Contestaţie la executare. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1857/329/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 71
RECURS
Ședința publică de la 15.04.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Judecător – D. M. Nuți
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea recursurilor civile declarate de recurentul-contestator C. Ș., cu domiciliul în ., și de recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL cu sediul în București, sector 1, .. 11, . civile nr. 809 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu intimații B. T. M., cu sediul în T. M., județ Teleorman, și B. executorilor judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P., cu sediul în București, sector 4, ., . ca obiect – contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei achitată cu ordinul de plată nr. 23 din 02.03.2015 aflat la dosarul cauzei fila 41.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul declarat de recurentul-contestator C. Ș. nu a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 518,5 lei.
Instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față.
Tribunalul, invocă din oficiu excepția netimbrării recursului declarat de recurentul-contestator C. Ș. și excepția tardivității recursului declarat de recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL și rămâne în pronunțare asupra acestora.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._, pe rolul Judecătoriei T. M., contestatorul C. Ș. domiciliat în . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații ., prin mandatar . SRL cu sediul în București-_, ..11, ., Banca Comercială Română SA prin Sucursala T. M. cu sediul în T. M., . Teleorman și B. E. Judecătorești Asociați (B.) D. G., L. G. și M. P. cu sediul în București, ., . 4, pe cale de excepție, să constate prescripția dreptului de a obține executarea silită și nulitatea absolută a contractului de cesiune prin care a fost vândut împrumutul acordat de B. T. M..
Pe fond a solicitat anularea actelor de executare silită începute de B. D. G., L. G. și M. P..
În motivarea cererii a arătat contestatorul că la data de 7 noiembrie 2013 a primit înștiințarea de înființare a popririi pe veniturile lunare pe care le obține. Poprirea s-a dispus de către B. D. G., L. G. și M. P. în dosarul de executare nr. 704/2012 ce are ca obiect executarea silită a contractului de credit bancar nr. 146/08.02.2007 până la concurența sumei de 4.312 euro reprezentând debit datorat, onorariu și cheltuieli de executare în sumă de 2.847,55 lei. Măsura popririi a fost luată la solicitarea creditoarei . prin mandatar . SRL.
În motivarea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită a arătat contestatorul că, în conformitate cu disp. art. 405 C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.
Având în vedere că titlul executoriu este contractul de credit bancar nr. 146/08.02.2007, dreptul de a cere executarea silită revine B. T. măgurele, însă de la data de când s-a efectuat ultima plată a ratei, respectiv de la data când a încetat să mai achite ratele conform contractului.
Potrivit pct. 8 din Condițiile generale de creditare, anexă la contractul de credit, “Cazuri de culpă”, concret la pct. 8.3 se arată că “Banca va notifica împrumutatului și, [… ] în baza prezentului contract sau a contractelor accesorii acestuia, în scris, în termen de 15 zile de la constatarea unui caz de culpă și în cazul în care deficiențele nu sunt înlăturate în perioada de timp indicată de bancă în notificare, banca are dreptul să considere creditul exigibil și să treacă la recuperarea întregii sume datorate.”
Potrivit acestei clauze contractuale B. T. M. avea obligația să înceapă demersurile pentru recuperarea debitului datorat însă aceasta nu a efectuat nici un act de executare, dreptul de a cere executarea silită fiind prescris potrivit textului de lege citat anterior.
Împrejurarea că B. T. M. a lăsat trecerea timpului și după 5 ani încheie o convenție cu o societate comercială pentru recuperarea debitului, nu duce la ideea că aceasta are dreptul legal de a-l executa silit, doar în baza unei firme de recuperare, având în vedere și aspectul că B. T. M. nu are personalitate juridică. De altfel, nici față de contractul cu firma de recuperare B. T. M. nu se află în termenul legal de executare silită.
Chiar la pct. 10, CESIUNE, se prevede că banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract, însă până la această situație trebuia să parcurgă, mai întâi, pașii de la pct. 9 și după aceea să ajungă la cesionare, însă cesiunea trebuia să se efectueze cu acordul său.
Tot în sprijinul excepției dreptului de a cere executarea silită sunt și dispozițiile art. 2523 și 2554 Cod civil.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a contractului de cesiune a arătat contestatorul că în notificarea din data de 28.10.2013, executorul judecătoresc se referă la o creditoare ce este o societate comercială, deși face vorbire de un contract de credit bancar și fără a se face referire la contractul de cesiune, fără a constata calitatea și legalitatea acesteia de a solicita executarea silită.
Un alt motiv care atrage nulitatea absolută a contractului de cesiune se referă la lipsa capacității de folosință a societății cedente, având în vedere principiul specializării capacității de folosință a persoanei juridice.
Astfel, societatea comercială cedentă, . prin mandatar . SRL, nu face dovada că este o persoană juridică cu drept de a efectua operațiuni bancare, de a acorda credite sau împrumuturi. Nefiind depus la dosar avizul BNR care să îi permită efectuarea de astfel de operațiuni, aceasta nu poate avea calitatea de cedent în mod valabil cât timp legea impune limite imperative în acest sens, fiind practic instituit un monopol legal în privința operațiunilor financiar bancare.
Nulitatea absolută a contractului de cesiune rezultă și din încălcarea dispozițiilor imperative prev. de art. 948 cod civil referitoare la obiectul contractului, obiect care trebuie să fie determinat sau determinabil și care trebuie să existe în circuitul civil în momentul semnării convenției. În raport de acest text, creanța cesionată nu are caracterul unei creanțe certe, lichide și exigibile având în vedere că B. T. M. nu a procedat la punerea sa în întârziere prin nici una din modalitățile indicate în contractul de împrumut.
Nulitatea cesiunii mai rezultă și din faptul că nici B. T. M., nici . prin mandatar . SRL, nu l-au notificat cu privire la această cesiune, motiv pentru care acest contract de cesiune nu-i este opozabil.
Cu privire la executarea silită prin poprire propriu zisă, contestatorul solicită anularea actelor de executare silită având în vedere că nu a încheiat niciodată un contract de credit cu . prin mandatar . SRL și nici nu datorează vreo sumă de bani acestui presupus creditor, întrucât această firmă nu este o bancă încât să se fi împrumutat la aceasta.
Deși la notificare executorul judecătoresc anexează contractul de credit bancar și graficul de rambursare, nu atașează și contractul de cesiune pentru a dovedi în ce calitate . prin mandatar . SRL solicită executarea sa silită.
Procesul verbal din 08.05.2012 nu este încheiat conform normelor legale întrucât, deși invocă faptul că executarea silită se efectuează în baza contractului de credit bancar nr. 146/08.02.2007, menționează faptul că această executare se face la cererea . prin mandatar . SRL, societate nebancară și cu care nu are nici o relație contractuală. Procesul verbal este lovit de nulitate absolută pentru că nu respectă dispozițiile art.388 alin. 1 pct. 10 C.pr.civ. în sensul că nu se face mențiunea lipsei debitorului și motivul pentru care acesta nu a semnat actul de executare. Nulitatea procesului verbal mai rezultă și din nerespectarea art. 388 alin. 1, pct. 4 în sensul că se face referire la un titlul executoriu care nu este încheiat cu aceeași societate nebancară.
Executarea în sine este lovită de nulitate având în vedere că executorul judecătoresc nu a solicitat instanței încuviințarea executării silite așa cum prevede art. 3731 C.pr.civ., dar și potrivit art. 1015 din Noul C.pr.civ.privind procedura ordonanței de plată.
În susținerea cererii contestatorul a depus la dosar contractul de credit nr. 146/2007 cu anexele acestuia (condițiile generale, graficul de rambursare.
B. D. G., L. G. și M. P. a depus la dosar, în copie, dosarul de executare nr. 704/2012 privind pe debitorul C. Ș. și pe creditoarea . prin mandatar . SRL.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27 ianuarie 2014 intimata Banca Comercială Română S.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității contestației la executare prin care se solicită anularea contractului de cesiune și excepția lipsei timbrajului pentru capătul de cerere privind nulitatea contractului de cesiune.
Pe fond a solicitat intimata respingerea contestației la executare ca nefondată.
În dezvoltarea cererii intimata a arătat că a încheiat cu contestatorul, în calitate de împrumutat, contractul de credit bancar nr. 146/08.02.2007, în valoare de 4000 euro. Prin contractul de cesiune încheiat la data de 30 martie 2011 banca a cesionat creanța aferentă contractului de credit către cesionarul ., al cărui administrator este . SRL.
Contestatorului i-a fost notificată cesiunea de creanță cu adresa nr. 1137/07.04.2011 comunicată cu confirmare de primire la data de 14.04.2011.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B. a arătat intimata că de vreme ce a cesionat creanța pe care o avea împotriva contestatorului nu mai poate avea calitate procesuală pasivă în această cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității contestației la executare prin care se solicită anularea contractului de cesiune, intimata a citat art. 399 alin. 3 C.pr.civ. potrivit căruia, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de instanța judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
În speță, titlul executoriu în baza căruia a fost demarată executarea silită este contractul de credit, nu contractul de cesiune de creanță a cărui invalidare se cere, cele două contracte fiind fundamental diferite. Nefiind vorba de un titlu executoriu în sensul textului sus citat, cererea de constatare a nulității sau de anulare a contractului de cesiune este inadmisibilă. Pe de altă parte, pentru desființarea unor contracte se prevede o acțiune specifică, respectiv acțiunea în constatarea nulității contractului.
În privința excepției lipsei timbrajului pentru capătul de cerere privind nulitatea contractului de cesiune a apreciat că acest capăt de cerere trebuie timbrat la valoare.
Cu privire la contractul de cesiune de creanță, intimata a arătat, în esență, că nu există nici o dispoziție legală care să interzică cesiunea creanțelor izvorâte dintr-un contract de credit.
Prin contractul de cesiune s-a modificat numai creditorul obligației de plată rezultate din contractul de credit încheiat între părți. De asemenea, contractul de cesiune a fost încheiat de B. SA, nu de Sucursala T. M. cum pretinde contestatorul.
În ceea ce privește creanța, intimata a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită motivat de existența unui caz întreruptiv al prescripției pe data de 29.07.2009, reprezentat de plata voluntară de către contestator, în contul restanțelor înregistrate pentru creditul contractat, a sumei de 100 euro.
Intimata a depus la dosar extras de cont din data de 23 ianuarie 2014 pentru perioada 01.01.2009 – 31.12.2009, contractul de cesiune de creanță în limba engleză, notificarea nr. 1137/07.04.2011 adresată contestatorului de intimata ., confirmarea de primire din 14.04.2011, notificarea nr._/09.09.2009, adresa de poprire din 08.05.2012, contractul de credit bancar, procesul verbal din 08.05.2012 privind cheltuieli de executare și decizia nr. 2438/2008 a ÎCCJ.
Prin răspunsul la întâmpinare din 11 februarie 2014 contestatorul a arătat că excepțiile invocate de intimată sunt nefondate motivând că B. T. M. nu a luat nici o măsură de recuperare a creditului și nici nu l-a notificat în acest sens, că în speță a contestat executarea silită ce a fost pornită în baza contractului de cesiune de creanță. În ceea ce privește timbrajul a arătat contestatorul că a formulat cerere pentru ajutor public judiciar. A arătat că nu recunoaște semnătura de pe confirmarea de primire din datat de 14.04.2011 și că nu a primit notificarea nr._/09.09.2009.
Prin sentința civilă nr. 809 din 05 decembrie 2014, Judecătoria T. M., a admis excepția invocată din oficiu de instanță și a respins contestația la executare împotriva intimatei B. D. G., L. G. și M. P. cu sediul în București, ., . 4 ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță și a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat, excepție invocată de instanță din oficiu și de intimata Banca Comercială Română S.A.
A admis excepția și a respins contestația la executare formulată împotriva intimatei Banca Comercială Română S.A. prin Sucursala T. M. cu sediul în T. M., . G 6, județul Teleorman ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității contestației la executare prin care se solicită anularea contractului de cesiune invocată de intimata Banca Comercială Română S.A.
A admis în parte excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator C. Ș. domiciliat în . și a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a debitului datorat de contestator intimatei . prin mandatar . SRL cu sediul în București-_, ..11, ., debit constând în ratele 66 – 81 inclusiv pentru perioada 02.08._13.
A obligat pe creditoarea intimată . prin mandatar . SRL să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de 1037 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță prin încheierea de ședință din data de 6 iunie 2014 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. D. G., L. G. și M. P., invocată din oficiu, și a dispus deconceptarea acesteia.
Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Banca Comercială Română S.A. și a dispus deconceptarea acesteia din citativ. Totodată, a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită formulată de contestator.
Prin încheierea de ședință din data de 3 octombrie 2014 instanța a admis excepția invocată din oficiu și a anulat ca insuficientei timbrări a capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță.
La data de 7 noiembrie 2014 instanța a dispus reintroducerea în cauză, în calitate de intimați a Banca Comercială Română S.A. și B. D. G., L. G. și M. P..
Prin contractul de credit nr. 146/08.02.2007, Banca Comercială Română S.A., Sucursala T. M., a acordat contestatorului un împrumut în valoare de 4000 euro pe o perioadă de 120 de luni, respectiv până la data de 02.02.2017.
La data de 30 martie 2011 Banca Comercială Română S.A a cesionat creanța aferentă contractului de credit către cesionarul ., al cărui administrator este . SRL, cesiune menționată în Appendix 1 (fila 109).
Cu notificarea nr. 1137/07.04.2011 comunicată la data de 14.04.2011, așa cum rezultă din confirmarea de primire aflată la fila 112, ., în calitate de cedent, a înștiințat contestatorul de existența contractului de cesiune de creanță și de obligația de a plăti creanța în valoare de 4.312 euro.
Susținerea contestatorului că nu a primit această notificare a fost înlăturată de instanță întrucât simpla negare a unei semnături nu poate înlătura valoarea probatorie a acestui înscris atâta vreme cât acesta nu a fost declarat ca fiind fals.
Prin încheierea nr. 227 din 4 aprilie 2012 (fila 49) a Judecătoriei T. M. s-a admis cererea formulată de B. D. G., L. G. și M. P. și s-a încuviințat executarea silită a contractului de credit nr. 146/08.02.2007 încheiat între contestator și B. SA, Sucursala T. M. la cererea creditoarei . prin mandatar . SRL.
Instanța a mai reținut că, potrivit extrasului de cont depus la dosar de intimata Banca Comercială Română S.A., contestatorul a plătit la data de 29 iulie 2009 suma de 100 euro, plată care a întrerupt cursul prescripției extinctive potrivit art. 16 lit. a din decretul nr.167/1958.
În raport de cele ce preced, instanța a dispune soluțiile.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei B. D. G., L. G. și M. P., excepție invocată din oficiu de instanță pentru următoarele considerente:
Prin calitate procesuală se înțelege titlul sau modul în care o persoană participă într-un anumit raport juridic, îndreptățind-o să fie parte în proces.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul aceluiași raport juridic.
În contestațiile la executare cât si în plângerile împotriva refuzului executorului judecătoresc formulate potrivit art. 56 alin. 2 din legea nr. 188/2000 calitate procesuală au doar părțile implicate în raportul execuțional: creditorul și debitorul, pe cale de excepție terțul poprit, dar nu și organul de executare silită, cu atât mai mult forma juridică în care acesta își desfășoară activitatea, în speță B. executorului judecătoresc.
În susținerea acestei teze vin dispozițiile legii nr.188/2000, legea specială, care la art. 56 alin. 3 prevede că judecata plângerii se realizează cu citarea părților (părți în faza executării fiind debitorul și creditorul). Mai mult, alin. 5 al aceluiași articol stabilește obligația executorului de a se supune hotărârii judecătorești prin care se soluționează plângerea, text de lege care ar fi inutil dacă executorul (sau biroul executorului) ar fi parte în cauză.
Pe de altă parte, în ceea ce privește biroul executorului judecătoresc, ca formă de organizare, acesta nu poate figura ca parte în proces neavând capacitate procesuală întrucât executorul judecătoresc este cel investit cu exercițiul unor atribuții care i-au fost conferite prin legea 188/2000, iar B. executorului, ca formă de organizare, nu are personalitate juridică potrivit art. 41 si 45 din Statutul executorului judecătoresc.
Prin urmare, activitatea desfășurată de biroul executorului judecătoresc s-a făcut în virtutea atribuțiilor legale cu care a fost investit, nu în nume propriu sau în virtutea unor raporturi juridice obligaționale cu vreuna din părți.
A admis excepția insuficientei timbrări a capătului de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță a anulat acest capăt de cerere ca netimbrat, excepție invocată de instanță din oficiu și de intimata Banca Comercială Română S.A. cu motivarea că, potrivit art. 33 din OUG nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, neplata acestora atrăgând conform art. 36 nulitatea cererii.
A admis excepția și a respins contestația la executare formulată împotriva intimatei Banca Comercială Română S.A. ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât, potrivit art. 1393 din vechiul Cod civil cesiunea de creanță este un contract consensual prin care un creditor transmite o creanță a sa unei alte persoane, cesionarul dobândind toate drepturile pe care le-a avut cedentul. Prin urmare, cedentul devine străin de creanța cedată și nu mai poate avea calitate procesuală pasivă în raportul juridic execuțional.
A respins ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității contestației la executare prin care se solicită anularea contractului de cesiune invocată de intimata Banca Comercială Română S.A. de vreme ce acest capăt de cerere formulat de contestator a fost anulat ca netimbrat.
A admis în parte excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestator și a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a debitului datorat de contestator intimatei . prin mandatar . SRL, debit constând în ratele 66 – 81 inclusiv pentru perioada 02.08._13.
Potrivit art. 3 din decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție este de 3 luni, iar potrivit art. 12 în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
În speță, art. 4 din contract prevede că împrumutul va fi rambursat în 120 rate lunare (prestații succesive), începând cu data de 2 martie 2007 până la 2 februarie 2017, conform graficului de rambursare anexat. Cum prescripția a fost întreruptă la data de 29 iulie 2009, rămân prescrise ratele cu numerele 66 – 81 inclusiv așa cum s-a arătat mai sus.
În conformitate cu disp. art. 453 C.pr.civ. și art. 18 din OUG nr. 51/2008 a obliga pe creditoarea intimată ., prin mandatar . SRL, să plătească statului cheltuieli de judecată în sumă de 1037 lei.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs recurentul-contestator C. Ș. și recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL.
Recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii dată de instanța de fond și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. C. România SRL motivând că . SRL este o societate mandatată de către creditoarea . numai pentru efectuarea actelor de executare silită împotriva debitorilor, în ceea ce privește contestația la executare și orice fel de alte proceduri necontencioase, pentru recuperarea debitelor acestora. A precizat că, contestatorul s-a judecat cu societatea reprezentantă a creditoarei C. C. Limited și nu cu creditoarea însăși.
În drept a invocat prevederile art. 247, art. 80 alin. 1 și art. 86 NCPC.
A atașat copie de contractul de cesionare a creanțelor, traducere din limba engleză.
Recurentul-contestator C. Ș. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată în totalitate.
A mai arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 și pct. 6 Cod procedură civilă). A precizat că executarea silită a fost începută pe vechea legislație și a reiterat motivele din contestația la executare.
În drept a invocat prevederile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Intimata B. T. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de C. Ș. ca nefondat și a precizat că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. ca efect al cesiunii de creanță.
În ceea ce privește creanța, a solicitat respingerea ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, motivat de existența unui caz intreruptiv al prescripției reprezentat de plata voluntară de către contestator în contul restanțelor înregistrate pentru creditul contractat, a sumei de 100 Euro.
Prin încheierea din data de 18 martie 2015 Tribunalul a stabilit legea aplicabilă ca fiind vechiul Cod de procedură civilă și calea de atac ca fiind recursul față de data începerii executării silite și față de dispozițiile art. 457 Cod procedură civilă și art. 4 din Legea 76/2012.
La termenul de judecată din data de 15 aprilie instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului declarat de recurentul-contestator C. Ș..
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 32 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru, se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac.
De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.
În speță, recurentul-contestator C. Ș., a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 518,5 lei, pentru termenul de judecată din data de 18.03.2015, pentru termenul din data de 15.04.2015 având termenul în cunoștință primind personal citația, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
Ca atare, pentru considerentele de mai sus și față de caracterul absolut al excepției netimbrării, se va dispune anularea recursului declarat de recurentul-contestator C. Ș., ca netimbrat.
În ședința publică din data de 15 aprilie 2014, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității recursului formulat de recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 301 teza I Cod Procedură Civilă, vechi, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din cuprinsul dovezilor de comunicare a hotărârii (fila 180, dosar fond), rezultă că aceasta s-a realizat la data de 07.01.2015, în condițiile prevăzute de lege, cererea de recurs fiind depusă prin corespondență, la data de 27.01.2015, la Judecătoria T. M., instanța a cărei hotărâre a fost atacată ( fila 30- dosar apel ).
Raportând data comunicării Sentinței civile nr. 809 din 05 decembrie 2014, la data depunerii cererii de recurs se constată că termenul prevăzut de 301 teza I Cod Procedură Civilă, vechi, calculat potrivit prevederilor art. 101 Cod procedură civilă vechi, a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii.
Este adevărat că în dispozitivul sentinței s-a menționat că hotărârea este supusă apelului în termen de 30 zile de la comunicare.
Însă, potrivit principiului legalității căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Aceasta înseamnă că în concursul dintre o mențiune greșită din dispozitivul sentinței, inclusiv în ce privește condițiile și termenul în care poate fi atacată o hotărâre judecătorească și dispoziția legală ce reglementează aceste aspecte, are prioritate cea din urmă.
Față de cele de mai sus, se va reține, că în pofida mențiunii din dispozitivul sentinței, potrivit căreia termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea sentinței, față de faptul că instanța de recurs a stabilit legea aplicabilă ca fiind vechiul Cod de procedură civilă și calea de atac ca fiind recursul și având în vedere și prevederile art. 301 teza I Cod Procedură Civilă, vechi, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Or, sentința atacată a fost comunicată la data de 07.01.2015, iar recursul a fost declarat la 27.01.2015, după împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 teza I Cod Procedură Civilă, vechi.
Pentru considerentele expuse, se va admite excepția și se va respinge recursul formulat de recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL ca tardiv.
Față de modul de soluționare a cauzei, Tribunalul apreciază că nu se mai impune analizarea distinctă a motivelor de recurs care privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepțiile invocate din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-contestator C. Ș., cu domiciliul în .,, împotriva sentinței civile nr. 809 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL cu sediul în București, sector 1, .. 11, . B. T. M., cu sediul în T. M., județ Teleorman, și B. executorilor judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P., cu sediul în București, sector 4, ., .>
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de recurentul-intimat .- prin mandatar . SRL cu sediul în București, sector 1, .. 11, . civile nr. 809 din 5 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria T. M., în contradictoriu cu recurentul-contestator C. Ș., cu domiciliul în ., și intimații B. T. M., cu sediul în T. M., județ Teleorman, și B. executorilor judecătorești asociați D. G., L. G. și M. P., cu sediul în București, sector 4, ., .>
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15. 04. 2015.
Președinte, Judecător Judecător, Grefier,
G. P. R. G. D. M. Nuți I. M.
Red. R.G./05.05.2015
Th.red. I.M.- 05.05.2015- 2 ex.
Df._, J.f. I. V.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 457/2015. Tribunalul TELEORMAN | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
