Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 996/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 996/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 996/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 996/PI
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.04.2015
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: G. G.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamantul D. F., în contradictoriu cu pârâta A. M., având ca obiect declararea judecătorească a morții.
Mersul dezbaterilor si concluziile părților au fost consemnate în încheierea de dezbateri din data de 22.04.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul azi, încheierea ante menționată făcând parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2014 pe rolul Tribunalului Timis, reclamantul D. F. a solicitat declararea judecătorească a morții numitei A. M., născută la 28.07.1910, fiica lui A. S. și N. M., cu ultimul domiciliu în loc. D., ..31, jud.T..
În motivare, reclamantul arată că locuiește în Orașul D. în imobilul din .. 31 pentru care plătește impozit, dar în cartea funciară a imobilului figurează ca proprietari numitele N. M. și A. M., fiica acesteia, fiecare cu cota de ½ din dreptul de proprietate.
Reclamantul învederează că, potrivit actului de deces eliberat de P. Catolică din D., numita A. M. (fostă N.), mama pârâtei, a decedat la data de 29.03.1981, iar din extrasul de C.F. nr._ a localității D. la numărul cadastral 1576/(1445)10, rezultă faptul că pârâta a dobândit prin Certificatul de moștenitor nr. 194/1981 dreptul de proprietate asupra cotei de ½ parte din imobilului înscris în C.F. nr._ a localității D. la numărul cadastral 1576/(1445)10.
Reclamantul menționează că despre pârâtă nu se știe nimic în localitate de mai bine de 30 de ani, de la data dezbaterii succesiunii după defuncta sa mamă A. M. (fostă N.), respectiv din anul 1981, pârâta părăsind localitatea fără a mai păstra legătura cu cineva din oraș.
Reclamantul susține că din anul 1981, nici autoritățile și nici alte persoane care locuiesc în oraș nu au informații despre sau indicii din care să rezulte că pârâta ar fi în viată, precum și că a încercat zadarnic să o localizeze prin intermediul vecinilor, angajaților de la Primăria D., oamenilor în vârstă care locuiesc în oraș, precum și prin intermediul documentelor și prelaților de la bisericile din localitate, dar nimeni nu cunoaște relații referitoare la aceasta.
Se arată de către reclamant că a solicitat lucrătorilor de la Cartea Funciară D. eliberarea documentației în baza căruia s-a dispus înscrierea/întabularea dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2, respectiv Certificatului de moștenitor nr. 194/1981, însă i s-a răspuns că nu dețin aceste documente care îi erau necesare aflării datelor de identificare ale acesteia.
Reclamantul apreciază că, raportat la data nașterii pârâtei, respectiv 28.07.1910, se poate presupune că după mai bine de 104 ani de la naștere, aceasta nu se mai află în viață și se impune declararea judecătorească a morții acesteia.
Reclamantul consideră, totodată, că interesul său în promovarea acțiunii de față este legitim și actual, în contextul în care este posesorul de bună credință al imobilului ce a aparținut pârâtei și în scopul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune are interes de a dovedi decesul acesteia, condiție necesară pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă asupra imobilului ce a aparținut pârâtei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 943 Cod de Procedură Civilă, art. 49, art. 51 Cod Civil.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Fundamentându-se pe prevederile art.49 NCC, care în al său alin.1 statuează că „În cazul în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață”, reclamantul a investit instanța de judecată cu un demers judiciar a cărui finalitate rezidă în obținerea unei hotărâri judecătorești declarative de moarte privind pe numita A. M., născută la 28.07.1910, fiica lui A. S. și A. M..
Deși în speță, probatoriul administrat (martori și informațiile culese în urma cercetărilor efectuate conform art.944 alin.1 NCPC de către autoritatea locală și organele de poliție) a relevat faptul că numita A. M. a părăsit teritoriul țării în anul 1982, stabilindu-se în Germania, că în anul 1977, în etate fiind, locuia în imobilul din D., ..31 a cărui coproprietară figurează a fi în evidențele tabulare - CF nr._ D.. nr. top.1576/(1445)10 și că de la momentul plecării din țară nu s-au mai cunoscut date în ce o privește, ceea ce, coroborat cu vârsta înaintată pe care ar avea-o persoana în cauză la acest moment (104 ani), confirmă ipoteza textului legal supra enunțat, că au trecut cel puțin doi ani de la data primirii ultimelor informații ori indicii din care rezultă că era în viață, cererea reclamantului se privește a fi lipsită de interesul legitim pretins ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile nu doar de art.49 alin.1 NCC, ci și de art.32 și 33 NCPC.
Chiar dacă art.49 alin.1 NCC nu prevede expres caracterul legitim al interesului petiționarului, este reputat și consacrat expres de art.33 NCPC că în promovarea oricărui demers procesual este pretinsă imperativ cerința interesului legitim, întrucât nimeni nu poate solicita în justiție protejarea unui interes ce nu întrunește această caracteristică.
În speță, însuși reclamantul - neavând calitatea de rudă a numitei A. M., ca în majoritatea cazurilor de acest fel - a înțeles a-și justifica interesul în promovarea acțiunii pendinte prin aceea că deține în baza unui contract de locațiune imobilul asupra căruia numita A. M. figurează ca proprietară pe o cotă de ½ părți (situat în D., ..31, fost nr.593, efect al noii cartări a orașului) și că urmărește a obține o hotărâre declarativă de moarte a celei din urmă, în scopul promovării unei acțiuni în uzucapiune extratabulară reglementată de art.930 NC pentru a-și apropria imobilul supra individualizat.
Or, anunțata justificare a interesului procesual al reclamantului în cererea pendinte dedusă judecății nu este, în opinia instanței, una valabilă din perspectiva caracterului legitim al interesului prevalat și nu subzistă, cât timp reclamantul se află pe poziția juridică a detentorului precar.
Caracterul legitim al interesului procesual se apreciază de la caz la caz, o persoană neputându-și justifica interesul într-o cauză pe motiv că acționează în virtutea protejării ori salvgardării intereselor generale ale societății (admițând că starea civilă a unei persoane se circumscrie unei chestiuni de interes general), ci trebuie să-l expliciteze în concret, pentru a se putea identifica folosul practic urmărit care să fie unul în concordanță cu legea. Nu orice interes dă naștere dreptului la acțiune, ci așa cum imperativ pretinde art.33 NCPC, numai cel legitim care nu contravine normelor imperative ale legii ori regulilor de conviețuire socială.
Or, fără ca instanța să aprecieze temeinicia unei eventuale acțiuni în uzucapiune formulată de reclamant, cum pronunțarea unei hotărâri judecătorești declarative de moarte a persoanei contra căreia se va pretinde uzucapiunea extratabulară, se privește ca o condiție sine qua non în atingerea acestei finalități (alături cerința posesiei și a termenului de 10 ani, prevăzute de art.930 NCC), este absolut obligatoriu ca reclamantul să prevaleze un interes legitim și în demersul de realizare a acelei condiții.
Altfel spus, cum simpla calitate de detentor precar nu poate justifica atingerea finalității urmărite, aceea a aproprierii bunului imobil prin uzucapiune extratabulară (ci numai aceea de posesor o poate face, uzucapiunea definindu-se a fi efectul achizitiv al posesiei ca stare de fapt) o atare justificare nu poate explica legitim nici promovarea acțiunii în obținerea unei hotărâri judecătorești declarative de moarte a proprietarului tabular, condiție prealabilă obligatorie în susținerea pretenției de a uzucapa.
Context în care, instanța, conchizând asupra lipsei de interes legitim a reclamantului în prezenta speță, potrivit cu exigențele art.49 alin.1 NCC puse în corelație cu art.32 și 33 NCPC, va respinge pentru acest motiv, făcând aplicarea art.248 NCPC, fără a se mai preocupa de fondul pretenției, acțiunea pendinte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. F. având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ..3, ., privind declararea judecătorească a morții numitei A. M., născută la 28.07.1910, fiica lui A. S. și N. M..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Tribunalul T..
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art.396 alin.2 NCPC azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. G. G.
Red. CB/Tehnored. GG
4 ex./ 2 ex. .
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 16/2015. Tribunalul TIMIŞ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
