Contestaţie la executare. Decizia nr. 1105/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1105/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 1105/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1105
APEL
Ședința publică de la 08 octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – M. C. R.
Judecător – A. L. N.
Grefier – D. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare S.C. B. P. S.R.L., cu domiciliul în A., . 1, parter, județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1974 din 07 mai 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, cu sediul în București, sector 2, ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelanta-contestatoare S.C. B. P. S.R.L. reprezentată de avocat T. S., lipsă fiind intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la al treilea termen de judecată în apel,
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- apelanta-contestatoare nu și-a îndeplinit obligațiile puse în vedere de către instanță la termenul anterior, în sensul de a face dovada momentului la care a primit sentința instanței de fond.
Tribunalul invocă din oficiu excepția tardivității declarării apelului și acordă cuvântul părții prezente asupra acesteia.
Avocat T. S. pentru apelanta-contestatoare S.C. B. P. S.R.L. arată că apelul este declarat în termen însă nu poate face dovada momentului la care a primit sentința instanței de fond.
Tribunalul, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării apelului.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 06.01.2015, sub nr._ /201.5, contestatoarea S.C. B. P. S.R.L., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 1437/16.12.2014, a procesului-verbal nr. CJ1437/16.12.2014 privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale și a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. TC14480/19.10.2009 și a celorlalte acte de executare emise de către intimată, în dosarul de executare silită nr. CJ 1437/2014, solicitând anularea acestora și încetarea executării silite.
În fapt, contestatoarea a arătat că i-a fost comunicat, la data de 18.12.2014 somația, procesul-verbal, titlul de creanță/titlul executoriu și factura fiscală nr._/19.10.2009, și că este pusă în fața unui titlu executoriu emis fără a i se comunica în prealabil titlul de creanță, pentru a avea posibilitatea de a îl contesta în fața organelor fiscale.
A precizat că prin somația atacată se indică un titlul executoriu ce a căpătat acest caracter prin validarea unilaterală a unui titlu de creanță, reprezentată de Decizia nr. TC_/19.10.2009, care prevedere la art. 1 alin. 2 faptul că obligația de plată devine scadentă la data de 04.12.2009. În baza titlului executoriu a fost emisă și factura fiscală nr._/19.10.2009, acte ce i-au fost comunicate contestatoarei pentru prima dată la data de 18.12.2014.
Executarea silită este nelegală, fiind întemeiată pe un titlu pe care intimata a „uitat” să-l comunice, trecând direct și nelegal la emiterea somației și titlului executoriu.
În mod nelegal sunt calculate accesorii, deși dispozițiile art. 115 din OG nr. 92/2003 prevăd posibilitatea calculării de majorări, dobânzi și penalități de întârziere pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, accesoriile putând fi calculate numai după acest termen.
Atâta vreme cât titlul de creanță și factura fiscală nr._/19.10.2009 nu au fost comunicate, având în vedere că termenul de scadență a plății debitului principal se calculează în raport de data de comunicării acestor acte și doar pentru ipoteza neplății debitului principal în termenul defipt de lege se pot calcula accesorii, este evident că nicio dobândă, penalitate sau majorare nu poate să curgă cât privește debitul contestat.
Titlul executoriu nu îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 141 C. proc .fiscală, iar dreptul de a cerere executarea silită este prescris, întrucât titlu de creanță și factura fiscală nr._/19.10.2009 i-au fost comunicate contestatoarei la data de 18.12.2014, iar dosarul de executare s-a format la data de 06.12.2014, trecând astfel mai mult de 5 ani de la data emiterii titlului de creanță și până la data de formulării cererii de executare.
În drept, a invocat art. 172, 173 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 711 – 719 C. proc. civ..
În susținere, a atașat copii certificate pentru conformitate cu originalul ale următoarelor înscrisuri: somație nr. 1437/16.12.2014 (f. 6,7); proces-verbal nr. CJ1437/16.12.2014 (f. 8); decizia nr. TC_/19.10.2009 (f. 9); factura ASSI nr._/19.10.2009 (f. 10); dovadă de comunicare somație și titlu executoriu (f. 11).
La data de 23.02.2015, prin serviciul registratură, s-a atașat întâmpinarea formulată de intimată, prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, întrucât contestația putea fi formulată în termen de 15 zile de la comunicarea somației, or aceste termen s-a împlinit la data de 05.01.2015, iar cererea a fost înregistrată la instanță la data de 06.01.2015.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca legale și temeinice a actelor contestate.
În motivare, intimata a arătat că în baza art. 3 din HG nr. 1660/2006 debitoarea s-a înregistrat la SEAP ca autoritate competentă începând cu data de 26.08.2009, iar potrivit art. 64 alin. 1 din același act normativ are obligația de a plăti anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem în cuantum de 2500 lei. Totodată, art. 66 alin. 2 prevede că pentru accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009, autoritățile contractante înregistrate în SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1500 lei, la care de adaugă TVA, potrivit legii.
În baza acestor dispoziții legale, coroborate cu cele ale art. 88 lit. c, art. 110, art. 120, art. 136 alin. 3 și art. 141 alin. 1 și 2 din OG nr. 93/2003 privind Codul de procedură fiscală, s-a emis de către Agenția pentru Serviciile Societății Internaționale (denumită ASSI) Decizia nr. TC_/19.10.2009 de obligare la plata sumei de 1785 lei și factura nr._/19.10.2009, ce a avut data scadentă de plată la 04.12.2009.
Acest documente au fost transmise către contestator în termenul legal prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, astfel cum reiese din borderoul pentru trimiteri corespondență cu serviciul suplimentar „recomandat” prezentate în . 22.10.2009 – poziția 107.
Drepturile și obligațiile ASSI au fost preluate de Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (denumită CNMSI), iar Agenția pentru agenda digitală a României a preluat, potrivit art. 2 din HG nr. 1132/2013 patrimoniul CNMSI, astfel că Agenția pentru agenda digitală a României este succesoarea de drept a ASSI.
Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, s-a inițiat procedura de executare silită, iar prin somația nr. 1437/16.12.2014 emisă de AADR în dosarul de executare nr. CJ 1437/2014, debitoarea a fost înștiințată cu privire la obligația de plată a sumei de 1785 lei, prevăzută în Decizia titlul de creanță nr._/19.10.2009 și a sumei de 2652,87 lei, reprezentând obligații accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, stabilită prin titlul executoriu – proces-verbal CJ 1437/16.12.2014.
Titlul de creanță a fost emis conform art. 85 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003 și reprezintă un act administrativ asimilat deciziilor de impunere în accepțiunea dispozițiilor art. 88 lit. c din același act normativ, iar la data scadenței devine titlu executoriu împotriva debitoarei, pentru recuperarea creanței fiscale.
În data de 15.01.2015 contestatoarea a efectuat plata sumei de 1785 lei, însă banii nu au fost virați în contul AADR, întrucât plătitorul a trecut OP atât denumire cât și CUI ale Agenției pentru serviciile societății informaționale, iar banii au returnați plătitorului, conform OP nr. 1/15.01.2015.
Cu privire la prescripția dreptului de a cerere executarea silită s-a precizat că potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, Cap VII, art. 131 alin. 1, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere a acest drept și, prin urmare, dreptul de a cerere executarea silită s-a născut la 01.01.2010 și se prescrie începând cu data de 01.01.2015, dacă nu a intervenit un motiv de întrerupere a termenului de prescripție.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. HG nr. 1132/2014, art. 88 lit. c, art. 110, art. 120, art. 136 alin. 3 și art. 141 alin. 1 și 2 din OG nr. 93/2003 și Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a arătat că cererea a fost comunicată prin serviciul poștal, la data de 31.12.2014, însă a fost înregistrată la Judecătoria A. în data de 06.01.2015, fiind evident că a fost depusă acțiunea în termenul legal de 15 zile.
În ceea ce privește comunicarea titlului de creanță și a facturii fiscale nr._/19.10.2009, a subliniat că acestea nu i-au fost comunicate, iar în borderoul indicat de intimată nu este trecută data comunicării titlului de creanță și a facturii fiscal nr._/19.10.2009.
De asemenea, contestatoarea a reluat, în esență, susținerile din cererea introductivă.
În cauză, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile atașate dosarului.
Prin sentința civilă nr. 189 din 05 mai 2015 Judecătoria A., a respins acțiunea civilă având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea S.C. B. P. S.R.L., cu sediul în A., ., parter, județul Teleorman, CUI_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, contestatoarea S.C. B. P. S.R.L. a contestat executarea silită declanșată prin somația nr. 1437/16.12.2014 (f. 6,7) emisă în baza titlului executoriu-decizia nr. TC_/19.10.2009 (f. 9), respectiv în baza procesului-verbal . 1437/16.12.2014 (fila 8), sub aspectul plății debitului total de 4 586 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de acces în sistemul electronic de achiziții publice (SEAP) semestrul II 2009 la care se adaugă dobânzi și penalități.
Prin această somație de executare, respectiv prin titlul executoriu -decizia nr. TC_/19.10.2009 (f. 9), respectiv prin procesul-verbal . 1437/16.12.2014 (fila 8), acte emise de intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR), contestatoarea a fost înștiințată că datorează suma de 4 586 lei și că s-a declanșat procedura de executare silită împotriva sa, în vederea recuperării acestei sume, în cadrul dosarului de executare nr. CJ 1437/20.
Prin acțiunea formulată contestatoarea a invocat motive de nelegalitate a executării silite, fiind întemeiată pe un titlu pe care intimata a „uitat” să-l comunice, trecând direct și nelegal la emiterea somației și titlului executoriu, iar accesoriile sunt calculate, de asemenea, nelegal, deși dispozițiile art. 115 din OG nr. 92/2003 prevăd posibilitatea calculării de majorări, dobânzi și penalități de întârziere pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, accesoriile putând fi calculate numai după acest termen.
Instanța de fond a reținut faptul că în baza art. 3 din H.G. nr. 1660/2006 debitoarea s-a înregistrat la SEAP ca autoritate contractantă, iar potrivit art. 64 alin. 1 din același act normativ, are obligația de a plăti anual operatorului SEAP - Agenției pentru Agenda Digitală a României (AADR)- un tarif de acces în sistem în cuantum de 2500 lei. Cum art. 66 alin. 2 prevede că pentru accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009, autoritățile contractante înregistrate în SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1500 lei, la care de adaugă TVA, potrivit legii, a fost emisă de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (a cărei succesoare în drepturi a devenit intimata AADR, potrivit art. 2 H.G. 1132/2013 rap. la prev. Legii nr. 329/2009) decizia TC_/19.10.2009 și factura fiscală nr._/19.10.2008, cu scadența la data de 04.12.2009 (filele 9, 10) vizând obligația de plată a sumei de 1785 lei.
Titlul de creanță-Decizia TC_/19.10.2009 (fila 9) reprezintă un act administrativ asimilat deciziilor de impunere, în sensul art.88 lit. c O.G. nr.92/2003, și a fost emis conform art. 85 alin. 1 lit. b O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală având în vedere faptul că veniturile proprii ale ASSI se asigură și din tarifele aferente sistemelor informatice pe care le administrează și operează, încasate potrivit legii, iar cuantumul acestor tarife se stabilește prin decizie cu caracter individual a președintelui ASSI (vezi art. 6 alin. 1, 1 ind. 1 OUG nr. 73/2007).
De altfel, instanța a mai reținut faptul că debitoarea a recunoscut obligația de plată a tarifului de acces în SEAP aferent celui de al doilea semestru al anului 2009, însă intimata a susținut că suma de bani nu a fost virată în contul AADR, întrucât plătitorul a trecut OP atât denumire cât și CUI ale Agenției pentru serviciile societății informaționale, iar banii au returnați plătitorului, conform OP nr. 1/15.01.2015 (vezi fila 28).
Potrivit art. 136 alin. 3 O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, primite din venituri proprii (...) se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să (...) efectueze procedura de executare silită potrivit prevederilor prezentului cod.
Prin prisma considerațiilor expuse, instanța, analizând legalitatea executării silite declanșate împotriva debitorului, respectiv titlul executoriu -decizia nr. TC_/19.10.2009 (f. 9) și procesul-verbal . 1437/16.12.2014 (fila 8), a avut în vedere că în cauză, executarea silită are la bază un titlu executoriu întocmit valabil, derivând din neîndeplinirea obligației de achitare către intimată a tarifului de acces în SEAP aferent celui de al doilea semestru al anului 2009
De asemenea, instanța de fond a reținut că executarea silită a fost începută, în mod legal, prin emiterea unor somații de executare, în conformitate cu art. 145 din Codul de procedură fiscală.
În consecință, în lipsa unor mijloace de probă pertinente care să indice o situație de fapt și de drept contrară celei reținute în actele de executare silită derulate împotriva contestatorului, instanța a respingă contestația la executare ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. B. P. S.R.L., criticând soluția instanței de fond întrucât nu a ținut cont de faptul că titlul de creanță și factura fiscală nr._/19.10.2009 nu le-au fost comunicate decât odată cu ocazia executării, aspect care reiese din cuprinsul Borderoului comunicat de pârâtă, în care la poziția 107 nu există o confirmare a comunicării acestor documente.
A mai arătat că instanța de fond nu a făcut referire la aceste susțineri, însă a reținut faptul că a recunoscut debitul pe care l-a și achitat și arată că, este adevărat faptul că a plătit debitul în cuantum de 1700 lei, însă atâta timp cât nu le-a fost comunicate nici titlul de creanță nici factura fiscală nr._/19.10.2009 pentru debitul principal, apreciază că nu aveau un document contabil în baza căruia să efectueze plata.
Cu privire la obligațiile accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale, arată că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 119 din OG 92/2003 care prevăd posibilitatea calculării de majorări, dobânzi și penalități de întârziere „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată”, accesoriile putând fi calculate numai „după acest termen”. Instanța de fond a reținut faptul că trebuie plătită suma de 1785 lei însă a omis să se pronunțe și asupra obligațiilor accesorii care în speță sunt în cauntum de 2801 lei.
A mai arătat că din considerentele sentinței atacate nu reiese nici o motivare a instanței de fond cu privire la obligativitatea plății obligațiilor accesorii și că din conținutul procesului-verbal nr. CJ 1437/16.12.2014 privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale că „prezentul proces-verbal constituie Titlu executoriu”. În această situație apreciază că acest titlu executoriu nu îndeplinește cerințele legale prevăzute de art. 141 Cod procedură fiscală.
În drept a invocat prevederile art. 466 și următ. Cod procedură civilă.
La data de 19 august 2015 intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității apelului cu motivarea că termenul de apel de 10 zile de la comunicare sentinței civile nu a fost respectat, apelul fiind declarat la data de 23.06.2015.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nefondat și a reluat apărările din întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
În ședința publică din data de 08 octombrie 2015, tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității declarării apelului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, tribunalul apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 650 alin. (3) Cod procedură civilă, hotărârile instanței de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Durata termenului de apel derogă de la normele generale înscrise în art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă.
Din cuprinsul dovezilor de comunicare a hotărârii către apelanta-contestatoare (filele 83-84 dosar fond), rezultă că aceasta s-a realizat la data de 08.06.2015, în condițiile art. 161, 162 și art. 163 Cod procedură civilă, cererea de apel fiind depusă la data de 23.06.2015 la Judecătoria A., instanța a cărei hotărâre a fost atacată ( filele 3-5 - dosar apel ).
Raportând data comunicării Sentinței civile nr. 1974 din 07.05.2015, la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 650 alin. (3) Cod procedură civilă, calculat potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, a fost depășit, intervenind sancțiunea decăderii în conformitate cu art. 185 Cod procedură civilă.
P. considerentele expuse, în temeiul art. 650 alin. (3) raportat la art.185 Cod procedură civilă, se va admite excepția și se va respinge apelul ca tardiv formulat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității invocată din oficiu.
Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare S.C. B. P. S.R.L., cu domiciliul în A., . 1, parter, județ Teleorman împotriva sentinței civile nr. 1974 din 07 mai 2015, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, cu sediul în București, sector 2, ., ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
M. C. R. A. L. N. D. M.
Red. M.C.R.– 26.10.2015
Th-red D.M. – 26.10.2015 /4 ex.
Dos.fd._
Jud.fd. D. A. P.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1241/2015. Tribunalul TELEORMAN | Evacuare. Decizia nr. 1107/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
