Pretenţii. Decizia nr. 509/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 6172/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 509
APEL
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător - V. M.
Grefier - P. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 343 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. F. domiciliat în A., . având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cererea de apel este semnată, motivată;
- apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
- în procedura prealabilă nu s-a depus întâmpinare;
- apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, conform art. 238 rap. la art. 482 NCPC, estimează durata procesului la o zi.
În ce privește cererea formulată de apelantă prin motivele de apel, în sensul de a se efectua adresă către Asociația de proprietari pentru a se comunica înscrisurile deținute de aceasta referitoare la modul de formare a debitului și perioada la care se referă, instanța respinge cererea.
Conform disp. art. 10 Cod Procedură Civilă, sarcina probei incumbă părții care formulează pretenții, între apelant și terțul deținător existând raporturi juridice de drept privat, respectiv un contract de cesiune de creanță. Rolul activ al judecătorului nu poate suplini pasivitatea și lipsa de diligență a părții direct interesate.
Nemaifiind cereri prealabile sau excepții de soluționat și nici probe noi de administrat, instanța constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A., sub numărul_ la data de 22.10.2014, reclamanta S.C. T. S. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ș. F. solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe baza probelor administrate, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 352 lei, reprezentând contravaloare energie termică livrată și majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a livrat energie termică asociației de proprietari din care face parte pârâtul, facturată la nivel de asociație, facturile fiind remise lunar de către angajații reclamantei către asociația de proprietari care a primit de fiecare dată facturile fără a avea obiecțiuni cu privire la valoarea acestora și a achitat parțial facturile emise rămânând neachitate sume pentru stingerea cărora asociația de proprietari a cesionat către reclamantă creanțele reprezentând sumele restante pe care pârâtul le avea de plată către asociația de proprietari.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și urm. C.pr.civ. art.1270 și urm. din C.civ și art.969 și urm. Vechiul C.civ, art. 1566 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele înscrisuri: proces verbal de informare, tabel nominal, contract de cesiune nr. 386/09.07.2014.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr. 343 pronunțată la data de 23.01.2014, Judecătoria A. a admis excepția prescripției materiale invocată din oficiu și a respins acțiunea având ca obiect pretenții ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitatea de cesionar și Asociația de proprietari Condominiul nr.84 în calitate de cedentă s-a încheiat contract de cesiune nr.386 din 09.07.2014 prin care cedenta a transmis cesionarei creanța de 352 lei pe care cedenta o avea față de pârâtul-debitor cedat.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de instanță cu privire la pretențiile scadente anterior datei de 20.10.2011 instanța a reținut că potrivit art. 3 din Decretul nr.167/1958 termenul de prescripție de 3 ani, care curge de la data scadenței iar, în lipsa unui termen de plată, de la data nașterii dreptului de creanță.
Potrivit art. 201 din Legeanr.71/2011 și art. 6 alin 4 N.C.civ. prescripțiile începute și neîmplinite la data de 01.10.2011 rămân supuse legii în vigoare la data când au început să curgă, astfel că devin aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, inclusiv cu privire la posibilitatea și obligația instanței de a o invoca din oficiu.
Conform actului de cesiune cedenta Asociația de proprietari –Condominiul nr.84- a cesionat în favoarea reclamantei o creanță în valoare de 347 lei reprezentând o datorie a pârâtului aferentă perioadei 30.06._11 (fila 8).
Întrucât reclamanta a sesizat instanța la data de 22.10.2014 rezultă că o parte din pretențiile invocate, și anume cele scadente între 30.06.2009 și data de 21.11.2011 (cu trei ani anterior datei sesizării instanței-22.10.2014), sunt în mod ostensibil prescrise.
Pe cale de consecință instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu privire la pretențiile scadente anterior datei de 22.10.2011 și totodată va respinge acțiunea reclamantei cu privire la pretențiile scadente anterior datei de 22.10.2011 ca fiind prescrisă.
Cu privire la restul pretențiilor, scadente în termenul de prescripție (respectiv între data de 22.10.2011 și 12.11.2011-conform actului de cesiune) instanța va respinge acțiunea reclamantei ca vădit neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C.pr.civ. „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească” iar pe de altă parte potrivit art. 969 Cod civil, ”convențiile legal făcute, au putere de lege” .
Inițial raporturile juridice s-au purtat între reclamanta . și Asociația Condominiul nr.84, sumele reprezentând contravaloarea energiei termice fiind calculate și încasate de asociația de proprietari și virate către furnizorul . . Subsecvent, asociația de proprietari din care face parte pârâtul a cedat în favoarea reclamantei creanțele pe care le avea față de proprietari, inclusiv pârâtul, astfel că reclamanta a dobândit dreptul de a acționa direct împotriva debitorului pârât.
Din lista de întreținere depusă la dosar stabilită și afișată de către cedenta Asociația de Proprietari Condominiul nr.184 rezultă că pârâtul nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere reprezentând contravaloarea energiei termice, astfel că, potrivit susținerilor reclamantei întemeiate pe lista emisă de Asociația de proprietari, pârâtul datorează o sumă de 352 lei,
În actul de cesiune nu se face referire la natura creanței.În acest context instanța constată că, deși, din actul de cesiune se face referire la suma de 352 lei fără a se face referire la natura acestei creanță și care într-adevăr poate reprezenta orice fel de datorii pe care pârâta le-ar avea față de Asociația de proprietari, în cauză din lista de cheltuieli rezultă cu evidență că sume reprezintă cheltuieli pentru agentul termic.
Actul de cesiune nu face nici o referire la natura creanței pentru a putea conferi instanței criterii de verificare a acesteia.
Lista de cheltuieli invocată de cesionara reclamantă este una incompletă,lipsită de alte înscrisuri care să o susțină, care s-ar impune raportat la specificitatea raporturilor juridice dintre proprietari și asociația de proprietari, din perspectiva exigențelor Legii nr.230/2007. Astfel, nu se prevede perioada pentru care se datorează suma afișată, nu există procesul verbal prin care Adunarea generală a proprietarilor a hotărât aplicarea de penalități și procentul acestora stabilit.
Cesionara nu își probează creanța invocată în condițiile exigențelor cesiunii de creanță.Cesionara reclamantă nu exhibă înscrisuri suficiente pentru a face dovada existentei neîndoielnice a creanței, aceasta astfel cum rezultă din actele depuse nefiind suficient individualizată ceea ce este contrar dispozițiilor legale potrivit cărora în măsura în care cesionara poate invoca față de debitorul cedat orice pretenție pe care o putea invoca cedenta și care fost transmisă prin actul de cesiune tot astfel, cesionara trebuie să justifice și să facă dovada oricărui element al creanței pe care o invocă în raport cu pârâtul-debitor cedat.
Nu poate fi acceptată solicitarea reclamantei ca instanța ar putea solicita înscrisurile probatorii de la cedenta-Asociația de proprietari.
Instanța învederează clar că orice reclamant trebuie să-și probeze susținerile conform art.249 C.pr.civ iar în contextul specific al cesiunii creanțelor, cesionarul trebuie să facă dovada creanței în absolut aceleași condiții care s-ar fi impus în cazul în care împotriva pârâtei ar fi acționat cedenta.
Eventualele trimiteri ale reclamantei la dispozițiile art. 297 C.pr.civ sunt complet lipsite de fundament și ignoră rațiunea acestui text precum și principiul rolului activ al instanței. Acest text este inaplicabil în condițiile în care cesionara reclamantă a preluat o creanță prin cesiune fără a se asigura că aceasta este una certă, întemeiată și susținută cu înscrisuri justificative, pe care să le poată exhiba în exact aceleași condiții care s-ar impune cedentei cu atât mai mult cu cât cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
Mai mult, nimic nu a împiedicat reclamanta cesionară să facă demersuri și să solicite ea însăși de la cedentă toate înscrisurile necesare a susține existența creanței.
Solicitarea cesionarei ca instanța să se substituie acesteia în obținerea de înscrisuri încalcă principiul egalității juridice și al bunei –credințe în exercitarea drepturilor procesuale
A încerca reclamanta cesionară să suplinească lipsa sa de diligență în încheierea actului juridic al cesiunii prin solicitarea către instanță de a face demersuri pentru a-i crea reclamantei un suport juridic creanței sale, este contrar principiilor esențiale aplicabile atât în materia probatorie precum și în planul bunei-credințe (art. 12 C.pr.civ) care se impune în exercitarea drepturilor procesuale.
Mai mult, dacă instanța s-ar substitui cesionarei-reclamante în demersul său de a obține și furniza înscrisuri doveditoare în susținerea creanței, ar încălca flagrant principiul egalității juridice dintre părți în raporturile civile care trebuie respectat inclusiv și îndeosebi în plan probator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta ..R.L. solicitând admiterea apelului cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii cu obligarea pârâtului la plata sumei de 352 lei. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că a refuzat să facă aplicarea disp. art. 297 C. proc. civ. deși în cauză acest text de lege era incident. Se mai arată că au fost depuse în cauză toate înscrisurile pe care cedenta le-a pus la dispoziție, având obligația să depună celelalte înscrisuri ca terț deținător la cererea instanței, dar și ca cedent. Se mai arată că cererea adresată instanței mai este legitimată și pe îmbogățirea fără justă cauză, intimatul beneficiind de agent termic fără a plăti contravaloarea acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 466 și urm. C. proc. civ.
Nu au fost propuse probe noi.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal înștiințat cu această mențiune.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale incidente.
Raportat la cererea de chemare în judecată, se reține că între apelanta-reclamantă în calitate de cesionar și Asociația de proprietari Condominiul nr. 84, în calitate de cedent, a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 386, la data de 09.07.2014, acesta fiind însușit de părți prin semnătură și ștampilă, obiectul contractului fiind reprezentat de transmiterea către reclamantă a datoriei aferente perioadei 2009-2011, pe care pârâtul din prezenta cauză o avea către Asociația de proprietari Condominiul nr. 84 în contul debitului restant pe care asociația îl înregistra la data de 09.07.2014, către reclamantă. Valoarea creanței transmise a fost stabilită de către părți în art. 2 din contract, respectiv 352 lei.
Conform dispozițiilor art. 1574 C. civ., cedentul este obligat să remită cesionarului titlul constatator al creanței aflat în posesia sa, precum și orice alte înscrisuri doveditoare ale dreptului transmis. Așa fiind, apelantul din prezenta cauză este în culpă prin preluarea unui debit fără a pretinde și înscrisurile doveditoare, actul juridic fiind astfel încheiat pe riscul său; listele de plată cărora Legea 230/2007 le recunoaște forță probantă trebuiau remise la momentul cesiunii.
Mai mult decât atât, obligația părții de a-și proba pretențiile afirmate este ridicată la rangul de principiu mărturie în acest sens stând dispozițiile art. 10 C. proc. civ.
Incidența disp. art. 297 C. proc. civ. s-ar putea justifica în acele situații în care între părți nu ar exista o obligație legală de remitere a acelor înscrisuri constatatoare, ori așa cum am văzut în cauză această obligație este expres stipulată de lege în sarcina cedentului, născând în mod corelativ o obligație similară și în patrimoniul apelantului cesionar.
La susținerea acestui raționament, instanța se raportează totodată și la prevederile contractuale din care rezultă că cedentul garantează cesionarului existența creanței, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia, angajându-se totodată la remiterea înscrisurilor doveditoare – art. 5, 6, 7 contract – f. 8.
Textul de lege instituie, așadar, în sarcina magistratului numai o posibilitate legală de a dispune citarea ca martor a deținătorului unui înscris, urmând ca aprecierea acestei măsuri să se dispună diferențiat în funcție de particularitățile fiecărei speță.
Intervenția instanței de judecată este numai excepțională și impusă numai atunci când demersurile părților sunt limitate astfel că se împiedică aflarea adevărului în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în A., .. 715 A, jud. Teleorman – prin administrator judiciar D. IPURL, cu sediul în A., . A, . Teleorman împotriva sentinței civile nr. 343 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Ș. F. domiciliat în A., ., ., județul Teleorman.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. V. M. P. C.
Red.thred. A.L.N./4.ex./13.05.2015
D.f._
J.f. V. B.
Judecătoria A.
. 14.05.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 74/2015. Tribunalul TELEORMAN | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
