să timbreze la valoare, iar la data de 14 noiembrie 2014, aceasta a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare conformându-se dispozițiilor date de instanța de judecată.
Prin Sentința civilă nr.104 pronunțată la data de 13.01.2015, Judecătoria A. a admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe invocată din oficiu și a declinat cauza având ca obiect pretenții formulate de reclamanta M. F. în contradictoriu cu pârâtul M. G. în favoarea Tribunalului Teleorman spre competentă soluționare.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria A. a reținut că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat restituirea sumei de 97.483,55 euro, iar prin cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei a precizat că obiectul cererii îl reprezintă suma de 454.916,22 lei.
Potrivit art. 94 pct. 1 lit. j din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților. În actuala reglementare, tribunalul este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță.
Obiectul cererii îl reprezintă pronunțarea unei hotărâri având ca obiect acțiune în răspundere civilă, în baza unui drept de creanță, dar și cu trimitere la principiul îmbogățirii fără justă cauză și este evaluat la suma de 97.483,55 euro, respectiv 454.916,22 lei, fapt ce ar atrage competența materială a tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 94-95 din Codul de procedură civilă.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2015 sub nr._ .
Prin cererea depusă la data de 24.02.2015 (fila 16 vol. I), pârâtul M. G. a solicitat în temeiul art.186 Cod procedură civilă repunerea în termenul de depunere a întâmpinării, susținând în esență că, a fost plecat din țară, nu a avut posibilitatea de a lua legătura cu un avocat și nu a știut că nedepunând în termen util întâmpinare va fi decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a ridica excepții.
Prin întâmpinarea depusă aceeași dată(filele17- 23-vol.I ), pârâtul a invocat excepțiile necompetenței teritoriale în raport de dispozițiile art.107 Cod procedură civilă, prescripției dreptului material la acțiune în baza art. 6 alin.4 cod civil și art.201 din legea nr. 71/2011 iar pe fond respingerea acțiunii deoarece reclamanta deși era soția defunctului nu a contribuit cu nicio sumă de bani la înmormântarea acestuia iar suma virată în fapt de autoritățile spaniole a fost în fapt de aprox.50.000 de euro, sumă pe care i-a virat-o bunicului său ( în prezent decedat) având în vedere dezinteresul reclamantei în a intra în posesia banilor.
În apărare a depus în copie un set de înscrisuri ( filele 25-38).
Prin răspunsul la întâmpinare (filele 50-54), reclamanta a solicitat respingerea cererii de repunere în termen susținând că pârâtul nu a făcut dovada unor motive temeinic justificate pentru a fi repus în termenul de depunere a întâmpinării iar cu privire la excepțiile invocate a solicitat respingerea acestora în raport de dispozițiile art.113 Cod procedură civilă și situația dedusă judecății din care rezultă că a fost indusă în eroare cu privire la încasarea banilor de către pârât și familia acestuia în scopul însușirii acestora.
Prin Încheierea din data de 01.04.2015 (fila 61), a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta M. F. și s-a dispus scutirea acesteia de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 8154,16 lei.
La data de 29.04.2015, instanța a respins motivat cererea de repunere în termen formulată de pârâtul M. G. și a constatat că a intervenit sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții conform art.208 alin. 2, pârâtul având posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art.263 Cod procedură civilă(fila 64 din dosar).
La același termen de judecată,, reclamanta a precizat că temeiul juridic este reprezentat de răspunderea civilă contractuală, deoarece pretențiile derivă din contractul de mandat iar dispozițiile aplicabile în cauză sunt cele ale vechiului cod civil având în vedere data nașterii raportului juridic respectiv data când s-a încheiat procura (2008) .
Au fost încuviințate la solicitarea reclamantei probele cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri și martorii G. M. și P. M. (filele 69-183, 187-188 –vol. I, 1-171- vol. II ).
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16 octombrie 2008, reclamanta M. F. și numitul M. G. l-au împuternicit pe pârâtul M. G., nepotul acestora, prin procura specială autentificată sub nr.3174 la BNP „Stamulea D.” să facă toate demersurile necesare în vederea repatrierii corpului neînsuflețit al defunctului M. Tașu (soțul reclamantei și fiul celuilalt mandant, numitul M. G.), decedat la data de 05.10.2008, în Spania.
De asemenea, prin aceeași procură, cei doi mandanți l-au împuternicit pe mandatarul M. G. să solicite și să primească în numele lor, toată documentația necesară, de la orice organe abilitate în acest sens, din Spania, în vederea îndeplinirii mandatului acordat de către aceștia.
În acest scop, mandatarul M. G. a fost împuternicit să îndeplinească formalitățile legale și să semneze în numele lor și pentru ei oriunde va fi necesar în limitele acestui mandat, semnătura fiindu-le opozabilă.
Prin procura judiciară autentificată la BNP „Stamulea D.” sub nr.3211 la data de 20.10.2008, numitul M. G. și reclamanta M. F. l-au împuternicit pe pârâtul M. G. să îi reprezinte în fața tuturor instanțelor judecătorești, de orice grad, din Spania, în vederea obținerii pe cale amiabilă sau litigioasă a despăgubirilor, de orice natură, cuvenite celor doi mandanți, ca urmare a decesului fiului, respectiv soțului, M. Tașu, intervenit în accidentul rutier produs la data de 05.10.2008 în Spania, între localitățile Madrid și Cuenca.
Conform acestei procuri, pârâtul M. G. avea dreptul de a intenta acțiuni și a le semna, a primi toate actele de procedură, inclusiv hotărârile judecătorești, avea dreptul de a realiza orice tranzacție, de a renunța la acțiune, a declara și renunța la orice cale de atac, a-i reprezenta pe mandanți la toate instanțele care urmau să judece cauza atât la fond cât și în căile de atac ordinare sau extraordinare, putea face încasări și plăți, solicita învestirea titlului cu formulă executorie și ridicarea acestuia, avea posibilitatea substituirii altor mandatari și putea angaja avocați.
Totodată, mandatarul M. G., în numele și pentru cei doi mandanți putea formula și depune cereri, declarații, alte documente, precum și orice ar fi fost necesar la orice organe ale statului spaniol, competente în soluționarea doleanțelor mandanților, în scopul îndeplinirii mandatului acordat de către aceștia.
Pentru realizarea aceastui mandat, mandatarul putea face tot ceea ce puteau face și mandanții, fără ca nimeni să-i poată opune vreo limitare, impreciziune sau imperfecțiune a mandatului, având dreptul de a semna în numele mandanților și pentru ei, oriunde va fi necesar, semnătura fiindu-le opozabilă, în limitele acestui mandat.
La data de 10.12.2008, pârâtul M. G., în calitate de mandatar al celor doi mandanți- reclamanta M. F. și numitul M. G., a încheiat în Spania un acord extrajudiciar și tranzacțional cu Societatea de Asigurări AXA la care a fost asigurat vehiculul CU-8996-F în care călătorea în calitate de pasager, M. Tașu la data producerii accidentului rutier soldat cu moartea acestuia și a numitei M. Vidalina Alvarado Soleno.
Astfel, la data menționată, pârâtul a încheiat în numele celor doi mandanți, prejudiciați în urma decesului lui M. Tașu un acord extrajudiciar cu firma de asigurări AXA SEGUROS, fiind despăgubit pentru prejudiciile fizice, morale și de orice natură pe care le-au suferit drept consecință a respectivului deces cu suma de_,39 Euro din care: suma de 8.615,84 Euro pentru numitul M. G., 103.390,05 Euro pentru M. F. și 5.906Euro pentru M. G..
Plata sumei de 117.912,39 Euro s-a realizat către pârâtul M. G. la data 11.12.2008 de Societatea La Caixa prin intermediul cecului nr.AX_ emis la data de 05.12.2008.
Fiind despăgubit cu suma precizată mai sus, pârâtul a renunțat la orice acțiune penală și civilă pe care ar fi putut-o promova atât împotriva firmei de asigurare cât și a proprietarului autovehiculului sau celui care a condus vehiculul asigurat, firma AXA urmând a se subroga în drepturile acestuia împotriva celui răspunzător de accidentul rutier până la concurența sumei achitate mandatarului M. G..
Urmare a acestui acord, Judecătoria de Instrucție nr.001 din Tarancon ce instrumenta dosarul nr.2013/2008 în care se efectuau cercetări preliminare în procedura prescurtată față de C. I. B. pentru infracțiunea de leziuni prin violență a dispus prin sentință definitivă la data de 11.01.2010 arhivarea dosarului.
În raport de principiile de drept privitoare la succesiunea de legi civile în timp instanța constată că potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportului juridic dintre părți îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864 întrucât contractul de mandat a fost încheiat sub imperiul vechii legi civile, lege care este aplicabilă contractului sub toate aspectele sale.
Potrivit regulilor generale ale Codului Civil, mandatarul (persoana împuternicită de mandant să îndeplinească operațiunile pe care i le-a încredințat prin contract în considerarea persoanei sale și având la bază încrederea mandantului în acesta) are un număr de obligații legale, de a căror neîndeplinire poate fi ținut răspunzător.
Potrivit art. 1539 Cod civil, mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat și este răspunzător de daune-interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui.
Din dispozițiile legale mai suus menționate rezultă că principala obligație a mandatarului este de a executa mandatul (obligație de a face) în limitele și cu respectarea împuternicirii pe care a primit-o de la mandant .
Mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1541 Cod civil, prevederi ce se explică prin faptul că mandatul este dat de regulă, în interesul mandantului.
Obligația mandatarului de a da socoteală și de a răspunde pentru îndeplinirea mandatului reprezintă îndatorirea acestuia de a-i aduce la cunoștință mandantului toate informațiile referitoare la demersurile și rezultatele obținute, precum și de a-i preda bunurile sau valorile primite în temeiul mandatului, inclusiv înscrisurile doveditoare ale actelor juridice.
În perioada în care bunurile primite cu ocazia executării mandatului de la mandant ori în numele lui se află în deținerea mandatarului, acesta este obligat să le conserve.
Aplicând toate aceste considerații cu caracter teoretic, la speța pendinte, Tribunalul constată, în raport de probele administrate în cauză, că pârâtul, în calitate de mandatar, a încasat la data de 11.12.2008, pentru reclamanta-mandantă suma de 103.390,05Euro, sumă pe care nu i-a restituit-o până în prezent.
În acest context este util de subliniat că, la parastasul organizat în C., după înmormântarea soțului reclamantei, au participat familia defunctului M. Tașu, reclamanta, martorul P. M. și soția martorului G. M., respectiv G. A., pârâtul rămânând în Spania în scopul reprezentării defunctului în fața autorităților din Spania în vederea apărării intereselor sale.
Deși reclamanta a contribuit financiar, în măsura posibilităților, la înmormântarea soțului său și la parastasele de până la un an, conform obiceiurilor creștine și a păstrat legătura cu familia acestuia din județul C. în legătură cu demersurile legale pe care le efectua pârâtul în Spania în calitate de mandatar al reclamantei, aceasta a aflat de finalizarea dosarului și încasarea sumei de către pârât în numele său doar la sfârșitul în anului 2012, în urma corespondenței prin intermediul unui avocat cu autoritățile spaniole, care i-au furnizat toate informațiile și i-au comunicat toate documentele solicitate în primăvara anului 2013.
Ulterior intrării în posesia documentelor necesare recuperării pe cale judiciară a sumei la care era îndreptățită în calitate de soție supraviețuitoare, reclamanta a formulat la data de 30.04.2013 plângere penală împotriva pârâtului pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute și pedepsite de art. 213 și art.215 alin. 1 și 5 Cod procedură penală.
Prin Ordonanța nr.377/P/2014 din 21.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. s-a dispus clasarea cauzei privind cele două infracțiuni (înșelăciune și abuz de încredere), reținându-se în esență că, aspectele sesizate sunt de natură civilă, deoarece fiind în prezența unui contract de mandat în care mandatarul nu a respectat una din obligațiile asumate, acesta poate răspunde conform codului civil și nu penal.
Se cuvine menționat că în dosarul penal constituit ca urmare a plângerii formulate de reclamantă, au dat declarație atât pârâtul M. G. cât și mama acestuia, M. M., care l-a însoțit pe mandatar în Spania pentru a întreprinde formalitățile necesare repatrierii corpului neînsuflețit al unchiului, respectiv cumnatului său.
Cu ocazia audierii, fiecare dintre aceștia a declarat că suma efectiv încasată de la firma de asigurare a fost de 50.000lei, cheltuielile destinate repatrierii și înmormântării defunctului precum și onorariile avocaților, mediatorilor, traducătorului, cheltuielile de judecată ocazionate de procesul din Spania, au fost suportate din banii de asigurare, iar suma rămasă a fost transferată într-un cont aparținând bunicului său (celălalt mandant- M. G.) în prezent decedat, decizie luată cu acordul familiei.
În ceea ce privește relația cu mătușa sa, pârâtul a declarat că aceasta nu a încercat să-l contacteze iar după încasarea asigurării toate încercările întreprinse de bunicul său pentru a rezolva această problemă cu reclamanta au eșuat, aceasta din urmă refuzând să dezbată succesiunea rămasă de pe urma soțului său.
Declarațiile acestora cu privire la cuantumul sumei încasate în baza împuternicirii prin procura autentică nr. 3211/ 20.10.2008 și atitudinea reclamantei față de familia defunctului sunt contrazise de înscrisurile și declarațiile martorilor audiați în cauză din care rezultă fără putință de tăgadă că atât suma efectiv încasată la data de 11.12.2008 (_,39 Euro) cât și încercările eșuate ale reclamantei de a păstra legătura cu pârâtul și de a fi la curent cu toate demersurile și rezultatele obținute de acesta.
Având obligația să execute mandatul așa cum a fost împuternicit, să dea socoteală reclamantei despre modul în care și-a îndeplinit împuternicirea și să restituie în virtutea acestei obligații reclamantei banii pe care i-a primit de la firma de asigurări, pârâtul nu poate să invoce cu succes lipsa de diligență a acesteia și proasta gestionare a situației.
Este adevărat că și reclamanta în calitate de mandant avea obligația să restituie cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea mandatului, neputând să refuze plata acestora nici în situația în care n-ar fi îndeplinit operația în vederea căreia a fost conferit mandatul, însă în speță, pârâtul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, deși potrivit art.249 Cod procedură civilă această probă îi incumba.
În condițiile în care pârâtul, locuitor al orașului Tarancon (Cuenca)-Spania la data încheierii acordului extrajudiciar și renunțării la orice acțiune civilă și penală a primit și suma de 5.906,50Euro, sumă ce coincide cu cea reprezentând contravaloarea serviciilor funerare furnizate în vederea repatrierii( inclusiv transportul aerian) și menționate în factura nr.301/2008, distinct de cele două sume încasate pentru cei doi mandanți în calitate de moștenitori ai defunctului M. G., unchiul său, acesta era obligat să restituie fiecăruia dintre mandanți suma încasată pe seama și în numele lor, la încetarea mandatului prin executarea lui.
Întrucât dreptul la actiune al mandantului pentru predarea sumelor de bani sau altor bunuri primite de mandatar de la terți în cursul executării mandatului nu se poate naște de la data încheierii contractului de mandat iar în cauză reclamanta, urmare a demersurilor efectuate, a avut cunoștință de executarea mandatului în octombrie 2012 de la autoritățile spaniole și a intrat în posesia înscrisurilor ce confirmau încasarea banilor de la firma de asigurare în anul 2013 se apreciază, în raport de dispozițiile art.8 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 (act normativ aplicabil în raport de dispozițiile art.3 și art.6 alin.4 din Legea nr.287/2009, art.201 din legea nr.71/2011 dar și principiul tempus regit actum ) că termenul de prescripție de 3 ani a acțiunii reclamantei nu s-a împlinit, reclamanta cunoscând paguba ce i-a fost pricinuită de pârâtul mandatar prin încasarea sumei și nerespectarea obligației de a da socoteală abia în anul 2012.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile art.1541Cod civil instanța apreciază că acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând a o admite și a dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei solicitate, respectiv 97.483,55Euro cu titlu de despăgubiri.
Față de modul de soluționare a acțiunii, instanța, reținând culpa procesuală a pârâtului, îl va obliga în temeiul art.453 Cod procedură civilă, la plata către reclamantă a sumei de 3694,51lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( filele 5-31, 35, 40, 54, 172-vol.II ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de către reclamanta M. F., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâtul M. G., cu domiciliul în C., .. 103, ., ., județul C..
Obligă pârâtul M. G. la plata către reclamanta M. F. a sumei de 97.483,55 Euro cu titlu de despăgubiri și a sumei de 3694,51 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Teleorman.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.09.2015.
Președinte, Grefier,
D. M. Nuți O. S.
Red/th-red. DMN/10.11.2015/4 ex.
. 2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Hotărâre din 02-10-2015, Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
