Contestaţie la executare. Decizia nr. 1091/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1091/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 1091/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1091
A P E L
Ședința publică de la 02 octombrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – E. E. E.
Judecător - B. V.
Grefier - Ț. N.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA, cu sediul procesual ales la Centru Zonal de Marfă București, cu sediul în București, sector 1, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 481 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații B. Î. N. și Î. Doinița M., cu sediul în V., ., ., . și N. I., domiciliat în ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru,conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că dosarul se află la al treilea termen de judecată în apel, intimatul B. Î. N. și Î. Doinița M. a transmis în xerocopie dosarul de executare nr. 464/2013, iar apelanta-contestatoare a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul constată că nu a fost declarat apel de către apelantă și împotriva B. Î. N. și Î. Doinița M., astfel că din eroare acesta a fost conceptat și citat în cauză. P. urmare, acesta neavând calitate procesuală în cauză urmează a fi înlăturată mențiunea privind existența acestuia în calea de atac.
Având în vedere solicitarea apelantei-contestatoare de judecare în lipsă și actele îndeplinite în procedura de regularizare, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând, asupra apelului civil de față, reține următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei V., județul Teleorman, la data de 15.10.2013, sub nr._, contestatoarea S. Națională Transport Feroviar Marfă „CFR MARFĂ” SA a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimații B. Î. N. și Î. Doinița-M. și N. I., împotriva actelor de executare silită promovate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Î. N. și Î. Doinița M. în cadrul dosarului execuțional nr.464/2013, solicitând anularea formelor de executare și reducerea cuantumului cheltuielilor de executare în valoare de 2025,00 lei, sumă considerata nejustificat de mare în raport de complexitatea și demersurile întreprinse în dosarul de executare.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că la data de 30 septembrie 2013, B. Î. N. și Î. Doinița-M. i-a comunicat adresa de înștiințare privind înființarea popririi până la concurența sumei de 10.298,00 lei, la solicitarea creditorului N. I., în baza Sentinței civile nr.3032/26 octombrie 2012 pronuntata de Tribunalul Teleorman, irevocabilă prin decizia nr.2144/9 aprilie 2013 a Curtii de Apel Bucuresti.
Conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit în dosarul de executare nr.464/2013, N. I. urma sa beneficieze de suma netă de 8.393 lei, sumă apreciata incorect calculată.
Cu privire la cheltuielile de executare în valoare de 2025,00 lei, contestatoarea a considerat că acestea sunt nejustificat de mari (raportat la complexitatea și demersurile întreprinse în dosarul de executare) și nu sunt dovedite (nefiind depuse la dosar chitanțe ori facturi din care să reiasă că s-au efectuat cheltuielile respective).
La data de 11.11.2013, intimatul B. Î. N. și Î. Doinița-M. a depus la dosar, la solicitarea instanței, copia dosarului de executare nr.463/2013 și întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, primul motiv de contestație, ca neîntemeiat și nelegal și tardiv introdus al doilea motiv de contestație.
Contestatoarea S. Națională Transport Feroviar Marfă „CFR MARFĂ” SA a formulat la data de 26 noiembrie 2013 răspuns la întâmpinarea Biroului Executorilor Judecătorești Î. N. și Î. Doinița M., solicitând respingerea criticilor intimatului, precum și a excepției tardivității introducerii contestației la executare, în raport de prevederile art.714 din Codul de procedură civilă.
A susținut că adresa de înființare a popririi a fost comunicată în data de 30 septembrie 2013, iar contestația la executare a fost depusă la instanță la data de 14.10.2013, în termen legal.
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației, anularea formelor de executare efectuate de B.E.J.A. Î. N. și Î. Doinița M. în dosarul nr.463/2013 și reducerea cuantumului cheltuielilor de executare.
La data de 29 noiembrie 2013 B.E.J.A. Î. N. și Î. Doinița M. a depus o nouă întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă și împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A arătat că executorul judecătoresc rămâne străin de raporturile juridice născute între creditor și debitor, fiind numai organul de executare care asigură, prin forța coercitivă a statului, aducerea la îndeplinire a unei obligații constatate de un titlu executoriu. Nefiind parte în raportul de drept material, executorul nu poate avea obligații în planul dreptului procesual, pentru a putea participa la judecata dintre creditor și debitor.
P. sentinta civilă nr.190/19.02.2014 a Judecătoriei V. s-a admis excepția tardivității introducerii contestației și s-a respins contestația la executare ca tardiv introdusă.
P. Decizia civilă nr.402|24.09.2014 a Tribunalului Teleorman, a fost admis apelul declarat de contestatoare, a fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță, apreciindu-se că în mod eronat a fost admisă excepția tardivității, impunându-se analizarea fondului contestației la executare sub aspectul tuturor criticilor invocate.
P. sentința civilă nr.481/24.03.2015 Judecătoria V. a respins excepția tardivității contestației, a constatat că B. Î. N. și Î. Doinița M. nu are calitate procesuală pasivă și a respins ca neîntemeiată contestația la executare față de intimatul N. I..
Pentru a reține aceasta instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția tardivității contestației la executare invocată de intimatul B. Î. N. și Î. Doinița M., în raport de considerentele deciziei de casare, instanța se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât s-a stabilit de către instanța de control judiciar că termenul de 15 zile pentru formularea contestației a fost respectat.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a B. Î. N. și Î. Doinița M., instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată. Astfel, așa cum s-a arătat in considerentele Deciziei nr. 162/2003 a Curții Constituționale, obligatorii întocmai ca si dispozitivul, organul de executare nu are interese proprii și, în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză din Codul de procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că "organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege".
Cu privire la fondul contestației, instanța de fond a reținut că prin Sentința civilă nr.3032/26.10.2012 a Tribunalului Teleorman, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului, diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul minim brut de 700 lei si a sporurilor aferente, conform art. 41 alin.3 lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite, pentru perioada 28.08._10, sume actualizate cu rata inflației de la data plății efective.
P. Decizia nr. 2144/2013 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost modificată in parte sentința mai sus menționată, in sensul ca a fost obligată contestatoarea la plata către intimat a ajutorului material de Paste 2010 și C. 2009 si 2010 si a primei de Ziua Feroviarului 2010, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației de la data plății efective, precum si cu dobânda legala.
Întrucât contestatoarea (în calitate de debitoare) nu a executat de bunăvoie titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3032/2012 a Tribunalului Teleorman, intimatul (în calitate de creditor) a formulat la data de 01.08.2013, cerere de executare silită la B. Î. N. și Î. Doinița M., formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 463/_, în cadrul căruia s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, prin Încheierea civilă nr. 575/17.09._ a Judecătoriei V..
Din interpretarea dispozițiilor art. 628 Cod procedură civilă, rezultă că, in vederea realizării drepturilor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, chiar in situația in care nu se cunoaște cuantumul sumei datorate, dar există criterii de determinare a acesteia, executorul judecătoresc poate stabili obligația reprezentând drepturi salariale cuvenite creditorului prin efectuarea unei expertize contabile.
În speță, calculul sumelor cuprinse in titlul executoriu au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert M. G..
Pe calea contestației la executare, creditoarea contestă modul de calcul al acestor sume, susținând că suma netă de 8393 lei nu a fost corect calculată, întrucât pentru premierea aferentă Zilei Feroviarului 2010, pentru ajutorul material de P. 2010 si C. 2009 si 2010 nu au fost reținute contribuțiile obligatorii.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiate criticile vizând modalitatea de stabilire a drepturilor salariale raportat la contribuțiile obligatorii, întrucât pe de o parte modalitatea de calcul indicată de contestatoare nu rezultă din cuprinsul titlului executoriu, iar pe de alta parte instanța de executare nu este competenta a interpreta dispozitivul unei hotărâri judecătorești, întrucât ar proceda la adăugarea sau lămurirea unei decizii, ceea ce intra in atribuțiile instanței care a pronunțat respectivă hotărâre, conform art. 443 C.pr.civ.
Instanța a mai reținut că deși contestatoarea avea posibilitatea să facă dovada susținerilor sale prin administrarea probei cu expertiză judiciară contabilă, ale cărei obiective urmau a fi puse în discuția contradictorie a părților, contestatoarea nu s-a prevalat de acest drept.
Cât privește critica privind cuantumul nejustificat de mare al cheltuielilor de executare stabilite prin încheiere de executorul judecătoresc, conform art.669 alin.4 C.pr.civ., instanța o apreciat-o ca neîntemeiată cu argumentul că executorul judecătoresc exercită o activitate în interes public, scop în care actul îndeplinit de acesta, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege.
Executorul judecătoresc rămâne străin de raporturile juridice născute între creditor și debitor, fiind numai organul de executare care asigură, prin forța coercitivă a statului, aducerea la îndeplinire a unei obligații constatate de un titlu executoriu. Adresându-se executorului judecătoresc, implicit acesta din urmă a efectuat cheltuieli de executare silită în dosarul nr. 463/2013, menționate în cuprinsul încheierii nr. 463 din 25.09.2013, în valoare de 1905 lei.
Examinând conținutul încheierii mai sus menționate, instanța de fond a mai reținut că onorariul de executare în sumă de 800 lei nu încalcă limitele legale privind activitatea executorilor judecătorești și onorariile minimale și maximale ce pot fi percepute de către aceștia raportat la creanța care se execută și valoarea sa, pentru care, în textul de lege, se face referirea generică a fixării unui onorariu de până la 10% din suma executată. In acest mod au fost respectate dispozițiile prevăzute in Legea nr.188/2000, Ordinul MJ nr.2550/2006 si Hotărârea nr.2/17.02.2007 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
Sumele cerute cu titlu de cheltuieli de executare, apar ca fiind reale, cu o bază legală, proporționale în raport de cuantumul creanței și volumul de muncă al celor implicați în executare și, sub acest aspect, încheierea nu prezintă, sub aspectul calculelor făcute de executor, motive care să conducă la anularea sa.
Cu privire la critica contestatoarei privind necesitatea de a se face dovada că onorariile de executor au fost, în prealabil, avansate de către creditorul care solicită executarea silită, instanța reține că încheierea de cheltuieli cu executarea se întocmește, de regulă, la momentul începerii procedurii execuționale și cuprinde sumele necesare unei astfel de proceduri, pe care debitorul le are de achitat suplimentar față de creanța ce se recuperează și nu este, în mod imperios, a fi probate de către executor prin chitanțe aferente, așa cum pretinde contestatorul, până la definitivarea procedurii.
Împotriva sentinței civile nr.481 din 24.03.2015 contestatoarea a formulat apel prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii la contestație iar în subsidiar restabilirea situației anterioare.
În motivarea apelului apelanta-contestatoare a criticat atitudinea instanței de fond care nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 254 alin. 5 C.pr.civ. în sensul că nu a dispus completarea probelor cu o expertiză tehnică de specialitate. Totodată, în apelanta-contestatoare a criticat soluția instanței de fond care a reținut ca fiind legal onorariul executorului judecătoresc, apelanta apreciind că în cauză cheltuielile de executare nu reflectă realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al acestora iar onorariul expertului extrajudiciar a fost stabilit aleatoriu suma fiind prea mare în raport cu complexitatea cauzei.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466, 476 și art.477 C.pr.civ.
Intimatul-intimat nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele:
În ceea ce privește primul motiv invocat de apelanta-contestatoare prin care critică lipsa de rol activ al primei instanței Tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat cu argumentul că în cadrul raportului dintre disponibilitatea/obligația părților de a propune probe și obligația de rol activ al judecătorului pentru aflarea adevărului, părțile nu se pot prevala de omisiunea instanței de a cere completarea probelor. Cu atât mai mult, în cauză, prima instanță și-a întemeiat soluția pe concluziile raportului de expertiză realizat în faza de executare silită, nefiind în ipoteza în care instanța și-ar fi întemeiat statuările pe lipsa oricărei probe privind calculul sumelor respective.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel Tribunalul constată că prima instanță a reținut întemeiat că onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 800 lei nu depășește limita legală de 10% din suma supusă executării iar celelalte cheltuieli de executare, inclusiv onorariu expert extrajudiciar, sunt rezonabile în raport cu activitatea și serviciile prestate, în relație cu suma supusă executării.
Astfel, prima instanță și-a motivat corespunzător concluzia rezonabilității cheltuielilor în sensul că, în cauză, cuantumul celorlalte cheltuieli de executare reprezentând onorariu expert, contravaloare taxe de timbru necesare declanșării executării silite, redactării actelor de executare, realizării procedurilor de comunicare, nu este disproporționat în raport de valoare creanței si de complexitatea si demersurile întreprinse in dosarul de executare silita, inclusiv onorariul de avocat, stabilit in suma de 300 lei, fiind justificat si rezonabil fața de munca depusă de avocat.
În acest context Tribunalul respinge ca vădit neîntemeiată apărarea apelantei-contestatoare potrivit cu care aceasta dispunea de personal de specialitate pentru calculul sumelor ce fac obiectul obligației sale. Tribunalul învederează că societatea debitoare putea uza de acest mijloc privind posibilitatea de a calcula ea însăși valoarea creanței creditorului însă nu a făcut-o determinând creditorul să declanșeze executarea silită în cadrul căreia, în condițiile art. 628 C.pr.civ., executorul, în mod întemeiat a recurs la cunoștințele unui expert de specialitate pentru calculul sumelor prevăzute în dispozitivul titlului executoriu.
Tribunalul învederează că neexecutarea de bunăvoie a unei hotărâri judecătorești deschide creditorului calea executării silite, demers care, în mod firesc, implică anumite cheltuieli de executare pe care, în consecință, le va suporta debitoarea, cheltuieli care, în cauză sunt justificate și rezonabile în raport cu activitatea realizată.
Pentru aceste motive, în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. instanța va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-contestatoare S. Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă SA, cu sediul procesual ales la Centru Zonal de Marfă București, cu sediul în București, sector 1, Piața Gării de Nord, nr. 1-3, împotriva sentinței civile nr. 481 din 24 martie 2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul N. I., domiciliat în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. E. E. B. V. Ț. N.
Red.thred.V.B./4 ex/15.10.2015
d.f._ 2015
j.f. I. E. R.
Judecătoria V.
.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 02-10-2015, Tribunalul TELEORMAN | Actiune in regres. Decizia nr. 1088/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
