Fond funciar. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 242/2015
RO M Â N I A
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA 242/R
Ședința publică din 24 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECATOR: B. D.
JUDECATOR: A. CRAINICEANU
GREFIER: R. RUȘEȚIU
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul L. P. A. împotriva sentinței civile_/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații S. R., U. DE S. AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIȘOARA, I. P. JUDETULUI T., C. L. DE FOND FUNCIAR TIMISOARA si C. J. DE FOND FUNCIAR T..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale părților au fost luate in ședința publică din 10.09.2015, când instanța, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării pentru termenele din 17.09.2015 si 24.09.2015, aspecte consemnate in încheierile de amânare a pronunțării, ce fac parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constata următoarele.
Prin sentința civila_/2014 Judecătoria Timișoara a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. Locala Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Timișoara, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea formulata si precizata de reclamantul L. P. A., in contradictoriu cu parații C. Județeana Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor T., Instituția P. Județului T., C. Locala Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Timișoara, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, U. de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată sub nr. 199/16.01.1992, formulată în baza Legii nr. 18/1991, numita S. E. A. a solicitat Comisiei locale de fond funciar Dumbrăvița reconstituirea dreptului de proprietatea asupra terenurilor ce au aparținut autorilor ei, S. E. - mama, (născută Egri Szilagy), Szilagy Emeric- bunic și Szilagy E. – bunica.
Prin titlul de proprietate nr._/103/15.09.1994 numitei S. E. A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate după autor Szilagy Emeric, pentru suprafața de 10 ha.
Ulterior, prin hotărârea Comisiei județene nr. 33/25.05.2000 a fost validată in anexa nr. 50, la poziția nr. 34 și pentru suprafața de 23,5204 ha pentru care s-a eliberat adeverința de proprietate nr.23/24.09.2002.
Prin sentința civila_/13.11.2006, pronunțata in dosarul 27/RJ/2006, Judecătoria Timișoara a admis in parte cererea numitei S. E. A. si a obligat paratele din acel dosar C. Locala de Fond Funciar Dumbravita si C. Județeana de Fond Funciar T., pe prima sa o pună in posesie pe reclamanta cu suprafața de 23,52 ha, potrivit adeverinței nr. 23/24.09.2002, iar pe cea de-a doua sa elibereze titlul de proprietate in favoarea reclamantei pentru suprafața de 23,52 ha.
Prin Hotărârea nr. 33/62/15.04.2010 C. Județeana de Fond Funciar T. a revocat integral Hotărârea nr. 33/61/24.02.2010 si a dispus, printre altele, relativ la numita S. E. A. ca, din suprafața validata; 7,90 ha se regăsesc in parcelele A 114/2/3/1/6 si A 114/2/3/1/2, conform titlului de proprietate nr. 1/6/19.09.2008; 2,0287 ha se atribuie in parcelele A114/2/3/1/7, A 114/2/3/1/5/1, A 114/2/3/1/5/5, A 114/2/3/1/3/1, A 114/2/3/1/3/3, suprafața pentru care s-a arătat ca se va emite un titlu de proprietate suplimentar, statuând, totodată, ca diferențele de suprafața rezultate in urma aplicării cotei de reducere, persoanelor prevăzute la art. 2 din Hotărâre, sa se înscrie in Anexele 29 Dumbravita si Timișoara, suprafețe aflate in administrarea Universității De Științe Agricole Si Medicina Veterinara A Banatului Timișoara, urmând a fi solicitate de către C. Județeana in condițiile prevăzute de lege.
Prin Hotărârea nr. 33/67/04.11.2010 C. Județeana de Fond Funciar T. a corectat art. 3 din hotărârea nr. 33/62/15.04.2010, arătând ca diferențele de suprafața se înscriu in Anexa 29 a Municipiului Timișoara.
La data de 16.01.2010 numita S. E. A. a decedat, iar moștenirea a fost culeasă de S. Român in calitate de culegător al succesiunii vacante conform certificatului de vacanță succesorală autentificat sub nr. 40/05.09.2011 la BNP I. din A..
Prin promisiunea de vânzare cumpărare autentificată sub nr. 5363/24.09.2002 de notarul public C. R. (fila 19), S. E. A. s-a obligat ca după obținerea titlului de proprietate să vândă reclamantului întreaga suprafață de 23,5204 ha teren asupra căreia a fost validată prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar T. nr.33/25.05.2000, conform adeverinței nr. 23/24.09.2002 eliberată de C. L. de fond Funciar Dumbrăvița.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei C. Locala Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Timișoara, raportat la petitele acțiunii si la prevederile art. 14 din Legea 165/2013 care stipulează: “În situația în care terenul destinat restituirii este pus la dispoziție pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale decât cea notificată, punerea în posesie se face de către comisia locală la care proprietarul sau moștenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu informarea comisiei locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă”. Or, din toate actele de care se prevalează reclamantul reiese ca numita S. E. A. a fost validata de comisia locala de fond funciar Dumbravita si nu de comisia locala de fond funciar Timișoara.
Referitor la trecerea acesteia cu diferența de teren pe Anexa 29 a Municipiului Timișoara, aceasta trebuie analizata in raport si cu noile reglementari ale legii 165/2013, respectiv cu dispozițiile art. 12 si 16 din Legea 165/2013, dispoziții care se aplica si in prezenta cauza, după cum însuși reclamantul face referire in precizarea de acțiune depusa după rejudecarea cauzei. Prin urmare, indiferent de Anexa pe care au fost trecute persoanele îndreptățite, in vederea finalizării procesului de restituire a proprietăților, se aplica prevederile art. 12 din legea 165/2013, iar in cazul in care nu este posibila restituirea in natura se aplica art. 16 din aceeași lege. Astfel ca, in conformitate cu art. 14 din legea 165/2013, comisia locala de fond funciar Timișoara nu are nicio atribuție in finalizarea procesului de restituire a proprietății defunctei S. E. A..
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, prima instanța a apreciat că inadmisibilitatea este sancțiunea procesuală ce intervine în situații limitate, presupunând că partea nu are recunoscut dreptul de a se adresa justiției, fie întrucât a nesocotit o procedură prealabilă obligatorie, fie deoarece ar avea la îndemână o cale de acțiune specială și prevalentă. Or, în speță, reclamantul dorește, pe calea acțiunii oblice, atribuirea in patrimoniul defunctei S. E. A. a suprafeței de teren indicate, iar analizarea temeiniciei solicitărilor este o chestiune de fond si nu de admisibilitate a cererii.
Privind temeinicia solicitărilor reclamantului, instanța de fond a reținut următoarele.
In Monitorul Oficial, Partea I nr. 278 din 17 mai 2013 a fost publicata Legea 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România.
Urmare apariției acestei legi, reclamantul si-a precizat acțiunea, solicitând:
1. obligarea pârâtei U. de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timișoara să transmită Comisiei locale pentru inventariere Timișoara datele necesare completării Anexei 8 privind terenurile agricole, proprietate publică a statului, aflate in administrare, prevăzuta la art.9 alin.3 lit.b din Normele de punere in aplicare a Legii nr. 165/2013.
2. obligarea pârâtei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor T. sa o valideze pe numita S. E. A. cu suprafața de 1,23 ha teren in . in CF nr._ Timișoara aflata in proprietatea Statului R. - domeniu public - si in administrarea Universității de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timișoara în vederea punerii in posesie si a eliberarea titlului proprietate pe acest teren.
3. obligarea pârâtei C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor T. să întocmească documentația in vederea predării - preluării suprafeței de 1,23 ha teren de la Agenția Domeniilor Statului către C. locala de fond funciar Timișoara in vederea punerii in posesie si a elibera titlul de proprietate in favoarea numitei S. E. A..
Din interpretarea art. 1 si art. 3 pct. 6 din legea 165/2013 rezulta, pe de-o parte ca, in cazul terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament semnifica tot o restituire in natura, iar pe de alta parte, doar in cazul in care restituirea în natură nu mai este posibilă măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt: 1) măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare; 2) măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III din legea 165/2013.
Capitolul II din legea 165/2013 cuprinde dispoziții referitoare la procedura restituirii in natura a imobilelor.
In privința terenurilor ce fac parte din domeniul public al statului – cum este cel solicitat de reclamant, art. 6 din legea 165/2013 prevede procedura ce trebuie urmata. Astfel, doar comisia prevăzuta la art. 5 din legea 165/2013 are atribuția identificării terenurilor din domeniul public sau privat al statului, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritoriala, in funcție de care Agenția Domeniilor Statului si Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, la primirea situațiilor centralizatoare pe fiecare județ, vor demara procedura de schimbare a regimului juridic si de trecere a terenurilor aflate in proprietatea publica a statului in proprietatea private a statului, pentru ca mai apoi sa se facă aplicarea art. 9 din aceeași lege.
Prin urmare, solicitările reclamantului ca instanța sa oblige parații la efectuarea demersurilor pentru a-si apropria 1,23 ha in . in CF nr._ Timișoara, teren proprietatea Statului R. aflat in domeniul public al acestuia si in administrarea paratei U. de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului, sunt neîntemeiate, câtă vreme legea da in competenta Comisiei Locale pentru Inventarierea Terenurilor sarcina întocmirii situației terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritoriala.
Pe de alta parte, art. 12 din Legea 165/2013 prevede o anumita ordine in care se atribuie teren pe un alt amplasament, reclamantului putându-i-se oferi teren care sa facă parte din rezerva comisiei locale de fond funciar sau teren care sa fi fost proprietate privata a statului si care sa fi fost administrat de institute, stațiuni de cercetare ori alte instituții publice, astfel incit sa nu se ajungă la oferirea unui teren din domeniul public al statului. Mai mult, si in situația in care se oferă un teren scos din domeniul public, câtă vreme nu este întocmita situația centralizatoare a terenurilor la nivelul județului, nu se poate cunoaște daca . se afla printre respectivele terenuri sau nu, iar daca se afla, comisia județeana de fond funciar poate valida pe acel amplasament pe oricare din persoanele îndreptățite la reconstituire, persoane care au depus cereri nesoluționate, in speța, la comisia locala de fond funciar Dumbravita, in funcție de criteriile pe care le va stabili la data respectiva.
Împotriva sentinței civile_/2014 pronunțata de Judecătoria Timișoara a formulat recurs L. P.-A..
In motivare a arătat ca prima instanța a respins acțiunea, motivând ca solicitările sale adresate instanței de a obliga parații sa aducă la dispoziția lor suprafața de 1,23 ha din . in CF nr. 412/53 Timișoara sunt neîntemeiate, câta vreme legea da in competenta Comisiei Locale de inventariere aceasta sarcina.
Totodată, s-a menționat ca potrivit art. 12 din Legea nr. 165/2013, persoanei îndreptățite i se poate oferi un teren din rezerva comisiei locale sau teren proprietate privata a statului pentru a nu se ajunge la oferirea unui teren din domeniul public al statului. In fine, instanța de fond a invocat si faptul ca nu se cunoaște daca acest teren se afla in situația centralizatoare a terenurilor la nivelul județului, putând beneficia de el si alte persoane îndreptățite.
Prin soluția pronunțata practic prima instanța a refuzat sa judece si sa pronunțe o hotărâre împotriva autorităților administrative aflate in culpa pentru nesoluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate al numitei S. E. A. si pentru demararea prezentului demers judiciar, încălcând principiul liberului acces la justiție.
Procedura prevăzuta de legislația fondului funciar este subsumata exercitării unui drept subiectiv civil, iar nesoluționarea cererii de către comisiile de fond funciar, deschide posibilitatea celui îndreptățit de a se adresa instanței pentru apărarea drepturilor sale subiective.
Chiar daca prin dispozițiile speciale nu este prevăzut un termen înăuntrul căruia comisiile de fond funciar sa procedeze la soluționarea cererii, acest lucru trebuie sa se realizeze ., astfel incit sa nu se ajungă la crearea unor prejudicii pentru cei interesați.
Insa, in cazul de fata, in condițiile in care pana in prezent comisiile de fond funciar nu au definitivat dreptul de proprietate al numitei S. E. A., raportat si la data formulării cererii (16.01.1992), data validării sale (HCJ nr.33/25.05.2000), ne aflam in fata unui refuz nejustificat de soluționare a cererii.
Totodată, prin asimilare cu situația soluționării notificărilor formulate in temeiul Legii nr.10/2001 care a condus la pronunțarea Deciziei nr. XX din 2007 a I.C.C.J., respectând si principiul liberului acces la justiție instanța este competenta sa soluționeze pe fond cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Analiza instanței nu este limitata doar la dreptul de obține titlul de proprietate, la întinderea suprafeței de teren ce se cuvine ori la exactitatea reducerii acestei suprafețe ci aceasta are competenta sa analizeze orice aspect legat de aplicarea legii fondului funciar, cu privire la obligațiile pe care comisiile abilitate si le-au îndeplinit sau le puteau îndeplini, in speța, instanțele având competenta de a stabili însuși amplasamentul terenului, cu atât mai mult cu cat comisia locala invoca in continuare deficitul de teren, deși a făcut dovada contrara.
Recurentul arata ca a investit instanța de judecata cu o plângere întemeiata pe dispozițiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, acțiunea fiind făcuta tocmai împotriva refuzului paratelor de a îndeplini operațiuni care sunt in competenta lor, in speța refuzul stabilirii amplasamentului si a punerii in posesie.
Acțiunea este promovata la aproape 20 de ani de la data la care defuncta S. E. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe întreaga suprafața de 33,5204 Ha la care era îndreptățita (16.01.1992), timp in care comisiile administrative au adoptat o . hotărâri lipsite de eficienta practica si fără demersuri concrete prin care petenta sa fie pusa in posesie pe o diferența de suprafața de 13,5917 Ha.
In condițiile in care comisiile de fond funciar timp de 20 de ani nu si-au îndeplinit atribuțiile, ne găsim in fata unui refuz nejustificat de exercitare a competentelor, refuz ce ar rămâne fără nici o sancțiune juridica in situația in care s-ar accepta ca in toate cazurile atribuțiile comisiilor administrative nu pot fi cenzurate de către instanța de judecata.
Mai mult, dispozițiile art.6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului precum si dispozițiile art.21 din Constituție ar rămâne fără conținut cată vreme liberul acces la justiție al persoanelor îndreptățite ar fi recunoscut doar formal.
Plecând de la aceste premise, având in vedere si noile dispoziții ale Legii nr. 165/2013 adoptate tocmai pentru modul defectuos si ineficient in care s-a realizat pana in prezent restituirea terenurilor către persoanele îndreptățite, arata ca a investit instanța cu următoarele petite, astfel cum au fost precizate:
1. obligarea Universității de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timișoara sa transmită Comisiei locale pentru inventariere Timișoara datele necesare completării Anexei 8 privind terenurile agricole, proprietate publica a statului, aflate in administrare, prevăzuta la art.9 alin.3 lit.b din Normele de punere in aplicare a Legii nr. 165/2013;
2. obligarea Comisiei Județene de fond funciar T. sa o valideze pe numita S. E. A. cu suprafața de 1,23 ha teren in . in CF nr._ Timișoara aflata in proprietatea Statului R. - domeniu public - si in administrarea Universității de Științe Agricole si Medicina Veterinara a Banatului din Timișoara in vederea punerii in posesie si a eliberării titlului de proprietate pe acest teren;
3. obligarea Comisiei Județene de fond funciar T. sa întocmească documentația in vederea predării - preluării suprafeței de 1,23 ha teren din . in CF nr._ Timișoara de la Agenția Domeniilor Statului către C. locala de fond funciar Timișoara in vederea punerii in posesie si a elibera titlul de proprietate in favoarea S. E. A..
Toate aceste solicitări sunt atribuții prevăzute de lege in sarcina instituțiilor publice pe care le-a chemat in judecata stabilite in sarcina lor prin Legea nr. 165/2013, respectiv: art. 6 din Lg. 165/2013, art. 10 din Normele de aplicare ale Legii nr. 165/2013 si art. 13 din Normele de aplicare ale Legii nr. 165/2013.
In termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentelor norme, autoritățile si instituțiile publice, precum si institutele si stațiunile de cercetare care administrează terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ teritoriale, transmit Comisiei locale pentru inventariere, datele necesare completării anexelor.
In continuare, arata ca numita S. E. A., persoana îndreptățita la reconstituirea dreptului de proprietate, este beneficiara unei sentințe judecătorești irevocabile prin care comisiile de fond funciar au fost obligate de către instanța la punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate pe o suprafața totala de 23,5204 ha, conform sentinței civile nr._/13.11.2006, pronunțata de Judecătoria Timișoara in dosarul nr. 27/RJ/2006, irevocabila prin Decizia civila nr. 697/30.05.2007, pronunțata de Tribunalul T. in dosarul nr. 163_ .
In prezent, numita S. E. A. mai are de primit in proprietate o suprafața de 13,5917 ha din care suprafața de 1,23 ha formează obiectul prezentului litigiu.
Având in vedere ca persoana îndreptățita este beneficiara unei hotărâri judecătorești irevocabile, procedura de validare de către comisiile județene de fond funciar, de eliberare a titlurilor de proprietate si punere posesie de către comisiile de fond funciar nu este suspendata pana la întocmirea situațiilor centralizatoare la nivel local potrivit art. 7 alin. 2 din Lg. 165/2013, aspect care rezulta si din adresa nr.2625/53/06.02.2014 a Comisiei județene de fond funciar T., aflata la dosar.
Prin urmare, pe toata perioada de întocmire a situațiilor centralizatoare, parații au obligația de a continua si finaliza procedura de reconstituire a dreptului de proprietate in favoarea numitei S. E. A. prin exercitarea tuturor competentelor si atribuțiilor pe care legea le-a pus la dispoziție inclusiv prin îndeplinirea obligațiilor care formează obiectul cererii de chemare in judecata astfel cum a fost precizata potrivit Lg. 165/2013.
Referitor la celelalte motive pentru care acțiunea sa a fost respinsa arată ca fată de dispozițiile art. 3 alin. l din Lg. 1/2000, art. 10 alin. 4 din HG 890/2005, era de datoria paraților sa identifice terenuri disponibile in vederea reconstituirii dreptului de proprietate al numitei S. E. A. pentru suprafața de 1,23 ha.
Au trecut insa 22 de ani de când numita S. E. A. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate (16.01.1992), 14 ani de când acesteia i-a fost validat dreptul de proprietate (HCJ nr.33/25.05.2000) si 7 ani de la data pronunțării hotărârilor judecătorești susmenționate fără ca paratele sa-i definitiveze dreptul de proprietate pentru o diferența de 13,5917 ha din totalul de 23,5204 ha.
Mai mult, paratele nu i-au oferit niciodată vreun teren pe care sa-1 primească in proprietate pentru suprafața rămasa de 13,5917 ha.
Considera ca in cazul de fata este depășit orice termen rezonabil in care paratele puteau sau ar fi putut sa-si îndeplinească obligațiile pe cale administrativa, cererea sa de fata prin solicitarea de atribuire a unui teren liber fiind absolut justificata.
Chiar si in aceste condiții, S. R. este condamnabil pentru nepunerea in executare a unor hotărâri judecătorești care obligau autoritățile la punere in posesie, după mai mult de 7 ani, fiind de datoria acestora sa găsească soluțiile adecvate pentru realizarea dreptului petentei.
Acțiunea de fata nu face altceva decât sa pună capăt unei situații de incertitudine extrem de durabila prin stabilirea in concret a unui amplasament, instanțele fiind competente in acest sens atât prin asimilare cu situația notificărilor formulate in temeiul Lg. 10/2001, cat si in conformitate cu considerentele deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțata in "Cauza G. vs România".
Faptul ca nu se cunoaște daca acest teren este parte din situația centralizatoare a terenurilor la nivelul județului este un aspect care poate fi stabilit in cadrul acestui proces si este motivul pentru care am formulat primul petit din precizarea de acțiune cat timp parata U.S.A.M.V.B. refuza transmiterea către C. județeană de fond funciar T. a datelor privind terenurile pe care le are in administrare.
Tot astfel si solicitarea privind validarea petentei pe acest amplasament este o chestiune care poate fi stabilita in concret in cadrul acestui proces. Are in vedere faptul ca potrivit art. 7 alin. 2 din Lg. 165/2013, procedura de validare nu este suspendata in cazul petentei pana la întocmirea situației centralizatoare cat timp aceasta este beneficiara unei sentințe judecătorești irevocabile.
Prin urmare, este vorba de un drept al petentei recunoscut chiar de Lg. 165/2013 si in mod corespunzător de o obligație corelativa a comisiei județene de fond funciar fata de care, in caz de in caz de neîndeplinire pe cale administrativa, petenta se poate adresa instanței de judecata având in vedere liberul acces la justiție.
De asemenea, nici invocarea de către instanța a dispozițiilor art. 12 din Lg. 165/2013 privind ordinea de atribuire a terenurilor nu este întemeiata pentru respingerea acțiunii de fata.
In primul rând, trebuia pornit de la ideea ca dreptul de acces la justiție nu este un drept iluzoriu ci trebuie sa se concretizeze . instanței de judecata coerenta si apta de a fi pusa in aplicare.
Respingerea pretențiilor de fata pe motiv ca nu se cunoaște care va fi modalitatea administrativa de soluționare a cererii nu reprezintă o soluție justa din partea instanței de judecata cat timp acest argument este chiar motivul pentru care ne-am adresat instanței - neîndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege de către autoritățile administrative.
In plus, art. 12 lit. b) din Legea nr. 165/2013 nu face nicio diferența intre terenurile proprietate publica sau terenurile proprietate privata a statului, atribuirea fiind una alternativa iar nu ierarhica.
In final, consideră ca cererile formulate in prezenta acțiune sunt absolut pertinente si necesar a fi soluționate de către instanța de judecata care trebuie sa dea o soluționare concreta in privința dreptului de proprietate al petentei S. E. A. având in vedere atât prelungirea nejustificata a acestei proceduri (22 de ani) cat si tăcerea autorităților manifestata in tot acest timp.
In drept a invocat art. 304 pct. 9 cod procedura civila.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 c. pr. civ., tribunalul reține că este neîntemeiat.
În recurs, în ciclul procesual anterior, intimatul S. român a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru suplinirea consimțământului la vânzare prin hotărâre judecătorească, excepție neanalizată încă.
Tribunalul reține că această excepție este neîntemeiată, întrucât ea excede obiectului cauzei, având în vedere că reclamantul nu a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare.
Pe fond, tribunalul reține că scopul urmărit de reclamantul – recurent prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, constă în punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea moștenirii lui S. E. A. pentru 1,23 ha de teren, în .. A 519/1, înscrisă în CF_ Timișoara.
Din extrasul de carte funciară menționat tribunalul reține că .. A 519/1 se află în domeniul public al Statului român și în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului Timișoara.
Potrivit art. 136 al. 4, teza I-a din Constituția României;
„Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.”
Prin urmare, pretențiile recurentului cu privire la .. A 519/1 sunt neîntemeiate.
Legea 165/2013 reglementează posibilitatea ca și terenuri proprietate publică să poate fi acordate pentru despăgubirea persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor de fond funciar, însă numai după trecerea lor în domeniul privat.
Astfel art. 6 al. 5 din Legea 165/2013 prevede în mod explicit faptul că:
„În termen de 60 de zile de la data primirii situațiilor centralizate pe fiecare județ, Agenția Domeniilor Statului și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situației centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, și trecerii acestora, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură sau, după caz, valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi.”
Corespunzător, conform art. 10 al. 2 din Legea 213/1998:
„Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.”
Mai mult, reclamantul a cerut punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru 23,52 ha de teren – în care este inclus și cel de 1,23 ha solicitat în prezenta cauză, potrivit adeverinței 23/24.09.2002, eliberată de C. locală de fond funciar Dumbrăvița, într-o altă acțiune, obiect al dosarului Judecătoriei Timișoara nr. 27/RJ/2006.
Prin SC_/2006 pronunțată în dosarul menționat s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că doar comisia locală de fond funciar poate stabili amplasamentul pe care urmează a fi pusă în posesie persoana îndreptățită.
De altfel, art. 5 lit. f și i din HG 890/2005 prevede în mod explicit faptul că atribuțiile principale ale comisiilor de fond funciar sunt, printre altele, următoarele:
(…)
„f) întocmesc situații definitive, potrivit competențelor ce le revin, privind persoanele fizice și juridice îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafața și amplasamentele stabilite, conform planului de delimitare și parcelare întocmit;
(…)
i) pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute, și le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competențelor ce le revin”.
De asemenea, art. 27 al. 1 și 2 din Legea 18/1991 prevede că:
„(1) Punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
(2) În toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare și înaintează documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.”
În baza competenței sale generale instanța poate obliga comisia locală de fond funciar să își îndeplinească obligațiile, însă nu se poate substitui acesteia, fără depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
În ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei U. de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului la transmiterea către C. locală de inventariere a terenurilor Timișoara a datelor necesare completării Anexei 8 privind terenurile proprietate publică, date în administrare, conform art. 9, al. 3, lit. b din normele de aplicare a Legii 165/2013, tribunalul reține că la dosarul cauzei a fost depusă situația centralizatoare a terenurilor de pe raza localității Timișoara ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite, situație întocmită în baza Legii 165/2013, astfel că cererea a rămas fără obiect.
În consecință, tribunalul va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul L. P. A., domiciliat in com. Dumbravita, .. 3, județul T., cu domiciliul procedural ales in Timișoara, Piața Tepes V., nr. 1, . de Avocat C. C., împotriva sentinței civile_/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul in București, ., sector 5, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice T., cu sediul in Timișoara, .. 9 B, U. DE S. AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIȘOARA, cu sediul in Timișoara, Calea A., nr. 119, I. P. JUDETULUI T., cu sediul in Timișoara, .. 17, județul T., C. L. DE FOND FUNCIAR TIMISOARA, cu sediul in loc. Timișoara, ., nr. 1, județul T. si C. J. DE FOND FUNCIAR T., cu sediul in Timișoara, .. 17, județul T..
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publică azi, 24 septembrie 2015.
P. JUDECATOR JUDECATOR
L. V. B. D. A. CRAINICEANU
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. L. V.
Tehnored. R. R.
Prima instanța
M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 244/2015. Tribunalul TIMIŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
