Grăniţuire. Decizia nr. 606/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 606/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 606/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 606
-APEL-
Ședința publică de la 28 mai 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – V. M.
Judecător - A. L. N.
Grefier - Bînciu E.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant D. G. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 12 din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Ș. A., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, având ca obiect – revendicare imobiliară, grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de priorități, a răspuns apelantul-reclamant asistat de avocat N. C. M. cf. împuternicirii avocațiale nr._/27.05.2015 pe care o depune la dosar și avocat G. B. prin reprezentare pentru intimatul-pârât cf. împuternicirii avocațiale nr._/28.05.2015 pe care o depune la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
-procedura de citare este legal îndeplinită;
-cererea de apel este motivată, semnată, netimbrată cu suma de 90 lei taxa judiciară de timbru,
- în procedura prealabilă intimatul-pârât a depus întâmpinare la data de 30.03.2015;
Avocat N. C. M. depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 90 lei, respectiv chitanța . nr._.
Tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 131 C. pune în discuția părților competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în raport de disp. art. 95 pct. 2 și art. 466 C. stabilește că este competent să soluționeze cauza de față.
Instanța, conform art. 238 C. pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Apelantul-reclamant, prin reprezentant, estimează durata procesului la 60 de zile.
Intimatul-pârât prin reprezentant estimează durata procesului la o zi.
Tribunalul estimează durata procesului la 30 de zile.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de soluționat, tribunalul acordă cuvântul pe enunțarea probatoriului.
Avocat N. C. M., pentru apelantul-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și o nouă expertiză față de cea de la fond motivat de faptul că față de prima sentință, prin expertiză s-a găsit o suprafață de teren diferită, cu toate că atât în primul dosar cât și în al doilea, măsurătorile s-au făcut cu aparate autorizate și nu cu ruletă. Față de această diferență apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize pentru a se stabili dacă s-au făcut modificări la hotarul despărțitor.
Avocat G. B., pentru intimatul-pârât arată că se opune probei solicitate, cf. disp. art. 478 alin. 2 C.pr. civ. potrivit cu care părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la instanța de fond sau arătate prin motivele de apel.
Apreciază că expertiza efectuată la instanța de fond este una temeinică, în ceea ce se reclamă de către apelant cu privire la diferența de teren, într-adevăr această diferență s-a găsit și s-a constatat că este pe latura NS, latură cu care intimatul-pârât nu se învecinează și nu face obiectul judecării cauzei de față.
Tribunalul conform disp. art. 254, art. 470 C.pr. civ. respinge proba cu expertiză solicitată de apelantul-reclamant apreciind ca fiind inutilă soluționării cauzei pe de o parte, iar pe de altă parte această probă nu a fost solicitată prin cererea formulată cum prevăd disp. art. 470 C.pr. civ.
Luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat și nici alte probe de administrat, constată conform art. 392 Cod Procedură Civilă terminată cercetarea procesului, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul părților în ordinea prevăzută de art. 216 Cod Procedură Civilă.
Avocat N. C. M., pentru apelantul-reclamant, având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței apelate și rejudecând admiterea acțiunii principale pe cele două capete.
Apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală sub 2 aspecte.
În primul rând instanța de fond în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat neținând cont de faptul că așa cum a dovedit că deși apelantul se judecase într-un alt dosar, nu a fost vorba de aceleași părți (s-a judecat și cu alți vecini) și nici de același obiect ( s-a solicitat grănițuire, dar pe altă latură).
Al doilea motiv de apel se referă la faptul că expertul găsește apelantului o altă suprafață de teren în plus față de celălalt dosar, în care s-a făcut o expertiză în baza căruia în final s-a stabilit hotarul despărțitor și apreciază că este un nonsens să arăți că nu s-a modificat hotarul, dar găsești un plus de teren la apelant. Analizând cele două rapoarte de expertiză s-a constatat că acestea s-au făcut cu același tip de aparat, respectiv teodolit, astfel încât consideră că nu se putea să se găsească o diferență de teren dacă hotarul nu era modificat de intimat, cu atât mai mult cu cât din concluziile orale ale părții adverse pe administrarea probei cu expertiză recunoaște că se găsește teren în plus la intimat, deci că hotarul ar fi modificat, însă afirmând că acest teren se găsește pe altă latură, cu un alt vecin.
Solicită cheltuieli de judecată cf. chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
Avocat G. B., pentru intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată cf. chitanței pe care o depune la dosar.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea, arată că la dosar există depusă sentința civilă nr. 328 pronunțată la data de 15.03.2010 de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul civil nr._, astfel încât fiind aceleași părți, obiect și cauză și neavând de a face cu o modificare a semnelor de hotar, avem de a face cu excepția autorității de lucru judecat.
Mai arată că apelantul-reclamant se contrazice în propriile afirmații, astfel în cererea de chemare în judecată se arată că s-au mai judecat odată pentru același obiect, iar în cererea de apel se arată că nu este vorba de aceleași părți și nici aceiași cauză.
Referitor la celălalt capăt de cerere privind revendicarea, cu raportul de expertiză s-a făcut dovada că suprafața de teren reclamată de apelant nu se regăsește în interiorul imobilului folosit de către intimatul-pârât, această suprafață se află pe latura de N-S cu care intimatul nu se învecinează, apelantul și intimatul învecinându-se pe latura de Vest.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere susținerile apelantului-reclamant, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Roșiori de Vede și înregistrată la nr._ din data de 16.05.2014 reclamantul D. G. ,în contradictoriu cu pârâtul D. Ș.- A., a solicitat instanței ca, prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună stabilirea hotarului ce desparte proprietățile acestora pe latura de vest pe lungimea de 19 m și lățimea de 1m, precum și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietatea suprafața de teren de 19 m.
În motivarea cererii, în fapt, reclamantul arată că este proprietarul suprafeței de teren de 630 m.p și a casei de locuit, situate în intravilanul municipiului Roșiorii de Vede, str.., județul Teleorman, conform actului de proprietate, teren și imobil ce se învecinează cu pârâtul pe latura de vest.
Arată că deși între părți a mai existat un proces privind acest obiect ,nici în urma sentinței pronunțate, pârâtul nu a respectat schițele și a mutat gardul pe o porțiune de 19 m lungime și 1m lățime în interiorul proprietății sale, astfel încât a fost necesar chemarea în judecată a acestuia.
Pe latura de vest unde se învecinează cu pârâtul ,reclamantul arată că exista un gard vechi care pornește din stradă și până în spatele proprietății acestuia, gard ce a fost mutat inițial de către executorul judecătoresc,pârâtul mutând acele semne mai în interiorul proprietății sale, acaparându-i astfel suprafața de 19 m.
Deși deține acte de proprietate în acest sens, reclamantul arată că pârâtul îi acaparează din teren nu îi permite să înlocuiască gardul cel vechi și nu vrea să respecte nici distanța stabilită de executorul judecătoresc.
În drept, invocă dispozițiile art. 584 Cod civil.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri ( f.5-8) și a solicitat încuviințarea probei cu martori și expertiză tehnică de specialitate.
La data de 23.06.2014, pârâtul a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, pârâtul arată că domiciliază în municipiul Roșiorii de Vede, ., județul Teleorman, iar pe una dintre laturile proprietății sale, respectiv pe latura de est se învecinează cu reclamantul,care este unchiul său.
Imobilele ce îi aparțin, respectiv o locuință din paiantă, acoperită cu țiglă, compusă din două camere, antreu, bucătărie, verandă în suprafață de 57,75 m.p ; o locuință din cărămidă, acoperită cu tablă și o magazie din cărămidă, acoperită cu plăci de azbociment, în suprafață totală construită de 127 m.p. și teren aferent curte în suprafață totală de 416 m.p., au intrat în proprietatea sa, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții D. R.,D. M. și D. E.,autentificat sub nr.2865/04.11.1997 la BNP „T. M.” Roșiorii de Vede.
Prin cererea formulată reclamantul solicită grănițuirea proprietăților ce le aparțin și revendicarea suprafeței de 19 m teren intravilan, situat în municipiul Roșiorii de Vede; prin aceeași cerere acesta arată instanței că între ei a mai existat un litigiu ,ce a format obiectul dosarului civil nr._ al cărui obiect a fost grănițuire, soluționat prin sentința civilă nr.398/15.03.2010, în urma căruia s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile lor, instanța având în vedere la stabilirea liniei de hotar planul de situație întocmit de expert tehnic D. D..
Față de această situație, pârâtul solicită instanței să constate că, în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, aceasta s-a făcut prin sentința civilă nr. 398/15.03.2010, astfel încât înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților lor.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere privind revendicarea suprafeței de 19 m teren intravilan, pârâtul îl consideră nefondat pentru următoarele: prin sentința civilă nr. 398/15.03.2010 s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile ce le aparțin, iar în anul 2010 executorul judecătoresc a pus în executare această sentință, montând în acest sens între proprietățile lor, un gard de plasă de sârmă care este pe țeavă îngropată în ciment; situația de fapt se menține și în prezent deoarece nici el și nici pârâtul nu pot muta acest gard decât în mod abuziv, din moment ce acesta este pe țeavă îngropată în ciment.
În urma litigiului anterior reclamantul mai arată că nici el și nici pârâtul nu mai au suprafețele de teren ce rezultă din acte, în prezent el având în posesie suprafața de 408 m.p. teren intravilan, deși din acte rezultă că are în proprietate suprafața de 416 m.p., iar reclamantul 527 m.p. teren intravilan, situație cu care amândoi au fost de acord din moment ce sentința civilă cu nr. 398/15.03.2010 a rămas definitivă prin neapelare.
Față de situația prezentată pârâtul arată că nu are cum să acapareze suprafața de teren revendicată de către reclamant, din moment ce el are în posesie, în prezent, suprafața de 408 m.p .teren intravilan, deși din acte rezultă că are în proprietate suprafața de 416 m.p.teren intravilan, astfel încânt solicită respingerea cererii formulată de către reclamant, ca fiind nefondată.
În susținerea celor arătate pârâtul depune la dosarul cauzei înscrisuri (f.20-22), și solicită instanței încuviințarea probei cu martori și interogatoriului reclamantului.
În drept invocă dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 12/_ Judecătora Roșiori de Vede a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamantul D. G., având ca obiect grănițuire, excepție invocată de către pârâtul D. Ș. – A.,; a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect grănițuire, pentru autoritate de lucru judecat.; a respinge cererea formulată de reclamantul D. G., în contradictroiu cu pârâtul D. Ș. – A., având ca obiect revendicare imobiliară.; a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 398/15.03.2010 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr._ , părțile s-au mai judecat pentru grănițuire ,iar prin hotărârea judecătorească menționată s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul propus de către expertul tehnic judiciar care, la momentul respectiv a efectuat măsurătorile de specialitate topografică, părțile fiind obligate să suporte în cote egale cheltuielile cu amplasarea gardului pe hotarul despărțitor.
Din motivarea sentinței civile respective instanța a reținut că procesul s-a desfășurat între aceleași părți a avut ca obiect grănițuire și au fost analizate actele de proprietate ale acestora.
În cauza de față reclamantul a solicitat din nou stabilirea hotarului despărțitor dintre el și pârât în baza acelorași acte de proprietate susținând în plus împrejurarea că pârâtul i-ar fi acaparat o suprafață de teren.
Având de analizat cu propritate excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea formulată de reclamant având ca obiect grănițuire, excepție invocată de către pârât instanța a apreciat - o ca fiind admisibilă față de situația prezentată considerând că în ceea ce privește grănițuire instanța s-a pronunțat definitiv și a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 560 și următoarele Cod civil, art. 432 Cod procedură civilă.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară instanța la solicitarea reclamantului a administrat proba cu acte și cu expertiză tehnică topografică, de asemenea proba cu interogatoriu și martori.
Din declarațiile martorilor audiați a reținut că, în urma procesului anterior derulat între părți executorul judecătoresc a procedat la montarea gardului despărțitor, că reclamantul consideră că acest hotar este stabilit în mod abuziv și că în fapt, pârâtul i-a ocupat o parte din terenul său. Ca obiective pentru noua expertiză topografică instanța a stabilit ca expertul să individualizeze proprietățile părților și să stabilească dacă, față de actele de proprietate gardul este montat corespunzător prin raportare și la hotărârea judecătorească anterioară ce a stabilit hotarul despărțitor.
Din concluziile raportului de expertiză instanța a reținut că în urma măsurătorilor efectuate ,expertul a găsit o diferență de suprafață față de măsurătorile care s-au făcut la pronunțarea hotărârii de grănițuire; că suprafața folosită în prezent de către reclamant este mai mare decât cea înscrisă în dispozitivul sentinței civile anterioare cu 67 m.p. și mai mică decât suprafața înscrisă în actul de proprietate al reclamantului cu 52 m.p .
Referitor la imobilul pârâtului expertul a găsit o diferență de 2 m.p. față de măsurătoarea anterioară, diferență care se încadrează în limitele de toleranță admise la măsurători potrivit normelor metodologice în materie.
Din analiza aspectelor rezultate din măsurătorile la fața locului expertul a arătat însă, în mod clar, că diferența in minus de 52 m.p. pentru reclamant față de actul său de proprietate în nici un caz nu se regăsește în interiorul imobilului folosit de către pârât, deci că pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantului și că hotarul despărțitor cu pârâtul este montat corespunzător.
În consecință, conform dispozițiilor art. 563 și următoarele Cod civil, în baza considerentelor expuse instanța a apreciat că se impune o soluție de respingere a cererii formulate de către reclamant având ca obiect revendicare imobiliară împotriva pârâtului D. Ș., aspectele evidențiate de către expert conducând la concluzia că lipsa din terenul reclamantului se poate regăsi în proprietatea celorlalți vecini.
În baza art. 453 Cod procedură civilă a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal prevăzut de art. 468 C., apelantul reclamant D. G. solicitând, admiterea apelului, anularea sentinței apelate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat, deși a arătat că dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 398/_ nu s-a judecat între aceleași părți și nu a avut același obiect.
Cu referire la fondul cauzei a arătat că expertul tehnic desemnat de instanță să efectueze raportul de expertiză nu a analizat actele de proprietate ale părților, iar instanța de fond nu a făcut o interpretare corectă a materialului probator administrat în cauză.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 C..
Prin întâmpinarea formulată intimatul pârât a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată apelul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente.
Motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că, prima instanță, în mod greșit a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, se constată nefondat.
Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătorești și este reglementată de art. 430 C. ca o prezumție legală, absolută și irefragabilă de conformitate a hotărârii cu adevărul – res judicata pro veritate habetur – și de art. 432 C. drept o excepție de fond, peremtorie și absolută.
Principiul autorității de lucru judecat presupune că ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, fără însă a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din CEDO, întrucât dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el putând cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii .
În ceea ce privește, întinderea autorității de lucrul judecat, art. 430 alin. (2) C. lămurește prin norma impusă, o veche dispută doctrinară cu privire la partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, anume, numai dispozitivul hotărârii pentru motivul că acesta este cel susceptibil de executare ori, alături de acesta, și considerentele pe care dispozitivul se sprijină și care îl explică -, iar în ce privește considerentele - numai cele decisive ori și cele decizorii.
Astfel, dispozițiile art. 430 alin. 2 C. au recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, atât considerentelor decisive cât și celor decizorii, așa încât acestea pot fi atacate, chiar separat de dispozitiv, prin formularea căilor de atac.
Din perspectiva considerațiilor teoretice prezentate, Tribunalul reține că, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 430 alin. 2 C. .
Atât în prezenta cauză cât și în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._ au existat aceleași părți, prima instanță constatând că întemeiat s-au invocat efectele lucrului irevocabil judecat prin sentința civilă nr. 398/_ .
Astfel, raportat la cele statuate prin sentința civilă nr. 398/_ a Judecătoriei Roșiori de Vede se constată că instanța s-a pronunțat definitiv și a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 560 și următoarele CC.
Aceste considerente se impun cu efect pozitiv de lucru judecat în orice prezent sau viitor litigiu între părți privind stabilirea hotarului despărțitor, autoritatea de lucru judecat privind atât considerentele asupra unor aspecte de natură factuală cât și cele ce statuează asupra unor probleme de drept aplicabile cauzei.
Cu privire la motivul de apel prin care se critică soluția instanței de fond pe considerentul că prima instanță a făcut o interpretare greșită a materialului probator administrat în cauză procedând astfel la respingerea capătului de cerere privind revendicarea se constată de asemenea nefondat.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în mod corect a reținut prima instanță că, diferența in minus de 52 m.p. pentru reclamant față de actul său de proprietate în nici un caz nu se regăsește în interiorul imobilului folosit de către pârât, deci că pârâtul nu a ocupat din terenul reclamantului și că hotarul despărțitor cu pârâtul este montat corespunzător.
În urma măsurătorilor efectuate, suprafața folosită în prezent de către apelantul reclamant este mai mare decât cea înscrisă în dispozitivul sentinței civile anterioare cu 67 m.p. și mai mică decât suprafața înscrisă în actul de proprietate cu 52 m.p .Pentru imobilul aparținând intimatului pârât expertul a găsit o diferență de 2 m.p. față de măsurătoarea anterioară, diferență care se încadrează în limitele de toleranță admise la măsurători potrivit normelor metodologice în materie.
Față de considerentele expuse Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C., va respinge ca nefondat apelul declarat, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică.
În temeiul prevederilor art. 453 Cod procedură civilă va obliga apelantul, care se află în culpă procesuală, la plata către intimat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant D. G. cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 12 din 14 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede în contradictoriu cu intimatul-pârât D. Ș. A., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, ., județ Teleorman.
Obligă apelantul la plata către intimat a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. M. A. L. N. Bînciu E.
Red.th.red. V.M./ 26.06. 2015/4 ex.
D.f._
J.f. D. V. I.
.
| ← Recuzare executor. Decizia nr. 93/2015. Tribunalul TELEORMAN | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
