Pretenţii. Sentința nr. 1509/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1509/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 200/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 200/2015
Ședința publică din data de 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea apelului privind pe apelant L. A. împotriva sentinței civile nr.1509/2014 pronunțata de Judecătoria Lugoj in dos._ in contradictoriu cu intimat S. C. T., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 25.02.2015 parte integranta din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.396 al.1 N.C., a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din data de 04.03.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței nr. 1509/03.09.2014 pronunțata de Judecatoria Lugoj, in dos. nr._, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1509/03.09.2014 pronunțata de Judecatoria Lugoj, in dos. nr._ prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. T., în contradictoriu cu pârâtul L. A. și în consecință:
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 8000 (opt mii) euro, cu titlu de împrumut sau echivalentul în lei a acestei sume din momentul plații.
A obligat pe pârât să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2461 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a invocat excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale în temeiul prevederilor art. 12 N.c.p.c. motiv pentru care a solicitat obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare în favoarea statului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 12 NCPC – drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună – credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți .
Analizând întregul probatoriu existent la dosar instanța a constatat că, pârâtul nu a dovedit cu nici o probă de la dosar încălcarea dispozițiilor art. 12 NCPC, de către reclamant și în consecință a respins, ca fiind neîntemeiată excepția invocată de pârâtul L. A..
Pe fondul cauzei .
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr._ din data de 14 noiembrie 2013 reclamantul S. C. T. a chemat în judecată pe pârâtul L. A. solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 8000 (opt mii) euro, cu titlu de împrumut sau echivalentul în lei a acestei sume din momentul plații și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actul sub semnătură privată denumit „ CHITANȚĂ „ instanța a reținut că, reclamantul a împrumutat pârâtului suma de 8000 (opt mii) euro, fără dobândă la data de 18.11.2010, iar termenul de restituire a fost stabilit de comun acord la data de 31.05.2011, pârâtul neachitând nimic din suma împrumutată.
În ședința publică din 04.06.2014 s-a luat interogatoriu pârâtului L. A. care, la întrebarea numărul 3 răspunde că, pentru a reuși să achite împrumutul luat de la reclamant a împrumutat de la alte persoane și astfel a reușit să achite împrumutul .
În virtutea susținerii personale a pârâtului, în aceeași ședință reprezentanta acestuia a solicitat încuviințarea probei cu martorii T. F. I. și Ș. M. E., în vederea dovedirii faptului că, pârâtul a luat bani împrumut pentru a achita datoria către reclamant, fiind în imposibilitate de a dovedi cu acte aceste aspecte.
În ședința publică din 03.09.2014, reprezentantul ales al pârâtului nu a mai susținut motivele pentru care au fost încuviințați martori pentru audiere și văzând poziția apărătorului ales, care este în contradicție cu poziția propriului client, instanța a revinit asupra probelor încuviințate, apreciind că se încearcă audierea martorilor pentru alte aspecte decât cele pentru care au fost încuviințați .
Față de cele reținute mai sus, având în vedere că prin actul sub semnătură privată denumit „ CHITANȚĂ „ reclamantul a împrumutat pârâtului suma de 8000 (opt mii) euro, fără dobândă la data de 18.11.2010, termenul de restituire fiind stabilit de comun acord la data de 31.05.2011, însă pârâtul neachitând nimic din suma împrumutată, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. C. T. în contradictoriu cu pârâtul L. A..
În consecință, a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 8000 (opt mii) euro, cu titlu de împrumut sau echivalentul în lei a acestei sume din momentul plații.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 NCPC a obligat pe pârât să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 2461 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat .
Împotriva sentinței civile nr. 1509/03.09.2014 pronunțata de Judecatoria Lugoj, in dos. nr. _, a declarat apel L. A. -D. la data de,14.11.2014 prin care a solicitat:
In principal: admiterea apelului, anularea Sentinței civile nr. 1509/2014, pronunțate la data de 03.09.2014, de către JUDECĂTORIA LUGOJ, ca urmare a incidenței în speță a prevederilor art. 480 alin.3 C.p.c., judecarea cauzei în fond. deoarece instanța de fond în mod greșit a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, refuzând să audieze martorii încuviințați la termenul precedent prin încheierea de ședință, martori propuși chiar de către apelantul pârât prin întâmpinare pentru motivele prezentate în întâmpinare: cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxe judiciare de timbru;
În subsidiar: a solicitat admiterea apelului, anularea Sentinței civile nr. 1509/2014, ca nelegală si netemeinică, prin încălcarea dreptului la apărare al apelantului pârât ( garantat de art. 24 din Constituția României si art. 13 alin.3 din C.P.C. si trimiterea cauzei spre rejudecare Ia instanța de fond( Judecătoria Lugoj); cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxe judiciare de timbru;
În motivarea cererii se arată că apelantul a fost chemat în judecată de către intimatul reclamant în fața Judecătoriei Lugoj pentru a fi obligat în baza 2158 si art. 2161 din Noul Cod Civil, cererea fiind înregistrată de data de 14.11.2013.
La termenul de judecată din data de 03.09.2014, deși martorii apelantului pârât erau încuviințați prin încheierea de ședință din data de 04.06.2014, instanța de fond încălcând un principiu de drept constituțional, respectiv principiul dreptului Ia apărare, consacrat de art. 24 din Constituția României, a refuzat să procedeze la audierea martorilor admiși, pe motiv că au fost admiși doar pentru a dovedi împrumutul si nu si plata către reclamant.
Urmare a acestei precizări eronate, prin avocat ales a solicitat audierea înregistrărilor de ședință, în ședința din data de 03.09.2014, fapt refuzat de către completul investit cu judecarea cererii, astfel că a solicitat ulterior si prin serviciul registratură eliberarea unei copii de pe înregistrare depunând si un CD la dosar, însă nu a primit înregistrarea ci doar o copie de pe notele de ședință ale grefierului, care i-au fost eliberate, după ce instanța a rămas în pronunțare fără ca acesta să poată beneficia de dreptul la apărare. Tot in susținerea motivelor pentru care a solicitat audierea celor doi martori a arătat instanței că le-a precizat si prin întâmpinare, insă instanța a rămas în pronunțare pe fond fără să audieze niciun martor admis.
Apreciază că instanța de fond i-a încălcat dreptul Ia apărare si principiul contradictorialității si a judecat cererea intimatului reclamant fără să îi administreze proba cu cei doi martori admiși prin încheierea de ședință de la termenul anterior, refuzând categoric să lămurească aspectele pentru care solicitase audierea acestor martori.
În sentința pronunțată, în speța a făcut aprecieri eronate în afara cadrului procesual, cum că nu ar fi achitat nimic intimatului reclamant, deși nu a existat nicio dovadă în acest sens, ba dimpotrivă i-a fost refuzată administrarea probei admise fără nici un motiv concret.
Potrivit prevederilor art. 259 N.C.p.c. instanța poate reveni asupra probelor încuviințate doar dacă"... după administrarea altor probe, apreciază că administrarea vreuneia nu mai este necesară. Instanța însă este obligată să pună această împrejurare în discuția părților.", ori în speța de față nu a fost administrată nicio probă care să determine instanța să renunțe la proba admisă anterior prin încheierea de ședință, proba cu cei doi martori fiind singura probă care putea elucida instanța cu privire la dovada rambursării împrumutului si plata dobânzilor către intimatul reclamant.
În drept, art. 466-470 N.c.p.civ, art. 480 N.c.p.civ.
Probe: admiterea probei cu cei doi martori propuși în fața instanței de fond.
În temeiul prevederilor art. 411 alin.lpct.2 C.p.c. s-a solicitat judecarea si în lipsă.
Intimatul Ș. C. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat: recalificarea căii de atac, ca fiind RECURS, iar nu APEL, în temeiul disp.art.282/1 C. și judecarea acestei căi extraordinare de atac, ținându-se cont de valoarea obiectului litigiului; respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală; obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată în recurs, justificate la dosar.
În considerente se arată că pârâtul posedă o experiență dobândită pe parcursul timpului cu privire la încheierea (întrebarea nr.6) și procedura de urmat în cazul restituirii sumelor împrumutate.
Nemulțumirea recurentului-pârât se referă la o pretinsă încălcare a dreptului la apărare prev.de disp.art.24 din Constituția României, precum și principiul contradictorialității, prin refuzul administrării unor probe testimoniale deja admise și consemnate ca atare în încheierea de ședință din 4 iunie 2014, prin refuzul eliberării unei copii a înregistrării ședinței respective.
A menționat ca recurentul, deși a contestat evident conținutul consemnării din încheierea de ședință din 4 iunie 2014, respectiv motivul expres al admiterii probelor testimoniale, în vederea dovedirii faptului că pârâtul a luat bani împrumutați de la martori pentru a achita datoria reclamantului nu atacă separat această încheiere conform disp.art.238 (2) C., aplicabil în materie.
Invocându-și propria culpă, constând din lipsa de diligentă în controlul consemnărilor, redactarea și activitatea substituentului, pârâtul-recurent contestă tardiv conținutul unor consemnări dintr-o încheiere pe care nu a atacat-o, neconformându-se unor dispoziții procedurale de strictă interpretare, susținând în calea de atac tocmai neconformitatea acestor consemnări intrate în puterea lucrului judecat tocmai datorită expectativei sale.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate:
Din încheierea de ședință din data de 04.06.2014 aflată la fila 45 dosar Tribunalul reține că prima instanță a încuviințat cererea în probațiune formulată de către pârâtul apelant în sensul încuviințării audierii martorilor propuși prin întâmpinare în vederea dovedirii faptului că pârâtul a luat bani împrumut de la martori pentru a achita datoria reclamantului și este imposibil de dovedit aceste aspecte cu acte.
Prima instanță a apreciat ca fiind utile, pertinente și concludente probele testimoniale solicitate încuviințând astfel audierea martorilor T. F. I. și Ș. M. E..
La termenul imediat următor încuviințării probei testimoniale martorii s-au prezentat spre a fi audiati însă prima instanță a revenit asupra probei testimoniale.
Analizând acest aspect inserat în cuprinsul sentinței civile nr.1509/03.09.2014, respectiv în practicaua acestei hotărâri ,instanța reține că întrucât la termenul de judecată din data de 03.09.2014 reprezentanta pârâtului apelant a invederat instanței că a solicitat audierea martorilor pentru dovedirea restituirii sumei de bani împrumutate și pentru dovedirea plății unor dobânzi ,astfel că instanța constatând că pârâtul apelant dorește să dovedească cu martori alte aspecte decât cele încuviințate a dispus revenirea asupra probei cu martori .
Tribunalul reține analizând aspectul procesual invocat de către pârâtul apelant prin motivele de apel că prima instanță în mod nelegal a procedat la revenirea asupra probei testimoniale încuviințate pe care la termenul anterior a apreciat-o ca fiind utilă ,pertinentă și concludentă cauzei.
Este adevărat că încheierea prin care s-au încuviințat probele în cauză are caracter preparatoriu și nu interlocutoriu dar cu toate acestea Tribunalul reține că prima instanță nu putea reveni asupra probelor încuviințate decât pentru motive temeinice și argumentat .
Analizând aceste aspecte raportat la speța de față instanța reține că din circumstanțele desfășurării cauzei nu rezultă care sunt motivele temeinice pentru care martorii încuviințați nu au mai fost audiați asupra aspectelor pentru care au fost încuviințați ,aspecte care au rămas nelămurite instanței în cauză.
De asemenea Tribunalul reține că prima instanță nu a argumentat motivele pentru care a revenit asupra probei testimoniale încuviințate simpla mențiune a faptului că pârâtul apelant dorește să dovedească alte aspecte cu martorii încuviințați decât cele din teza probatorie acceptată nefiind de natură a asigura pârâtului apelant garanțiile procesuale ale asigurării dreptului la apărare.
Tribunalul reține că aspectele pentru care martorii au fost încuviințați sunt strâns legate de soluționarea cauzei ,nefiind străine și nedevenind inutile soluționării acesteia ,astfel că revenirea asupra probei testimoniale anterior încuviințată și refuzul audierii celor doi martori propuși de către pârâtul apelant în apărare sunt de natură a crea pârâtului apelant o vătămare procesuală care nu poate fi remediată decât prin anularea actului ce a provocat-o.
Conchizând Tribunalul reține că prin conduita procesuală a instanței care a revenit asupra probei testimoniale în mod nelegal și care a analizat procesul civil doar prin prisma motivelor reclamantului intimat fără a se preocupa de aflarea adevărului în cauză și fără a intra în cercetarea în fond a cauzei prin stabilirea stării de fapt corecte dintre părți ,prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală .
Pentru aceste considerente și pentru a nu priva părțile de unica cale de atac aflată la dispoziția lor împotriva sentinței civile ce se va pronunța în cauză ,Tribunalul în temeiul art.480 alin.3 Noul cod procedură civilă va admite apelul pârâtului apelant ,va anula sentința civilă apelată și va trimite dosarul spre rejudecare primei instanțe pentru ca aceasta să procedeze la audierea martorilor încuviințați prin încheierea de ședință din data de 03.06.2014.
În ceea ce privește solicitarea apelantului pârât de obligare a intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată instanța reține că față de soluția instanței de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare nu se poate pune problema acordării cheltuielilor de judecată în acest moment procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat în cauză de către apelantul pârât L. A. D. cu domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat O. C. M. din Lugoj, ..16, ., ,jud. T. în contradictoriu cu intimatul reclamant Ș. C. T. domiciliat în Lugoj, Splaiul 1 Decembrie 1918, ., ., jud.T. .
Anulează sentința civilă nr.1509/03.09.2014 a Judecătoriei Lugoj și trimite cauze spre rejudecare primei instanțe.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 martie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. R. Ț. C.
GREFIER,
ȘOFORNICI R. M.
Red. R.A. 13 Martie 2015
Tehnored. R.Ș. 13 Martie 2015
Prima inst. jud: B. M.
Red 2 ex, .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 442/2015. Tribunalul TIMIŞ | Reexaminare taxe de timbru. Încheierea nr. 76/2015. Tribunalul... → |
|---|
