Legea 10/2001. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 174/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/2015
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. Ț.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamantul B. Z. I. în contradictoriu cu pârâtul P. M. TIMIȘOARA, M. TIMIȘOARA prin PRIMAR și F. I., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile..
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 IANUARIE 2015, când, instanța față de complexitatea cauzei și din lipsă de timp pentru deliberare a amânat acțiunea la termenul de azi.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 14.08.2014, reclamantul B. Z. I., a chemat în judecată pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin Primar și F. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de P. M. Timișoara, în temeiul căreia s-a dispus, în mod nelegal, restituirea în natură a două parcele de teren cu nr. Top_ /2-_/ 1 /3 și nr. Top_/2-_/ 1/2, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea acțiunii.
In drept, s-au invocat prevederile art. 33 NcPrC și dispozițiile art. 3. alin. 1. lit. a. art. 4. alin. 2 și art. 25, alin. 2. 3 și art. 26. alin. 3 din L.10/2001; art. 1347. art. 1237 și art. 1250 din NCC: art. 948- pct. 4 din VCC: art. 35 - 39 din L7/96 privind rectificarea - CF: art. 4 și 5 din NCC.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că, este nepotul defunctului B. I. G., moștenitor legal și testamentar.
B. I. G. (bunicul) a decedat la 10.04.2003. iar o copie a certificatului de deces, testamentul și certificatul de moștenitor au fost depuse la dos. 837/L10/2001, privind imobilul situat in Timișoara, .. CF 4654 Timișoara. A continuat toate demersurile necesare pentru finalizarea dosarului 837/L10/2001 în anul 2006.
Dispoziția nr 2217/05.09.2006. emisă de P. Mun. Timișoara este netemeinică și nelegală deoarece pârâtul Foaie I. nu a depus la dosarul 837/L10/2001, privind imobilul situat în Timișoara, .. CF 4654 Timișoara, actul de proprietate sau expropriere a numitei T. A. și Certificatul de moștenitor al fostului proprietar, B. I. L., conform art. 36 din L.10/2001, care prevede: Emiterea dispoziției de restituire în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate și a calității de moștenitor al fostului proprietar, constituie infracțiune.
In fața acestor dovezi, în anul 2006 când a fost soluționată această cerere prin Dispoziția nr.2217/05.09.2006, aceasta a fost comunicată pe numele bunicului, B. I. G. (dec. 10.04.2003).
Prin urmare, având în vedere că a solicitat continuarea procedurii începută de către bunicul său, iar la autoritățile respective a depus dovada că este moștenitorul solicitantului decedat în cursul procedurii, comunicarea Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 către B. I. G., care era decedat de la data de 10.04.2003. nu poate fi considerată ca valabilă deoarece în conformitate cu prevederile Art. 25. alin 2 și 3 din 1.10/2001:
-alin. 2: "Persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire în natură. în acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare".
-alin. 3: "Dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării".
Astfel, trimiterea Dispoziției nr.2217/05.09.2006 pe numele B. I. G. și semnată de o persoană necunoscută, în condițiile în care era decedat din 10.04.2003, este un act de procedură lovit de nulitate, în sensul prevederilor art. 175 Noul Cod de Procedură Civilă.
Din modalitatea în care s-a procedat rezultă cu puterea evidenței încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. 2 și 3 din L. 10/2001 și vătămarea drepturilor reclamantului, deoarece în calitate de moștenitor al solicitantului B. I. G. (dec. la 10.04.2003, în cursul procedurii) nu a fost niciodată invitat în scris, în timp util, să participe la ședința comisiei și nici nu a fost prezent la acesta după cum nici nu i-a fost comunicată dispoziția pe numele său.
Arată că Dispoziția nr. 2217/05.09.2006 i-a fost comunicată prin Adresa cu nr. SC2014-_/24.07.2014, trimisă de Mun. Timișoara, Dir. Secretariat General, ca persoană îndreptățită, conform art. 25, alin. 2 și 3 clin L.10/2001.
Această adresă certifică dreptul său de a formula contestație în termen de 30 zile de la comunicare conform art. 26 alin. 3 din L. 10/2001.
Mai mult decât atât, după cum a reținut Judecătoria Timișoara prin Sentința Civilă nr. 1/04.03.2014, soacra pârâtului Foaie I., T. A., și sora vitregă a bunicului B. I. G., nu a fost niciodată proprietara imobilului din Timișoara, .. CF 4654 Timișoara, dosar 837/L10/2011, întrucât nu s-a dezbătui succesiunea după def. B. I. L., talăl lor.
Certificatul de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 confirmă că după defunctul B. I. L., dec. la 24.08.1952 în Timișoara, nu s-a dezbătut succesiunea și stabilește numai moștenitorii.
Sentința civilă nr. 2972/04.03.2014, certifică faptul că nu s-a deschis procedura succesorală după def. B. I. L., dec. la 14.08.1952, astfel numitul F. I. nu a putut dovedi existența unui certificat de moștenitor valabil, emis pentru def. Baschat I. L., dec. la 14.08.1952.
Adresa de la Consiliul Județean nr._/R/20I2, precizează: imobilul situat în Timișoara, ., a fost expropriat de Statul Român în baza decretului 754/1962, proces-verbal din 02.03.1962, de la B. I. (G.), din CF 4654 Timișoara.
Adresa primită de la OCPI T. cu nr. 7557/20.08.2013 confirmă că proprietarul tabular B. I. este aceeași persoană cu B. I. G., înscrisă la poziția B.1 din CF 4654 Timișoara.
Sentința civilă definitivă nr. 4263/27.03.2014, certifică că înscrierile de la poz. B // 2-5 din CF 4654 Timișoara, este inactivă. Acestea au fost radiate implicit prin înscrierea de la poz. B // 6-7 din CF 4654 Timișoara. Pentru restituirea unui imobil în condițiile L.10/2001 este nevoie să se faca dovada că B. I. din CF 4654 Timișoara, poziția B1 este una și aceeași persoană cu B. I. G..
Toate aceste înscrisuri menționate mai sus confirmă atât faptul că proprietarul imobilului din Timișoara, . (V. O.) înscris în CF 4654 Timișoara, ce a făcut obiectul cererii de restituire în dos. 837/L10/2001, a fost B. I. G. (bunicul) iar nu F. I., care nu și-a dovedit calitatea de moștenitor ci doar s-a folosit de un act nereal, a cărui valabilitate și existență faptică nu a fost confirmată nici de instanță prin Sentința Civilă nr. 2972/04.03.2014 și pe care Comisia de Aplicare a L.10/2001 din 24.08.2006 a acceptat-o, iar pe de altă parte dovedește faptul că reclamantul, în calitate de moștenitor legal al solicitantului B. I. Ghoerghe (dec. la 10.04.2003) este persoana îndreptățită la restituire, conform disp. art. 3. alin. 1. lit. a și a art. 4. alin. 2 din L.10/2001.
Art. 3. alin. 1. lit. a din L.10/2001: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora (B. I. G. - bunicul).
Art. 4. alin. 2 din L.10/2001: de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali ai persoanelor fizice îndreptățite (reclamantul).
Având în vedere înscrisurile noi doveditoare menționate mai sus, s-a solicitat instanței să dispună nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006, emisă de Primar.
În probațiune au fost anexate înscrisuri.
Pârâtul M. Timișoara prin Primar a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată introdusă de reclamant, solicitând respingerea ca nefondată, netemeinica si nelegala, având în vedere următoarele:
Referitor la solicitările exprimate de reclamant prin cererea de chemare in judecata, se invoca in principal excepția autorității de lucru judecat in condițiile prevăzute de art.430-art.432 N.C.P.C.
Astfel, pe rolul instanței de judecată s-a aflat dosarul nr._ având ca obiect contestația formulată de numitul B. Z. I. împotriva dispoziției nr. 2217/05.09.2006 și constatarea nulității absolute a acestei dispoziții. Prin Sentința civilă nr. 1501/PI /07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1336/16.10.2013 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă cererea numitului B. Z. I. prin mandatar Căpută M., de repunere în termenul de 30 de zile pentru formularea contestației, împotriva dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de P. M. Timișoara, a fost admisă excepția tardivității formulării contestației și s-a respins contestația formulată de reclamantul B. Z. I..
Pârâtul invocă totodată și excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Timișoara prin Primar întrucât in cauzele având ca obiect Legea nr.10/2001 poate avea calitate procesuala pasiva doar P. M. Timișoara, ca autoritate emitenta a actului administrativ.
Instanțele au reținut în mod definitiv și irevocabil faptul că reclamantului B. Z., i-a fost comunicat actul administrativ, a cărui nulitate absolută se cere, prin mandatarul sau la acea data, numitul Căpută M.. Acesta din urma a avut calitate de mandatar în baza procurii speciale autentificate sub nr. 633/07.08.2006 și astfel în mod corect dispoziția nr. 2217/05.09.2006 a fost comunicată la adresa acestuia cu confirmare de primire.
In considerarea acestor aspecte, in mod temeinic si legal instanțele de judecata, in dosarul nr._, au respins definitiv si irevocabil demersul judiciar inițiat de același contestator, B. Z. I., stabilind cu putere de lucru judecat ca cererea de chemare in judecata a fost tardiv formulata.
Având în vedere cele de mai sus și raportat la prevederile 327-329 C.Pr.Civ. invocă prezumția de lucru judecat, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C.civ., prevederi aplicabile până la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010). Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate judeca o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Pe fond s-a învederat instanței că,deși reclamantul prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar solicită constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 2217/05.09.2006, nu precizează care ar fi motivele de fapt și de drept care ar putea duce la o astfel de soluție.
Față de cele mai sus menționate pârâtul a solicitat admiterea excepțiilor invocate și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, în principal ca fiind formulată iar în subsidiar ca netemeinică, nefondată si nelegala.
In drept, s-au invocat prevederile art.430-432, art.205-208 N.C.P.C si Legea nr.10/2001.
Pârâtul F. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamantul B. Z. I., de constatare a nulitătii absolute a dispoziției cu nr. 2217/05.09.2006, emisa de către P. M. Timișoara, având ca obiect restituirea în natură, în baza Lg.10/2001, a terenului rămas neconstruit în suprafață de 930 mp, situat în Timișoara, ..8 (fost Șoimoș), înscris în CF._ și transcris în CF._ Timișoara având nr .topo_/2-_/1/3 si nr. topo._/2-_/1/2, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, în cauza, se impune respingerea cererii reclamantului pentru următoarele considerente:
Astfel, conform prevederilor art. 6 din cuprinsul Dispoziției contestate, se impune respingerea notificării cu Nr.216/02.08.2001 depusă de B. I.-G., întrucât nu a făcut dovada dreptului de proprietate. B. I.-G. (antecesorul reclamantului) a depus un act la dosar prin care confirmă lipsa dreptului sau de proprietate asupra acestui imobil. Ulterior, dispoziția de restituire în cauză și-a urmat cursul legal de îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară și menționare în CF._-_, actele de retrocedare intrând în circuitul administrativ si juridic, generând acte juridice prin vânzarea terenurilor revendicate către terțe persoane fizice, mai exact către cei celor aveau construite garajele personale pe terenul revendicat si restituit in baza Dispoziției de restituire (o baterie este formata de 9 garaje).
În legătură cu cauza dedusa judecații, într-un mod abuziv și fără temei, reclamantul B. Z.-I. prin mandatarul sau Căpută M., total neîndreptățiții și fără a avea calitatea de persoane îndreptățite la restituire, au deschis acțiunea de contestare a Dispoziției 2217/2006 a emisa de către P. M. Timișoara, având ca obiect restituirea în natură, în baza Lg.10/2001 ( care face si obiectul prezentei) si printr-o alta acțiune in instanța. Astfel, reclamantul a formulat contestație împotriva Dispoziției de restituire, care a făcut obiectul Dosarului nr._ al Tribunalului T., pârâți fiind: P. M. Timișoara, subsemnatul F. I. și Primăria M. Timișoara, iar instanța a dispus respingerea ca tardivă a contestației in baza sentinței civile nr.1501/PI/2013, menținută de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia civila nr.1336/16.10.2013.
În data de 08.01.2014 numitul B. Z.-I., prin Căpută M. a solicitat Tribunalului T., revizuirea sentinței civile 1501/PI/07.05.2013, emisa in dosarul nr._ si care a făcut obiectul dosarului cu Nr._, demers judiciar respins prin sentința civila nr. 1074/09.05.2014 a Tribunalului T.. In prezent, cauza se afla in recurs la Curtea de Apel Timișoara, cu termen de judecata la 15 octombrie 2014.
Motivarea acțiunii în forma expusă prin cererea de chemare in judecata reprezintă o diversiune, o inducere în eroare și o practică a numiților B. Z.-I. și al mandatarului său Căpută M., fapte care se dovedesc și în cele 20 acțiuni judecătorești și 3 sesizării la parchet, (anexez tabelul acțiunilor în justiție făcute de B. Z.-I. și mandatarul său Căpută M) abuzuri de drepturi. D-nul Căpută M., împiedecând soluționarea dosarelor constituite la autoritatea administrativa in baza Lg.10/2001.
Dispoziția 2217/05.09.2006 a fost emisă în baza actelor legale existente la Dosarul administrativ nr. 837, înscrisurile din CF-uri dovedind cine au fost proprietarii tabulari la data exproprierii imobilelor revendicate si cine sunt persoanele îndreptățite la restituire in baza legii reparatorii.
Mai mult, însuși bunicul reclamantului, B. I.-G. prin cererea adresată Primăriei (la dosar 837) confirmă că nu are drept de proprietate, imobilul fiind dat ca succesiune Testamentară sorei sale consangvină, căsătorită T. A. (soacra mea) și expropriată ptr. construirea unui . ocazia dezbaterii succesiunii, de pe urma decesului, numita T. A., a lăsat ca moștenire fiicei sale T. A.-E. (soția mea) întreaga sa avere existenta la data respectivă (apt. Nr.l din . cu Certif. Moștenire 231/1986, celelalte proprietății avute: -. expropriată în 1963 cu decret 754/1962, -apt. 3, 4, 5, . în 1977 cu Lg.4/1973, -grădina de 2033 mp.., în 1984 cu decret 111/1977 (ptr. construire grădiniță).
În urma decesului soției sale în 23.01.2001 în baza Certificatului de Moștenire Nr.44/10.05.2001 o succed pe fosta mea soție în toate fostele drepturi ale sale, obținute de la antecedenții ei, precum și toate cele realizate împreună de la căsătoria lor.
Reclamantul B. Z.-I., îl moștenește testamentar pe bunicul său B. I.-G., bunic care în timpul vieții sale nu a contestat și nu a solicitat revizuirea/rectificarea nici unui act de proprietate sau alte cauze în cursul vieții sale având ca obiect succesiunea, de pe urma tatălui său B. I.-L. decedat în 14.08.1952, dupa care s-a dezbătut succesiunea în Dosar 145/1960 a notariatului de Stat oraș Timișoara, prin notar P. E., urmare a sesizării Sfatului Popular oraș Timișoara în 1960.
B. Z.-I. în mod greșit, se consideră persoană îndreptățită la restituirea imobilului care a făcut obiectul dosarului administrativ in care s-a emis Dispoziția contestata, în contrast cu antecedentul său bunic, care nu a revendicat acest imobil, mai mult a declarat că nu are drept de proprietate( exista act autentic depus la dosarul administrativ), lucru menționat și în decizia Primăriei la art.6 a dispoziției.
Autoritatea administrativa, în mod greșit și neținând cont de succesiunea evenimentelor și a actelor de la Dosar, la comunicare Dispoziției către părțile interesate, nu au exclus pe B. I.-G. și pe Căpută M., în acest dosar 837, desi nu viza într-un fel interesele și persoanele de mai sus, fiind persoane fara drept legitim.
Decizia 2217/05.09.2006 a Primăriei Timișoara, nu vizează și nici nu dezbate probleme care să îi îndreptățească pe reclamant la contestarea soluției date, ca urmare a finalizării Dosarului administrativ nr. 837, printr-o neglijență a celui care a redactat dispoziția.
Pentru o buna intelegere a calității procesuale a reclamantului, respectiv a dreptului sau la demersul judiciar urmat, se supun atenției următoarele precizări privind dezbaterea succesiunii dupa vechiul proprietar B. I.(B. I. L.), inscris in Cf:
Notariatul de Stat, văzând că prin adresa Sfatului Popular al orașului Timișoara, s-a cerut deschiderea procedurii succesorale, privind pe defunctul B. I. decedat în 14.08.1952, a deschis Dosarul S. 145/1960 și în ședința din 16.05.1960, dezbate succesiunea întocmind ÎNCHEIERE de dezbatere, văzând actele și lucrările de la dosar, stabilește Masa Succesorală și nominalizează moștenitorii, legali și testamentari, în urma încheierii dezbaterii succesiunii, la cererea moștenitorilor dispune eliberarea Certificatului de Moștenitor; s-au plătit timbre fiscale de 50 lei pentru procedură și 45 lei pt. acceptări.
1) Ptr. edificare s-a anexat în copie: Încheierea Dosar nr. 145/1960 și Certificatul de Moștenitor. In ce privește afirmația că imobilul din Timișoara . (azi V.O.) care a fost expropriat în baza Dec. 745/1962 îl viza pe B. I. (G.) este tendențioasă, numitul la data respectivă avea locația în Timișoara la o altă adresă, fapt confirmat de adresa Nr._ din 30.01.2008 a Consiliului Local al M. Timișoara.
2)Pentru confirmare s-a anexat în copie adresa_/2008 al Consiliului Local Timișoara.
Faptul că în P.V. este menționat numele defunctului B. I. (L.) ca proprietar și care a locuit la adresa menționată R. Nr.7, este un rezultat al inerției întocmirii unor acte față de succesiunea evenimentelor, astfel că la data de 2.Martie.1962 când s-au făcut de către Consiliul Popular al Reg. Banat evaluarea terenurilor în Timișoara, în vederea exproprierilor în scopul construirii unor obiective social culturale și locuințe, înregistrare ca moștenire T. A. în CF_ topo_ Timișoara 1930 mp. ., s-a făcută în 23.04.1962, încheierea 1417/1962. (întârziat).
Referitor adresa OCPI T. 7557/20.08.2013 care este incompletă, ea se referă doar la aspectele solicitate și sesizate de B. Z.-I. interesat în inducerea în eroare a instanțelor. Față de acest lucru a cerut OCPI T. lămuriri și enunțarea tuturor elementelor care constituie înscrisurile ce ne interesează din CF.819 Mehala B.19, 20, 28, 29, 30, 31, 32 și din CF.108 Timișoara-Elisabetin Foaia A poz.15, am primit răspuns Nr.808, 936/28.02.2014,
3) Pentru o analiză reală a anexat în copie adresa 808, 936/28.02.2014 a OCPI T..
Toate aceste probleme ridicate de reclamantul B. Z.-I., au fost dezbătute și elucidate în Dosar_/325/2013 judecat și motivat în Sentința Civilă Nr.4263/27.03.2014, sentință care este anexată la acțiune de către reclamant.
In ceea ce privește intenția reclamantului de a se prevala de confuzia care se creează datorită prenumelui comun B. senior (L. tatăl) și B. junior (G. fiul) situația se prezintă astfel: la data achiziționării prin cumpărare a imobilelor de către senior în anii 1903 junior B. I. nici nu era născut, iar în anul 1909 juniorul avea 5 ani,(anexez Certificat Naștere juniorului B. I.). În transnotările făcute din CF.319 Mehala și CF.108 Tmș.-Elisabetin, au fost trecuți doar proprietarii din inscrierile active la acel moment cu numere topo schimbate, aceste înscrieri în noul CF. erau constitutive de drept și după 10 ani conf. decret 115/1938 sau consolidat (chiar dacă au fost înscrise fără cauză legitimă) și în special că B. I. junior nu a contestat înscrierile. Analizând și verificând veridicitatea celor menționate de mine și arătate prin anexele atașate, vă rog să respingeți acțiunea formulata de reclamant ca nefondata.
De asemenea, prin Dispoziția nr.2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, a fost soluționată notificarea nr. 216/02.08.2001, depusă la Biroul Executorului Judecătoresc O. B., prin care numiții Foaie I. și Bachant Josif - G., au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, . Șoimos) nr. 8. înscris în CF 4654 Timișoara, cu nr. top._, compus din casă și grădină, pe suprafața căruia s-a construit un . nr._ Timișoara.
In baza actelor depuse la dosarul cauzei reiese că imobilul revendicat a fost proprietatea numitei T. A., la momentul trecerii în proprietatea statului, conform mențiunii din CF nr._ Timișoara și că pârâtul, in calitate de moștenitor, beneficiază de calitatea de persoană îndreptățită conform prevederilor art.3.alin. 1, lit.a și art.4 alin,2 din legea nr. 10/2001.
Prin urmare, . nr. top._/2 -_/1/3, în suprafață de 231 mp și . spre dezmembrare, cu nr. top._/2-_/1/2/a, în suprafață de 271 mp, i-au fost restituite în natură. Pentru suprafața de 428 mp, care nu poate fi restituită în natură, reprezentând diferența până la suprafața totală a parcelei expropriate de 930 mp, având nr. top._/2, s-a propus acordarea de despăgubiri conform art. 16 al Titlului Vil din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește notificarea formulată de antecesorul reclamantului, s-a dispus respingerea acesteia reținându-se că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat.
Dispoziția nr. 2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, a fost comunicată la adresa notificatorului Bachant Josif G., în data de 14.09.2006, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosarul administrativ.
Totodată, dispoziția contestată a fost comunicată mandatarului reclamantului B. Z. I., Caputa M., confirmarea de primire fiind semnată de către soția acestuia la data de 14.09.2006, conform inscrislui anexat dosarului ad-tiv.
Faptul că numitul Căpută M. a avut calitatea de mandatar al reclamantului B. Z. I., rezultă din procura specială autentificată sub nr.633/07.08.2006 (f.148), prin care reclamantul 1-a împuternicit să facă toate demersurile legale în vederea restituirii în natură, sau dacă va fi cazul să obțină măsuri reparatorii prin echivalent, în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul din litigiu, inclusiv să primească actele de procedură și să formuleze contestații pentru apărarea drepturilor și intereselor sale.
Având în vedere această procură specială, din care rezultă că la data emiterii Dispoziției nr. 2217/05.09.2006, de către P. M. Timișoara, numitul Căpută M. avea calitatea de mandatar al reclamantului B. Z. I., în mod corect dispoziția emisă a fost comunicată la adresa mandatarului Căpută M..
Susținerea reclamantului, potrivit căreia comunicarea efectuată la adresa mandatarului Căpută M., este viciată, nu poate fi reținută, deoarece faptul că pârâtul a revocat mandatul acordat numitului Căpută M., prin declarația autentificată sub nr. 1416/20.07.2006 (f.173), este lipsit de relevanță, atâta timp cât mandatul acordat numitului Căpută M. de către reclamantul B. Z. I., nu a fost revocat, iar comunicare Dispoziției s-a făcut la 14.09.2006, sub durata mandatului valabil acordat de reclamant.
Nu poate fi reținută nici susținerea mandatarului reclamantului, referitoare la faptul că o altă persoană decât soția sa a semnat confirmarea de primire, întrucât această împrejurare nu a fost dovedită .
Potrivit celor mai sus menționate, rezulta faptul ca decizia contestată a fost comunicată reclamantului B. Z. I., prin al său mandatar Căpută M., în data de 14.09.2006 și având in vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat să conteste Dispoziția nr.2217/05.09.2006, de o împrejurare mai presus de voința sa, în condițiile prevăzute de art. 103 alin. 1 C.pr.civ, motiv pentru care se impune ca instanța de judecata sa dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii de repunere în termenul de 30 zile, pentru formularea contestației.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001:" Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare", iar reclamantul a formulat contestația cu nerespectarea termenului de 30 zile (în condițiile în care dispoziția a fost comunicată la data de 14.09.2006, iar contestația a fost formulată la data de 25.09.2012), instanța în baza prevederilor art. 137 C.pr.civ, admițând excepția tardivității formulării contestației împotriva Dispoziției nr.2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara și pe cale de consecință va respinge contestația formulată.
Având in vedere aspectele mai sus precizate, aspecte care corespund realității, pârâtul a înțelessă invoce următoarele excepții:
1. Excepția autorității de lucru judecat parțial, întrucât exista o hotărâre judecătoreasca data in legătura cu același obiect, cauza si parti, aflata in apel, dupa cum s-a menționat mai sus.
2. Excepția de litispendenta, părțile, obiectul si cauza fiind identice intre cele dosare.
3. Excepția tardivității formulării contestației, raportat la prevederile art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, dupa cum am menționat.
În drept: dispozițiile art. 205-208 Noul Cod de Procedura Civila, art.430 Cod de Procedura Civila, art.163 ( actual art.138) Cod de Procedura Civilă.
În dovedire pârâtul a depus înscrisuri.
Reclamantul B. Z. I. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care solicită înlăturarea apărărilor părților exprimate prin întâmpinări, ținând cont de următoarele considerente:
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți, a solicitat instanței de judecată să o respingă pe motiv că nu sunt întrunite condițiile pentru admiterea acesteia întrucât prezenta acțiune întrucât prezenta acțiune este o veritabilă acțiune de nulitate absolută întemeiată pe prevederile legii speciale. In speță, nu sunt întrunite cele trei elemente de identitate părți, obiect și cauză și întrucât, prezenta cauză este întemeiată pe Dispoziția comunicată în 2014, nefiind întrunite cele două elemente și anume identitatea de obiect și cauză.
În fapt în Dosarul nr._, Dispoziția cu nr. 2217 din 05.09.2006, emisă de Primar, a fost comunicată bunicului B. I. G., decedat din 10.04.2003, și mandatarului Căpută M., persoană neîndreptățită.
Contestația în prezentul dosar vizează Dispoziția nr. 2217 din 05.09.2006, emisă de Primar și comunicată pe adresa sa la data de 14.07.2014, ca persoană îndreptățită.
Mai mult nu poate fi pusă în discuție autoritatea de lucru judecat atâta timp cât nu s-a intrat în cercetarea fondului din dosarul nr._, de la Tribunalul T..
Tardivitatea trebuie pusă în discuție, raportată la data comunicării Dispoziției nr. 2217/05.09.2006, emisă de Primar pe adresa sa la data de 14.07.2014.
Potrivit art. 1247 alin. 2 din Cod Civil, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție iar potrivit dispozițiilor art. 1249 din Codul Civil, nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție. Din economia acestor texte de lege rezultă că, un act juridic poate fi atacat cu nulitate absolută oricând la instanțele de judecată și de către orice persoană interesată. în cazul de față, subsemnatul reclamant sunt persoana interesată, fiind moștenitorul de drept al fostului proprietar tabular, retrocedarea imobilului făcându-se în mod ilegal de către P. M. Timișoara către o persoană care nu avea drept să i se restituie acest imobil.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Timișoara prin Primar, reclamantul a solicitat instanței de judecată respingerea acesteia întrucât potrivit art. 21 din Legea 215/2001 unitatea administrativ teritorială (M. Timișoara), reprezentată prin Primar, poate sta în fața instanțelor judecătorești, având personalitate juridică proprie.
Astfel, s-a solicitat respingerea excepțiilor invocate ca fiind netemeinice și nefondate.
La solicitarea instanței în cauză a fost depus în copie dosarul administrativ nr. 837 aferent notificării nr. 2316/02.08.2001, finalizată prin Dispoziția Primarului nr. 2217/05.09.2006.
Pârâtul F. I. a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamant, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, pentru argumentele arătate prin întâmpinare.
Analizând cu prioritate potrivit art. 248 NCPC excepțiile invocate, instanța va reține următoarele:
În privința excepției autorității de lucru judecat raportat la Sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 1501/PI/07.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., dosar având ca obiect constatarea nulității absolute a Dispoziției Primarului nr. 2217/05.09.2006, excepție invocată de pârâții M. Timișoara prin Primar și F. I., prin întâmpinare, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 430 alin. 1 NCPC hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
Potrivit art. 431 alin. 1 NCPC nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Prin Sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 1501/PI/07.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., dosar având ca obiect constatarea nulității absolute a Dispoziției Primarului nr. 2217/05.09.2006, instanța a respins cererea reclamantului de repunere în termenul de 30 zile pentru formularea contestației, a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva Dispoziției nr.2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, invocată de pârâtul F. I. și, pe cale de consecință, a respins contestația formulată de reclamantul B. Z. I., prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara, prin Primar, și F. I..
Astfel, raportat la cele două acțiuni, instanța reține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 431 NCPC, cât timp nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză sub aspectul primului element (părțile), în acțiunea ce face obiectul prezentului dosar apărând ca și pârât P. M. Timișoara, ce nu a fost parte în dosar nr._ al Tribunalului T.. Pentru aceste considerente și în temeiul textelor legale invocate instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat raportat la Sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 1501/PI/07.05.2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T., excepție invocată de pârâții M. Timișoara prin Primar și F. I., prin întâmpinare.
În privința excepției lisei calității procesuale pasive a M. Timișoara prin Primar, excepție invocată de acesta, prin întâmpinare, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 36 NCPC calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
Având în vedere că prin prezenta acțiune se solicită să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de P. M. Timișoara, în temeiul căreia s-a dispus restituirea în natură a două parcele de teren cu nr. Top_ /2-_/ 1 /3 și nr. Top_/2-_/ 1/2, aflate în mun. Timișoara și trecute în proprietatea statului, instanța apreciază că M. Timișoara prin Primar, are calitate procesuală pasivă, urmând a respinge excepția ca neîntemeiată
În privința excepției tardivității formulării contestației raportat la prevederile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, excepție invocată de pârâtul F. I., prin întâmpinare, tribunalul constată următoarele:
Prin Dispoziția nr.2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, contestată prin prezenta acțiune, a fost soluționată notificarea nr. 216/02.08.2001, depusă la Biroul Executorului Judecătoresc O. B., prin care numiții F. I. și B. Josif - G., au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, . Șoimos) nr. 8. înscris în CF 4654 Timișoara, cu nr.top._.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001: ”Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare”
Dispoziția nr.2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, a fost comunicată la adresa notificatorului B. Josif G., în data de 14.09.2006, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei, fiind totodată comunicată și mandatarului reclamantului B. Z. I., numitul Caputa M., confirmarea de primire fiind semnată de către soția acestuia la data de 14.09.2006 (fila 106).
Din procura specială autentificată sub nr.633/07.08.2006, prin care reclamantul l-a împuternicit pe numitul Căpută M. să facă toate demersurile legale în vederea restituirii în natură, sau dacă va fi cazul să obțină măsuri reparatorii prin echivalent, în baza Legii nr.10/2001, pentru imobilul din litigiu, inclusiv să primească actele de procedură și să formuleze contestații pentru apărarea drepturilor și intereselor sale, rezultă că la data emiterii Dispoziției nr.2217/05.09.2006, numitul Căpută M. a avut calitatea de mandatar al reclamantului B. Z. I., astfel încât în mod corect dispoziția emisă a fost comunicată la adresa mandatarului Căpută M..
Ori, în aceste condiții susținerea reclamantului potrivit căreia Dispoziția nr.2217/05.09.2006 i-a fost comunicată abia prin Adresa cu nr. SC2014-_/24.07.2014, trimisă de Mun. Timișoara, Dir. Secretariat General, nu poate fi reținută de către instanță.
Pentru aceleași considerente instanța nu se va putea reține nici susținerea reclamantului potrivit cărora s-ar fi încălcat dispozițiile art. 25 alin.2 și 3 din Legea 10/2001, pentru faptul că Dispoziția nr.2217/05.09.2006 nu i-a fost comunicată personal reclamantului sau că trimiterea Dispoziției nr.2217/05.09.2006 pe numele B. I. G. și semnată de o persoană necunoscută, în condițiile în care era decedat din 10.04.2003, este un act de procedură lovit de nulitate, în sensul prevederilor art. 175 Noul Cod de Procedură Civilă, cât timp, respectiva dispoziție i-a fost comunicată în mod legal mandatarului reclamantului B. Z. I., numitul Caputa M..
Mai mult, prin Sentința civilă nr. 1501/PI /07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1336/16.10.2013 a Curții de Apel Timișoara, cu putere de lucru judecat, a fost respinsă cererea reclamantului de repunere în termenul de 30 de zile pentru formularea contestației, împotriva dispoziției nr. 2217/05.09.2006 emisă de P. M. Timișoara și a fost admisă excepția tardivității formulării contestației formulată de reclamantul B. Z. I. împotriva Dispoziției nr. 2217/05.09.2006 și constatarea nulității absolute a acestei dispoziții.
Nu se poate reține nici susținerea reclamantului potrivit căreia nulitatea absolută a Dispoziției nr.2217/05.09.2006 ar putea fi invocată oricând potrivit art. 1249 NCC, cât timp, prin dispozițiile legii speciale, respectiv art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001, s-a prevăzut un termen special în care pot fi invocate motivele de contestare invocate de reclamant.
Constatând, potrivit celor mai sus menționate, că decizia contestată a fost comunicată reclamantului B. Z. I., prin mandatar Căpută M., în data de 14.09.2006 și văzând că reclamantul a formulat contestația cu nerespectarea termenului de 30 zile în condițiile în care contestația a fost formulată la data de 14.08.2014, tribunalul, în baza textelor legale invocate va admite excepția tardivității formulării contestației împotriva Dispoziției nr.2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara și pe cale de consecință va respinge acțiunea formulată.
Având în vedere soluția pronunțată și reținând culpa procesuală a reclamantului, tribunalul, în temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, îl va obliga pe acesta la plata către pârâtul F. I. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu avocat, potrivit chitanței aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții M. Timișoara prin Primar și F. I..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M. Timișoara prin Primar.
Admite excepția tardivității formulării contestației împotriva Dispoziției nr.2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, invocată de pârâtul F. I. și pe cale de consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. Z. I., domiciliat în TIMIȘOARA, M.A.Ș., ., J. T., în contradictoriu cu pârâtul P. M. TIMIȘOARA, M. TIMIȘOARA prin PRIMAR ambii cu sediul în Timișoara, . nr. 1, jud. T. și F. I., domiciliat în Timișoara, ., nr.10, ., jud. T., și cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat Bilc M. din TIMIȘOARA, SURORILE MARTIR C., nr. 10, ., J. T..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului F. I. suma de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se va depune la Tribunalul T..
Pronunțată în ședință publică azi, 28 IANUARIE 2015 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Ț. C. E. B.
| ← Reziliere contract. Hotărâre din 16-02-2015, Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
