Partaj judiciar. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 112/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 112/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 112/2015
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A.
Judecător C. Ț.
Judecător P. F.
Grefier R. M. ȘOFRONICI
Pe rol se află soluționarea recursului privind pe recurent A. R. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara in dos._ * in contradictoriu cu intimații S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL AL PRIMARIEI PARTA, B. G., S. R., R. A., B. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua apelare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, învederează instanței că s-a depus prin serviciul de registratură de către recurentă taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Tribunalul, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul art. 150 Cpciv, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos. nr._, constată următoarele:
Prin sentința nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos. nr._, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat ridicată de instanță din oficiu.
A respins acțiunea formulată de reclamanta A. R. în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN CONSILUL LOCAL AL COMUNEI PARȚA, B. G., S. R., R. A. și B. M.. A dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.
A dispus darea în debit a reclamantei pentru suma de 1.005 lei, cu titlu de taxă de timbru neachitată.
A dispus comunicarea unei copii a acestei hotărâri precum și a încheierii civile nr. 3477 pronunțată în dosarul nr._ și a copiei chitanței de plată a sumei de 200 lei către Direcția Fiscală din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: Raportat la dispozițiile art. 137 C. pr. civ care prevăd că: ,, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii,, instanța va analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu.
Potrivit art. 163 C. pr. civ.: ,, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte înaintea mai multor instanțe.
Această excepție se va putea ridica de părți sau de judecător în orice stare a pricinii în fața instanțelor de fond,,.
De asemenea, art. 1201 din Codul civil de la 1864 ( aplicabil în cauză raportat la prevederile art. 230 lit. a din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil) ) prevede că: ,, exista autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare in judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza si este intre aceleași părți, făcută de ele si in contra lor, in aceeași calitate,,.
Instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și va respinge acțiunea reclamantei pentru următoarele motive.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că părțile sunt coproprietari asupra terenului intravilan situat în Parța, la partea de vest a localității, având o suprafață totală de 11.113 mp având următoarele cote: S. Român prin Cosiliul Local al localității Parța în cotă de 2778/11.1113 mp, A. R. și B. M. în cotă de 1798/11.1113 mp, B. G. în cotă de 1879/11.1113mp, S. R. în cotă de 1879/11.113 mp, R. A. în cotă de 2779/11.1113 mp; să dispună ieșirea din indiviziune a părților prin atribuirea de loturi proporționale cotelor ce li se cuvin pentru imobilul situat în Parta, jud. T., înscris în CF colectiv nr._(nr. CF vechi 3221), nt.Top 1303, cu o suprafață totală de 11.113 mp; ieșirea din indiviziune prin atribuirea de loturi proporționale cotelor ce se cuvin reclamantei A. R. și pârâtei B. Marinele pentru imobilul situat în Parta, jud.T., înscris în CF nr._( nr. CF vechi 3221 ), nr.Top 1303; intabularea, în cărți funciare distincte a terenului astfel partajat, a drepturilor de proprietate cu titlu de ieșire din indiviziune.
Instanța a reținut că această cerere este identică din punct de vedere al obiectului, cauzei și părților cu cererea de chemare în judecată formulată de pârâta din prezentul dosar, numita B. M., care a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat definitiv.
Prin Decizia civilă nr.87/30.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ s-a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive pentru imobilul înscris în CF nr._ Parța nr. top 1303/4, în suprafață de 1798 mp a fost în mod corect reținută de instanța de fond, în raport de actele aflate la dosar, dar ea trebuie înlăturată, ca urmare a dovedirii în calea de atac a faptului că starea de indiviziune în care se afla imobilul a încetat.
Din extrasul CF nr._ Parța ( provenit din fostul CF_) și sentința civilă nr. 3327/24.03.2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2176/10.0.2005, rezultă că autorii părților au dobândit prin hotărâre judecătorească imobilul individualizat în cartea funciară depusă la fila 11 dosar apel, în suprafața corespunzătoare cotei de proprietate deținute, cu număr cadastral nou, 1303/4.
Prin aceeași decizie s-a mai reținut că masa succesorală rămasă după defunctul A. G. senior se compune și din cota de ½ din imobilele înscrise în CF nr._ Parța, nr. top 1375/b, în suprafață de 989 mp și în CF nr._ Parța nr. top 1303/4, în suprafață de 1798 mp.
Prin aceeași decizie, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea către B. M. a imobilului teren în suprafață de 1798 mp, înscris în CF nr._ Parța, nr. top 1303/4, în valoare de_ euro și către A. R. a imobilului teren în suprafață de 989 mp, înscris în CF nr._ Parța, nr. top 1375/b, în valoare de 7188 euro, a obligat pârâta A. R. la plata sultei către reclamanta B. M. în sumă de 2124 euro, în echivalent în lei conform cursului BNR la data plății iar în baza art. 20 din Legea nr.7/1996 a dispus intabularea în cărțile funciare menționate cu titlu succesiune și sistare stare de indiviziune.
Analizând conținutul deciziei civile nr.87/30.01.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ instanța a reținut că în acest dosar au fost soluționate toate capetele de cerere ale acțiunii care face obiectul prezentei cauze motiv pentru care instanța va respinge cererea de chemare în judecată.
Instanța a reținut că atât prezumția, cât și excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești și care are la bază două reguli fundamentale și anume: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată respectiv că soluția cuprinsă în hotărâre, fiind prezumată a exprima adevărul, nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
Ceea ce legitimează puterea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie să stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea și fundamentul social și moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.
Puterea de lucru judecat urmărește și evitarea contrazicerilor între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară.
Prin urmare, instanța nu a mai putut analiza solicitarea reclamantei, aspectele invocate de aceasta intrând în cadrul noțiunii de efect pozitiv al autorității de lucru judecat.
Prin Decizia de mai sus instanța a obligat-o pe reclamanta din acest dosar la plata sumei de 1.506,91 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta reclamantă ( pârâta din prezentul dosar).
Tribunalul a reținut că ambele părți au avut apărător ales, astfel că aceste cheltuieli vor fi suportate de fiecare dintre ele, conform înțelegerii din contractul de asistență juridică.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C. pr. civ. care prevăd că: ,, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată,, reținând culpa procesuală a reclamantei, care a formulat o nouă cerere de chemare în judecată având același obiect, cauză și între aceleași părți, deși în calitate de pârâtă în dosarul nr._ cunoștea existența litigiului demarat de pârâta din prezentul dosar, instanța dispune obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces, reprezentate de onorariu de avocat, dovada achitării acestuia fiind făcută cu copia chitanței depuse la dosar.
Raportat la soluția de respingere a acțiunii instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Deoarece prin încheierea civilă nr. 3477 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă cererea de reexaminare a ajutorului public judiciar și s-a dispus eșalonarea taxei de timbru în cuantum de 1205 lei, datorate în dosarul nr._, în șase rate lunare, respectiv 5 rate de către 200 lei și cea de-a șasea rată de 205 lei, începând cu luna aprilie 2012, cu scadență în data de 15 a fiecărei luni, iar reclamanta a achitat doar suma de 200 lei ( f. 98 dosar) instanța dispune darea în debit a reclamantei pentru suma de 1005 lei, cu titlu de taxă de timbru neachitată, raportat la dispozițiile art. 21 ind. 2 din Legea 146/1997( aplicabilă în cauză raportat la data introducerii acțiunii 21.11.2012).
Potrivit acestora: ,, în cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, Ministerului Economiei și Finanțelor/organelor competente pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite. În titlul executoriu se vor menționa și codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum și orice alte date de identificare a debitorului. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor în a căror rază teritorială își are sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.
Împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 pronunțata de Judecatoria Timișoara, in dos. nr._, a declarat recurs, recurenta A. R. la data de 19.12.2014 prin care a solicitat: casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea punerii în discuția părților a excepției insuficientei timbrări a cauzei, precum si in subsidiar, în eventualitatea în care părțile înțeleg să timbreze suficient cererea, excepția lipsei de interes în continuarea judecării prezentei cauze
În motivarea cererii recurenta critică hotărârea recurată, arătând că instanța legal investită din punct de vedere a competenței teritoriale, nu a pus în discuția părților excepția anularii ca insuficient timbrată a cererii și nici nu i-a pus în vedere reclamantei să plătească taxa desi, legal era să fie citată cu aceasta mențiune, iar în caz contrar soluția ar fi fost anularea cererii ca insuficient timbrată, întrucât primează excepția timbrajului.
Neîndeplinirea obligației de plată a taxelor judiciare atrage nulitatea cererii. Nulitatea a fost calificată ca fiind absolută și necondiționată de vătămare, legislația actuală confirmând aceste constante.
Recurenta a apreciat ca inadmisibilă procedura dării în debit pentru achitarea taxei de timbru în faza procesuală a fondului cauzei, raportat la prevederile mai sus enunțate, și pe cale de consecință vă solicitam admiterea recursului, casarea sentinței atacate și | trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să pună în vedere părții fi să achite diferența de taxă de timbru și în caz de neconformare să invoce excepția insuficientei timbrări și astfel să respingă acțiunea ca insuficient timbrată.
Pe de altă parte, instanța de fond, trecând peste această excepție, a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat raportat la dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara.
Recurenta a apreciat ca instanța de fond în mod eronat a admis excepția.Pe de alta parte, raportat la soluția data în dosarul_, respectiv, atribuirea terenului înscris în CF_ Parța, nr. Top . 1303/4 către pârâta B.
M., instanța de fond nu a observat că, în realitate excepția ce trebuia invocată și din oficiu era aceea a lipsei interesului subsemnatei în continuarea prezentului dosar.
Astfel, raportat la această din urmă soluție pronunțata în dosar nr_, în sensul că, terenul în suprafața de 1798/ 11.113 mp înscris în CF colectiv nr._(nr. CF vechi 3221 ), a fost atribuit în totalitate pârâtei B. M., recurenta nu mai deține calitatea de coproprietar al imobilului a cărui partajare o solicită, și, pe cale de consecința s-ar impune respingerea acțiunii ca fiind lipsită de interes, fiind formulată de o terță persoană ce nu mai deține calitatea de proprietar, aspect ce nu a fost reținut de instanța de fond.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata la care a fost obligată să le plătească către pârâta B. M., instanța retine culpa procesuală a recurentei reclamante în promovarea prezentei acțiuni, deși pe rolul instanței de fond exista un alt dosar având același obiect, respectiv, ieșirea din indiviziune între aceleași părți.
În drept s-au invocat dispozițiile prevăzute de art. 304 pct 5, 6, 8, 9 C. Proc. Cîv., C. civil.
S-a solicitat judecarea recursului în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Cod de Procedură Civilă.
Intimata B. M. nasc.DOBOSAN, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de reclamanta recurentă, cu cheltuieli de judecată în recurs 500 lei onorar de avocat.
În considerente intimata a apreciat că recursul este nefondat.
Se arată că în motivarea recursului, recurenta prezintă situația în mod deformat, referitor la timbrarea acțiunii la instanța de fond, în concluzie cu privire la acest aspect rezultă în mod evident că reclamanta are de achitat diferența de 1005 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru prin neachitarea restului de rate stabilite prin încheierea nr.3473/08.03.2013 de la fila 96.
In mod corect și legal la repunerea pe rol instanța de fond a constatat neplata ratelor care însumează suma de 1005 lei taxă judiciară de timbru, sumă dată în debit. Referitor la motivul de recurs privind excepția autorității de lucru judecat raportată la dosar_, motivul de recurs este nefondat.
Cu privire la motivul de recurs referitor la excepția lipsei interesului reclamantei, acest motiv nu poate duce la schimbarea soluției primei instanțe, aceea de respingere a acțiunii, soluția primei instanțe care a respins acțiunea fiind legală și corectă.
In concluzie faptul că soluția de respingere a acțiunii reclamantei ar mai avea încă un temei nu poate duce la admiterea recursului și schimbarea soluției corecte adoptată de instanță aceea de respingere a acțiunii. Rezultă că motivul de recurs invocat este absolut formal și fără niciun efect asupra soluției primei instanțe.
Motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecata, culpa procesuală a reclamantei în dosarul_ este evidentă și grosieră întrucât a inițiat inutil acțiunea deși pe rolul aceleiași instanțe exista cu același obiect dosarul_, dosar înregistrat anterior și care viza cele două terenuri; acțiunea inițiată de reclamanta A. R. era în mod evident inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a partajului.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția netimbrării invocată de către recurenta reclamantă prin cererea de recurs Tribunalul reține că reclamanta recurentă critică modalitatea prin care prima instanță a soluționat cauza sub aspectul plății taxei judiciare de timbru ,respectiv împrejurarea că pentru diferența de taxă de timbru prima instanță a dispus darea în debit a reclamantei recurente în locul soluției de punere în discuție a excepției insuficientei timbrări și a anulării acțiunii reclamantei recurente ca insuficient timbrate.
Tribunalul reține din dosarul primei instanțe că prin încheierea din ședința de cameră de consiliu nr.3473/CC din data de 08.03.2013 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată chiar de către reclamanta recurentă și a fost dispusă eșalonarea plății taxei judiciare de timbru de 1205 lei în 6 rate lunare ,respectiv 5 rate lunare a 200 lei fiecare și ultima rată de 205 lei, reclamanta recurentă făcând dovada achitării doar a primei rate în cuantum de 200 lei (fila 98 dosar primă instanță).
În aceste condiții Tribunalul reține că în mod corect prima instanță pentru diferențele de rate neachitate de către reclamanta recurentă nu a pus în discuție excepția insuficientei timbrări ci a dispus darea în debit a reclamantei recurente pentru diferența de taxă judiciară de timbru potrivit art.21 indice 2 din Legea 146/1997 având în vedere caracterul de titlu executoriu al încheierii prin care s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste considerente instanța va respinge cererea recurentei formulată în acest sens.
În ceea ce privește critica recurentei reclamante potrivit căreia prima instanță în mod greșit a soluționat excepția autorității de lucru judecat și a nesoluționării excepției lipsei de interes Tribunalul reține următoarele:
Recurenta a avut în fața instanței calitatea de reclamantă astfel că justificarea existenței unui interes actual, legitim și personal îi incumbă acesteia. Invocarea ce către reclamanta recurentă tocmai a lipsei propriului interes în promovarea acțiunii echivalează cu invocarea propriei culpe astfel că reclamanta recurentă nu justifică interes în invocarea acestei excepții.
Cu toate acestea având în vedere caracterul de excepție de fond ,peremptorie și absolută a excepției autorității de lucru judecat, excepție ce a fost soluționată de către prima instanță în sensul admiterii sale va analiza modalitatea în care prima instanță a înțeles să soluționeze această excepție .
Tribunalul reține că în mod corect și legal prima instanță a soluționat cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu în condițiile în care soluționarea acestei excepții primează oricăror altor excepții de fond și chiar fondului cauzei.
Tribunalul reține în prezenta cauză ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara reclamanta recurentă a solicitat în contradictoriu cu pârâții intimați constatarea stării de coproprietate a părților asupra terenului înscris în CF nr._ Parța (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.3221) ,nr. top.1303 în suprafață totală de 11.113 mp. și sistarea stării de coproprietate prin formarea de loturi proporționale cotei de proprietate și atribuirea lor în natură.
Din cuprinsul deciziei civile nr.87/30.01.2014 a Tribunalului T. pronunțată în dosar nr._ s-a reținut în mod corect că între reclamanta recurentă și pârâta intimată B. M. s-a dispus sistarea stării de indiviziune rezultată din dezbaterea succesiunii defunctului A. G. senior în sensul includerii în masa succesorală rămasă de pe urma acestuia a cotei de ½ parte din imobilul înscris în CF nr._ Parța nr. top.1303/4 în suprafață de 1798 mp., atribuirea acestui teren în natură pârâtei intimate cu obligarea acesteia la plata unei sulte către reclamanta recurentă.
Prima instanță în mod corect a reținut că prin decizia civilă evocată s-a stabilit că între reclamanta recurentă, pârâta intimată și ceilalți intimați pârâți din cauză a încetat starea de coproprietate prin dezmembrarea parcelei de teren de 11.113 mp. și prin formarea de loturi conform cotelor de proprietate .
Lotul de teren inclus de către instanță în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului A. G. senior este tocmai suprafața de 1798 mp. dezmembrată din suprafața totală de 11.113 mp. și reînscrisă într-o carte funciară nouă.
Pentru aceste considerente instanța reține că în mod corect prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale excepției autorității de lucru judecat reținânâd că prezentul litigiu a fost soluționat definitiv și irevocabil între părți fără putință de a mai putea fi pus în discuția ulterioară a acestora.
Pentru aceste considerente în temeiul art.631 și art.634 Noul cod civil Tribunalul reține că bunul supus partajării se află în proprietatea privată a părților în litigiu.
Tribunalul reține că părțile dețin în coproprietate obișnuită bunul în litigiu astfel că această stare de coproprietate poate fi sistată prin partaj potrivit art.669 Noul cod civil.
Având în vedere împrejurarea că pârâtul intimat nu s-a opus în primă instanței modalității de partajare a imobilului prin atribuirea cotei de ¼ parte a dreptului de proprietate al pârâtului intimat reclamanților apelanți cu plata unei sulte corespunzătoare instanța în temeiul art.676 alin. 2 lit. a Noul cod civil va dispune atribuirea întregului bun către reclamanții apelanți cu obligarea acestora la plata către pârâtul intimat a unei sulte în cuantum de 12.450 Euro reprezentând contravaloarea cotei de ¼ parte din dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu.
Pentru aceste considerente în temeiul art.312 raportat la dispozițiile art.304 indice 1 Vechiul cod procedură civilă, Tribunalul va respinge recursul reclamantei recurente ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța reține că ele au fost solicitate de către intimata pârâtă B. M. în recurs astfel că în temeiul art.274 Vechiul cod procedură civilă reclamanta recurentă fiind în culpă procesuală prin promovarea acestui recurs raportat la soluția adoptată va fi obligată la plata acestora.
În ceea ce privește cuantumul lor Tribunalul reține că el este de 500 lei reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr.445 din 15.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat în cauză de către reclamanta recurentă A. R. domiciliată în Timișoara, ..106A, . în contradictoriu cu pârâții intimați S. Român prin Consiliul local Parța cu sediul în Parța,.,jud. T., Brănuțiu G. domiciliată în A., .,jud.A., Ș. R. domiciliată în Timișoara, .,.,R. A. domiciliat în Timișoara ,..8,jud. T. și B. M. (născută D.) domiciliată în Timișoara, ., jud.T. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2014 a Judecătoriei Timișoara, ca neîntemeiat.
Obligă reclamanta recurentă la plata către intimata B. M. născută D. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 aprilie 2015.
Președinte, R. A. | Judecător, C. Ț. | Judecător, P. F. |
Grefier, R. M. ȘOFRONICI |
Red. R.A.04 Mai 2015
Tehnored. R.Ș.11 Mai 2015
Prima inst. jud: C. M.
SM 1 ex
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 7680/2015. Tribunalul TIMIŞ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 432/2015.... → |
|---|
