Acţiune în constatare. Sentința nr. 7680/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7680/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 241/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă Nr. 241
Ședința publică din 16.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. B.
Judecător L. V.
Grefier M. B.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta C. M. împotriva Sentinței Civile nr. 7680/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP T., M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA, obiectul cauzei în prima instanță fiind acțiune în constatare.
La apelul nominal, lipsă părțile .
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 02.03.2015 când pronunțarea a fost amânată pentru 09.03.2015, apoi pentru azi 16.03.2015, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin Sentința Civilă nr. 7680/2014 a Judecătoriei Timișoara a fost respinsă cererea reclamantei C. M. prin care a solicitat constatarea nevalabilității titlului statutului și obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului în suprafață de 775/_ mp înscris în CF_ Timișoara imobil preluat în baza Decretului 111/1951.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanta solicită lăsarea in deplina proprietate si posesie a suprafeței de 775/_ mp constând in teren situat extravilanul municipiului Timișoara, înscris in CF nr._ Timișoara, parte din pășunea comunala, înscrisa in CF 21 Timișoara, imobil ce a fost deținut in proprietate de bunicul său defunctul B. I., decedat la data de 05.09.1955.
Autorul reclamantei, B. D., prin cererea nr. DO2005-_.09.2005 (Reg. spec. nr. crt. 253) (f.174) (f.165) formulată în baza Titlului VI din Legea nr. 247/2005, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate “asupra terenului situat în Timișoara (pășune), în zona O. B., în suprafață de 2900 m² ( 775 stânjeni pătrați în echivalent) așa cum reiese din cartrea funciară nr._ Timișoara, unde apare înscris ca proprietar tatăl meu B. I.. Precizez că terenul arătat mai sus a fost înscris în cartea funciară nr 21Timișoara destinația de pășune, în proprietatea Asociației de Pășunat Concordia, ulterior fiind înscris în CF_ Timișoara dreptul de proprietate al tatălui meu B. I. aspra unei parcele de 775 stănjeni pătrați (echivanentul a 2900 m² ) din totalul de_ stânjeni pătrați cât avea întreaga pășune”(f.95-96 dosar judecătorie).
Cererea defunctului B. D. a fost respinsă inițial în cadrul ședinței Comisiei Municipale de Fond Funciar Timișoara din data de 22.02.2006. Motivul respingeri: solicitarea de restituire a cotei părți din pășunea comună (pășune comună administrată și exploatată sub forma asociativă în devălmășie) nu intră sub incidența art. 26 din Legea 1/2000.
Împotriva soluției de respingere a cererii, defunctul B. D. a formulat contestația înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara sub numărul D002006-_/27.03.2006 (f.163) iar prin Hotărârea nr. 1/88 din 01.07.2008, emisă de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara sub nr. SC2018-_/09.09.2008 s-a dispus „Art. 1 - Se soluționează contestațiile prezentate de Comisia Locală de Fond Funciar a Municipiului Timișoara, după cum urmează: B. D. — se acceptă contestația, pentru suprafața de 0.28 ha pășune după autorul B. I. ”
Conform susținerilor pârâților, cererea numitului B. D. este inclusă pe tabelul care cuprinde cererile de restituire nesoluționate, punerea în posesie urmând să se facă conform prevederilor art. 12. alin si (2) din Legea nr. 165/2013 – în natură sau prin echivalent, beneficiara reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren urmând să fie, evident, reclamanta în calitate de unică moștenitoare a defunctului B. D..
Aceasta, în calitate de descendent de gradul I este singurul moștenitor acceptant al defunctului B. D., potrivit Certificatului de moștenitor nr. 40 emis de BNP I. N. la data de 15.08.2007(f.40)
Chiar dacă nu s-a efectuat punerea în posesie a suprafeței validate pe seama autorului reclamantei, defunctul B. D., aceasta urmează a fi efectuată conform dispozițiilor legale incidente cererii restituire care a declanșat-o, Hotărârea nr. 1/88 din 01.07.2008, emisă de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. prin care defunctul B. D. a fost validat cu suprafața de 0,28 ha fiind un act administrativ – jurisdicțional ce beneficiază de prezumția de legalitate.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta nu a contestat în nici un fel susținerile pârâtelor cu privire la aceste aspecte și nici nu a susținut că solicită reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o suprafață de teren diferită de cea solicitată de autorul său B. D. prin cererea nr. DO2005-_.09.2005 și cu privire la care Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. a dispus, așa cum am arătat anterior, în temeiul Legii 275/2005 reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2800 mp, echivalentul a 775 stânjeni pătrați (1 stânjen pătrat = aprox. 3,5966 mp)
Așadar după același antecesor - B. I. - reclamanta formulează în nume propriu, pe calea dreptului comun, o cerere prin care revendică suprafața de teren de 775 stânjeni pătrați înscrisă în CF_ Timișoara, pentru care s-a validat cererea de reconstituire formulată de autorul său B. D..
Constatând că reclamanta nu a urmat procedura legii speciale, respectiv nu a formulat contestație împotriva hotărârii de respingere CMFF Timișoara, că acesta nu a făcut dovada unor împrejurări obiective, care s-o fi împiedicat să urmeze prescripțiile legii, instanța urmează a reținut că neparcurgerea procedurii speciale s-a datorat propriei sale culpe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în întregime a sentinței și admiterea cererii.
În motivarea apelului s-a arătat că considerentele expuse de Judecătoria Timișoara prin sentința atacată conduc la concluzia ca este inadmisibila în orice condiții analizarea valabilității titlului Statului si a revendicării unui astfel de imobil pe calea dreptului comun, în speța reclamantele trebuind să parcurgă procedura reglementata de Legea nr. 10/2001 în prealabil.
Ori, în acest context, consideră ca fiind nelegala sentința atacată, o astfel de interpretare este în neconcordanță nu numai cu legislația romana art. 135 din Constituție, dar si cu Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Instanța de judecata avea obligația să analizeze împrejurările în care datele speței se circumscriu Deciziei nr. 33/2008 pronunțata de I.C.C.j., principiul „ specialia generalibus derrogant” nu exclude însă în toate situațiile posibilitatea de a recurge la acțiunea în revendicare pe drept comun. .
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronunțat hotărâri de condamnare a Statului R. în situația în care s-a recunoscut nevalabilitatea titlului statului asupra unui imobil dar nu s-a dispus si înapoierea efectiva a acestuia fostului proprietar si nici nu s-a dispus o justa despăgubire.
Ori, in speța de fata imobilul a fost preluat în proprietate de S. R. în perioada 06.03._89 în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate fără moștenitori sau fără stăpân.
Totodată, apelanta solicită să se observe că imobilului care face obiectul dosarului a fost preluat de S. R. in baza Decretului 111/1951, astfel încât S. R. nu deținea un titlu valabil, nici transmiterile ulterioare ale terenului în mod valabil.
In acest context, solicită să se aibă în vedere că asupra acestui imobil pârâtele nu au dobândit niciodată calitatea de proprietar, deoarece o preluare fără titlu valabil pe de o parte nu a fost aptă să ducă la transferul dreptului de proprietate, iar pe de altă parte deținerea în proprietate a unui imobil fără drept și titlu valabil nu este permisă de legiuitor.
Pe de altă parte nesocotind principiul protecției proprietății consacrat de Constituție și prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, nelegalitatea preluării de către Stat a imobilului este evidentă.
Totodată solicită să se constate că titlul pârâtelor asupra imobilului în litigiu nu este unui valid, deci pârâtele nu au fost niciodată un proprietar legitim și pe cale de consecință este îndreptățită la restituirea si lăsarea în deplina proprietate si posesie a suprafeței de teren mai sus menționata în calitate de moștenitoare a defunctului B. I..
In speța sunt încălcate atât dispozițiilor Codului civil cât privește atât lipsa cauzei de utilitate publică cât și lipsa despăgubirii în condițiile în care nu a fost despăgubită pentru această preluare abuzivă.
Intimații au depus întâmpinare arătând că în speța de față, o astfel de cerere poate fi soluționată numai pe calea legii speciale care guvernează aceste raporturi juridice, respectiv Legea nr. 18/1991, raportat la faptul că terenul solicitat face parte din pășunea comună, proprietatea Municipiului Timișoara în administrarea Consiliului L. al Municipiului Timișoara, prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991, în baza Ordinului nr. 947/1999 emis de Prefectura Județului T., conform principiului de drept "specialia generalibus derogant” cu respectarea procedurilor și competențelor reglementate de acest act normativ.
Totodată, intimații arată că, cererea numitului B. D. este inclusă pe tabelul care cuprinde cererile de restituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire, tabel întocmit de către Comisia Municipală de fond funciar Timișoara, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 165/2013.
Punerea în posesie, urmând să se facă conform prevederilor art. 12, alin (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 - privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată și completată prin Legea nr. 368/2013.
Având în vedere aceste considerente, intimații solicită respingerea apelul declarat de reclamanta C. M. ca nefondat și neîntemeiat și menținerea ca temeinică si legală a Sentinței Civile nr. 1680/20.05.2014 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în Dosarul nr._ .
Examinând apelul în limitele efectului devolutiv instanta de apel retine urmatoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta – în temeiul dreptului comun în materie - a revendicat de la stat un imobil preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 însa în cazul imobilelor preluate de stat exista reglementări speciale ce exclud aplicarea dispozițiilor generale în materia revendicării imobiliare, cuprinse în Codul civil, conform principiului specialia generalibus derogant.
O astfel de interpretare este în concordanță nu numai cu întreg sistemul juridic român dar și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel cum este reflectată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În nicio decizie de speță în care s-a analizat încălcarea art. 6 din Convenție de către S. R. în litigiile având ca obiect revendicarea imobilelor naționalizate nu s-a statuat că reglementarea situației juridice a acestora printr-o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, contravine principiilor enunțate în Convenție. Curtea a apreciat în mod constant că încălcările de către S. R. a Convenției se regăsesc în situațiile în care s-a recunoscut nevalabilitatea titlului statului asupra unui imobil dar nu s-a dispus și înapoierea efectivă a acestuia fostului proprietar combinat cu lipsa oricărei despăgubiri juste. Or, în speța de față nu suntem într-o astfel de situație, reclamanta trebuind să parcurgă procedura reglementată de legea specială în prealabil, deoarece numai în funcție de modalitatea în care aceasta se finalizează se poate aprecia dacă s-au încălcat în vreun fel drepturile fundamentale ocrotite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului si Constitutia Romaniei.
Tot în acest context se pune problema aplicării dispozițiilor cuprinse în recursul în interesul legii nr. 33/2008 al Înaltei Curti de Casație și Justiție și prin care se arata că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Instanța constată că dispozițiile dreptului comun pot înlocui dispozițiile din legea specială însă nu în întregime ci numai în măsura în care sunt contrare Convenției.
Considerentele expuse mai sus conduc la concluzia că inadmisibilitatea revendicării unui imobil naționalizat pe calea dreptului comun nu înlătură accesul la justiție al persoanei care se pretinde a fi titularul dreptului de proprietate asupra unui astfel de imobil, ci impune ca exercitarea acestuia să se facă numai în condițiile legii speciale în materie. Numai în acest context se poate analiza și înlătura, când este cazul, orice neconcordanță a legii române raportat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță cererea de restituire pentru imobilul in litigiu formulată de autorul reclamantei este în curs de a fi finalizată conform Legii 165/2013 privind unele masuri pentru restituirea in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist. Asadar in cursul acestei proceduri reclamanta poate obtine ca mostenitor al persoanei indreptatite fie restituirea in natura fie despagubiri Curtea Europeana a Drepturilor Omului necontestand procedurile administrative prealabile si nici eficienta acestora daca dreptul nu este atins in substanta sa .
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile legale invocate, instanța in baza art. 480 al. 1 NCPC va respinge ca neintemeiat apelul.
Instanta va lua act ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta C. M. având CNP_ cu domiciliul în Timișoara, ., ac. B, ., jud. T. și cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., jud. T. la Cabinet de Avocat Bot C. împotriva Sentinței Civile nr. 7680/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara cu sediul în Timișoara, .. 9B, jud. T., M. TIMIȘOARA PRIN PRIMAR și C. L. AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA ambii cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, jud. T..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 16.03.2015.
Președinte, D. B. | Judecător, L. V. | |
Grefier, M. B. |
RED. D.B./ 21.04.2015 / TEHNO. M.B./6 EX/ 4 .
Judecător prima instanță: R. I. R.
| ← Reexaminare taxe de timbru. Încheierea nr. 76/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
