Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 1199/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1199/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1199/2015
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1199
APEL
Ședința camerei de consiliu de la 05 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – A. L. N.
Judecător - M. C. R.
Grefier - L. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul M. P. cu domiciliul în comuna Găleteni, . împotriva sentinței civile nr. 283 din 08 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. V. cu domiciliul în comuna Botoroaga, ., având ca obiect – evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelantul fiind asistat de avocat Creața I. și intimatul-reclamant F. V..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează următoarele:
- dosarul se află la al II lea termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuția părților prezente, competența tribunalului în soluționarea cauzei.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul apreciază că tribunalul este competent material, general și teritorial în soluționarea procesului.
Tribunalul, verificând competența materială, generală și teritorială, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C.pr.civ, rap. la art. 95 pct. 2, art. 482 și art.1036 C.pr.civ.
Conform art. 238 C.pr.civ, tribunalul pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Părțile prezente având pe rând cuvântul estimează durata procesului la o zi nemaiavând probe de a solicitat sau cereri de formulat.
Tribunalul estimează durata procesului la o zi.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Tribunalul luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului conform art. 392 C.pr.civ și acordă cuvântul în ordinea prevăzută de art. 216 c.pr.civ.
Avocat Creața I., pentru apelant, având cuvântul arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nici una dintre părți nu au calitatea procesuală cerută de art. 1034 C.pr.civ.
Hotărârea primei instanțe are în vedere certificatul de moștenitor nr. 315/23.11.2011 în care se menționează că nu s-au prezentat acte de proprietate, fiind o simplă declarație că acceptă moștenirea, la dosar există adeverințe că plătește taxe și impozite de 20-30 de ani fiind casa bătrânească.
Totodată solicită admiterea apelului și anularea sentinței instanței de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant, F. V., depune titlul de proprietate în copie legalizată și având cuvântul arată că apelantul nu are nici un drept asupra casei și solicită respingerea apelului.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei V., județul Teleorman, la data de 17.06.2015, sub nr._, reclamantul F. V. a chemat în judecată pe pârâtul M. P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în baza art. 1033 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, să se dispună evacuarea acestuia imediată din imobilul casă de locuit din cărămidă, compusă din 2 camere și sală, bucătărie din paiantă, situate în comuna Gălăteni, ., pentru lipsă de titlu, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în comuna Gălăteni, ., compus din 2 camere și sală, bucătărie din paiantă, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 315/23.11.2011 emis de BNP M. E. cu sediul în orașul V., județul Teleorman, imobil ce a fost atribuit mamei sale F. Antița în baza ordonanței definitive de adjudecare pronunțată de Judecătoria V. la data de 23.12.1996 în dosarul de executare nr. 86/1996, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1143/1997 a Tribunalului Teleorman, prin care s-a respins recursul recurentului debitor M. P..
Reclamantul a mai arătat că, pe terenul aferent construcțiilor s-a stabilit în favoarea mamei sale, F. Antița, un drept de superficie, precum și o servitute de trecere pe o suprafață de 548,3 mp, pe aliniamentul AKIHGFEDCBA, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B. I., în baza sentinței civile nr. 488/1998, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2149/1999 a tribunalului Teleorman și prin Decizia civilă nr. 7711/2000 a Curții de Apel, prin acre s-a respins recursul.
Se mai arată că, pârâtul M. P. a fost căsătorit cu mama reclamantului, F. Antița, căsătoria dintre ei desfăcându-se prin sentința civilă nr. 3895/08.10.1992. La data de 13.03.2000 mama sa a decedat, singurul moștenitor fiind reclamantul, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 315/23.11.2011 emis de BNP M. E. cu sediul în orașul V., județul Teleorman.
Mai învederează reclamantul că pârâtul a intrat cu forța în imobilul proprietatea sa, rupând sigiliul pus de executorul judecătoresc și a spart încuietoarea ușii, fără ca între ei să existe un contract de închiriere, nu se ocupă de întreținerea casei, care datorită vechimii, are un mare grad de uzură și stă să cadă și refuză să plece din imobilul proprietatea sa.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1033 și 1040 din NCPC și a depus în copii: certificat de deces al mamei sale, F. Antița, certificatul de moștenitor nr. 315/23.11.2011 emis de BNP M. E. cu sediul în orașul V., județul Teleorman și copia actului său de identitate.
La data de 02.07.2015, s-a depus de către pârât prin apărătorul ales întâmpinare, invocând insuficienta timbrare a cererii și solicitând, în subsidiar, respingerea acesteia ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată. A atașat împuternicire avocațială a apărătorului ales și literatură și practică judiciară de specialitate. În esență, a arătat că reclamantul nu este proprietarul imobilului din care se solicită evacuarea sa și nici nu au fost respectate dispozițiile art. 1038 și 1039 Cod procedură civilă, arătând că reclamantul are deschisă eventual calea dreptului comun.
La termenul judecății din data de 08.07.2015, reclamantul prin apărător ales al depus la dosar un set de înscrisuri constând în: notificarea adresată pârâtului cu confirmarea de la poștă, ordonanța definitivă de adjudecare din dosarul nr. 86/1996 pronunțată în data de 23.12.1996, sentința de partaj dintre M. Antița și M. P. pronunțată de aceeași instanță în dosarul civil nr. 100/1994 despre care se face vorbire în certificatul de moștenitor.
Prin sentința nr. 283 din 08 iulie 2015, Judecătoria V. a admis acțiunea civilă având ca obiect „evacuare - art. 1033 și urm. C.pr.civ, formulată de reclamantul F. V., în contradictoriu cu pârâtul M. P..
A dispus evacuarea pârâtului din imobilul casă de locuit din cărămidă, compusă din 2 camere și sală, bucătărie din paiantă, ce reprezintă proprietatea reclamantului.
A obligat pârâtul la plata către a sumei de 1.150 cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin certificatul de moștenitor 315/23.11.2011 emis de BNP M. E. cu sediul în orașul V., județul Teleorman se constată că reclamantul este unicul moștenitor al mamei sale F. Antița, decedate la data de 13.03.2010, dar și proprietarul imobilului situat în comuna Gălăteni, ., construit din cărămidă, compus din 2 camere și o sală, bucătărie din paiantă, imobile care au fost atribuite mamei sale în baza ordonanței definitive de adjudecare pronunțată de Judecătoria V. la data de 23.12.1996 în dosarul de executare nr. 86/1996, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1143/1997 a Tribunalului Teleorman, prin care s-a respins recursul recurentului debitor M. P..
Instanța a mai reținut potrivit, aceluiași certificat de moștenitor, că pe terenul aferent construcțiilor s-a stabilit în favoarea mamei reclamantului, F. Antița, un drept de superficie, precum și o servitute de trecere pe o suprafață de 548,3 mp, pe aliniamentul AKIHGFEDCBA, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B. I., în baza sentinței civile nr. 488/1998, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2149/1999 a Tribunalului Teleorman și prin Decizia civilă nr. 7711/2000 a Curții de Apel, prin care s-a respins recursul.
În imobilul în litigiu locuiește pârâtul, fără a avea un contract de închiriere cu reclamantul.
Esența acțiunii în evacuare este ca reclamantul să dovedească dreptul său de proprietate, iar proba deplină absolută a dreptului de proprietate o constituie modurile originare de dobândire a proprietății, uzucapiunea și ocupația, iar nu titlurile, care constituie doar mijloace relative de probă.
Aceste titluri, fie translative, fie declarative au caracterul unei simple prezumții ale dreptului de proprietate, deduse din însăși existența lor și care nu împiedică proba contrarie la stăruința posesorului sau din oficiu.
În cauză, pârâtul a arătat că locuiește în acea gospodărie de circa 20 ani, dar titularul dreptului de proprietate este reclamantul.
Potrivit art. 1040 din C.pr.civ, „dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatarul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu”.
Din întregul material probator care a fost depus la dosarul cauzei, a rezultat că reclamantul este titularul dreptului de proprietate pentru imobilul casă de locuit, din cărămidă, compusă din 2 camere și o sală, bucătărie din paiantă, imobil care a fost atribuit mamei reclamantului în baza ordonanței definitive de adjudecare pronunțată de Judecătoria V. la data de 23.12.1996 în dosarul de executare nr. 86/1996, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1143/1997 a Tribunalului Teleorman, prin care s-a respins recursul recurentului debitor M. P., dobândit apoi de reclamant prin certificatul de moștenitor 315/23.11.2011 emis de BNP M. E. cu sediul în orașul V., județul Teleorman, prin care se constată calitatea acestuia de unic moștenitor.
Totodată, a mai reținut instanța că pârâtul a folosit cu titlu gratuit imobilul, aspect învederat de reclamant în cererea de chemare în judecată și necontestat de pârât, care consideră că imobilul îi aparține în calitate de proprietar.
În baza materialului probator, instanța a apreciat că pârâtul are calitatea de tolerat în imobilul aparținând reclamantului, dreptul lui de a folosi imobilul fiind un drept cu titlu gratuit, cu îngăduința reclamantului, neputând face dovada unui titlu pentru dreptul lui de a locui în imobil;reclamantul l-a notificat pe pârât să părăsească imobilul în termen de 5 zile de la comunicarea notificării, astfel cum reiese din notificarea de la dosar, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 1038 C.pr.civ de notificare a ocupantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de apel, în termenul legal, apelantul M. P. prin avocat Creața I., solicitând admiterea apelului și anularea sentinței instanței de fond.
În motivare, a arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1034 C.pr.civ, reclamantul neavând calitate procesuală activă, întrucât nu are titlu de proprietate valabil, iar procedura prealabilă a notificării pârâtului prin executor nu a fost urmată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1034 C.pr.civ.
La data de 01.10.2015 intimatul-reclamant F. V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare a arătat că este proprietarul imobilului conform certificatului de moștenitor nr. 315 din 23.11.2011, iar pe terenul aferent construcției a fost stabilit în favoarea mamei sale F. Antița un drept de superficie și servitute de trecere pe o suprafață de 548, 3 mp.
În dovedire a depus înscrisuri.
Intimatul F. V. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, reluându-se în motivare argumentele prezentate și în fața instanței de fond.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control apreciază că soluția a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cauză, motivul de apel invocat și grefat pe ideea lipsei titlului de proprietate al intimatului asupra imobilului în discuție nu-și găsește susținere probatorie.
În contra susținerilor apelantului, intimatul reclamant a dovedit că este proprietar dreptul său decurgând din calitatea sa de unic moștenitor al mamei sale F. Antița, decedată la data de 13.03.2010.
Aceasta a fost proprietara imobilului situat în comuna Gălăteni, ., construit din cărămidă, compus din 2 camere și o sală, bucătărie din paiantă, fiindu-i atribuit în baza ordonanței definitive de adjudecare pronunțată de Judecătoria V. la data de 23.12.1996 în dosarul de executare nr. 86/1996, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 1143/1997 a Tribunalului Teleorman, prin care s-a respins recursul recurentului debitor M. P.. În baza sentinței civile nr. 488/1998, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2149/1999 a Tribunalului Teleorman și prin Decizia civilă nr. 7711/2000 a Curții de Apel de respingere a recursului, autoarea intimatului reclamant a devenit și titulara unui drept de superficie,, precum și a unei servituți de trecere pe o suprafață de 548,3 mp, pe aliniamentul AKIHGFEDCBA, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B. I..
Cum decesul autoarei intimatului a survenit în data de 13.03.2010, deci anterior intrării în vigoare a NCC, se reține că raportat la disp. art. 91/Lg 71/2011 succesiunea va fi supusă legii în vigoare la data deschiderii, respectiv a decesului și anume VCC.
Așadar, valoarea juridică a certificatului de moștenitor va fi analizată prin prisma disp. VCC, conform cărora acest act notarial nu valorează titlu de proprietate.
Valoarea probatorie trebuie însă apreciată în raport de materialul probator și particularitățile speței deduse judecății. Astfel, față de calitatea de unic moștenitor, netăgăduită, a intimatului, coroborat cu dovada dreptului de proprietate al autoarei sale, instanța apreciază că în cauză, intimatul a făcut dovada dreptului său de proprietar în accepțiunea disp. art. 1034 C. proc. civ.
Așadar, toate drepturile decurgând din calitatea de unic moștenitor a intimatului au îndreptățit instanța să aprecieze cu privire la calitatea acestuia de proprietar.
Limitările exercițiului atributelor dreptului de proprietate, conform art. 602 C. civ., poate interveni doar în condițiile legii, fie în interes public, fie în interes privat.
În cauză, cum apelantul nu a făcut dovada vreunui astfel de interes al său protejat de lege, criticile sale sunt neîntemeiate.
Față de aceste considerente, instanța în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul M. P. cu domiciliul în comuna Găleteni, . împotriva sentinței civile nr. 283 din 08 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. V. cu domiciliul în comuna Botoroaga, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
A. L. N. M. C. R. L. C.
Red. th.red. A.L.N.4 ex./27.11.2015
D.f._ //2015
J.f. I. T.
..12.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul TELEORMAN | Întoarcere executare. Decizia nr. 1192/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
