Contestaţie la executare. Decizia nr. 1293/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1293/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293
APEL
Ședința publică de la 3 decembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – M. C. R.
Judecător – E. E. E.
Grefier - P. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta- intimată CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București , cu sediul în București, sector 6, .. 401 A împotriva sentinței civile nr. 404 din 20.08. 2015 a Judecătoriei Z., în contradictoriu cu intimatul – contestator P. L., domiciliat în Z., ., județul Teleorman, cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul contestator P. L. – CNP_, se legitimează cu CI . nr._ eliberat de Poliția Z., lipsind apelanta –intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, invederează instanței că s- a depus întâmpinare în două exemplare.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 719 și 482 Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 Cod de Procedură Civilă.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Intimatul – contestator P. L., solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
În temeiul dispozițiilor art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar .
Intimatul – contestator, declară că nu mai are acte de depus, probe de solicitat cereri prealabile de formulat, sau excepții de invocat și solicită judecarea cauzei.
Tribunalul, luând act în sensul că nu mai sunt acte de depus, cereri prealabile de formulat și probe de solicitat, deschide dezbaterile conform art. 392 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților pe apelul formulat.
Intimatul - contestator solicită respingerea apelului, pentru motivele invocate în întâmpinare și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru de la fond.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.404/20.08.2015 Judecătoria Z. a admis în parte cererea formulată de contestatorul P. L., domiciliat în Z., ., județ Teleorman, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.S.A.-DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A.
A admis contestația și a anulat formele de executare în dosarul de executare silită nr. 4589/2014 al B. T. F. din G..
A respins ca rămas nefondat capătul de cerere privind suspendarea executării.
A respins ca nefondate capetele de cerere privind constatarea nulității procesului verbal de contravenție pus în executare și cel privind obligarea creditoarei să suporte cheltuielile de executare silită făcute până la acest moment procedural.
Obligă intimata - creditoare la plata sumei de 182 lei + 50 lei, reprezentând taxa de timbru datorată de contestator și de care acesta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 06.04.2015, contestatorul P. L. a formulat contestație la executare împotriva executării silite dispuse prin încheierea nr. 1516 din 15.10.2014 investită cu formulă executorie la cererea intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ de AUTOSTRĂZI si DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A. - DIRECȚIA REGIONALĂ de DRUMURI si PODURI BUCUREȘTI, prin B.E.J. T. F. privind Dosarul judecătoresc Nr._ ( număr in format vechi: 4589/2014), și suspendarea executării silite, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor ocazionate de acest proces, precum și cheltuielile de executare silită făcute până la acest moment procedural.
A solicitat instanței să constate și nulitatea absolută a proceselor verbale în temeiul cărora instanța a dispus încuviințarea executării silite, având seriile R12 nr._/11.01.2012,_/11.01.2012 ,_/11.01.2012,_/11.01.1012,_/11.01.2012 ,_/11.01.2012, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În motivarea cererii a arătat contestatorul că, la data de 15.07.2011, 29.07.2011, 25.07.2011, 18.07.2011, 12.07.2011, 22.07.2011, conform proceselor verbale a circulat în localitatea Drăgănești-V. fără a avea plătită rovinieta (taxa) pentru drumuri. A fost sancționat contravențional pentru această faptă, prin procesele verbale având seriile R12 nr._/11.01.2012,_/11.01.2012,_/1101.2012,_/11.01.1012,_/11.01.2012,_/11.01.2012, cu plata unei amenzi contravenționale cu suma de 750,00 iei reprezentând valoarea fiecărui proces-verbal în parte, precum și prin plata unui tarif de despăgubire,în valoare de 576 euro, iar de aceste procese-verbale am luat la cunoștință abia la data comunicării înștiințării de urmărire silită.
În drept aceste dispoziții ale titlurilor reprezentate de procesele-verbale de constatare a contravenției, care privesc tarifele de despăgubire, și care au fost emise de COMPANIA NAȚIONALĂ de AUTOSTRĂZI st DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA S.A. ,au fost din anul 2012 scoase în afara Legii prin Legea 144/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 509 din 24.07.2012 Art II, alineat unic:
"Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate in instanță până la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează."
Aceeași Lege 144/2012, la Art.l, alin.1, se dispune sancțiunea faptei de a circula fără a deține rovinieta cu amendă, iar la art. I, alin. 2, prevede abrogarea alineatelor (3), (3*1) și (6) ale art. 8 din OG 15/2002 care prevede tariful de despăgubire.
În Constituția României, art.15 alin (2) este prevăzută excepția de la neretroactivitatea Legii. și anume, Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În OG 15/2002,modificată prin Legea 144/2012, la Art. 9 alin. (3) se dispune: în cazurile prevăzute ia alin.(2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si lnternelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin (9).
Modificările ulterioare ale Legii (O.G. 15/2002) care prevăd anularea tarifelor de despăgubire a obligației intimatei de a întocmi și a comunica contravenientului procesele-verbale în termen de 30 zile de la constatarea contravenției, sunt favorabile contravenientului și arată că dreptul intimatei de a cere executarea silită a contravenientului este perimat și s-a prescris termenul de 3 ani în care se putea face. Acest drept al intimatei de a cere executarea silită curge de la data săvârșirii contravenției la care se adaugă cele 30 de zile în care intimata este obligată de Lege să comunice contravenientului procesele-verbale și s-a perimat în 2014.
În susținerea cererii a depus la dosarul cauzei înscrisurile invocate.
În cauză, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatoarei in ceea ce privește aspectele de netemeinicie si nelegalitate cuprinse in titlul executoriu.
In acest sens, a solicitat instanței de judecată să constate faptul ca in speța de fata executarea silita s-a efectuat in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestator in contestația formulată reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate in considerare, întrucât in legătura cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuală specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitor constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fi analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât există calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele privind nelegalitatea sau netemeinicia actului sancționator sau a procedurii de emitere si comunicare a acestuia, etc. nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
In acest sens, a solicitat instanței de judecată să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC. sa admită excepția așa cum a fost formulată si in consecința să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001. IN FAPT.
In ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatorul P. L. a solicitat instanței de judecata să o respingă ca nefondata.
In acest sens, a învederat instanței de judecata faptul că nu se impune ordonarea acestei masuri provizoriu întrucât nu este un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului precum nici nu se creează o pagubă iminenta care nu se poate repara.
La data comunicării procesului - verbal de contravenție si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita in titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acesteia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
In acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
Astfel, reiese in mod evident nu numai reaua - credința a contestatorului care a refuzat in mod nejustificat să-și îndeplinească obligațiile legale, dar si faptul că încearcă prin prezenta solicitare de suspendare a executării silite sa inducă in eroare instanța.
Intimata a dat dovada nu numai de buna - credința, dar si de indulgenta in toata aceasta perioada, sperând ca debitorul sa iasă din pasivitate si sa-si execute de buna voie obligația stabilita prin titlul executoriu.
Mai mult decât atât, cat timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat in termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, titlu executoriu fiind apt de executare silita pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
A solicitat instanței de judecata să constate faptul ca nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate in vederea suspendării și a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulata de către contestatorul P. L., ca nefondata.
Urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca vehiculul aparținând P. L. a circulat pe drumurile naționale fără să dețină rovinieta valabilă, așa cum este definită de prevederile art. 1 (1A1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita de către P. L. a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravenționala in valoare totala de 1500 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tariful de despăgubire in valoare totala de 168 Euro.
Prin urmare, in scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis PVCC in cauza.
Emiterea si comunicarea PVCC in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lese, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, PVCC in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, perioada cuprinsă între data săvârșirii faptei contravenționale si data emiterii PVCC nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea PVCC s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, prin afișare, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent, fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunilor.
De asemenea, procesele verbale de constatare a contravenției au fost comunicate la același domiciliu ca cel precizat de către contestatoare in contestația la executare.
A solicitat instanței de judecata să aibă în vedere si dispozițiile art. 273 NCPC.
Astfel, potrivit alin. (1) „înscrisul sub semnătura privata, recunoscut de cel căruia ii este opus sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada intre părți până la proba contrara".
De asemenea, alin. (2) precizează faptul ca „mențiunile din înscris care sunt in directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă.
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a PVCC a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
De la data comunicării PVCC si până la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilite in titlul executoriu, deși procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale.
In acest sens, dispozițiile art. 622, alin. (1) si (2) NCPC prevăd faptul că obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
In cazul in care debitorul nu execută de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care începe odată cu sesizarea organului de executare.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Mai mult decât atât, prin încheierea din Camera de Consiliu instanța de executare a încuviințat executarea silita a titlului executoriu contestat.
De asemenea, in temeiul art. 665. alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești să pună in executare titlul executoriu in cauza.
Or, instanța de judecata in mod legal si temeinic în baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul ca PVCC constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
Totodată, in situația in care instanța de executare constată faptul că titlul executoriu nu poate fi pus in executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi încuviințat si ordonat punerea in executare.
De asemenea, instanța de executare in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
In ceea ce privește aprecierea contestatorului ca în speța ar fi aplicabile dispozițiile art. I, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, precum si dispozițiile art. 9, alin, (3), ultimul paragraf din OG nr. 15/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 144/2012 a solicitat instanței de judecata sa o respingă ca fiind neîntemeiata.
Astfel, dispozițiile invocate se aplica de la data intrării in vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite după aceasta data.
Prin urmare, in ceea ce privește titlul executoriu contestat, a precizat faptul ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, întrucât fapta contravenționala a fost săvârșita anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
In ceea ce privește dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, în speța de față acestea nu se aplică.
Conform dispozițiilor sus invocate, legiuitorul a statuat in mod evident faptul ca „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 (....) aplicate si contestate in instanța pana la data intrării in vigoare a prezentei legi se anulează."
Prin urmare, reiese in mod evident faptul ca legiuitorul a avut in vedere numai contravenienții care au fost sancționați in baza OG nr. 15/2002 si care au contestat in instanța tarifele de despăgubire.
Astfel, norma instituita de art. II din Legea nr. 144/2012 având natura contravenționala, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat in instanța.
Aceste considerente sunt clar reglementate de principiul de drept civil „daca legea nu prevede, nici legiuitorul nu are dreptul sa o interpreteze".
Mai mult decât atât, în temeiul art. 20 NCPC judecătorul are îndatorirea sa asigure respectarea si să respecte el însuși principiile fundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.
In acest sens, începând cu data comunicării PVCC in cauza, contestatorul a avut la dispoziție posibilitatea formulării plângerii împotriva acestuia in conformitate cu dispozițiile OG nr. 2/2001.
Or, contestatorul nu a apelat la aceasta cale procesuala, la momentul respectiv, adică in urma cu aproximativ 3 ani, deși comunicarea PVCC in cauza s-a efectuat conform dispozițiilor legale si prin urmare in cazul de fata nu au aplicabilitate prevederile art. II din Legea nr. 144/2012.
De asemenea, in ceea ce privește aprecierea contestatorului conform căreia art. II din Legea nr. 144/2012 introduce un tratament diferit in situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării PVCC ., a solicitat instanței sa constate ca aceasta este nelegala si netemeinica.
In acest sens, prin Decizia nr. 112/06.03.2014 Curtea Constituțională a constatat că cele doua categorii de persoane se afla in situații juridice diferite, aspect ce justifica tratamentul diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.
De asemenea, în speța de față nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silită a creanței rezultată dintr-un PVCC întocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșită înainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, întrucât Legea nr. 144/2012 nu dezincriminează fapta de a circula fără rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
In ceea ce privește aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului -verbal de contravenție ridicate de către contestator, a solicitat instanței de judecata să constate faptul ca acestea sunt nefondate.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin urmare, debitoarea a avut la dispoziție din momentul comunicării proceselor - verbale contestate, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Or, debitoarea nu a apelat la aceasta cale procesuală si prin urmare pana la desființarea acestora, titlurile executorii își mențin puterea executorie.
A solicitat instanței de judecată să constate faptul că în speța de față executarea silita s-a făcut in baza altui titlu executoriu decât o hotărâre judecătoreasca si prin urmare motivele invocate de către contestator in contestația formulată reprezintă motive de fapt si de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu si prin urmare nu pot fi luate în considerare întrucât în legătură cu aceste aspecte legea prevede o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Prin urmare, motivele invocate de către debitoare constituie motive ce pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, aceste aspecte neputând fii analizate pe calea contestației la executare.
Astfel, atât timp cât exista calea de atac a plângerii contravenționale, aspectele legate de generarea si semnarea electronica a procesului - verbal de contravenție ridicate de către contestator nu pot fi invocate direct pe calea contestației la executare, ci ele pot si trebuie sa fie invocate pe calea plângerii contravenționale, conform dispozițiilor art. 712 NCPC.
In acest sens, a solicitat instanței de judecata să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 712 alin. 2 NCPC si să respingă motivele invocate ca fiind privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, întrucât contestatoarea a avut Ia dispoziție din momentul comunicării procesului - verbal contestat, posibilitatea formulării plângerii conform dispozițiilor OG nr. 2/2001.
Prin urmare, cat timp procesele verbale de contravenție adresate pe seama debitoarei nu au fost contestate in termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistând o hotărâre judecătoreasca de anulare a acestora, intimata deține titluri executorii apte de executare silita pentru valorificarea creanțelor prevăzute in actele sancționatoare, care au intrat in putere de lucru judecat.
Întâmpinarea a fost de asemenea însoțită de înscrisurile invocate.
La solicitarea instanței, executorul judecătoresc a transmis, în copie certificată dosarul de executare silită.
Examinând cererea formulată, atât prin prisma textelor de lege incidente în cauză, cât și a mijloacelor de probă administrate, instanța a găsit-o întemeiată, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, referitor la aplicabilitatea, în speță, a dispozițiilor O.G. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea 144/2012, față de împrejurarea că procesul verbal de contravenție contestat a fost încheiat anterior modificărilor legislative menționate, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile legii contravenționale mai favorabile.
Astfel, art. 15 alin. 2 din Constituția României stipulează că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Totodată, instanța reține că, o aplicație particulară a aplicării principiului legii contravenționale mai favorabile, este reprezentată de art. 12 din O.G. 2/2001 care prevede că, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Mai trebuie menționat că în ceea ce privește art. 12 din O.G. 2/2001, s-a admis excepția de neconstituționalitate prin Decizia în interpretare nr. 228/2007 pronunțată de Curtea Constituțională, potrivit căreia sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
Așadar, instanța a apreciat că legea contravențională mai favorabilă se aplică atât în privința contravențiilor ce nu au fost contestate, dar și în ceea ce privește contravențiile ce au fost contestate, dar sancțiunea nu a fost executată.
Totodată, instanța a constatat că principiul legii contravenționale mai favorabile nu vizează doar dezincriminarea privită „in abstracto”, ci se raportează „in concreto” la fapta contravențională săvârșită, astfel încât nu doar dezincriminarea totală a faptei contravenționale reprezintă o lege contravențională mai favorabilă, ci legea mai favorabilă se analizează prin raportare la faptul dacă, în concret, incriminarea contravenției este mai favorabilă, prin analiza unor criterii de individualizare. Astfel, instanța a reținut incidența legii contravenționale mai favorabile, cu privire la tariful de despăgubire.
Având în vedere faptul că intimata contestatoare nu a achitat tariful de utilizare, instanța a reținut că, acesta nu mai este datorat, întrucât norma legală ce obliga contravenientul la o astfel de plată a dezincriminat această obligație, prin abrogarea art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002.
Cu argumentele prezentate anterior, cererea formulată s-a privit întemeiată în parte, instanța urmând să o admită în parte și să anuleze formele de executare în dosarul de executare silită nr. 4589/2014 al B. T. F. din G..
Văzând că pentru capătul de cerere privind suspendarea executării, contestatorul nu a achitat cauțiunea, instanța a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Reținând instanța că pentru celelalte apărări cu privire la actul de sancționare, contestatorul avea deschisă calea de atac a plângerii contravenționale, a respins ca nefondate capetele de cerere privind constatarea nulității proceselor verbale de contravenție puse în executare.
Nu mai puțin, văzând că pentru executarea silită pornită împotriva contestatorului intimata a angajat deja cheltuieli, precum și văzând soluția pe care urmează să o pronunțe cu privire la fondul cauzei, instanța a respins ca nefondat și capătul de cerere privind obligarea creditoarei să suporte cheltuielile de executare silită făcute până la acest moment procedural,- prin admiterea contestației, acestea rămânând oricum în sarcina intimatei.
În condițiile art.18 din OUG nr.51/2008, instanța a obligat intimata la plata sumei de 182 lei + 50 lei, reprezentând taxa de timbru datorată de contestator și de care acesta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel,apelanta-intimată CNADNR –Direcția Regională de Drumuri și Poduri București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că în mod greșit instanța de fond a admis în parte contestația la executare atâta vreme cât deține un titlu de executare inclusiv pentru tariful de despăgubire.
Analizând apelul din perspectiva dispozițiilor art.479 c.p.c Tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru considerentele ce se vor expune:
Instanța de fond a procedat în mod corect atunci când a admis contestația la executare și pe lângă argumentele prezentate de prima instanță, tribunalul găsește necesare și următoarele precizări, care sprijină argumentația și soluția primei instanțe.
În primul rând, soluția admiterii contestației la executare este motivată de lipsa titlului executoriu în temeiul căruia să se desfășoare executarea silită.
Titlurile executoriii în baza cărora s-a desfășurat executarea silită sunt reprezentate de procesele-verbale de contravenție . nr._/11.01.2012, nr._/11.01.2012, nr._/11.01._, nr._/11.01.2012, nr._/11.01.2012, nr._/11.01.2012, care au fost comunicate contravenientului prin afișare la data de 23.01.2012 potrivit proceselor-verbale de comunicare prin afișare de la fila 19-24.
Conform art. 27 alin 1 din OG 2/2001 comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Prin Decizia RIL nr. 10 din 10.10.2013 a ICCJ, s-a stabilit că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, va fi în sensul că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Așadar, în acord cu dispozițiile art. 27 teza I din OG 2/2001 și având în vedere și Decizia RIL nr. 10 din 10.10.2013 a ICCJ, instanța reține că apelanta avea obligația de efectua procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție prin poștă, cu aviz de primire, iar numai ulterior, în cazul în care această primă modalitate de comunicare nu era eficientă, putea recurge la procedura de comunicare prin afișare.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001 procesul-verbal neatacat cu plângere contravențională în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Având în vedere că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat în mod legal, termenul de 15 zile pentru formularea plângerii contravenționale nu a început să curgă, astfel încât procesul-verbal de contravenție nu reprezintă titlu executoriu.
Întrucât potrivit art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, tribunalul consideră că în mod întemeiat și corect a fost admisă contestația la executare.
Deși ar părea de prisos cercetarea celorlalte argumente ale apelantei, totuși tribunalul își însușește și argumentele instanței de fond referitoare la aplicarea retroactivă al legii mai favorabile.
Tribunalul apreciază că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului debitor, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor.
În acord cu statuările Curții Constituționale din Decizia nr. 112/06.03.2014,dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța apreciază că debitorul nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective.
Rămâne numai de stabilit în ce măsură aceste dispoziții mai favorabile se aplică tuturor debitorilor ori numai celor care au contestat în instanță procesul-verbal până la data intrării în vigoare a Legii nr. nr. 144 din 23 iulie 2012.
Fără a intra în contradicție cu statuările Curții Constituționale referitoare la natura discriminatorie a art. II din Legii nr. nr. 144 din 23 iulie 2012, în acord cu dispozițiile art. 20 alin. 1 și 2 din Constituție și conform jurisprudenței CEDO - D. P. contra României (paragraful 103), tribunalul apreciază că trebuie să facă o analiză a caracterului discriminatoriu, nu din perspectiva prevederilor Constituționale, Curtea pronunțându-se deja, ci prin raportare dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, mai cu seamă că, considerentele deciziei instanței de contencios constituțional permit posibilitatea interpretului să se raporteze la prevederile Convenției.
Într-adevăr, potrivit paragrafului nr. 103 din hotărârea CEDO D. P. contra României, statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.”
În aceste condiții, instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Împrejurarea contestării sau necontestării în instanță a proceselor-verbale nu ar trebui să aibă nicio influență asupra aplicării principiului retroactivității legii mai favorabile întrucât, în cauză, Legea nr.144/2012 nu era în vigoare la data când s-a născut dreptul debitorului de a ataca procesul-verbal, astfel încât eventuala plângerea formulată nu putea determina înlăturarea obligației de plată a sumei în litigiu. Astfel, nu se poate reține o lipsă de diligență sau pasivitate din partea debitorului, care să justifice o aplicare diferită a dispozițiilor Legii nr. 144/2012.
Totodată, caracterul discriminatoriu din perspectiva CEDO a art. II din Legea nr. 144/2012, poate fi relevat și de ipostaze în care contravenientul nu a contestat până la . legii procesul-verbal emis anterior acestui moment din motive care nu îi sunt imputabile ci, spre exemplu, vizează aspecte de comunicare. Astfel, contravenientul care a primit după . Legii nr. 144/2012 un proces-verbal emis legal anterior acestei date, nu va putea beneficia de dispozițiile favorabile ale Legii nr. 144/2012, întrucât art. II din această lege se referă exclusiv la procesele verbale contestate până la data intrării în vigoare a legii în discuție.
În aceste condiții, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, instanța constată că intimatul beneficiază de dispozițiile mai favorabile ale Legii nr. 144 din 23 iulie 2012 prin care se înlătură tariful de despăgubire.
Pentru aceste considerente, instanța, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta- intimată CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, sector 6, .. 401 A împotriva sentinței civile nr. 404 din 20.08. 2015 a Judecătoriei Z. în contradictoriu cu intimatul – contestator P. L., domiciliat în Z., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03. 12. 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. R. E. E. E. P. S.
Red./Thred EE E/04 01. 2016- 4 ex
Df.-_/2015 Jud. Z.
Jf.- N. C. R..
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1292/2015. Tribunalul TELEORMAN | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1264/2015. Tribunalul... → |
|---|
