Anulare act. Decizia nr. 1229/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 1229/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1229
APEL
Ședința publică de la 18 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
Președinte – D. M. Nuți
Judecător – C. Doinița
Grefier – O. S.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelantul-petent M. A. C., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 709 din 13 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul – pârât .., cu sediul în ., având ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- dosarul se află la primul termen de judecată în apel;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
- cererea de apel având ca obiect – anulare act este motivată, semnată timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru cf. chitanței ., nr._ /09.09.2015 (f. 12) .
- în perioada prealabilă intimatul a depus întâmpinare la data de 14.09.2015, iar apelantul nu a depus răspuns la aceasta;
- apelantul-petent a depus la data de 18.11.2015 o cerere, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Codul de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Totodată, tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta petentă a solicitat, judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare, în baza înscrisurilor depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede la data de 13.11.2014 sub nr._, format prin disjungerea dosarului civil nr._, reclamanta M. A. C. a solicitat anularea contractului de comodat nr.1/28.10.2004, act care a stat la baza înregistrării societății intimate, ca fiind nelegal și neconform cu dispozițiile legale în materie.
Prin sentința civilă nr.771 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului Teleorman, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta M. A. C., cauza fiind înaintată Judecătoriei Roșiori de Vede, spre competentă soluționare.
Prin încheierea nr.92 din 11.02.2015 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect anulare act (dosar disjuns din dosarul nr._ ), cerere formulată de reclamanta M. A. C. iar prin încheierea din 31 martie 2015, a fost admisă cererea de reexaminare, instanța revenind asupra măsurii anulării cererii de chemare în judecată, cauza fiind trimisă completului inițial învestit.
La data de 06.05._ reclamanta a depus, în copie, certificat constatator nr.5905/27.03.2015 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman privind situația societății R. SRL, iar la data de 07.05.2015, petenta a depus un set de înscrisuri prin care a precizat acțiunea introductivă.
Astfel, a solicitat instanței să admită acțiunea în totalitate pentru motivele dezvoltate în instanță dar și pentru cele expuse susținând că la data semnării contractului de comodat nr.1/28.10.2004, petenta era reprezentantul legal al IF „N. A. C.” însă, la rubrica privind semnarea, apare semnătura comodatarului N. G., lipsind ștampila IF „N. A. C.”, aflată în posesia petentei care nu și-a dat consimțământul la încheierea contractului de comodat iar lipsa consimțământului echivalează cu neîndeplinirea condițiilor de validitate aceasta atrăgând nulitatea absolută a înscrisului.
Reclamanta a mai motivat că la data încheierii contractului de comodat nr.1/ 28.10. 2004 era reprezentantul legal al societății, singura cu drept de a parafa și semna în numele acesteia iar acest contract a fost întrebuințat și folosit la înscrierea în . ONRC Teleorman.
Prin sentința civilă nr. 709/ 13.05. 2015 ,a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta M. A. C., în contradictoriu cu pârâta ..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de comodat din 28.10.2004, încheiat între AF N. A. C. și ..
A fost respinsă cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente: prin cererea formulată, reclamanta a solicitat anularea contractului de comodat nr.1/28.10.2004. Din verificarea acestui contract, instanța retine că a fost încheiat între A.F.N. A. C. în calitate de comodant si societatea pârâtă în calitate de comodatar. Se observă în cuprinsul contractului că societatea pârâtă a fost reprezentată de administratorul N. G., în timp ce pentru comodant nu s-a facut nici o mențiune în acest sens, contractul purtând aceeași semnătură, atât la comodant cât si la comodatar. Pârâta a susținut că N. G. era la acel moment reprezentantul ambelor părti contractante, fără a face vreo dovadă a acestei situații. În conformitate cu dispozitiile art.2 alin.4 din legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent (în vigoare la data încheierii contractului), asociația familială este reprezentată în relațiile cu terții de persoana din inițiativa căreia s-a înființat sau de persoana împuternicită de aceasta, în baza unei procuri autentificate.A.F.N. A. C., a fost înființată la cererea reclamantei (în prezent M.), asa cum rezultă din încheierea nr.357 din 10.08.2001, pronunțată de judecatorul delegat de Tribunalul Teleorman la O.R.C. Astfel, în lipsa unei procuri autentificate, numitul N. G., membru al asociației familiale, nu putea reprezenta această entitate in relațiile cu terții, ceea ce echivalează cu lipsa totală a consimtământului comodantului.
Consimtământul este acea condiție esențială, de fond si generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil, manifestată în exterior.
Intrucât, în spetă, reclamanta în calitate de reprezentantă legală a asociației familiale nu si-a manifestat voința, cu intenția de a produce efecte juridice, consimțământul în atare situație lipsește, actul astfel încheiat fiind lovit de nulitate absolută. Pentru că nu s-a format acordul de vointă al părtilor, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a actului juridic, aceasta fiind soluția acceptată, în general, în practică si doctrină.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a reținut că apărătorul reclamantei a depus o factură emisă pentru sume reprezentând onorariu, fără a fi defalcate, astfel încât nu s-a putut aprecia care este onorariul de avocat în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat .
În motivare, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins cererea, motivat de faptul că apărătorul său a depus la dosar o factură emisă pentru sume reprezentând onorariu, fără a fi defalcate și astfel nu s-a putut aprecia care este onorariul în cauză. A considerat că instanța de fond trebuia să pună în discuția părților aceste aspecte, astfel având posibilitatea depunerii unei chitanțe concrete.
Față de aceste aspecte, a solicitat apărătorului său să-i elibereze chitanță cu suma concretă, acesta emițând chitanțe pentru suma totală de 2790 lei, reprezentând onorariul aferent dosarului nr._ .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
La data de 14.09. 2015, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, s-a arătat că pe bună dreptate instanța de fond a respins solicitarea cu privire la cheltuielile de judecată, deoarece așa cum prevede art. 452 Cod procedură civilă :” Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei .” Că acum reclamanta vine și arată instanței de control niște chitanțe, nu schimbă cu nimic situația, deoarece aceste chitanțe trebuiau depuse până la închiderea dezbaterilor pe fond și nu în calea de atac.
Prin cererea depusă la data de 18.11. 2015, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, întrucât din motive de sănătate nu se poate prezenta la termenul de judecată.
Verificând în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite apelul, pentru considerentele care vor succede:
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoana fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, iar pentru această activitate avocatul are dreptul la onorariu, element care trebuie menționat obligatoriu în cuprinsul contractului de asistență juridică, conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.
Așadar, cuantumul onorariului plătit de client avocatului său este stabilit prin contractul de asistență juridică, iar depunerea în proces a facturii nr.41 din 16.12.2014 privind onorariul emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/04.04.2014, naște prezumția că acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică pentru respectiva cauză.
Faptul că onorariul menționat în factură viza acordarea asistenței juridice în două dosare nu îndreptățea instanța să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta putând să solicite, în exercitarea rolului activ, prezentarea contractului de asistență juridică pentru a determina conținutul raportului juridic stabilit între avocat și clientul său și originalul chitanțelor de plată a onorariului de avocat aferent cauzei deduse judecății..
Având în vedere mențiunile din chitanțele nr.507/14.11.2014 și nr. 505/15.09.2014 conform cărora suma de 2790 lei reprezintă onorariu de avocat plătit de apelanta reclamantă avocatului M. S. D. pentru a-i acorda asistență juridică în prezentul dosar la instanța de fond, Tribunalul, apreciind că în cauză apelanta reclamantă a făcut dovada neîndoielnică a cheltuielilor efectuate conform art. 452 Cod procedură civilă va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 2790 lei, cheltuieli de judecată la fond, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-petent M. A. C., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 709 din 13 mai 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede, în contradictoriu cu intimatul – pârât .. cu sediul în ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 2790 lei, cheltuieli de judecată la fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. Nuți C. Doinița O. S.
Red. th.red. DMN/ 29.12.2015/4 ex.
D.f._
J.f. M. M. P.
.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1247/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1241/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
