Pretenţii. Decizia nr. 1295/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1295/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1295/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1295
APEL
Ședința publică de la 3 decembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – M. C. R.
Judecător – E. E. E.
Grefier - P. S.
Pe rol, judecarea apelurilor civile declarate de apelanta-reclamantă R. C. D., domiciliată în Roșiori de Vede, ..12, județul Teleorman și apelantul – pârât F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, .. 40 – 40 Bis, etaj 5, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 675 din 07.05. 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu și cu intimatul intervenient forțat P. A. D., domiciliat în municipiul Roșiori de Vede, ., ., județul Teleorman, având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta - reclamantă asistată de avocat V. C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, învederează instanței că s–a depus în procedura prealabilă întâmpinare de către intimatul F. de Protecție a Victimelor Străzii și răspuns la întâmpinare și întâmpinare din partea apelantei – reclamante.
Apărătorul apelantei reclamante depune la dosar împuternicirea avocațială nr._ din 27.11. 2015 și chitanța nr._ din 27 . 11. 2015 în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 95, 107 și 482 Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Instanța acordă cuvântul pe probe.
Apelanta reclamantă prin apărător, arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Tribunalul, luând act în sensul că nu mai sunt acte de depus, cereri prealabile de formulat și probe de solicitat, deschide dezbaterile conform art. 392 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților pe apelul formulat.
Avocat V. C. pentru apelanta – reclamantă, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate și acordarea sumelor solicitate cu titlu de daune materiale și morale în întregime conform acțiunii introductive. Solicită și cheltuieli de judecată.
Pentru motivele arătate în scris, consideră că suma de 100.000 lei cerută cu titlu de daune morale e o sumă rezonabilă și că trebuia acordată în totalitate.
Această sumă ar trebui să reprezinte așa cum a stabilit practica judiciară - pentru suferințele de natură psihică și deteriorarea calității vieții de la momentul accidentului până în prezent.
Având cuvântul cu privire la apelul declarat de apelantul - pârât F. de protecție a victimelor străzii, solicită să fie respins sub toate aspectele invocate.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiori de Vede, la nr._ din 05 februarie 2015, reclamanta R. C. D., în contradictoriu cu pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii și cu intervenientul forțat P. A. D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând daune morale pentru suferința încercată și la plata sumei de 9.200 lei, reprezentând daune materiale pentru: asistența spitalizată, medicamentație, cheltuieli de transport, regim alimentar și nutriționist, consumabile medicale, dispozitive medicale, implanturi dentare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că în seara zilei de 31.10.2012, se afla în autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, condus de P. A. D., pe bancheta din spate iar în față, dreapta, lângă șofer, se afla prietena sa V. R. A. când, din cauza neatenției în conducere și a faptului că se deplasa cu o viteză peste limita legală, susnumitul a acroșat mai multe autoturisme parcate regulamentar. A mai susținut reclamanta că, în urma accidentului a suferit leziuni care au necesitat, pentru vindecare, un număr de 80-85 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal anexat, evenimentul rutier fiind cercetat și sub aspect penal însă, modificările legislative din anul 2014 au prevăzut un număr minim de 90 zile de îngrijiri medicale pentru victimele accidentelor rutiere, cauza fiind clasată de organele de urmărire penală, în ceea ce o privește, motiv pentru care a intentat acțiune civilă. Datorită vătămărilor a suferit trei intervenții chirurgicale și urmează a efectua o a patra operație iar timp de 45 zile, de la accident, nu a consumat decât lichide, hrănindu-se cu ajutorul unui pai și timp de 30 de zile nu a putut vorbi, nefiind complet vindecată nici în prezent, cheltuielile pentru recuperarea stării de sănătate ajungând la 9.200 lei.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile din Codul civil privind răspunderea civilă delictuală (art.1349, art.1381, art.1385, art.1386, art.1387 și art.1391 Cod civil), Legea 136/1995, republicată, Legea 32/2000, actualizată.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii a formulat întâmpinare la data de 12.02.2015 prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roșiorii de Vede, motivând că, potrivit art.107 Cod proc. civ., competența aparține instanței de la domiciliul pârâtului, coroborate cu art.115 alin.1 Cod proc. civ., întrucât pârâtul nu desfășoară activități comerciale și nici nu poate fi asimilat unui asigurător, fiind constituit în baza Legii nr.136/1995.
Prin întâmpinare, pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr._ iar pe fond, respingerea, în parte, a capătului de cerere privind daunele morale și respingerea cererii cu privire la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată, motivând că vătămările reclamantei sunt tipice pentru absența centurii de siguranță (fractură mandibulară -rezultantă a lovirii scaunului din față, plăgi ale bărbiei și obrazului, traumatism cranio-facial - rezultat al dublului impact al feței de scaunul din față și de ușa laterală) iar potrivit legislației europene, pasagerii și conducătorii auto trebuie să utilizeze centura de siguranță, indiferent de locul pe care-l ocupă, împrejurare față de care a solicitat instanței să constate culpa concurentă a reclamantei R. C. D. iar în baza art.1371 alin.1 Cod proc. civ., a solicitat scăderea cu 50% a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, corespunzător gradului de culpă.
A mai arătat pârâtul că, la aprecierea cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, instanța trebuie să acorde importanță doar caracterului compensatoriu al despăgubirilor pentru daune morale si nu celui punitiv, întrucât despăgubirile acordate pentru daune morale vizează alinarea suferinței și nu producerea satisfacției prin sancționarea pe latură civilă a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului.
În absența unor criterii obiective prevăzute în legislația națională, care să contureze un sistem de referință la care să se raporteze atât justițiabilii cât și instanțele, practica judiciară în materia compensațiilor pentru daune morale a evoluat relativ neunitar, între compensațiile acordate pentru cazuri similare fiind uneori diferențe extrem de mari, în raport de 1 la 100 sau alteori chiar și mai mari. In aceste condiții, prin scăderea predictibilității cazuisticii (element esențial al funcționării sistemului de asigurări) s-a constatat necesitatea identificării unor repere care să constituie măcar un punct de pornire în procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire pentru daune morale ca urmare a producerii unor riscuri asigurate și în urma cărora a rezultat vătămarea sănătății și a integrității corporale ori decesul persoanelor. In urma centralizării deciziilor judecătorești și a prelucrării statistice au fost obținute următoarele rezultate:a) în caz de deces- despăgubiri -1 copil major (descendent de gradul 1 J./fiică) 36.434 lei; copil minor (descendent de gradul 1fiu/"fiica)51.324 lei; frate/soră 29.912 lei ;părinte (ascendent de gradul I tată/mama)75.097 lei; soț/soție 52.510 lei; b) în caz de vătămare corporală - îngrijiri medicale cu recuperarea integrală a funcționalității 316 lei/zi ;cu infirmitate posttraumatică 419 lei/zi.
În ceea ce privește pretențiile pentru daune morale, având în vedere complexitatea stabilirii despăgubirilor pentru prejudicii morale, a apreciat că instanța trebuia să motiveze efectul compensatoriu al acestora, fără a încerca să prețuiască viața persoanei, reținând totodată că aceste compensații, nu trebuie să fie nici amenzi excesive pentru persoana responsabilă de producerea accidentului si nici o îmbogățire iară just temei a persoanei prejudiciate, aspect față de care a apreciat că reclamanta R. C. D. a suferit vătămări corporale care au necesitat un număr 85 de zile de îngrijiri medicale, stabilite prin certificat medico-Iegal iar suma de 100.000 lei solicitată este exagerată prin culpa concurentă și prin consecințele accidentului constatate prin documente medico-legale, dar și prin raportare la practica instanțelor de judecată din România, astfel cum se poate constata și din Ghidul anexat întâmpinării, astfel că a solicitat respingerea în parte a acestui capăt de cerere . De asemenea, a mai că, ținând cont de circumstanțele producerii accidentului - și având în vedere consecințele acestuia, dar și ținând cont de practica instanțelor de judecată în domeniul daunelor morale, în opinia sa, s-ar impune acordarea sumei de 15.000 lei cu titlul de daune morale raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie reclamanta R. C. D..
În ceea ce privește pretențiile pentru daune materiale, a arătat că, în baza prevederilor art. 47, precum și ale art. 49, pct. 1 din Normele puse in aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 (în vigoare la data producerii accidentului), F. de protecție a victimelor străzii, garantează plata despăgubirilor cuvenite probate cu documente justificative și raportat la prevederile legale menționate mai sus, se constată că prejudiciul suferit de partea civilă, pe care F. poate fi obligat să îl garanteze și să îl plătească în măsura în care vinovatul nu va face el însuși acest lucru, va fi doar cel care este calculat în conformitate cu prevederile art. 49, pct. 1 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 și care reprezintă, în caz de vătămare corporală: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b)venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de către persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;c)salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;d)eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;e)cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim brut pe economie;f) daune morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
A mai arătat că, față de documentele depuse în probațiune cu privire la întinderea prejudiciului suferit, reclamanta a putut face dovada doar pentru suma de 3730,47 lei, probată cu documente justificative, căreia se impune a-i fi aplicat procentul de 50% corespunzător gradului de culpă, aspecte față de care pârâtul a solicitat respingerea pretențiilor cu privire la contravaloarea expertizei tehnice auto din cauza penală amintită mai sus, ca nefiind un prejudiciu direct al acesteia, fiind achitat de mama acesteia, R. M., motiv pentru care a solicitat instanței admitere, în parte, a capătului de cerere cu privire la acordarea de daune materiale și limitarea la cele dovedite.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, pârâtul a solicitat instanței respingerea ca nefondat a capătului de cerere cu privire la obligarea Fondului Pentru Protecția Victimelor Străzii la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nesoluționarea pe cale amiabilă a litigiului nu-i este imputabilă, motivând că a recunoscut parțial pretențiile reclamantei de la primul termen și, în consecință a solicitat obligarea reclamantei la plata către FPVS a cheltuielilor pe care le va efectua în prezenta cauză.
În temeiul art. 411 alin. 2 NCPC, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, a anexat CD-ul conținând Ghidul privind daunele morale și raportul de expertiză tehnică.
La data de 05.03.2015, pârâtul P. A. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, admiterea în parte a acțiunii introductive, in sensul diminuării sumei solicitate de reclamantă cu titlu de daune materiale, la suma de 2991,79 lei si a celei cu titlu de daune morale la suma de 5.000 lei, obligând in acest sens pe pârâtul F. pentru Protecția Victimelor Străzii la achitarea acestor sume.
A arătat că la data de 31.10.2012, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar pe direcția de mers . Petrom din Roșiorii de Vede, s-a produs un accident rutier care a implicat vătămarea corporala atât a sa cat si a celor doua pasagere aflate in autoturism, respectiv V. R. (poziție in autoturism - dreapta fata) si reclamanta R. C. D. (poziție in autoturism - bancheta spate) iar în urma accidentului de circulație, a rezultat vătămarea corporala a celor doua fete.
A mai arătat pârâtul că în dosarul penal, reclamanta R. C. D. a primit soluție de clasare iar in ceea ce o privește pe V. R., acesta a fost soluționat in fond de Judecătoria Roșiorii de Vede la data de 25.02.2015 și recunoaște faptul că, in urma impactului rutier, reclamanta a suferit vătămări corporale care i-au cauzat suferințe fizice insa, solicitările reclamantei legate de sume sunt extrem de exagerate, solicitând instanței sa pună in vedere reclamantei sa redea explicit, prin intermediul unei cereri precizatoare, cheltuielile materiale pe care le solicita, in sensul de a menționa număr document, data si suma, astfel incât sa se poată realiza un calcul matematic transparent (si pentru a evita efectuarea unei expertize contabile). A mai solicitat instanței sa observe că, însumând toate cheltuielile de pe înscrisurile atașate acțiunii introductive, rezulta că aceasta a suportat cheltuieli totale de 4230,19 lei (si nu suma de 9.200 Iei, asa cum aceasta solicită) iar suma la care reclamanta este îndreptățita este în cuantum de 2991,79 lei, motiv pentru care a solicitat instanței să admită in partea acțiunea cu privire la acest capăt de cerere, cu precizarea că nu înțelege sa analizeze riguros fiecare bon fiscal, însă sumele nu sunt chiar atât de însemnate, deși s-a realizat un abuz din partea reclamantei - spre exemplu, a solicitat contravaloarea sumei de 9,00 lei, cf bon fiscal din 20.11.2012, cumpărăturile constând in alte obiecte. Mai arată că în dosarul penal deschis in urma accidentului, în care reclamanta are calitatea de parte vătămata, soluția dată a fost de clasare întrucat nu întrunește numărul de zile de îngrijiri medicale prevăzute de Codul penal pentru tragerea la răspundere penala, motiv pentru care nu intelege sa suporte următoarele cheltuieli: onorariu expertiza tehnica auto = 401,70 lei - chitanța nr._/1 din 22.04.2013 - expertiza fiind solicitata exclusiv de reclamanta si nu de organele de ancheta penala; onorariu expertiza medico-legala = 136,70 lei - chitanța nr._/1 din 13.12.2013 - expertiza fiind solicitata exclusiv de reclamanta si nu de organele de ancheta penala; onorariu avocat = 700 lei - chitanța_/08.01.2013 emisa de Cabinet Avocat V. C., pentru asistenta juridica in dosarul penal.
În ceea ce privește daunele morale, fărâ a proceda la o analiza a răspunderii delictuale, in dreptul civil roman, a precizat că pentru atragerea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiții, respectiv, existenta unui prejudiciu, in considerarea faptului ca nu poate exista răspundere civila delictuala daca nu s-a produs un prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, considerându-se ca numai o fapta ilicita poate sa atragă dupa sine răspunderea civila delictuala, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, aratându-se ca pentru a fi angajata răspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur și simplu, o fapta ilicita și un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca intre fapta și prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu și existenta vinovăției, subliniindu-se că nu este îndeajuns sa fi existat o fapta ilicita aflata in raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca aceasta fapta sa fie imputabila autorului ei.
In ceea ce privește proba elementelor răspunderii civile delictuale, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclama ceva in fața justiției), fiind admisibil orice mijloc de proba, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice .
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate de partea vătămata, menționează că evaluarea acestora . drept, este supusă puterii de apreciere a instanței de judecata.
În ceea ce privește despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit in absenta unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, in raport de consecințele suferite de partea vătămata, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala, astfel încât instanța urmează sa acorde sau nu despăgubiri apte sa constituie o satisfacție echitabila, sub acest aspect, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, ca despăgubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil proporțional cu atingerea adusa, având in vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusa acestora.
În cauza de față, se solicită instanței de judecata sa cenzureze solicitările reclamantei raportat la suma solicitata (100.000 lei), avându-se in vedere urmările reale, efective pe care accidentul rutier le-a lăsat asupra părții vătămate, respectiv asupra reclamantei căci, oricât de mare ar fi nevoia de bani, un demers judiciar trebuie sa se bazeze pe buna credința si nicidecum sa nu aibă ca scop o îmbogățire fara just temei.
Prin urmare, solicită instanței ca in momentul in care va decide asupra cuantumului daunelor morale solicitate de reclamanta, sa aiba in vedere următoarele aspecte: conform raportului nr. 232/B/23.05.2014, denumit, raport de expertiza medico-legala cu examinarea persoanei", eliberat de Serviciul Județean de Medicina Legala Teleorman, leziunile suferite de reclamanta nu constituie infirmitate fizica permanenta si nici prejudiciu estetic (ultima pagina din raport); viata sociala a reclamantei nu a avut nimic de suferit, aceasta reluandu-si imediat, odata cu întoarcerea din spital, toate activitățile avute si înainte de evenimentul rutier, frecventând cu aceeași intensitate, aceleași locuri si mentinându-si același mod de viata (inclusiv viata de noapte).
Pârâtul a depus planșe foto, atașate întâmpinării, menționând faptul că prin aceasta a dorit să demonstreze starea fizica si psihica buna a reclamantei la numai doua luni după accident (Revelion 2012-2013), și a susținut că, deși reclamanta a încercat sa creeze o situație de fapt dramatica, menționând ca a fost alimentata cu ajutorul unui pai, consideră ca aceasta situație nu a fost decât una temporara. In acest sens, a solicitat instanței să observe că, la doar doua săptămâni după accident, conform notei de plata din data de 16.11.2012 (depusa de reclamanta la dosar), aceasta a mâncat alimente care nu par a fi consumate de un om atât de bolnav cum încerca aceasta sa insinueze (ciorba de burta,mujdei, coca cola etc). A mai solicitat instanței să aibă in vedere că reclamanta a decis sa meargă cu mașina condusa de subsemnatul la o ora relativ târzie, deși nu îl cunoștea, ceea ce denota o notă de teribilism pentru o domnișoara minoră si asumarea unor eventuale fapte, iar singura consecință fizică suportată de reclamantă, in urma accidentului, este o cicatrice minoră la nivelul bărbiei, ceea ce nu poate echivala in niciun caz cu slutirea.
Pârâtul învederează că a fost profund marcat, ca a dat dovada de buna credința, s-a interesat permanent de starea de sănătate a victimelor, încercând sa le ofere sprijinul moral si material, pe care insa l-au refuzat (aspect ce urmează a fi dovedit cu martori), starea sa psihica a fost grav deteriorata, acesta a urmat cursuri de psihoterapie (conform înscrisului atașat) si că de la momentul accidentului si până in prezent nu a mai condus un autovehicul, deși avea acest drept. A mai învederat că trebuia sa existe un echilibru intre gravitatea prejudiciului, urmările acestuia si despăgubirile solicitate și nu trebuia ca un astfel de eveniment sa fie folosit pentru o îmbogățire nejustificata a persoanei care o solicita ci trebuie sa fie una justă. A mai arătat că a fost nevoit să renunțe la studiile de la facultate si a decis să plece la munca în Anglia, unde lucrează de atunci.
A solicitat instanței să rețină că daunele morale solicitate de reclamantă sunt exagerate in contextul in care atingerea valorilor fizice si morale ale reclamantei este una ușoara si fără repercusiuni majore.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Fondului pentru Protecția Victimelor Străzii, consideră că acesta are calitate procesuala pasiva in cauza întrucât mașina pe care a condus-o nu avea încheiata polița de asigurare de răspundere civila auto (fapt pe care nu l-am cunoscut decât după producerea accidentului).
In concluzie, pentru cele arătate mai sus, pârâtul a solicitat instanței să admita in parte acțiunea reclamantei obligând pe paratul F. pentru Protecția Victimelor Străzii sa plătească acesteia suma de 2.991,79 lei daune materiale si 5.000 lei daune morale.
In drept, a fost invocat art. 205 și urm. din Codul procedura civila.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori sub aspectul vieții sociale a reclamantei in urma accidentului rutier, preocuparea pârâtului legata de starea de sănătate a reclamantei etc.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roșiorii de Vede, motivând că, potrivit art. 113 al I pnct. 9 Cod Procedura Civila, instanța competenta este cea in a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul, fapta savarsindu-se in mun. Roșiorii de Vede iar litigiul este unul ce privește materia de asigurări, iar conform art .115 al 1 pct. 3 Cod Procedura Civila, este relevant locul unde s-a produs incidentul, acesta producandu-se in mun .Roșiorii de Vede iar in al treilea rând, in speța este aplicabil art. 112 Cod Procedura Civila fiind in prezenta unei pluralități de parați, unul dintre ei, P. A. D., are domiciliul in mun. Roșiorii de Vede.
A mai arătat reclamanta că, in legătura cu solicitarea de suspendare a cauzei, aceasta trebuie respinsă deoarece, cauza nu se încadrează in ipoteza prevăzută de art .413 alin 1 pct. 1 deoarece intre cele 2 dosare nu exista legătura, soluția definitiva in dosarul penal, privitoare la reclamantă fiind clasarea.
În ceea ce privește culpa sa, reclamanta a arătat că, in primul rand nu a rezultat ca nu ar fi purtat centura de siguranța, iar expertiza criminalistica din dosarul penal si in rechizitoriu s-a reținut culpa exclusiva a conducătorului auto, deci nu se impune reținerea unei culpe concurente a acesteia.
În legătura cu calculele făcute de paratul F. pentru Protecția Victimelor Străzii, pe lângă faptul că unele dintre ele nu au nicio legătura cu cauza („4 salarii medii nete lunare, 40 de ani de munca, cariera unei persoane"), restul sunt doar niște sume vehiculate de acesta, care nu au nicio baza legala, iar in materia răspunderii civile delictuale, probațiunea se face si cu martori in afara de acte iar in legătura cu obligarea paratului la cheltuieli de judecata, acesta are in procesul civil statutul oricărui parat, legea neprevăzând vreo excepție, iar in situația in care va cădea in pretenții va trebui sa suporte cheltuielile de judecata.
Prin încheierea de ședință din data de 26 martie 2015 Instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Roșiorii de Vede, și cererea de suspendarea a cauzei, ca neîntemeiate.
Judecătoria Roșiori de Vede, prin sentința civilă nr. 675 din 30 aprilie 2015 a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. C. D., CNP_, cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ..12, județul Teleorman, în contradictoriu cu pârâtul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în București, sector 2, ..40-40 BIS, . intervenient forțat P. A. D., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., ., ..
A obligat pe pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii la plata către reclamantă a sumei de 7.214 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale.
A obligat pe pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii să-i plătească reclamantei suma de 6.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă judecătoria Roșiorii de Vede din 22.10.2014 emis în dosarul penal nr.2449/P/2012 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului (intervenient forțat în cauza de față ) P. A. D. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, persoană vătămată fiind V. R. A., părți civile fiind Spitalul Clinic de Urgență B. A. București, Serviciul Județean de Ambulanță Teleorman, Spitalul Caritas Roșiorii de Vede, reprezentant legal al persoanei vătămate N. M., și parte responsabilă civilmente F. Pentru Protecția Victimelor Străzii, București.
Totodată, în baza art. 315 al.1 lit.b cu referire la art. 314 al.1 lit.a C.P.P. rap. la art. 16 lit. b CPP s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 196 alin. 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal comisă față de numita R. C. D. (reclamanta din prezenta cauză), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, în motivarea în fapt a rechizitoriului, s-a reținut că în seara zilei de 31.10.2012, în jurul orelor 21.00, inculpatul P. A. D., conducea autoturismul marca Renault Clio, cu număr de înmatriculare_, proprietatea prietenului său G. A. L., pe . Roșiorii de Vede, pe direcția de deplasare . Petrom. În autoturism, alături de inculpat, se mai găseau în calitate de pasageri numita V. R. A., în vârstă de 15 ani, care ocupa locul din dreapta față și numita(reclamanta) R. C. D., în vârstă de 15 ani, care ocupa loc pe bancheta din spate. În momentul în care a ajuns în dreptul restaurantului Continental, din cauza neatenției în conducere și a faptului că se deplasa cu o viteză peste limita legală admisă, inculpatul P. A. D. a pierdut controlul asupra direcției de mers, astfel că a lovit cu partea din dreapta față a autoturismului pe care îl conducea, partea din stânga spate a autoutilitarei marca Mercedes Benz Sprinter cu număr de înmatriculare_, proprietatea S.C Conav Electric SRL C., ce se afla parcată regulamentar pe partea dreaptă a drumului public, în direcția Stației Peco Petrom. Din impact, autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter a fost proiectată către înainte, totodată imprimându-i-se și o mișcare de rotație spre dreapta, în timpul căreia a intrat în coliziune atât cu autoturismul marca Dacia 1310 cu număr de înmatriculare_, aparținând numitei T. G., se ce găsea parcat pe spațiul verde de pe partea dreaptă a străzii Mărăști, cu fața către Stația Peco Petrom, cât și cu autoutilitara marca Dacia 1307, cu număr de înmatriculare_, proprietatea S.C. Conav Electric SRL C.,parcată în fața sa, în aceeași direcție.
Din accident, pe lângă avarierea autovehiculelor menționate, a rezultat vătămarea corporală a inculpatului,precum și vătămarea corporală a celorlalte două ocupante ale autoturismului marca Renault Clio, fiind transportați la Spitalul Caritas Roșiorii de Vede, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 1.127/C/2.299 din 19.11.2012 eliberat inițial numitei R. C. D. de S.M.L. Teleorman, rezultă că, în urma accidentului rutier, aceasta a suferit mai multe leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, respectiv traumatism cranio-facial cu fractură ram mandibular drept, excoriații genunchi și coapsă dreaptă.
Ulterior, în cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize medico-legale de către S.M.L Teleorman, din cuprinsul acesteia rezultând că numita R. C. D. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur, posibil în condițiile unui accident de trafic rutier din data de 31.10.2012,fiind necesare 80-85 zile de îngrijire medicale pentru vindecare. S-a stabilit de asemenea că leziunile nu constituie infirmitate fizică permanentă și nici prejudiciu estetic.
La cererea numitei R. C. D. din data de 30.06.2014 ,raportul de expertiză medico-legală eliberat acesteia a fost supus avizării.
Astfel, în urma solicitării, Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML București întrunită în ședința din data de 23.07.2014, a aprobat raportul de expertiză medico-legală nr.232/B/2004 din 23.05.2014 eliberat de S.M.L.Teleorman, în cuprinsul căruia s-a concluzionat că numita R. C. D. a prezentat leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 80-85 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, Comisia de Avizare și Control de pe lângă INML București, întrunită în ședința din 24.09.2014, a aprobat concluziile aceluiași raport de expertiză medico-legală, eliberat de S-.M.L Teleorman, stabilindu-se că leziunile suferite la nivelul feței nu pot fi asimilate criteriului de prejudiciu estetic grav și permanent, în sensul art.194 Cod penal.
Din adresa nr.2.334/L/2012 din 21.02.2013 eliberată de S.M.L Teleorman, rezultă că sângele recoltat de la inculpatul P. A. conține 0,00 g % alcool / buletin de analiză nr.859/v/06.12.2012).
Pentru a se stabili cu exactitate cauzele și împrejurările producerii accidentului rutier din data de 31.10.2012, în cadrul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice auto.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică nr.37/04.05.2013, a rezultat că dinamica producerii accidentului constă în coliziunea produsă între autoturismul marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare_, condus de inculpat și autoutilitara marca Mercedes Benz Sprinter, cu nr. de înmatriculare_ parcată pe marginea din dreapta a părții carosabile a străzii Mărăști din municipiul Roșiorii de Vede, în sensul de mers . Petrom ,urmată de proiectarea acesteia din urmă în autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_ și în autoutilitara marca Dacia 1307 cu număr de înmatriculare_, de asemenea staționate.
Viteza de deplasare a autoturismului marca Renault Clio, cu numărul de înmatriculare_, în momentele premergătoare producerii accidentului, a fost de aproximativ 70Km/h, deci peste limita legală admisă în localitate.
S-a mai concluzionat de asemenea că, în situația în care conducătorul auto ar fi fost suficient de atent ,acesta putea evita/preveni producerea accidentului, și la viteza pe care a avut-o în fapt sau la orice altă viteză mai mică decât aceasta.
În condițiile de atenție de care nu a dat însă dovadă în fapt, cel în cauză putea evita prin frânare producerea accidentului numai dacă ar fi condus autoturismul cu o viteză mai mică, aproximativ de 38Km/h.
În cauză, la solicitarea inculpatului, a fost dispusă efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică din data de 04.05.2013.
Din concluziile acestui raport ,întocmit la data de 11.11.2013, se desprinde că, pe baza probatoriului existent, nu se poate preciza cu certitudine dacă persoana aflată pe scaunul din dreapta față și pasagera din spate purtau centuri de siguranță, totodată nu se poate formula un răspuns cert la întrebarea dacă impactul ar fi avut consecințe mai mici în situația în care acestea ar fi purtat centurile de siguranță, față de situația în care centurile de siguranță nu ar fi fost purtate.
Singurul lucru pe care expertul îl apreciază ca fiind cert este acela că autoturismul implicat în accident a fost echipat cu airbag pentru șofer,acesta fiind montat în volan.
La data de 20.11.2013 ,inculpatul P. A. D., prin apărător ales, a solicitat efectuarea în cauză a unui nou supliment de expertiză tehnică,apreciind că raportul de expertiză inițial este incomplet, cererea fiind admisă de către procuror.
Analizând obiecțiunile în cuprinsul noului supliment la raport, care a fost întocmit la data de 17.12.2013, expertul a concluzionat că aspectele constatate anterior au avut în vedere tocmai faptul că, pe . producerii accidentului, iluminatul public era în funcțiune doar pe sensul opus față de cel care se deplasa autoturismul condus de inculpat, astfel că nu pot fi modificate concluziile inițiale.
Situația de fapt reținută în Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede din 22.10.2014 emis în dosarul penal nr.2449/P/2012, pe baza probelor administrate, se coroborează cu recunoașterea intervenientului precizată în întâmpinarea depusă la dosar, acesta solicitând însă admiterea în partea a cererii de chemare in judecată sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale solicitate de reclamantă, considerând că sumele cerute sunt prea mari.
În cauza penală privind vătămarea corporală suferită de numita R. C. D. s-a dispus clasarea, motivată de faptul că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea acesteia este situat sub limita stabilită de actualul text de lege intrat în vigoare la data de 01.02.2014, pentru existența infracțiunii, de asemenea nu s-au produs nici celelalte consecințe prevăzute de art.194 Cod penal, astfel fiind incident cazul prevăzut de art.16 lit.b Cod procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală, astfel că R. C. D. solicită despăgubiri pe cale separată de la persoana vinovată de producerea accidentului rutier.
Audiat fiind și în fața instanței de judecată din dosarul penal nr._ inculpatul a avut aceeași poziție procesuală în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă, nu a solicitat administrarea altor probe solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel că prin sentința penală nr. 27/25.02.2015 P. A. D. a fost condamnat și obligat la plata de despăgubiri față de una dintre victimele accidentului.
Potrivit art. 28 teza I Cod procedură penală, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, astfel că instanța nu va mai analiza, din prisma condițiilor pe care trebuie să le întrunească răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie reglementată de art. 1357 și urm. Cod civil, aceste două condiții, legătura de cauzalitate fiind evidentă, urmând a analiza întinderea prejudiciului material și moral suferit de reclamantă.
Dispozițiile art. 1387 Cod civil, prevăd că în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală, și dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale.
Art. 1391 cod civil reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății când poate fi acordată o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 9.200 lei, constând în cheltuieli cu transportul, cu tratamentul și spitalizarea, cu recuperarea și alimentația suplimentară; a solicitat de asemenea despăgubiri morale in cuantum de 100.000 lei .
Din probele cu înscrisuri și declarațiile martorilor audiați instanța reține că fără îndoială reclamanta a suferit din punct de vedere fizic și moral și a suportat costuri materiale de pe urma accidentului rutier a cărui victimă a fost, prin internare în spital, deplasări repetate la spitale și controale ulterioare, costuri medicamente, mâncare specială necesară oricărei persoane aflată în perioada de recuperare, dispozitive medicale, implanturi dentare, consumabile medicale.
Declarațiile martorilor, înscrisurile și actele depuse în dovedirea cererii pe latură civilă, respectiv bonuri fiscale, chitanțe, bilete de transport, au condus instanța să stabilească un prejudiciu material în sumă de 7.214 lei, la care va fi obligat pârâtul.
La stabilirea cuantumului daunelor morale la care reclamanta - victimă a accidentului rutier este îndreptățită să le primească, în absența unor criterii obiective prevăzute în legislația națională, instanța urmează să stabilească aceste despăgubiri într-o astfel de măsură încât să nu se ajungă nici la o îmbogățire fără just temei, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale producerii evenimentului dar și la persoana intervenientului și reclamantei .
Instanța apreciază că a existat cu certitudine un prejudiciu moral, reclamanta a suferit fizic și psihic de pe urma accidentului, a avut trei intervenții chirurgicale, a fost internată în spital 2 săptămâni, a mers la controale medicale, aprox. 45 zile s-a hrănit cu mâncare lichidă cu ajutorul unui pai, nu a putut vorbi o lună, i-au fost înlocuite bucăți din maxilar cu materiale artificiale(conform celor precizate în raportul de expertiză medico-legală), prezintă o cicatrice la nivelul obrazului, fiindu-i schimbată într-o măsură și fizionomia, ținând cont și de vârsta mică a reclamantei la data producerii accidentului-15 ani.
Din declarațiile martorilor audiați instanța mai reține că, aceștia cunoscând-o pe reclamantă dinainte de accident, au observat că aspectul feței este puțin deformat, vorbește mai greu, prezintă dureri la schimbări atmosferice.
Dauna morală reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane sau prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care le resimte victima. Daunele morale sunt deci consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.
Ținând seama de faptul că autoturismul implicat în accident condus de intervenient nu avea asigurare de răspundere civilă potrivit legii, ca partea responsabilă civilmente în procesul penal a fost introdus F. de Protecție a Victimelor Străzii, potrivit prevederilor art.11 din Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.1/2008, în procesul civil acesta fiind citat în calitate de pârât.
Potrivit Deciziei nr.3/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru F. de Protecție a Victimelor Străzii a fost stabilită calitatea procesuală de partea responsabilă civilmente, fiind persoană chemată să răspundă în procesul penal potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului.
Potrivit prevederilor art. 49 pct.1 din Normele de Punere în Aplicare a Ordinului nr.14/2011 F. de Protecție a Victimelor Străzii răspunde în caz de vătămare corporală pentru cheltuielile produse de accident atât materiale cât și morale, F. Pentru Protecția Victimelor Străzii are la îndemână posibilitatea introducerii unei acțiuni în regres împotriva inculpatului pentru despăgubirile achitate.
Instanța nu a luat în considerare apărările pârâtului din cuprinsul întâmpinării în sensul că reclamanta trebuie să suporte ½ din cuantumul prejudiciului pentru că se presupune că nu purta centură de siguranță în timpul accidentului, R. C. D. întrucât această problemă a fost analizată de expertul auto și nu a putut să precizeze cu certitudine dacă pasagera ce ocupa locul din spate purta centură de siguranță și alte probe nu există la dosar.
Deși reclamanta a solicitat suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale, apreciază instanța ca fiind suficientă pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial suferit de aceasta suma de 70.000 lei, raportat și la nivelul de viață al reclamantei, care nu s-a dovedit ca fiind peste mediu, în cazul acordării unei sume mai mari, s-ar conduce la o îmbogățire fără just temei, daunele morale având caracter compensatoriu.
Față de considerentele expuse, de probele administrate, și având în vedere prevederile art.1357 și urm. Cod Civil, instanța a apreciat acțiunea întemeiată în parte, și a admis –o în parte și a obligat pe pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii la plata către reclamantă a sumei de 7.214 lei reprezentând despăgubiri materiale și a sumei de 70.000 lei reprezentând daune morale .
În baza art. 453 al.1 Cod procedură civilă, și a culpei procesuale în care se află, acesta recunoscând doar parțial pretențiile, a obligat pe pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii să-i plătească reclamantei suma de 6.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu de avocat, justificat cu chitanța aflată la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. C. D. solicitând instanței, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii apelate și acordarea sumelor solicitate cu titlu de daune materiale și morale în întregime conform acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului a arătat că suma de 100.000 lei cerută cu titlu de daune morale e o sumă rezonabilă și consideră că trebuia acordată în totalitate.
Această sumă ar trebui să reprezinte așa cum a stabilit practica judiciară - pentru suferințele de natură psihică și deteriorarea calității vieții de la momentul accidentului până în prezent.
În ce privește apelul declarat de apelantul - pârât F. de protecție a victimelor străzii, a solicitat să fie respins sub toate aspectele invocate.
Și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466, 480 alin. 2 Cod procedură civilă
În cauză de față și pârâtul F. pentru protecția victimelor străzii a formulat apel prin care a solicitat să – i fie admis apelul și desființată sentința apelată în sensul diminuării pretențiilor reclamantei.
În motivare a arătat că în cazul de față daunele materiale nu au fost dovedite în cuantumul acordat de instanță, suma dovedită prin acte justificative este în cuantum de 4.500 lei.
În ceea ce privește daunele morale, fiind vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de apelanții reclamanți, consideră oportun dispozițiile Rezoluției Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează în mod expres că „ în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse, în momentul decesului. Condiția privește însă și dovedirea acestor legături de afecțiune”
A mai arătat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale pentru daune morale, trebuie avut în vedere principiul general de acordare a acestora, respectiv realizarea unei reparații echitabile în raport cu prejudiciul afectiv ce a fost cauzat reclamantei și în raport cu prejudiciul concret adus condițiilor de viață.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 409, 412,421 pct. 2 lit. a Cod procedură civilă
La data de 14.09. 2015 apelanta-reclamantă R. C. D. a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtului F. de Protecție a Victimelor Străzii, pentru motivele arătate în scris.
La data de 18 septembrie 2015 pârâtul F. Pentru Protecția Victimelor Străzii a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat să fie respins apelul reclamantei, ca nefondat, iar la data de 14 octombrie 2015 a formulat și răspuns la întâmpinarea reclamantei prin care face precizări referitoare la modalitatea de acordare a daunelor morale și materiale.
Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
- Cu privire la apelul declarat de apelanta-reclamantă R. D.
Din motivele de apel formulate de apelanta-reclamantă tribunalul reține că aceasta se declară nemulțumită de modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor materiale și morale acordate de instanța de fond, însă argumentele invocate sunt neîntemeiate.
a) Cu privire la daunele materiale, tribunalul reține că din înscrisurile depuse la dosar (f.10-31 dosar fond) care se coroborează pe deplin cu declarațiile martorilor audiați S. A. M. (f.126 dosar fond) și V. C. (f.127 dosar fond) au rezultat cheltuieli efectuate de apelanta-reclamantă în cuantum de 4283,62 lei. La această sumă se mai adaugă suma de 1300 de lei contravaloarea implanturilor dentare și protezelor, cheltuieli care au fost dovedite prin declarația martorului S. A. M. (f.126 dosar fond) confirmată și de martorul V. C. (f.127 dosar fond). De asemenea, pe lângă sumele menționate, în cuantumul daunelor materiale dovedite trebuie inclusă și suma de 1000 de lei dovedită prin declarația martorului V. C. (împrumutul acordat de martor apelantei reclamante pentru achitarea cheltuielilor medicale). Sumele reprezentând hrană specială și cheltuieli de transport la care s-a referit martorul V. C. nu vor fi adiționate la sumele reținute anterior întrucât acestea sunt în legătură cu cheltuieli care au fost incluse în cele dovedite prin înscrisurile de la filele nr. 6-31 dosar fond.
Așadar, făcând calculul sumelor dovedite în mod cert de apelanta-reclamantă ca fiind daune materiale, tribunalul constată că acestea sunt în cuantum de 6.583,62 lei (4283,62 lei + 1300 lei + 1000 lei) și nu 9200 de lei, așa cum susține apelanta reclamantă, și nici măcar 7.214 lei cum a reținut instanța de fond, motiv pentru care tribunalul va respinge ca neîntemeiat argumentul invocat de apelantă în legătură cu acest aspect.
b) Cu privire la daunele morale, tribunalul apreciază că, în lipsa unor criterii legale sau de orice altă natură de evaluare, stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse integrității fizice, psihice și demnității unei persoane, presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs, astfel încât sa nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauza a celui care pretinde daune morale.
Fără a nega sau diminua intensitatea suferințelor încercate de apelantă, care oricum nu pot fi cuantificate, tribunalul consideră că suma de 100.000 de lei solicitată de apelanta-reclamantă este disproporționată în raport cu prejudiciul moral încercat în urma accidentului iar suma 70.000 de lei, stabilită de instanța de fond, este o suma rezonabilă, proporțională cu prejudiciul suferit si suficientă pentru repararea prejudiciului apelantei-reclamante.
În acest sens, tribunalul reține că suma solicitată de apelanta-reclamantă – 100.000 de lei - este egală cu suma pe care a primit-o cealaltă victimă a accidentului, V. R. A., prin Sentința penală nr. 27 din 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, definitivă prin Decizia civilă nr. 665 A/30.04.2015 a Curții de Apel București. Însă, în urma aceluiași accident, în aceleași împrejurări, V. R. A. a necesitat 90-100 de zile de îngrijiri medicale fiindu-i pusă în primejdie viața, pe când apelanta a avut nevoie de 80-85 de zile îngrijiri medicale, astfel încât, pentru a se păstra caracterul rezonabil al despăgubirii, suma acordată apelantei nu poate fi egală cu cea primită de V. R. A..
În aceste condiții, tribunalul consideră că în mod corect instanța de fond a stabilit cuantumul daunelor morale la suma de 70.000 de lei, motiv pentru care va fi respinsă critica apelantei legată de acest aspect.
Având în vedere că argumentele invocate de către apelnata-reclamantă nu au fost însușite de către tribunal, instanța va respinge ca neîntemeiat apelul formulat de către aceasta.
- Cu privire la apelul declarat de apelanta-pârâtă F. pentru Protecția Victimelor Străzii
Și în cazul apelantei-pârâte, tribunalul reține că motivele de apel vizează cuantumul daunelor materiale și morale acordate de instanța de fond.
a) Cu privire la daunele materiale, criticile apelantei-pârâte sunt întemeiate. Așa cum a reținut anterior în considerentele referitoare la același aspect însă în analiza apelului reclamantei, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut greșit cuantumul cheltuielilor dovedite de reclamantă, din înscrisurile depuse la dosar (f.10-31 dosar fond) și din declarațiile martorilor audiați S. A. M. (f.126 dosar fond) și V. C. (f.127 dosar fond) reieșind o sumă totală de 6. 583,62 lei (4283,62 lei + 1300 lei + 1000 lei) și nu 7.214 lei cum a reținut instanța de fond.
Pe de altă parte, pentru aceleași motive expuse deja, tribunalul nu poate primi argumentul apelantei-pârâte potrivit căruia cuantumul dovedit cert al daunelor materiale este de 4500 de lei ce reiese din ”actele justificative” cum susține apelanta-pârâtă. Așa cum tribunalul a arătat mai sus, la sumele dovedite prin înscrisuri trebuie adăugate și sumele probate prin declarațiile martorilor S. A. M. (f.126 dosar fond) și V. C. (f.127 dosar fond).
Referirile apelantei-pârâte la prevederile art. 49 din Ordinul 14/2011 sunt irelevante în cauză, întrucât aceste dispoziții se referă la daunele materiale în cazul unui deces.
b) Cu privire la daunele morale, criticile apelante-pârâte sunt neîntemeiate. Cu privire la acest aspect, considerentele prezentate cu ocazia analizării apelului reclamante rămân valabile cu mențiunea că la stabilirea sumei de 70.000 de lei tribunalul a avut în vedere unele elemente de fapt (obiective) de care a ținut seama la aprecierea cuantumului rezonabil al daunelor morale, cum ar fi: vârsta reclamantei, numărul de îngrijiri medicale, măsura în care leziunile au afectat sau nu viața socială a reclamantei, existența sau inexistența unor infirmități permanente.
Tribunalul consideră că la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale instanța nu poate fi ținută de ghidul invocat de apelanta-pârâtă revenind judecătorului sarcina de a face o evaluare proprie, subiectivă, bazată însă pe anumite elemente de fapt relevante în cauză, prin care se ajunge la o despăgubire rezonabilă și proporțională, ceea ce în speță instanța de fond a realizat prin stabilirea sumei de 70.000 de lei. O sumă mai mică nu ar putea satisface exigențele proporționalității și reparării integrale rezonabile a prejudiciului având în vedere că numita V. A. R., victimă a aceluiași accident, a obținut în mod definitiv daune morale în valoare de 100.000 de lei, pentru leziunile ce au necezitat 90-100 de zile îngrijiri medicale.
Tribunalul apreciază ca neîntemeiate și apărările apelantei-pârâte potrivit cărora aceasta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Asemenea susțineri nu pot fi primite întrucât potrivit scopul constituirii Fondului de protecție a victimelor străzii este, potrivit dispozițiilor art. 25^1 alin. (10) lit. b) din Legea nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, între altele, acela de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, "dacă autovehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare".
Potrivit art. 3 alin.4 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii, F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului iar potrivit art. 13 din același act normativ după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate și persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.
Având în vedere că dispozițiile legale nu disting în nici un fel între natura despăgubirilor și având în vedere că F. este chemat să răspundă pentru toate prejudiciile provocate, urmând să se îndrepte împotriva persoanei vinovate, tribunalul consideră că trebuie să primească eficiență principiul reperării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1385 alin. 1 Cod civil, astfel încât F. poate fi obligat inclusiv la plata cheltuielilor de judecată, fiind și o situație de culpă procesuală.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul va admite apelul formulat de apelanta – pârâtă F. de Protecție a Victimelor Străzii și va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 6.583,62 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri materiale, urmând să mențină celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta-reclamantă R. C. D., domiciliată în Roșiori de Vede, ..12, județul Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 675 din 07.05. 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu pârâta F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, .. 40 – 40 Bis, etaj 5, sector 1 și cu intimatul intervenient forțat P. A. D., domiciliat în municipiul Roșiori de Vede, ., ..B, .,
Admite apelul formulat de apelanta – pârâtă F. de Protecție a Victimelor Străzii, cu sediul în București, .. 40 – 40 Bis, etaj 5, sector 1, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 6.583,62 lei către reclamantă, cu titlu de despăgubiri materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03.12. 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. R. E. E. E. P. S.
Red./Thred MCR.15.12.2015-5ex
Df.-_ Jud Roșiori de Vede
Jf.- N. F. D.
.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1264/2015. Tribunalul... | Recuzare executor. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
