Acţiune în constatare. Decizia nr. 857/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 857/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 857/A
Ședința publică din 22 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: L. Ș.
GREFIER: A. D.
S-a luat în examinare contestația în anular formulată de contestatorii S. M. R. și S. C. împotriva deciziei civile nr. 1111/08.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/30/2013* al Tribunalului T. în contradictoriu cu intimații V. N. și V. L..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul S. M. R., asistat de avocat C. C. care o reprezintă si pe contestatoarea S. C. lipsă, intimatul V. N., asistat de avocat H. T. care îl reprezintă și pe intimatul V. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentanta contestatorilor solicita admiterea contestației astfel cum a fost formulata în scris, cheltuielile de judecata urmând a fi solicitate pe cale separata.
Reprezentantul intimaților solicita respingerea contestației în anulare, conform întâmpinării depuse la dosar, motivele contestației în anulare invocate nu se aplica în prezentul dosar, fiind eronat formulată, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8689/2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/30/2013*, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții S. M. R. și S. C., în contradictoriu cu pârâtul V. N. și intervenientul V. L.. A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulata de intervenientul V. L..
Prin decizia civilă nr.1111/8.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat în cauză de către apelanții reclamanți S. M. R. și S. C. în contradictoriu cu pârâtul intimat V. N. și intervenientul intimat V. L., ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, S. M. R. și S. C., înregistrată la Tribunalul T. sub nr._, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, admiterea apelului și pe cale de consecință, anularea sentința civilă atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au invederat contestatorii că - prin sentința civilă nr. 8689 pronunțată în data de 26.06.2014 de către Judecătoria Timișoara în cadrul dosarului nr._/30/2013 - instanța a dispus admiterea excepției inadmisbilității acțiunii formulate.
Contestatorii au reiterat starea de fapt expusă, pe larg, în acțiunea introductivă inițială și au invederat că instanța a omis să observe faptul că întreaga construcție a fost edificată pe ., deși dreptul de proprietate asupra acesteia a rămas același, ambii proprietari procedând la intabularea în cartea funciară a celor două apartamente, declarând însă faptul că edificarea construcției a respectat autorizația, iar construcția se află pe linia de hotar.
Cu toate acestea, nu se poate susține că această construcție aparține în totalitate intimatului, atât timp cât autorizația de construcție a fost emisă atât pe numele acestuia cât și pe numele fostului proprietar V. L..
Contestatorii au mai aratat faptul că amplasamentul autorizat al construcției duplex se află pe limita de hotar dintre terenul intimatului și al fostului proprietar V. L.. În atare situație, este lipsit de orice rațiune a susține că o autoritate ar fi emis certificatul de urbanism și autorizația de construcție pentru intimat pentru ca duplexul care se susține că ar fi proprietatea integrală a acestuia, să fie construit jumătate pe terenul său și jumătate pe terenul unui alt proprietar. Mai mult, ambii proprietari au primit 150 mp în folosință, aspect care reiese din extrasele de carte funciară in extenso depuse la dosarul cauzei, tocmai în vederea edificării contracției de tip duplex cu două apartamente, iar suprafața totală a construcției a fost de 300 mp, respectiv exact suprafața totală primită de către intimat și fostul proprietar pentru edificarea unei construcții (150 mp +150 mp).
S-au reținut în cuprinsul hotărârii aspecte legate de probele aflate la dosarul cauzei, probe care nu au fost puse în discuția părților sau încuviințate de către instanță, aspecte care au fost determinate de o eroare materială a instanței, în sensul neobservarii faptului că în speța dedusă judecății, construcția duplex este formată din două apartamente cu nr. 855A și 855B. Duplexul fiind amplasat in integralitate pe terenul intimatului, situat pe . G., ar determina imposibilitatea dovedirii de către subsemnații a situației reale.
În drept, s-au invocat prevederile art. 503 alin.2 pct.2 și următoarele C..
Intimatul V. N. asolicitat respingerea contestației în anulare, ca nelegală și netemeinică, întemeiata pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și următoarele Cod procedura civilă.
A precizat intimatul că sub nici un aspect, în fapt și în drept, motivele dezvoltate ale contestatorilor, nu se aplică ca temei al contestației în anulare pe care au declarat-o.
In ceea ce privește primul petit al cererii de contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1111/08.12.2014 în cadrul dosarului nr._/30/2013 a Tribunalului T., decizia de mai sus menținând excepția de inadmisibilitate a sentinței civile nr. 8689/ 26.06.2014 a Judecătoriei Timișoara, solicită respingerea în întregime ca inadmisibilă, deoarece procedura de judecată a contestației în anulare prevăzută de art. 508 (3) Cod.pr.civ nu este încadrabilă situației contestatorilor.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Contestația în anulare – cale extraordinară de atac de retractare – este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 503 C.p.civ. - necompetență sau vicii vizând procedura citării, greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs.
Contestatorii au invocat în susținerea prezentei contestații incidența cazului prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 1 C.pr.civ - dezlegarea dată apelului este rezultatul unei greșeli materiale.
Acest motiv are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării apelului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale, în sensul art. 508 din Codul de procedură civilă, respingerea unui apel ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că apelul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înăuntrul termenului de apel; anularea apelului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat că pentru unele motive de apel nu era necesară timbrarea; anularea apelului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea apelată etc.
Textul vizează așadar greșeli de procedură și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a apelului, ceea ce este inadmisibil. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea apelului la apel, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul greșitei stabiliri a situației de fapt sau greșitei aplicări sau interpretări a legii.
În cazul în speță, contestatorii deși au invocat o eroare materială în sensul art. 508 din Codul de procedură civilă, în fapt se referă la pretinse erori de apreciere a probatoriului și de judecată pe care instanța de apel le-ar fi realizat, dar care nu pot face obiect de analiză în prezenta contestație la anulare.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca fiind nefondată contestația în anulare formulată în cauză.
Se va respinge cererea contestatorilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, deoarece sunt părțile aflate în culpă procesuală.
Vor fi obligați contestatorii să plătească intimatului suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, conform chitanței justificative depuse la dosarul cauzei, în original.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii S. M. R. și S. C., ambii cu domiciliu procedural ales la avocat C. C., Timișoara .. 1, . împotriva deciziei civile nr. 1111/08.12.2014 pronunțată în dosar nr._/30/2013* al Tribunalului T. în contradictoriu cu intimații V. N. și V. L., ambii domiciliați în Timișoara .. 7, ..
Respinge cererea contestatorilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă contestatorii să plătească intimatului suma de 2000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publică din 22 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,
C. P. L. Ș.
GREFIER,
A. D.
Red.C.P/tehnored. A.D
6 ex./4 .
Prima instanța: judecator D. Ș.
Instanța de apel: judecători A. R., Ț. C.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 18/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 2665/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
