Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 253/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 253/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 253/R
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător M. R.
Judecător A. C.
Grefier C. T.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant P. C. împotriva încheierii civile din 21.04.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 13, în contradictoriu cu intimații pârâți C. F., C. S., intimata intervenientă C. (fostă P.) N., în cauza având ca obiect suspendare judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant personal, lipsind intimații pârâți și intimata intervenientă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile formulate și excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant personal, solicită admiterea recursului, reluarea judecății de către instanța de fond, fără cheltuieli de judecată, arătând că mai întâi trebuie stabilită creanța, apoi se judecă partajul de bunuri comune.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin încheierea civilă din 21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 13 s-a dispus suspendarea judecării cauzei in baza disp. art. 431 al.1 pct.1 NCPC si trimiterea dosarul la arhiva instanței până la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești din dosar nr._ al Judecătoriei Timișoara.
În ceea ce privește cererea de suspendare a cauzei pana la soluționarea dosarului nr._ având ca obiect partaj bunuri comune intre foștii soti P. C. si P. N., respectiv constatarea unui drept de creanta pentru sumele investite de soti in imobilul in litigiu, respectiv inscris in CF nr._ Sanandrei, ..46, aparținând paraților C. F. si C. S., dosar disjuns din dosarul nr._ in care s-a pronuntat divortul soților P., instanța a admis-o având in vedere ca in cauza sunt îndeplinite condițiile prevazute de art.413 al.1 pct.1 C.p.c. in sensul ca dezlegarea prezentei cauze depinde de existenta sau inexistenta dreptului ce face obiectul actiunii cu privire la care se solicita suspendarea, in sensul ca in respectivul dosar va avea loc dezbaterea dintre fostii soți P. cu privire la investiția făcuta in imobilul părinților soției (parați in prezenta cauza), precum si cu privire la întinderea cotei de participare a fiecăruia dintre soți.
Împotriva încheierii civile din 21.04.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 13, a declarat recurs reclamantul P. C., înregistrat pe rolul Secției I civile a Tribunalului T. la data de 01.07.2015 sub nr. dosar_ , solicitând anularea dispozițiilor încheierii de ședință din data de 21.05.2015 prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei si reluarea judecării cauzei.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că intervenienta C. (fostă P.) N., la termenul de judecata din data de 21.05.2015, a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei, in temeiul art.413 alin.1, pct.1, motivând în fapt această cerere, prin aceea ca mai există un litigiu între el si aceasta având ca obiect partajarea bunurilor comune; acest litigiu este înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub numărul de dosar_ .
Instanța de judecata a admis cererea intervenientei considerând-o întemeiata si a dispus suspendarea judecării cauzei, in temeiul art.413, alin.1, pct.1. Cele reținute de instanța de judecata sunt eronate, întrucât aceasta a înțeles în mod greșit întreaga situație de fapt si drept.
Astfel, dispozițiile art.413 alin.1, pct.1 reglementează următoarea situație "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecați"; rezultă că instanța de judecată are posibilitatea să suspende judecarea cauzei, fiind vorba de o normă dispozitivă. Așadar, este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces sa facă obiectul unei alte judecați în curs de dezlegare. Este necesar a se demonstra ca soluționarea pricinii depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecați, deci că se află într-un raport de interdependentă.
Or, în litigiul de față, recurentul a cerut contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul numiților C. F. si C. S., în cuantum de_ de euro, fiind vorba de o acțiune prin care se urmărește readucerea în patrimoniu a unor sume de bani. Iar, prin cererea intervenientei C. (fosta P.) N. în același litigiu, aceasta a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii principale. In litigiul ce are ca obiect partajarea bunurilor comune, înregistrat în 18.03.2014, reclamanta a solicitat, printre altele, să se constate că pârâtul si aceasta (reclamanta) au un drept de creanță în cuantum de 4000 de euro împotriva numiților C. F. și C. S..
Având în vedere cele expuse, rezultă, fără putință de tăgadă, faptul ca soluționarea acestei pricini, nu depinde de dezlegarea ce va fi dată în litigiul având ca obiect partajarea bunurilor comune.
În drept, a invocat prevederile art. 148-151, art. 413 alin.1, pct.1, art. 414, art. 488 alin.1 pct. 5, 6, 8 din noul Cod de procedura civila.
Intimata intervenientă C. N. (fosta P.) a formulat note de ședință, înțelegând să solicite respingerea recursului formulat ca fiind nefondat.
Se apreciază că încheierea pronunțată de Judecătoria Timișoara la data de 21.04.2015 este temeinică si legală în ceea ce privește suspendarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ 13, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
In cadrul litigiului de partaj bunuri comune ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara va fi constatată cota de contribuție a soților la dobândirea tuturor bunurilor comune ale părților, inclusiv a dreptului de creanță pretins de recurentul P. C..
În prezentul litigiu, recurentul P. C. a solicitat întreg dreptul de creanță, respectiv investițiile foștilor soți în imobilul părinților intimatei, fără, însă, să facă o diferențiere între suma ce i se cuvine lui și cea cuvenită intimatei (de asemenea, cotele de contribuție se vor stabili la partaj).
In situația admiterii acțiunii de față în modalitatea în care a fost formulată, urmată de o acțiune de partaj în care se stabilește o contribuție diferențiată a soților ar fi posibil să se ajungă la pronunțarea a două hotărâri contradictorii, ceea ce ar conduce la o eventuală revizuire ulterioara, împrejurare ce ar fi de evitat prin judecarea cu precădere a partajului bunuri comune.
Chiar dacă în litigiul de față, pârâții C. F. si C. S. sunt cei al căror patrimoniu se pretinde a fi mărit, însărăcirea corelativă este legată de patrimoniul comun al reclamantului P. C. si al intimatei, în calitate de intervenienta, în timp ce în litigiul de partaj C. F. si C. S. sunt intervenienți, astfel încât în mod evident hotărârea ce se va pronunța în procesul de partaj va avea caracter de opozabilitate față de toate părțile din prezentul litigiu, ceea ce întărește argumentația necesitații suspendării prezentei cauze.
Pentru considerentele arătate, intimata a apreciat că se impune judecarea cu precădere a cauzei având ca obiect partajul si că, în mod judicios, instanța a suspendat judecarea prezentei cauze datorită înrâuririi decisive pe care o are cererea de partaj asupra prezentei judecăți atât cu privire la întinderea dreptului, cât și cu privire la calitatea persoanei sau persoana îndreptățita să dobândească contravaloarea îmbunătățirilor, deoarece în dosarul de partaj se invocă o contribuție diferențiată a soților, neputând astfel ca, în prezenta cauză, să opereze prezumția de contribuție egală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin.1 p.8 C.proc.civ., tribunalul constată că acesta nu este fondat.
Reclamantul P. C. a invocat și cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin.1 p. 5, 6, dar acestea nu sunt incidente în speță, pentru că în cererea de reformare a sentinței nu s-au indicat regulile de procedură nerespectate în speță și care atrag sancțiunea nulității, nici faptul că hotărârea nu este motivată sau motivele acesteia sunt contradictorii ori străine de natura pricinii.
Obiectul cererii de recurs se referă la pretins greșita soluție de suspendare a judecății în temeiul art. 313 alin.1 p. 1 C.proc.civ., ca urmare a faptului că soluționarea acțiunii reclamantului nu depinde de dezlegarea ce va fi dată în litigiul având ca obiect partajarea bunurilor comune, motiv care se transpune în interpretarea greșită a textului de lege aplicabil în cauză și este susceptibil de încadrare în prevederile art. 488 alin.1 p.8 C.proc.civ.
În fapt, reclamantul P. C. a sesizat instanța de fond cu o acțiune vizând obligarea pârâților C. F., C. S., foștii săi socri, la plata sumei de 17.000 euro reprezentând dreptul de creanță pentru îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea secunzilor, pentru ca la termenul din 04.09.2013 să fie introdusă în cauză în calitate de intervenientă și intimata P. N., în temeiul art. 78 alin.2 C.proc.civ. Prin întâmpinarea depusă la fila 51 dosar de fond intimata intervenientă P. N. a solicitat respingerea acțiunii, arătând că reclamantul nu a învestit în imobilul proprietatea părinților săi.
Prin acțiunea de partaj ce face în prezent obiectului dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, ca urmare a disjungerii din dosarul având ca obiect divorț, rezultă că intimata intervenientă P. N. a invocat existența unui drept de creanță în sumă de 14.000 euro pentru îmbunătățirile efectuate la imobilul proprietatea părinților, solicitând recunoașterea calității de bun propriu pentru suma menționată. În același timp, un petit al acțiunii de partaj este în sensul să se constate că pârâtul si aceasta (reclamanta) au un drept de creanță în cuantum de 4000 de euro împotriva numiților C. F. și C. S. pentru aceleași îmbunătățiri.
Rezultă că prin acțiunea de față reclamantul pretinde un drept propriu cu privire la lucrările realizate asupra unui imobil proprietatea intimaților pârâți C. F., C. S., în timp ce în dosarul având ca obiect partaj bunuri comune, intervenienta invocă atât calitatea de bun comun, cât și aceea de bun propriu pentru aceleași lucrări. Este evident că acțiunea reclamantului și aceea a intervenientei se exclud, și cum în procesul de partaj se vor stabili și cotele de contribuție ale foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, bunurile proprii dobândite, tribunalul constată că soluția de suspendare a judecății se impune în prezenta cauză, fiind legală și temeinică, conform art. 413 alin.1 p.1 C.proc.civ.
Nu se poate primi argumentul recurentului reclamant în sensul în acțiunea de față se va stabili doar creanța care poate fi comună, cât timp petitul acțiunii sale are în vedere obligarea debitorilor la plata sumei pretinse.
Recurentul a cerut contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobilul numiților C. F. si C. S., în cuantum de_ de euro, fiind vorba de o acțiune prin care se urmărește readucerea în patrimoniu a unor sume de bani, este adevărat, dar nu în patrimoniul foștilor soți, ci în patrimoniul său exclusiv.
Este justă apărarea intimatei interveniente conform căreia în cazul admiterii acțiunii de față în modalitatea în care a fost formulată, urmată de o acțiune de partaj în care se stabilește o contribuție diferențiată a soților ar fi posibil să se ajungă la pronunțarea a două hotărâri contradictorii, ceea ce ar conduce la o eventuală revizuire ulterioara, împrejurare ce ar fi de evitat prin judecarea cu precădere a partajului bunuri comune.
Cum problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces face obiectul unei alte judecați în curs de judecată, iar în speță este demonstrat că soluționarea pricinii depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecați, deci că se află într-un raport de interdependență, tribunalul constată că dispozițiile art. 413 C.proc.civ. au fost interpretate și aplicate corect de instanța de fond.
Prin urmare, recursul se impune a fi respins în baza art. 496 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. C. împotriva încheierii civile din 21.04.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ 13 în contradictoriu cu intimații pârâți C. F., C. S., intimata intervenientă P. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2015.
Președinte, A. C. | Judecător, M. R. | Judecător, A. C. |
Grefier, C. T. |
Red. A.C.
Tehnored. I.B.+AC 06.10.2015
5 ex.
Jud. Timișoara – jud. M. B.
S.M. 1 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9531/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
