Pretenţii. Hotărâre din 02-10-2015, Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 1084/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1084
A P E L
Ședința publică de la 2 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - B. V.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta . sediul în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 308 din 3 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatele-pârâte V. H. M. E., domiciliată în B., .. 84, județ Teleorman și V. M., domiciliată în B., .. 84, județ Teleorman, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel timbrat cu 40 lei taxa judiciară de timbru, achitată conform Ordin de plată nr. 568/08.06.2015.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată în apel; apelul este motivat, semnat, timbrat iar intimații nu au depus întâmpinări, iar apelanta a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin.3 C.pr.civ.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, constată că este legal investit în soluționarea cauzei de față și având în vedere solicitarea apelantei de judecare în lipsă și actele îndeplinite în procedura de regularizare, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, asupra apelului civil de față, reține următoarele:Prin sentința civilă nr.308/03.06.2015 Judecătoria Z. a constatat caracterul abuziv al clauzei privind penalitățile de 1% pe zi de întârziere și 3 % pe zi de întârziere prevăzută în contract la art. 7.4.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C."I."SRL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., ., în contradictoriu cu pârâtele V. H. M. E. și V. M., ambele domiciliate în .. 84, ., având ca obiect pretenții.
A obligat pârâtele, în solidar, să achite reclamantei 345,38 lei c/v marfă.
A admis în parte cererea pentru cheltuieli de judecată și a obligat pârâtele, în solidar, să achite reclamantei 27,63 lei cheltuieli de judecată – taxă de timbru proporțional cu pretențiile admise. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 23.03.2015, reclamanta S.C."I."SRL PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., . a chemat în judecată pe pârâtele V. H. M. E. și V. M., solicitând instanței obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 345,38 lei contravaloare marfă livrată și 648,72 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
A motivat reclamanta că, în baza raporturilor comerciale dintre părți, ea și-a îndeplinit obligația de a livra mărfuri pârâtelor, marfă pe care acestea aveau obligația să o achite în termen de 30 de zile de la data emiterii facturilor, îndatorire pe care pârâtele nu și-au îndeplinit-o, motiv pentru care reclamanta s-a văzut nevoită să promoveze prezenta acțiune.
În susținerea acțiunii a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâtele, deși legal citate, nu s-au prezentat la instanță, nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat administrarea de probe în apărare.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
În ce privește caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 7.4 din contract, invocat din oficiu de instanță, instanța a constatat că penalitățile sunt stabilite prin art. 7.4 la 1% pe zi de întârziere în primele 30 de zile și de 3% pe zi de întârziere începând cu a 31-a zi și sunt abuzive.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție în cauzele conexate C-240/98 si C-241/98 si C-242/98, C-243/98 si C-244/98, Oceano Grupo Editorial SA contra Salvat Editores SA, unde Curtea a statuat următoarele: paragraful „25. In privința întrebării daca un tribunal sesizat . un contract încheiat intre un profesionist si un consumator poate aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze, trebuie amintit ca sistemul de protecție instituit prin Directiva 93/13/CEE se bazează pe ideea potrivit căreia consumatorul sa afla . inferioritate fata de profesionist, atât in ceea ce privește puterea de negociere, cat si nivelul de informare, situație care îl face sa adere la condițiile redactate in prealabil de către profesionist, fără ca el sa poată modifica acest conținut. 26.Obiectivul urmărit prin articolul 6 al Directivei, care impune statelor membre sa prevadă ca aceste clauze abuzive nu ii leagă pe consumatori, nu ar putea fi atins daca aceștia din urma ar trebui sa se găsească in fata situației de a invoca ei înșiși caracterul abuziv al acestor clauze. In litigiile a căror valoare este deseori limitata, onorariile avocaților pot fi superioare sumelor in discuție, ceea ce-l poate descuraja pe consumator de a se apăra împotriva aplicării unei clauze abuzive.
Dacă este adevărat ca în unele state membre normele procedurale permit particularilor sa se apere ei înșiși, există un risc, deloc neglijabil, ca din ignoranță, consumatorul să nu invoce caracterul abuziv al clauzei ce i se opune. In consecință, protecția efectivă a consumatorului nu poate fi asigurată decât in măsura în care judecătorului național i se recunoaște posibilitatea de a aprecia din oficiu o asemenea clauză.
Instanța poate cenzura, chiar și din oficiu, o astfel clauză ce stabilește o penalitate exorbitantă, chiar dacă această clauză a fost prevăzută în contractul încheiat între părți, cu condiția ca această clauză să fie o clauză abuzivă potrivit Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile parților, iar alin.(2) prevede că o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitate consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
De asemenea, în anexa acestui act normativ se arată la alin. (1) lit. (i) faptul că sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obliga consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Aceasta din urmă fiind situația și în cauză unde penalitatea prevăzută este nejustificat de mare în comparație cu eventuala pagubă suferită de profesionist.
În cauză, prin aplicarea penalităților de 1% pe zi, se ajunge la 365% pe an, iar prin aplicarea penalităților de 3% se ajunge la 1095% pe an, astfel că instanța a constatat caracterul abuziv al clauzei prev.de art. 7.4 din contract și a exonerat pe pârâte de plata penalităților.
În ce privește suma de 345,38 lei, instanța a constată că între părți s-a încheiat contractul nr._ din 8.04.2014 (fila 8), în temeiul căruia reclamanta a livrat mărfuri în sumă de 345,38 lei, existând obligația pentru cumpărător de a le achita în 30 de zile de la emiterea facturilor, dar din care pârâtele nu au achitat suma pretinsă de reclamantă și care rezultă din înscrisurile depuse la dosar (facturi – filele 9 și urm.), motiv pentru care, văzând și disp.art. 1270 C.civ., a admis cererea în parte și a obligat pârâtele, în solidar, să achite reclamantei 345,38 lei c/v marfă livrată și neachitată și a respins cererea în ce privește penalitățile.
În temeiul art. 453 C.pr.civ., a obligat pârâtele, în solidar, să achite reclamantei 27,63 lei cheltuieli de judecată – taxă de timbru proporțional cu pretențiile admise. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel, apelanta .-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că părțile au negociat clauzele contractului și au arătat că sunt de acord cu acestea ,inclusiv în ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere, așa cum reiese din conținutul art.10.1 astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut clauza ca fiind abuzivă. Totodată,arată apelanta că pârâtele nu au reclamat caracterul abuziv și existența unui dezechilibru semnificativ. Analizând apelul din perspectiva dispozițiilor art. 479 C.pr.civ. Tribunalul îl apreciază ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente: Între părți s-a încheiat contractul nr._ din 8.04.2014, în temeiul căruia apelanta a livrat mărfuri în sumă de 345,38 lei, existând obligația pentru cumpărător de a le achita în 30 de zile de la emiterea facturilor. Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (facturi – filele 9 și urm.), intimatele nu au achitat facturile, motiv pentru care, văzând și disp.art. 1270 C.civ., în mod corect instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâtele, în solidar, să achite reclamantei 345,38 lei c/v marfă livrată și neachitată. Observă Tribunalul că,în mod greșit instanța de fond a respins cererea în ce privește penalitățile ,constatând clauza abuzivă . Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr.193 /2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, iar alin.(2) prevede că o clauza contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Astfel, potrivit art. 4 din lege, sunt trei elementele ce caracterizează clauza abuzivă.
a). Clauza nu a fost negociată direct cu consumatorul.
Potrivit art. 4 alin. 1 din lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Astfel, se prezumă că nu a fost negociată o clauză ce nu dă posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum sunt contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de profesioniști (art. 4 alin. 2 din lege).
Rezultă astfel, că dispozițiile nu sunt aplicabile și clauzelor negociate cum este cazul de față, așa cum reiese din art.10.1 .
b). Este încălcată cerința bunei-credințe.
Buna-credință este fundamentul abstract al reglementării clauzelor abuzive (art. 4 alin. 2 din lege).
Cerința unei conduite de bună-credință este una generală, aplicabilă tuturor actelor juridice; ea presupune inexistența oricărei acțiuni sau omisiuni care ar putea să lezeze pe cocontractant.
Potrivit art. 14 C. civ., orice persoană fizică sau juridică trebuie să-și exercite drepturile și să își execute obligațiile civile „cu bună-credință", în acord cu ordinea publică și bunele moravuri3.
Legea nr. 193/2000 face referire la buna-credință, în general. Astfel, se cere ca profesionistul să fi acționat cu intenția de a prejudicia pe consumator, cu rea-credință.
De precizat că inserarea unei clauze ce creează un dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului este „prin ea însăși" contrară bunei-credințe.
c). Să existe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Deși nu se arată ce se înțelege prin dezechilibru, se precizează că părțile au drepturi și obligații.
Astfel, legea urmărește să asigure consumatorului condiții egale la momentul încheierii contractului, pentru evitarea unui prejudiciu ulterior.
Natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
- natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia;
- toți factorii care au determinat încheierea contractului;
- alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil (art. 4 alin. 6 din lege).
Criteriul de apreciere a dezechilibrului este unul concret, în funcție de împrejurările specifice fiecărui contract.
De precizat că nu orice inegalitate prezintă relevanță, ci numai „un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților" (art. 4 alin. 1 din lege).
Se poate spune astfel că nu orice clauză care are efecte negative asupra consumatorului creează și un dezechilibru semnificativ în raportul contractual. În cauza dedusă judecății nu poate fi vorba despre un dezechilibru semnificativ întrucât pârâtele nu și-au onorat obligația de plată în termenul stipulate în contract astfel că au fost calculate penalități de întârziere,conform art.7 pct.4 din contract.
Împrejurarea că se solicită să se achite o sumă mare cu titlu de penalități nu înseamnă că a existat un dezechilibru semnificativ între părțile contractante ,ci doar o lipsă de echivalență într-o prestație care a fost stipulată în clauzele contractuale tocmai cu scopul de a determina intimatele să-și execute obligația de plată la termenele stabilite.
Constată Tribunalul că a fost acordat pârâtelor un termen de 30 de zile rezonabil, pentru achitarea facturilor,însă nu a fost respectat ceea ce a condus la calculul penalităților.
Astfel, penalitățile de întârziere reprezintă o sancțiune contractuală prestabilită conform contractului încheiat,care este obligatoriu între părți potrivit dispozițiilor art.1270 alin.1 C.civ.
Pentru cele expuse,Tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 alin.2 C.pr.civ. să admită apelul declarat de apelanta . sentinței civile nr. 308 din 3 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatele-pârâte V. H. M. E., domiciliată în B., .. 84, județ Teleorman și V. M. pe care o va schimba în parte în sensul că va obliga intimatele-pârâte la plata, în solidar, către apelanta –reclamantă a sumei de 648,72 lei cu titlu de penalități de întârziere .
Totodată,va obliga intimatele și la plata sumei de 75,33 lei cheltuieli de judecată,potrivit dispozițiilor art.453 C.pr.civ.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul declarat de apelanta . sediul în Ploiești, ., ., împotriva sentinței civile nr. 308 din 3 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Z., în contradictoriu cu intimatele-pârâte V. H. M. E., domiciliată în B., .. 84, județ Teleorman și V. M., domiciliată în B., .. 84, județ Teleorman.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă intimatele-pârâte la plata, în solidar, către apelanta –reclamantă a sumei de 648,72 lei cu titlu de penalități de întârziere precum și a sumei de 75,33 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. B. V. Ț. N.
Red.thred.EEE
5 ex/26.10.2015
d.f._
j.f. B. A.
Judecătoria Z.
.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 430/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1091/2015. Tribunalul... → |
|---|
