Contestaţie la executare. Decizia nr. 136/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 136/2015
ROMANIA
T. T.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 136
RECURS
Ședința publică de la 16 octombrie 2015
T. compus din:
Președinte – M. C. R.
Judecător - D. M. Nuți
Judecător - C. Doinița
Grefier - P. S.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate de recurenții - intimați M. Justiției cu sediul în București, sector 5, . și de Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. cu sediul în municipiul A., ., județul T., în numele Statului R. prin M. Finanțelor Publice cu sediul în București, . sector 5 București, împotriva sentinței civile nr. 685 din 20.05. 2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații C. de A. București, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Independenței, nr. 5 și T. T. – Departamentul Economico Financiar și Administrativ cu sediul în A., ., județul T. și intimata – contestatoare H. V. cu domiciliul ales la Judecătoria V., ., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 7 din OG 22/2002 și art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/ 2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că dosarul este la primul termen de judecată; cererile de recurs sunt motivate, semnate, și s-a cerut judecarea cauzei în lipsă de către recurenți conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, iar intimații nu au formulat întâmpinare.
Instanța, având în vedere excepția de necompetență teritorială a Tribunalului T., invocată de AJFP T., o respinge ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 127 NCPC nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât potrivit susținerilor părților presupusa executare silită a început sub imperiul dispozițiilor Vechiului Cod de procedură civilă, astfel încât dispozițiile acestui din urmă act normativ sunt aplicabile în cauză și nu Noul Cod de procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat și față de împrejurarea că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 15.04.2015 pe rolul Judecătoriei V., contestatoarea H. V. a formulat contestație la executarea propriu zisă, în contradictoriu cu intimații T. T. – Departamentul economico- financiar si administrativ, C. de A. București, M. Justiției și S. R. prin M. Finanțelor Publice, acesta din urmă numai pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța, nu și în ceea ce privește fondul cauzei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmite de expert C. L. G., efectuate în cadrul executării silite ce fac obiectul dosarelor de executare nr. 134/2012, nr. 124/2012 și nr. 88/2012 din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M.”, cu sediul în orașul V., rezultate din următoarele titluri executorii: sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - indemnizația lunară de 10% din salariul brut,începând de la 01.09.2004- la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, calculat până la data de 07.03.2008, dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.681/R/2008 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 134/2012) în cuantum de 1370 lei, actualizată la data plății efective; sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de confidențialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, calculat până la data de 18.06.2009 dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 4527/R/18.06.2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 124/2012), în cuantum de 5.330 lei, actualizată la data plății efective; sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01.09.2004 – la zi, actualizate până la momentul achitării efective, calculat până la data de 28.02.2009, când sporul a fost introdus în salariu și plătit, chiar dacă sentința civilă a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr. 3818/R/2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 88/2012), în cuantum de 14.361 lei, actualizată la data plății efective.
Totodată, ca și consecință a celor solicitate anterior, a mai solicitat ca Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. să fie obligat la recalcularea și plata diferenței transelor trimestriale din cursul anului 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009, respectiv procentul de 5 % în anul 2012 din valoarea creanței, raportat la sumele rezultate din aceleași rapoarte de expertiză contabilă,
În motivarea cererii formulate, contestatoarea a arătat că se contestă cuantumul efectiv al sumelor la care intimații-debitori au fost obligați prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv calculul eronat al sumelor stabilite de serviciul contabilitate pentru punerea în executare a titlurilor executorii, cât și modalitatea de punere în executare a acestor titluri, întrucât anterior anului 2012, sumele achitate au corespuns rapoartelor de expertiză contabilă întocmite de expert C. L., iar ulterior, pe parcursul executării, în mod nelegal a fost diminuată creanța prin schimbarea bazei de calcul, prin raportare la plățile făcute anterior.
A mai arătat că nu solicită acordarea niciunui leu pe viitor, în plus față de drepturile recunoscute și acordate prin sentințele civile sus-menționate, ci doar plata drepturilor bănești cuvenite până la data rămânerii irevocabile a acestor sentințe – titluri executorii, drepturi ce au fost calculate și determinate prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară pentru fiecare titlu executoriu în parte, efectuate de expert C. L., în funcție de care solicită plata acestor drepturi salariale.
Contestatoarea a mai menționat că, la data de 01.04.2015 intimații-debitori au procedat la executarea titlurilor executorii prin alimentarea cardului de salariu cu suma de 850 lei reprezentând primele două tranșe aferente anului 2016, plată eșalonată efectuată conform OG nr. 71/2009, cu modificările si completările ulterioare, cuantum pe care îl contestă, apreciind calculul ca fiind eronat.
Prin sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de T. T., intimații au fost obligați la plata către contestatoare a drepturilor salariale reprezentând spor de 10% lunar; prin sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de T. T., intimații au fost obligați la plata către contestatoare a drepturilor salariale reprezentând spor de 15% lunar, iar prin sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de T. T., intimații au fost obligați la plata către contestatoare a drepturilor salariale, reprezentând spor de 50% lunar, sentințe rămase irevocabile.
Cu ocazia achitării parțiale a fiecărei tranșe din drepturile bănești restante, rezultate din sentințele anterior menționate, de la data pronunțării acestora și până în luna ianuarie 2012, Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. a solicitat efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare pentru determinarea sumelor ce urmau a fi achitate, pe care le-a actualizat la data fiecărei plăți efective, în cadrul executării benevole invocând că nu are timp să facă un calcul propriu, motiv pentru care, de-a lungul timpului, de la momentul pronunțării sentințelor și până în cursul anului 2012, mai precis cred că în luna martie când a început plata primei transe din procentul de 5% din creanțe, conform OUG nr. 71/2009, contestatoarea a efectuat aceste expertize suportând costurile aferente.
Executarea de bună voie a titlurilor executorii s-a început și efectuat parțial, anterior anului 2012, de Serviciul contabilitate în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă întocmite și însușite de intimații debitori, având ca bază suma totală de 19.005 lei.
Cu ocazia plății acestor drepturi salariale, intimatul T. T. prin Departamentul economico-financiar si administrativ i-a diminuat drepturile bănești cuvenite la suma de 6.037.926 lei, ca efect al interpretării eronate a dispozițiilor titlurilor executorii, fapt ce nu este admisibil ca pe parcursul executării, debitorul, de la sine putere, să diminueze creanța. Schimbarea bazei de calcul, în mod unilateral de către debitor și fără o justificare, raportat la plățile anterioare, reprezintă o măsură nelegală.
A concluzionat contestatoarea că nu contestă decât calculul eronat după care s-au făcut plățile parțiale în cursul anului 2012, și ulterior, raportat la interpretarea greșită a sintagmei „la zi” ca fiind data pronunțării sentinței și că solicită plata drepturilor salariale conform rapoartelor de expertiză anexate, potrivit calculului solicitat inițial și însușit de intimații - debitori cu ocazia plăților anterioare lunii ianuarie 2012, calcul ce a avut în vedere data rămânerii irevocabile a sentințelor civile pronunțate.
A mai precizat contestatoarea că nu a formulat această cerere anterior întrucât a procedat la executarea silită a titlurilor executorii, fiind formate dosarele de executare nr. 88, nr.124 și nr. 134/2012 la executorii judecătorești asociați Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M. din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M.”, cu sediul în orașul V., ., ., ., județul T..
Împotriva executărilor silite, M. Justiției a formulat contestații la executare în cele trei dosare fiind admise contestațiile la executare și s-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarele de executare, dat fiind decizia nr.188/2010 a Curții Constituționale si decizia pronunțată de CEDO în data de 04.09.2012 în cauza D. si alții împotriva României, nicidecum cu privire la faptul că creditoarea nu avea dreptul la plata sumelor din titlurile executorii sau cu privire la rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară aflate la dosarele de executare, care nu sunt contestate de ordonatorul principal de credite, respectiv M. Justiției.
Contestatoarea a mai învederat că a încercat soluționarea litigiului de față, pe cale amiabilă, formulând cerere către T. T. în sensul celor anterior menționate, la care a primit ca răspuns un referat întocmit de serviciul contabilitate, ce conține un răspuns mai mult decât ilar și neîntemeiat, concluzionând că pentru perioada ulterioară datei pronunțării sentinței civile nr. 1787/2004, respectiv 14.11.2007, nu există hotărâre pentru acordarea acestui spor.
A mai susținut că este mai mult decât imposibil să soliciți pronunțarea unei hotărâri judecătorești pentru acordarea unor drepturi salariale, începând cu data pronunțării unei sentințe civile și până la momentul rămânerii irevocabile a acesteia, dat fiind faptul că nu se solicită și nici nu este calculat în expertiza contabilă extrajudiciară, plata vreunei sume de bani mai departe de data pronunțării deciziilor civile prin care s-au acordat drepturile salariale.
O astfel de acțiune nu poate fi formulată întrucât, s-ar reține existența autorității de lucru judecat deoarece drepturile contestatoarei nu sunt scadente la data pronunțării sentinței inițiale și este îndreptățită la plata acestora.
A precizat contestatoarea că nu solicită plata vreunei sume de bani mai departe de data pronunțării deciziilor civile prin care s-au acordat drepturile salariale.
În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, martori și expertiză contabilă și a depus la dosar înscrisuri ( filele 9-70).
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.112 și următoarele vechiul Cod procedură civilă, art. 400 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, art. 1516 și următoarele Noul Cod Civil, cât și toate dispozițiile legale în materie.
La data de 05.05.2015 a formulat întâmpinare intimatul M. Justiției prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 175/12.02.2014 pronunțată de T. T., precizând că serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. a calculat corect drepturile salariale.
A mai arătat intimatul că, prin sentințe civile au fost anulate actele de executare în dosarele de executare silită nr. 88, nr. 124 și 134/2012 ale B. Împungerouă N. si Împungerouă Donița M. și, în consecință și actele anexate acestora, respectiv rapoartele de expertiză contabilă.
Contestatoarea a formulat, la data de 13.05.2015, răspuns la întâmpinarea Ministerului Justiției solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecată invocată, întrucât nu există identitate de cauză, părți si obiect.
A mai solicitat si respingerea apărării Ministerului Justiției cu privire la aprecierea rapoartelor de expertiză contabilă extrajudiciară efectuate în dosarele de executare nr. 88, nr. 124 și nr. 134/2012 ale B. Împungerouă ca anulate, întrucât acestea își păstrează valabilitatea având în vedere faptul că raportul de expertiză are natură juridică diferită față de formele de executare întocmite în dosarele de executare silită. Astfel, rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară reprezintă un mijloc de probă calificat ca atare de lege, în timp ce formele de executare reprezintă acte întocmite de executorul judecătoresc prin care se realizează activitatea de executare silită.
Totodată, raportul de expertiză contabilă nu face parte din categoria actelor si formelor de executare silită, fiind doar o probă pentru stabilirea cuantumului drepturilor salariale dobândite de contestatoare prin titlurile executorii, care nu au făcut obiectul altor expertize nici cu ocazia soluționării în fond a cauzei, nici în căile de atac.
Contestatoarea a mai susținut că rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară au o existență independentă față de formele de executare anulate. Or, atât în reglementarea legală anterioară, cât și în cea în vigoare, sancțiunea nulității intervine numai în cazul actelor care nu au o existență de sine stătătoare.
Prin urmare, este neîndoielnic că anularea actelor de executare silită în dosarele de executare nr. 88, nr. 124 și 134/2012 ale B. Împungerouă nu se poate răsfrânge asupra mijloacelor de probă.
Rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară sus-menționate își mențin forța probantă în condițiile în care nu au făcut obiectul analizei instanței, soluțiile pronunțate în dosarele nr._/302/201, respectiv nr._/302/2012 ale Judecătoriei sectorului 5 București fiind întemeiate pe argumente diferite, respectiv: « având în vedere că deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii, precum si hotărârea CEDO în materie, aplicabilă în lumina art. 20 din Constituie », respectiv « debitorul beneficiază de eșalonarea plății creanței în perioada 2012-2016, de suspendarea oricărei proceduri de executare silită si de aplicarea prevederilor OUG nr.71/2009.
La data de 06.05.2015, M. Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor Publice și pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de contestatoare.
Referitor la excepția invocată, a menționat că, S. R. reprezentat de M. Finanțelor Publice nu are calitatea de debitor față de contestatoare în baza vreunei dispoziții legale, deoarece este de obligația ordonatorului principal de credite, în cazul de față Ministrul Justiției să dispună toate măsurile care se impun pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Cu privire la fondul cauzei, a menționat că, prin sentințele civile invocate de reclamantă, au fost obligați la plata drepturilor salariale, către reclamantă T. T., C. de A. București și M. Justiției, nu S. R. și nici M. Finanțelor Publice.
La data de 13.05.2015, contestatoarea a formulat cerere precizatoare a acțiunii prin care a solicitat, în principal: obligarea pârâților la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmite de expert C. L. G., efectuate în cadrul executării silite ce fac obiectul dosarelor de executare nr. 88, nr. 124 și nr. 134/2012 din cadrul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M.”, cu sediul în orașul V., ., ., ., județul T., așa cum este menționat în cererea introductivă, rezultate din următoarele titluri executorii: - sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - indemnizația lunară de 10% din salariul brut,începând de la 01.09.2004- la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, calculat până la data de 07.03.2008, dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 681/R/2008 a Curții de A. București (dosar executare nr. 134/2012) în cuantum de 1370 lei, actualizată la data plății efective; sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de confidențialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, calculat până la data de 18.06.2009 dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 4527/R/18.06.2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 124/2012), în cuantum de 5.330 lei, actualizată la data plății efective; sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01.09.2004 – la zi,actualizate până la momentul achitării efective, calculat până la data de 28.02.2009, când sporul a fost introdus în salariu și plătit, chiar dacă sentința civilă a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr.3818/R/2009 a Curții de A. București (dosar executare 103/2012), în cuantum de 14.361 lei, actualizată la data plății efective.
Totodată, ca și consecință a celor menționate anterior, a solicitat obligarea Serviciului Contabilitate din cadrul Tribunalului T. la recalcularea și plata diferenței transelor trimestriale începând cu anul 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009, raportat la sumele rezultate din aceleași rapoarte de expertiză contabilă.
În subsidiar, în situația în care instanța nu va avea în vedere rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară sus-menționate, pentru argumentele invocate de M. Justiției, prin întâmpinare, contestatoarea a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești restante, începând cu ianuarie 2012, în conformitate cu situația sumelor brute actualizate la luna februarie 2010 ramase de achitat, întocmită de Biroul Contabilitate din cadrul Tribunalului T., în baza rapoartelor de expertiză contabilă de expert C. L. G., rezultate din următoarele titluri executorii:sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - indemnizația lunară de 10% din salariul brut,începând de la 01.09.2004- la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, calculat până la data de 07.03.2008, dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.681/R/2008 a Curții de A. București (dosar executare nr. 134/2012) în cuantum de 4120 lei, actualizată la data plății efective; sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de confidențialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, calculat până la data de 18.06.2009 dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 4527/R/18.06.2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 124/2012), în cuantum de 5.330 lei, actualizată la data plății efective; sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01.09.2004 – la zi,actualizate până la momentul achitării efective, calculat până la data de 28.02.2009, când sporul a fost introdus în salariu și plătit, chiar dacă sentința civilă a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr.3818/R/2009 a Curții de A. București (dosar executare nr.88/2012), în cuantum de 20.348 lei, actualizată la data plății efective.
Totodată, ca și consecință a celor solicitate anterior, a solicitat ca Serviciul Contabilitate din cadrul Tribunalului T. să fie obligat la recalcularea și plata diferenței tranșelor trimestriale începând cu anul 2012, conform O.U.G. nr. 71/2009, raportat la sumele rezultate din situația sumelor brute actualizate la luna februarie 2010 ramase de achitat, întocmită de Biroul Contabilitate din cadrul Tribunalului T..
S-a formulat de contestatoare și răspuns la întâmpinarea Ministerului Finanțelor publice prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor Publice,ca nefondată, dat fiind faptul că obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă contestație la executarea propriu zisă, în care cadrul procesual trebuie să fie identic cu cel în care a fost pronunțat titlul executoriu.
Prin sentința civilă nr. 685 din 20 mai 2015 pronunțată de Judecătoria V. s-au respins excepțiile autorității de lucru judecat invocată de M. Justiției și lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor Publice, ca nefondate, s-a admis contestația formulată, dispunându-se obligarea intimaților la plata către contestatoare a drepturilor bănești restante, în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară întocmite în procedura de executare silită de expert C. L. G., rezultate din următoarele titluri executorii: sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de T. T., irevocabilă la data de 07.03.2008 prin decizia civilă nr. 681/R/2008 a Curții de A. București(dosar de executare nr.134/2012); sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de T. T., irevocabilă la data de 18.06.2009 prin decizia civilă nr. 4527/R/2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 124/2012) și sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de T. T., irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr. 3818/R/2009 a Curții de A. București (dosar de executare nr. 88/2012).
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de M. Justiției prin întâmpinare, instanța a respins-o având în vedere faptul că obiectul dosarului civil nr._ soluționat de T. T., Secția C. prin sentința civilă nr. 175/12.02.2014, l-a reprezentat – „obligația de a face”, nefiind identitate de părți, obiect si cauză, iar cererea de față, dedusă judecății are ca obiect „contestație la executarea propriu zisă”, întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. 1 din Vechiul Cod de procedură civilă, contestația la executare reprezentând un mijloc procedural specific fazei de executare silită a procesului.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a S. R. prin M. Finanțelor a fost respinsă de instanță, ca nefondată, întrucât Ministerului Finanțelor Publice a avut calitatea de parte în sentințele civile ce constituie titlurile executorii a căror executare propriu zisă se contestă, iar obiectul prezentei contestații nu îl reprezintă obligarea acestuia la îndeplinirea altei datorii față de reclamantă decât cea dispusă prin titlurile executorii, ci calculul eronat al sumelor de plată începând cu anul 2012.
Mai mult potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009, M. Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat si proiectul de rectificare a acestui buget, fiind singurul care poate sa vireze in bugetul Ministerului Justiției sumele necesare drepturilor pretinse, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, aceasta instituție coordonează acțiunile cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor anuale, a legilor de rectificare, precum si a legilor privind aprobarea contului general de execuție și răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat doar in baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
În raport cu obligațiile prevăzute de art. 16 și 28 lit. e" din Legea nr. 500/2002, M. Economiei și Finanțelor, are calitate procesuală pasivă, el având un rol bine determinat în elaborarea și aprobarea bugetului de stat având buget în care sunt prevăzute propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, propuneri pe care poate să le și respingă, iar în exercitarea atribuțiilor sale legale, poate fi obligat să prevadă în bugetul anual sau în ratificările bugetare care se adoptă prin lege la propunerea și fundamentarea făcută de M. Justiției, sumele ce concretizează drepturile solicitate de reclamanți.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut că, prin sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de T. T., pârâții au fost obligați la plata către contestatoare a drepturilor salariale reprezentând spor de 10% lunar; prin sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de T. T., pârâții au fost obligați la plata către contestatoare a drepturilor salariale reprezentând spor de 15% lunar, iar prin sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de T. T., pârâții au fost obligați la plata către contestatoare a drepturilor salariale, reprezentând spor de 50% lunar, sentințe rămase irevocabile.
Serviciul contabilitate din cadrul Tribunalului T. a solicitat contestatoarei, cu ocazia achitării parțiale a fiecărei tranșe din drepturile bănești restante, rezultate din sentințele anterior menționate, de la data pronunțării acestora și până în luna ianuarie 2012, efectuarea unor expertize contabile extrajudiciare pentru determinarea sumelor ce urmau a fi achitate, pe care le-a actualizat la data fiecărei plăți efective, în cadrul executării benevole invocând că nu are timp să facă un calcul propriu.
De-a lungul timpului, de la momentul pronunțării sentințelor și până în cursul anului 2012, mai precis în luna martie când a început plata primei tranșe din procentul de 5% din creanțe, conform OUG nr. 71/2009, au fost efectuat aceste expertize al căror cost a fost suportat de contestatoare si pe baza cărora executarea de bună voie a titlurilor executorii s-a început și efectuat parțial, anterior anului 2012, de Serviciul contabilitate în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă întocmite și însușite de debitor, având ca bază suma totală de 19.005 lei. În luna ianuarie 2012 calculul drepturilor salariale rezultate din cele 3 titluri executorii a fost făcut de serviciul contabilitate al Tribunalului T., fiind diminuate sumele de plată la suma totală de 6.037 lei, ca efect al interpretării eronate a dispozitivele sentințelor, și nu ca urmare a achitării acestor sume.
Deși sentințele civile pronunțate de T. T. sub nr. 2072 din data de 05.12.2007, nr. 1593/19.03.2008 și nr. 1787/14.11.2007, despre a căror executare este vorba în speță, au fost definitive și executorii de drept la data pronunțării, momentul în care se tranșează dreptul stabilit prin acestea, este data pronunțării deciziei irevocabile a Curții de A. București, luând în calcul dispozițiile legale în materie, cât și următoarea ipoteză:
Dacă, prin decizia irevocabilă, C. de A. București, respingea pe fond acțiunea și anula sentințele civile pronunțate de T. T., iar executarea se făcea în totalitate înainte de data rămânerii irevocabile a sentințelor, pe calea întoarcerii la executare, contestatoarea debitoare ar fi fost obligată la restabilirea situației anterioare în sensul restituirii tuturor sumelor încasate, inclusiv pe perioada cuprinsă între data pronunțării primei instanțe – când se presupunea că are dreptul la acele sume, și data pronunțării ultimei instanțe de control judiciar.
per a contrario, în situația contestatoarei, în concret, când C. de A. București a menținut sentințele civile pronunțate de T. T., iar executarea acestora nu s-a făcut anterior rămânerii irevocabile, efectele acestor hotărâri judecătorești se întind de la data pronunțării primei instanțe până la data pronunțării deciziei irevocabile de către C. de A. București.
În consecință, s-a considerat intimatul debitor T. T. prin Departamentul economico-financiar și administrativ nu poate să excludă de la executarea sentințelor civile ce fac obiectul acestei cereri, perioadele cuprinse între data pronunțării, în fiecare cauză de către T. T., și data pronunțării deciziei irevocabile de către C. de A. București.
Mai mult, în intervalul de timp cuprins între 2008-2012, Serviciul Contabilitate din cadrul Tribunalului T. a efectuat plățile cuvenite, conform celor trei titluri executorii sus – menționate, în conformitate cu cele 3 expertize contabile efectuate de același expert contabil - C. L. G., terță persoană în acest proces, cu acordul Tribunalului T., care au stat la baza plăților parțiale făcute de T. T., anterior anului 2012, expert ce a întocmit și expertiza contabilă efectuată în anul 2012.
Susținerile intimaților M. Justiției și S. R. prin M. Finanțelor Publice exprimate prin întâmpinările formulate, în sensul respingerii acțiunii întrucât calculul Tribunalului T. este corect, nu au fost primite, având în vedere faptul că, dispozițiile legale în materia procesual civilă și a executărilor silite nu conferă niciuneia dintre părțile în litigiu dreptul de calcul propriu în privința sumelor ce se execută - nici creditorului de a-i calcula singur creanța de încasat și nici debitorului de a calcula singur debitul de plată – dat fiind faptul că fiecare parte își urmărește propriul interes. Numai organul de executare – respectiv executorul judecătoresc, are abilitarea legală de a calcula sumele de bani ce nu sunt determinate prin sentințele ce fac obiectul executării, în acord cu dispozițiile art. 371 indice 2 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă. T. T., prin Serviciul Contabilitate, nu poate avea și calitatea de codebitor al creanței și calitatea de organ de executare.
În consecință, atât timp cât T. T. are calitatea de codebitor în cadrul procesului de executare, fie benevolă, fie silită, acesta nu poate face pe parcursul executării benevole, după plăti parțiale efectuate conform expertizelor contabile în perioada 2008-2012, un calcul propriu pentru determinarea sumelor de plată în luna ianuarie 2012. Efectuarea unui astfel de calcul, fără o justificare obiectivă și legală, este în defavoarea creditorului, ceea ce impune luarea în considerare expertiza contabilă efectuată în cadrul executării silite și în anul 2012, așa cum a făcut și în anii anteriori, expertize întocmite cu acordul ambelor părți – creditor și debitor.
În caz contrar, diminuarea sumelor de plată de către debitor, pe parcursul executării benevole, începând cu luna ianuarie 2012 reprezintă o măsură abuzivă, pornind de la o interpretare eronată a dispozițiilor procesual civile.
S-a avut în vedere si faptul că, prin sentința civilă nr. 905/2009 pronunțată de T. T., irevocabilă, invocată de intimatul M. Justitiei, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă cu privire la acordarea sporului de 50% din indemnizația lunară, cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1787/2007 a Tribunalului T., la zi și în continuare, pe motivul că sintagma „la zi” din cuprinsul sentinței civile nr. 1787/2007 înseamnă și pe viitor, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 1582/2004 a Curții de A. București.
Față de cele arătate și în raport de actele depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că prin cererea dedusă judecății, creditoarea contestatoare nu solicită acordarea niciunui drept salarial pe viitor, în plus față de drepturile recunoscute și acordate prin sentințele civile sus-menționate, ci doar plata drepturilor bănești cuvenite până la data rămânerii irevocabile a acestor sentințe–titluri executorii, drepturi ce au fost calculate și determinate prin rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară în funcție de care solicită plata acestor drepturi salariale.
În consecință, instanța a admis contestația, astfel cum a fost precizată la data de 13.05.2015 și a obligat intimații la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmite în procedura de executare, rezultate din următoarele titluri executorii: sentința civilă nr. 2072 din data de 05.12.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - indemnizația lunară de 10% din salariul brut,începând de la 01.09.2004- la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, calculat până la data de 07.03.2008, dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 681/R/2008 a Curții de A. București (dosar executare nr. 134/2012) în cuantum de 1.370 lei, actualizată la data plății efective; sentința civilă nr. 1593/19.03.2008 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale-spor de confidențialitate de 15% lunar, începând cu anul 2004 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și în continuare, corespunzător timpului efectiv lucrat de reclamant, actualizate cu rata indicelui de inflație la data plății efective, calculat până la data de 18.06.2009 dată la care sentința a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 4527/R/2009 a Curții de A. București (dosar executare nr. 124/2012), în cuantum de 5.330 lei, actualizată la data plății efective și sentința civilă nr. 1787/14.11.2007 pronunțată de T. T., reprezentând drepturi salariale - spor de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază lunar, începând cu 01.09.2004 – la zi,actualizate până la momentul achitării efective, calculat până la data de 28.02.2009, când sporul a fost introdus în salariu și plătit, chiar dacă sentința civilă a rămas irevocabilă la data de 27.05.2009, prin decizia civilă nr. 3818/R/2009 a Curții de A. București (dosar executare nr. 88/2012), în cuantum de 14.361 lei, actualizată la data plății efective.
Totodată, a obligat Departamentul economico-financiar si administrativ din cadrul Tribunalului T. la recalcularea și plata diferenței tranșelor trimestriale începând cu anul 2012, conform O.U.G. nr.71/2009, raportat la sumele rezultate din aceleași rapoarte de expertiză contabilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen, Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. și M. Justiției., care au formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie
Prin recursul declarat, M. Justiției a susținut că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a arătat că în mod greșit instanța de fond nu a reținut prezumția puterii de lucru judecat pe care a invocat-o în raport de sentința civilă nr.175/2014 pronunțată de T. T., prin care s-a avut în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor bănești restante, așa cum au fost calculate prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit în cursul procedurii de executare silită de către expert C. L. G., constatând că există o neînțelegere privind durata în timp a aplicării dispozițiilor sentinței civile nr. 1787/2007 a Tribunalului T., respectiv perioada pentru care trebuie calculate și plătite drepturile salariale prin această hotărâre.
A mai menționat că instanța de fond, contrar sentinței civile nr. 1460/2009 a Tribunalului T. și deciziei nr. 6549/2009 a Curții de apel București, dând o nouă interpretare sintagmei ,, la zi” a apreciat că T. T. prin Serviciul contabilitate, nu poate să excludă de la executarea sentințelor arătate, perioadele cuprinse între data pronunțării în fiecare cauză în parte și data pronunțării deciziei irevocabile
Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu a reținut că prin sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei sector 4 București, sentințele civilă nr. 9415/2012 și 9252/_ ale Judecătoriei sector 5 București, respectiv, sentința civilă nr. 7722/2013 a Judecătoriei sector 4 București au fost anulate adresele de poprire, respectiv, actele de executare în dosarele de executare silită ale B. Împungerouă N. și Împungerouă Doinița și în consecință, și actele anexate actelor de executare, respectiv, rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară.
S-a mai criticat și faptul că instanța de fond nu ar fi avut în vedere că în dosarele de executare nr. 88/2012, 124/2012 și 134/2012 B. Împungerouă N. și Împungerouă Doinița a sistat executarea silită, iar prin sentințele civile nr. 610/2013, 379/2013 și 378/2013 irevocabilă, Judecătoria V. a respins plângerea formulată de reclamantă împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind.1 C. proc. civ.
Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. a criticat sentința instanței de fond pentru următoarele motive:
- Hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă teritorial.
În dezvoltarea acestei critici, a învederat că intimata contestatoare este grefier la Judecătoria V. și în raport de dispozițiile art. 127, 129 alin.1 pct. 3 și 130 C. proc.civ a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului T. în judecarea apelului.
2. În mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Rămân prin M. Finanțelor Publice.
Sub acest aspect, a menționat că S. R. nu se confundă cu M. Finanțelor, fiind vorba de un mandat legal de reprezentare dat de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și art. 223 alin.1 din Codul civil.
Întrucât contestația vizează modul de punere în executare sub aspectul cuantumului în ce privește sentințele civile nr. 2072/2007, 1593/2008 și 1787/2007 ale Tribunalului T. prin care contestatoarei i-au fost acordate drepturi salariale, părți sunt numai aceasta, M. Justiției, C. de A. București și T. T., care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acesteia, respectiv, punerea în executare a titlurilor executorii.
În aceeași ordine de idei, a mai susținut că M. Finanțelor Publice nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic, neavând calitatea de debitor față de contestatoare sau M. Justiției în baza vreunei dispoziții legale sau a unui contract.
3. În mod greșit, instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea intimaților la achitarea drepturilor bănești restante, rezultate din titlurile executorii, în conformitate cu rapoartele de expertiză extrajudiciară întocmite în procedura de executare silită.
Cu referire la acest motiv de recurs, a menționat că titlurile executorii, anume, sentințele civile nr. 2072/2007, 1593/2008 și 1787/2007 pronunțate de T. T. se execută în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 71/2009 și nu prin executare silită.
Pe de altă parte, a susținut că în condițiile în care prin sentința civilă nr.1432/2013 a Tribunalului T. s-a stabilit că problema duratei în timp a aplicării dispozițiilor sentinței civile nr. 1787/2007 a fost tranșată prin această sentință, care a acordat sporul de risc și suprasolicitare începând cu data de 1.09.2004 la zi, fiind respinsă cererea acestui spor pe viitor, soluția instanței de fond este în vădită contradicție cu ce s-a soluționat anterior, fiind încălcată puterea de lucru judecat a acelei hotărâri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului T. invocată de recurenta AJFP T., instanța a respins-o motivat la termenul de judecată din 16 octombrie 2015 prin practicaua încheierii care face corp comun cu prezenta decizie.
Verificând legalitatea sentinței atacate în raport de criticile și apărările formulate, cât și din oficiu conform art. 304 ind.1 C. proc. civ., T., va admite recursurile declarate, pentru considerentele acre vor succede.
Potrivit art. 371 ind.1 alin.1 din C. proc. civ. e la 1864 aplicabil în speță ,, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”, iar la alin.2 se prevede că ,, În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită..”.
În cauza dedusă judecății, nu rezultă că s-ar fi contestat acte de executare silită de către contestatoare, aceasta menționând că formulează contestația la executarea propriu-zisă, prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată solicitând, în principal, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești restante, în conformitate cu rapoartele de expertiză contabilă extrajudiciară, întocmite de expert C. L. G., efectuate în cadrul executării silite ce fac obiectul dosarelor de executare nr. nr. 134/2012, nr. 124/2012 și nr. 88/2012 ale Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „Împungerouă N. și Împungerouă Doinița - M.”, cu sediul în orașul V., așa cum este menționat în cererea introductivă, rezultate din următoarele titluri executorii și obligarea Serviciului contabilitate din cadrul Tribunalului T. la recalcularea și plata diferenței transelor trimestriale începând cu anul 2012, conform O.U.G. nr.71/2009, raportat la sumele rezultate din aceleași rapoarte de expertiză contabilă.
Din analiza coroborată a dispozițiilor art. 371 ind.1 alin.1 și 2 C. proc. civ, nu rezultă că se poate formula contestația la executarea propriu-zisă voluntară.
Art. 129 alin.4 C. proc. civ. stipulează că referitor la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare..
În speță, instanța de fond, nu a pus în vedere contestatoarei să precizeze obiectul cererii în raport de cele expuse pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Totodată, în cazul în care instanța se considera învestită cu o contestație la executare era obligată să menționeze care sunt actele de executare constatate ca fiind nelegale și care ar fi justificat admiterea cererii formulate.
În același timp, se observă că în susținerea cererii formulate, contestatoarea a motivat faptul că se contestă cuantumul efectiv al sumelor la care intimații-debitori au fost obligați prin hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv calculul eronat al sumelor stabilite de serviciul contabilitate pentru punerea în executare a titlurilor executorii, cât și modalitatea de punere în executare a acestor titluri, întrucât anterior anului 2012, sumele achitate au corespuns rapoartelor de expertiză contabilă întocmite de expert C. L., iar ulterior, pe parcursul executării, în mod nelegal a fost diminuată creanța prin schimbarea bazei de calcul, prin raportare la plățile făcute anterior.
În raport de această susținere, instanța de fond trebuia să lămurească dacă nu s-a formulat de contestatoare și o contestație la titlu în raport de mențiunea potrivit căreia contestă cuantumul efectiv al sumelor la care au fost obligați intimații debitori prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În altă ordine de idei, în cazul în care s-a constatat că părțile au poziții divergente în ce privește cuantumul sumelor cuvenite/datorate în baza celor trei titluri executorii, pentru a stabili dacă executarea s-a efectuat cu respectarea întocmai a dispozițiilor acestora, se putea pune în discuție efectuarea unei expertize contabile.
Față de cele ce preced, T. apreciază că instanța de fond a procedat la judecata cauzei fără a da pe deplin eficiență principiului rolului activ, în condițiile în care nu a depus toate diligențele care ar fi permis o cercetare amănunțită a fondului și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Ca urmare, în baza art. 312 alin.5 C. proc. civ. se vor admite recursurile formulate, se va casa hotărârea primei instanțe și se va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond, va analiza și celelalte critici formulate de cele două recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenții - intimați M. Justiției cu sediul în București, sector 5, . și de Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. cu sediul în municipiul A., ., județul T., în numele Statului R. prin M. Finanțelor Publice cu sediul în București, . sector 5 București, împotriva sentinței civile nr. 685 din 20.05. 2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații C. de A. București, cu sediul în București, sector 4, Splaiul Independenței, nr. 5 și T. T. – Departamentul Economico Financiar și Administrativ cu sediul în A., ., județul T. și intimata – contestatoare H. V. cu domiciliul ales la Judecătoria V., ., ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2015.
Președinte, Judecător Judecător, Grefier,
M. C. R. D. M. Nuți C. Doinița P. S.
Red/ thred. CD./ 22.10.2015 /2 ex.
D.f._ Jud V.
J.f. I. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 135/2015. Tribunalul... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 430/2015.... → |
|---|
