Partaj judiciar. Decizia nr. 457/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 3893/292/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 457
APEL
Ședința publică de la 15.04.2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă Z. A., cu domiciliul în G., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1985 din 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât Z. C. M., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, .. 21, județ Teleorman, având ca obiect – partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât Z. C. M., reprezentat de avocat N. G., lipsă fiind apelanta-reclamantă Z. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 802 lei conform dovezilor aflate la dosarul cauzei, fila 8.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că avocat B. G. B. pentru apelanta-reclamantă Z. A., a depus la data de 14.04.2015 cerere de amânare a cauzei pentru administrarea probatoriului.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Avocat N. G., pentru intimatul-pârât Z. C. M., având cuvântul, solicită respingerea cererii de amânare față de faptul că apelanta solicită încuviințarea probei cu un înscris referitor la un apartament care nu face parte din masa partajabilă.
Tribunalul, respinge cererea de amânare a cauzei pentru administrarea probatoriului formulată de avocat B. G. B. pentru apelanta-reclamantă Z. A., întrucât probele solicitate nu sunt individualizate și fiind al doilea termen de judecată acordat în acest sens.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt, excepții de invocat sau probe de administrat, constată terminată cercetarea procesului și deschide dezbaterile asupra fondului.
Avocat N. G., pentru intimatul-pârât Z. C. M. având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței civile pronunțată de instanța de fond. Cu privire la prima critică formulată de apelantă, aceasta vizează contractul de împrumut și precizează că nu există probe în susținerea acestuia, a fost dovedit faptul că sulta a fost plătită exclusiv din banii intimatului, bunul provenea din moștenirea părinților săi iar martorul audiat, a arătat că intimatul a fost cel care a împrumutat banii și el i-a și restituit.
Intimatul-pârât prin avocat, referitor la cel de al doilea motiv de apel cu privire la plata sultelor, arată că în mod corect instanța a dispus plata sultelor însă precizează că, contravaloarea autoturismului marca Renault Simbol reținută de instanța de fond este în Euro fiind vorba despre o eroare materială.
Cu privire la cel de al treilea motiv de apel, avocat N. G., pentru intimatul-pârât, solicită respingerea acestuia și să se constate că în mod corect instanța de fond a atribuit autoturismul apelantei întrucât aceasta a fost cea care l-a utilizat și uzat, iar cererea acesteia prin care solicită vânzarea și împărțirea valorii acestuia nu are nicio susținere. Precizează că urmează să solicite acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Tribunalul, în temeiul art. 394 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
TRIBUNALUL:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la judecătoria Roșiorii de Vede sub nr._ din 13 noiembrie 2013, reclamanta Z. A., în contradictoriu cu pârâtul Z. C.-M., a solicitat instanței ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune ,realizate de către părți, în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii reclamanta arată că prin sentința civilă nr.2391/18.10.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Roșiorii de Vede s-a declarat desfăcută căsătoria părților, încheiată la data de 27 mai 2006 la Primăria municipiului Roșiorii de Vede, înregistrată la nr.54 din aceeași dată în registrul stării civile, prin acordul părților.
În timpul căsătoriei părțile au acumulat o . bunuri mobile și anume: mobilier copii, compus din un pat de o persoană, șifonier cu 2 uși ,corp suspendat,corp cameră; laminator cu folie; perforator de îndosariat cu spirale, TV Samsung, bibliotecă formată din 4 polițe, două vaze de cristal boemia ,un aparat de vibromasaj.
În ceea ce privește bunurile imobile, reclamanta solicită a se dispune partajarea bunului imobil respectiv apartamentul cu nr.2 situat în municipiul Roșiorii de Vede,..304, ., pârâtul dobândind o cotă parte din acest bun, în urma partajul succesoral ce a făcut obiectul dosarului civil nr._, iar în rest a plătit sulte de bani pentru a dobândi întregul imobil, valoarea cotei solicitate ,pe care o estimează ca fiind de 31.078 lei.
În drept reclamanta invocă dispozițiile art.669-686 Cod civil, art.293 Cod procedură civilă.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și martori.
La data de 20.12.2013 reclamantul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care, față de pretențiile reclamantei, arată că mobilierul pentru copii compus din pat de o persoană, șifonier cu 2 uși corp suspendat, vazele de cristal, se află în fostul domiciliul comun al acestora, aparatul laminator și folia, perforator de îndosariat cu spirale au fost luate din domiciliu de către reclamantă, TV marca Samsung aparține firmei S.C. PHARM IMPEX SRL, actualmente aflată în insolvență, biblioteca menționată de reclamantă formată din 4 polițe și aparat de vibromasaj nu există, aceștia nu au achiziționat astfel de bunuri în timpul căsătoriei .
Cu privire la pretențiile reclamantei referitoare la dobândirea imobilului apartamentul cu nr.2 situat în municipiul Roșiorii de Vede,..304, ., pârâtul menționează că acest bun a fost moștenit de el,astfel că nu poate fi inclus la masa partajabilă.
Prin cererea reconvențională formulată pârâtul solicită completarea masei partajabile cu un autoturism marca Renault Clio Symbol, cu număr de înmatriculare_, achiziționat de părți în anul 2011, care în prezent se află în posesia reclamantei.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, martori și expertiză tehnică de specialitate.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art.205, 209 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1985 din 29 10 2014 instanța a respins cererea principală având ca obiect partaj bunuri comune și a admis cererea reconvențională.
A constat că reclamanta și pârâtul au achiziționat în timpul căsătoriei, în cote egale, un autoturism marca Renault Clio Symbol cu număr de înmatriculare_ în valoare de 8793,27 lei.
A dispus partajarea bunului achiziționat și a atribuit autoturismul marca Renault Clio Symbol cu număr de înmatriculare_, către reclamantă și obligă reclamanta la plata către pârât a sultei în cuantum de 4396,6 lei.
A obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1005 lei
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanta a promovat în instanță cererea având ca obiect partajarea bunurilor comune realizate împreună cu pârâtul, în timpul căsătoriei, bunurile fiind, pe de o parte un imobil situat în Roșiorii de Vede ,..304, ., pe de altă parte o . bunuri mobile detaliate în acțiune.
S-a solicitat de asemenea de către pârât completarea masei partajabile cu un autoturism marca Renault Clio Symbol, cu număr de înmatriculare_, achiziționat de părți în anul 2011, care în prezent se află în posesia reclamantei.
Părțile au solicitat proba cu acte, interogatorii și martori,din administrarea cărora instanța a reținut că, așa cum rezultă din sentința civilă nr.1376/2006 pronu7nțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, bunul imobil apartament a fost dobândit de către pârât de la părinții săi, ca urmare a acțiunii de partaj promovate pentru dezbaterea succesiunii autorului acestora.
Deși a solicitat partajarea de bunuri mobile, reclamanta nu a realizat probe pe baza cărora instanța să stabilească cu exactitate masa partajabilă sub acest aspect.
Cu privire la suma de bani pe care pârâtul a fost obligat prin sentința de partaj mai sus menționată să o achite cu titlul de sultă pârâtul a realizat probe în cauză, cu care a dovedit că a suportat în exclusivitate această obligație, fără contribuția reclamantei. În acest sens pârâtul a administrat proba cu acte și martori, din declarația martorului B. D. instanța reținând că l-a împrumutat pe pârât cu o sumă de bani pentru a achita pretențiile cu titlul de sultă și că pârâtul i-a restituit banii singur, după despărțirea în fapt de reclamantă. Mai mult, a încheiat cu pârâtul un act sub semnătură privată în acest sens. Împotriva acestui act ,reclamanta prin apărător la acest termen de judecată a declarat verbal că se înscrie în fals ,împrejurare față de care instanța i-a pus în vedere să formuleze cererea în scris și să o argumenteze.
Cererea formulată a fost respinsă de către instanță constatând, față de dispozițiile art. 304 și următoarele Cod procedură civilă că nu este motivată în fapt și astfel, nu este întemeiată.
Reclamanta a recunoscut pretențiile pârâtului cu privire la introducerea în masa partajabilă a bunului mobil autoturism arătând că se află în posesia ei,iar valoarea cu care a fost achiziționat în timpul căsătoriei autoturismul rezultă din actul depus la fila 104 din dosar emis de societatea vânzătoare.
Față de considerentele expuse instanța a apreciat că cererea principală formulată de către reclamantă urmează a fi respinsă în condițiile în care instanța nu are la dosar suficiente dovezi pentru a stabilit cu exactitate masa bunurilor mobile, ci doar răspunsuri parțiale date de pârât la interogatoriu.
În temeiul dispozițiilor art.667 cod civil a fost admisă cererea reconvențională și s-a constat că reclamanta și pârâtul au achiziționat în timpul căsătoriei, în cote egale, un autoturism marca Renault Clio Symbol cu număr de înmatriculare_ în valoare de 8793,27 lei.
În baza art. 669 și următoarele Cod civil s-a dispus partajarea bunului achiziționat, și s-a atribuit autoturismul marca Renault Clio Symbol cu număr de înmatriculare_, către reclamantă,fiind în posesia acestuia ,cu obligarea reclamantei la plata către pârât a sultei în cuantum de 4396,6 lei.
În baza dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1005 lei,reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru cererea reconvențională formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Z. A. care a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiteri cererii sale așa cum a fost formulată iar în privința autoturismului nu în dorește așa că acesta să fie atribuit pârâtului sau valorificat prin vânzare.
În motivarea apelului se arată în esență că înscrisul depus intitulat contract de împrumut nu îndeplinește condițiile legale pentru acest act juridic, fiind un simplu înscris sub semnătură privată.
Mărturia martorului B. D. nu poate fi luată în considerare decât până la sume de 250 lei, prin urmare se solicită înlăturarea acestei declarații.
Contractul de împrumut a fost constituit pro causa cu ajutorul martorului B. D. nu este un înscris datând din anul 2006 ci unul prefabricat în cursul anului 2014.
În privința automobilului se arată că apelanta nu dorește să-l păstreze, având alt autoturism și nu are posibilități să plătească sulta.
Prin întâmpinarea depusă la 11 02 2015 intimatul Z. C. M. a solicitat respingerea apelului arătând că prin probele administrate a făcut dovada că a achitat sulta cu contribuția sa exclusivă, iar autoturismul a fost corect atribuit apelantei fiind în posesia sa.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare solicitând înlăturare susținerilor intimatului.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește solicitarea de partajare a imobilului dobândit de intimat prin moștenire de la defunctul său tată în anul 2006 trebuie stabilit mai întâi legea aplicabilă și caracterul juridic al bunului. În ceea ce privește legea aplicabilă, bunul fiind dobândit în anul 2006 se aplică dispozițiile Vechiul Cod al Familiei în vigoare la momentul dobândirii conform art 33 din lg 71/2001.
În ceea ce privește caracterul de bun propriu sau comun, în conformitate cu art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune. Art. 31 din Codul familiei prevede că sunt bunuri proprii ale fiecărui soț, între altele, și cele dobândite în timpul căsătoriei, prin moștenire.
În speță, imobilul a fost dobândit de soțul reclamantei, prin moștenire, conform hotărârii de partaj pronunțate în contradictoriu cu ceilalți moștenitori.
Dobândirea bunurilor prin moștenire legală are loc în considerația legăturii de rudenie cu cel care lasă moștenirea, precum și în considerarea calității succesorului. Caracterul personal al acestei calități exclude posibilitatea ca transmiterea succesiunii să opereze și în beneficiul soțului celui care moștenește.
Faptul că, obligația personală a unuia dintre soți, aceea de a plăti sultă, a fost achitată cu bani comuni, nu poate da naștere, în beneficiul celuilalt soț, decât unei creanțe și nu a unui drept de proprietate.
Prin urmare putea să solicite numai stabilirea unui drept de creanță, însă în măsura în care prezumția de comunitate asupra banilor cu care a fost plătită sulta nu este înlăturată. Or, în cauză prin probele administrate intimatul a înlăturat această prezumție dovedind că a achitat aceste sulte cu bani împrumutați parte din ei restituiți din surse proprii parte urmând a fi restituiți,
În ceea ce privește criticile privind convenția de împrumut depusă de intimat aceasta a fost încheiată cu respectarea dis. Art 1576 și urm din Vechiul cod civil contractul cuprinzând data încheierii, faptul că nu este încheiat în formă autentică nu afectează validitatea acestuia la momentul încheierii neexistând o asemenea obligație.
În ceea ce privește modalitatea de administrare a probatoriului apelanta a beneficiat de apărare calificată și nu a invocat decăderea în termenul legal în fața instanței de fond.
De asemenea apelanta nu a probat nici în fața instanței de fond și nici în apel faptul că împrumutul a fost fictiv iar contractul depus a fost întocmit pro causa.
În ceea ce privește proba cu martorul B. D. aceasta este admisibilă, nefiind încălcat art 309 C Pr Civ prin această declarație nefiind dovedit actul juridic ce a fost dovedit prin înscrisul depus ci împrejurările în care a fost încheiat actul.
Faptul că împrumutul nu a fost achitat integral nu are relevanță atâta timp cât nu s-a dovedit că a fost o datorie comună a soților, diferența de plată urmând a fi făcută de intimat.
În cea ce privește atribuirea autoturismului instanța a avut în vedere faptul că acesta se află în posesia apelantei și aceasta îl folosește efectiv, uzura contemporană a acestuia fiindu-i imputabilă iar modalitatea de partajare prin vânzarea bunului putând fi dispusă numai cu acordul ambelor părți conform art 676 C Civ.
Având în vedere cele ce preced, tribunalul în temeiul art 480 C civ va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
DISPUNE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă Z. A., cu domiciliul în G., ., ., . împotriva sentinței civile nr. 1985 din 29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în contradictoriu cu intimatul-pârât Z. C. M., cu domiciliul în Roșiorii de Vede, .. 21, județ Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. I. M.
Red. G.P/15.05.2015
Th.red. C.A. 4 ex./26.05.2015
D.f._
J.f. I. D. V.
Comunicat 2 ex./……………
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 71/2015. Tribunalul... → |
|---|
