Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 8485/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8485/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR. 3/A/2015
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Grefier R. C.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta apelantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva sentinței civile nr.8485/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâții intimați C. I. și C. M. având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. G. P. pentru intimați, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care sa luat act că reprezentantul intimaților a depus dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța a constatat cauza în stare de judecată și a dat cuvântul în apel.
Reprezentantul intimaților a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a apelantei, respingerea apelului întrucât sentința atacată este legală, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21.11.2013 pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr._, reclamanta A. J. a Finantelor Publice Timis, în reprezentarea D.G.R.F.P. Timișoara, în contradictoriu cu paratii C. I. si C. M. a solicitat instantei, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa dispuna partajarea bunurilor imobile: teren extravilan situat in localitatea Timișoara, cota de 187/500 din suprafața de_ mp, înscris in CF_ Timișoara, top A194/3/6, evaluat la suma de 297,750 lei (fara TVA), si teren extravilan situat in localitatea Timișoara, cota de 1/2 din suprafața de_ mp, înscris in CF_ Timisoara, top A194/3/5, evaluat la suma de 578,767 ( fara TVA), bunuri deținute de către debitorul bugetar in proprietate . C. M., in sensul atribuirii in natura a bunurilor imobile respective debitorului bugetar C. I., cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soția C. M..
In fapt, debitorul bugetar urmărit C. I. înregistrează in prezent un debit cert, lichid si exigibil fata de bugetul general consolidat al statului in suma totala de 247.346 lei, reprezentand obligații fiscale principale si accesorii de natura TVA, rezultat ca urmare a emiterii Deciziei de impunere nr._/23.11.2011.
In vederea recuperării sumei de 247.346 lei a fost incheiat, de către organul de executare bugetar competent A.J.F.P. T., Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr. 109/21.11.2011, prin care s-a procedat la instituirea, in temeiul art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale acestuia, constând in teren extravilan situat in localitatea Timișoara, cota de 187/500 din suprafața de_ mp, inscris in CF_ Timișoara, top A194/3/6, evaluat la suma de 297,750 lei (fara TVA), bunuri deținute de către debitorul bugetar in proprietate . sa, C. M.. Ulterior, in urma individualizării creanței fiscale prin emiterea Deciziei de impunere nr._/23.11.2011, si emiterea somației si titlului executoriu nr. 2078/09.01.2012 măsura asiguratorie a sechestrului mai sus precizat s-a transformat in măsura executorie, in temeiul potrivit art. 129 alin. 3 teza III din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, republicata la 31 iulie 2007. In acest sens, s-a instituit in temeiul art. 154 alin. 5 din OG nr. 92/2003 Cod Procedura Fiscala P-V de sechestru pentru bunuri imobile nr. 139/13.08.2012, asupra bunurilor mobile ale acestuia constând in teren extravilan situat in localitatea Timișoara, cota de 1/2 din suprafața de_ mp, inscris in CF_ Timișoara, top A194/3/5, evaluat la suma de 578,767 (fara TVA), bunuri deținute de către debitorul bugetar in proprietate ., C. M..
In aceste condiții, si in temeiul art. 669 si următoarele C.pr. civ. nou privind partajarea bunurilor judiciare, coroborate cu prevederile art. 174 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, actualizata, privind C.pr.fisc, raportat si la prevederile art. 151 alin. 9 si art. 154 alin. 5 din același act normativ, potrivit cărora de la data intocmirii procesului-verbal de sechestru bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, reclamanta a solicitat partajarea bunurilor imobile respective, in sensul atribuirii in natura a bunurilor imobile respective debitorului bugetar C. I. cu obligarea acestuia la plata unei sulte către soția sa, C. M., pentru a putea proceda !a continuarea executării silite a debitorului prin valorificarea bunurilor imobile astfel sechestrate si indisponibilizate.
Dispozitiile legale incidente in cauza, respectiv art. 151, alin.(9), art. 154 alin. (1) si alin.(5) din C.pr. fisc, republicata la 31 iulie 2007, cu modificările ulterioare, prevăd următoarele: „ART. 151 Executarea silita a bunurilor mobile (...) 9) De la data intocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silita debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobare data potrivit legii, de organul competent”. „ART. 154 Executarea silita a bunurilor imobile (1) Sunt supuse executarii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. In situatia în care debitorul detine bunuri în proprietate ., executarea silita se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei”. „ART. 154 Executarea silita a bunurilor imobile (...) 5) executorul fiscal care aplica sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozit art. 151 afin. (9) și (10) ale art. 152 alin. (1) și (2) fiind aplicabile”. „ART. 174 (...) 2) La cererea partii interesate instanța poate decide, în cadrul contestatatiei la executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate .”.
Referitor la indeplinirea condițiilor de exercitare a prezentei acțiuni subrogatorii, reclamanta a învederat următoarele: a) Creanța reclamantei (creditor bugetar A.J.F.P. T.) asupra debitorului bugetar urmărit C. I. este certa, lichida si exigibila. Debitorul bugetar urmărit, are un debit cert, lichid si exigibil de plata fata de bugetul de stat (creditor bugetar A.J.F.P. T.) in suma totala de 247,346 lei, in temeiul Titlului executoriu nr. 2078/09.01.2012 privitor la suma de 247,346 lei. b) Reclamanta are un interes legitim si actual in ceea ce privește promovarea prezentei acțiuni de ieșire din indiviziune, interes reprezentat de posibilitatea continuarii executării silite fata de debitorul bugetar urmărit C. I., a titlului executoriu mentionat, si cu privire la bunurile imobile precizate, deținute de către acesta in proprietate . sa, C. M., cu respectarea însă a prevederilor art. 154 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind C.pr.fisc, republicata.
Prin întampinare, paratii C. I. si C. M. au invocat, pe cale de exceptie, lipsa calitatii procesuale de folosință și, după caz, capacitatea procesuală de exercițiu ale reclamantei. Din redactarea cererii de chemare în judecată rezultă că aceasta este formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. (AJFPT) în calitate de mandatar/imputernicit/reprezentant al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara (DGRFPT) în baza unui mandat de prezentare nr._/20.11.2013.
Copia certificată a acestui mandat nu a fost atașată de reclamantă exemplarului din cererea de chemare în judecată comunicat cu paratii, astfel încât nu se pot evalua în concret temeiurile acestui mandat. Din punct de vedere legal, însă, Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. nu are capacitate de folosință deoarece nu are personalitate juridică (așa cum rezultă din dispozițiile art. 13 alin. .3 lit. b din HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală).
Pârâții au arătat că lipsa capacității procesuale de folosință atrage și lipsa capacității procesuale de exercițiu - dispozițiile art. 56-57 C.proc.civ.
Personalitate juridică și, implicit, capacitate procesuală de folosință și de exercițiu are, însă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (conform art. 13 alin. 1 din aceeași hotărâre și, respectiv, art. 56 alin. l, art. 57 alin. l C.proc.civ.). Potrivit art.84 alin. l C.proc.civ., persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.
Este subînțeles faptul că, întotdeauna, reprezentantul trebuie să aibă el însuși, capacitate procesuală folosință și de exercițiu, nefiind de conceput ca un mandatar/reprezentant să fie lipsit de aceste calități absolut obligatorii.
In speță, mandatul a fost dat, contrar dispozițiilor legale menționate, unei entități fără personalitate juridică și fără a se indica dispoziția legală care să permită o astfel de reprezentare (cu mențiunea că, o astfel dispoziție trebuie să fie cuprinsă într-un act normativ care nu poate fi decât o legea, ordonanță sau ordonanță de urgență, deoarece ar deroga de la norme legale exprese cuprinse în Codul de procedură civilă, care este o lege).
Pârâții au apreciat ca temeiurile de drept invocate de reclamantă nu clarifică natura juridică a acesteia. Unele temeiuri par a califica cererea, contrar denumirii sale, ca o contestație la executare, conform dispozițiilor art. 172, 174 C.proc.fisc, care reglementează contestația la executare. Nici unul din capetele de cerere nu permit, însă, calificarea acesteia ca o contestație la executare, petitele specifice unei astfel de contestații fiind prevăzute de art. 172 alin. l C.proc.fisc.
Alte temeiuri – art. 817 și 979-993 C.proc.civ. - trimit, însă, la o acțiune de partaj de drept comun. In același sens pledează și formularea capetelor de cerere.
Paratii au apreciat ca cererea nu îndeplinește condițiile legale privitoare la partajul bunurilor comune. Condiția legală esențială, prevăzută de dispozițiile legale invocate de reclamantă, este aceea ca reclamanta să aibă calitatea de creditor, titular al unei creanțe certe, lichide și exigibile; în speță, reclamanta nu are calitatea de creditor.
Titlul de creanță al reclamantei - decizia de impunere nr._/23.11.2011 - a fost anulat prin decizia civilă nr._ din 04.12.2013 a Curții de Apel Timișoara (dos. nr._ ), irevocabilă.
Prin aceeași decizie au fost anulate, în parte, Raportul de inspecție fiscală nr. l 1439/31.10.2011 (în baza căruia a fost emisă decizia de impunere - titlul executoriu) și Decizia nr.53/30/20.01.2012 (de respingere a contestației pârâtului C. I. în procedura administrativă prealabilă) și s-a dispus refacerea calculului TVA și al obligațiilor accesorii luând în considerare că valoarea tranzacțiilor include TVA. Titlul de creanță anulat de Curtea de Apel Timișoara era emis numai împotriva pârâtului C. I. si, până în prezent, un alt titlu de creanță nu există.
In consecință, reclamanta nu are un titlu de creanță și o creanță certă, lichidă și exigibilă și implicit, nici un titlu executoriu împotriva paratilor, ceea ce înseamnă că lipsesc condițiile legale obligatorii pentru emiterea titlului executoriu și începerea executării silite prevăzute de art.141 C.proc.fisc. Potrivit art.148 alin.4 lit.b C.proc.fisc., executarea silită încetează dacă a fost desființat titlul executoriu.Titlu executoriu devine, potrivit art.141 alin.2 Cproc.fisc, titlul de creanță la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată. In consecință, desființarea titlului de creanță atrage, de drept, desființarea titlului executoriu (care nu este altceva decât un titlu de creanță ajuns la scadență) și încetarea executării silite.
Dacă nu există o executare silită în curs pentru executarea unei obligații fiscale, atunci lipsește condiția esențială pentru ca pretinsul titular al creanței fiscale să ceară partajul bunurilor comune.
Această condiție esențială - a existenței unei executări silite - este prevăzută atât de art. 174 alin. 2 Cproc.fisc., cât și de art. 817 alin. l C.proc.civ.
Cum, în speța, o astfel de condiție lipsește, cererea reclamantei este lipsită de temeiurile sale de drept invocate expres.
Cu privire la fondul cererii, paratii au arătat ca potrivit dispozițiilor art. 353 a!in. 2 din Codul civil (identice cu cele ale art. 33 alin. 2 din Codul Familiei, abrogat la data intrării în vigoare a Codului civil), „după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale „.
In speță, datoria pentru care a fost începută executarea silită de către organul fiscal (reclamanta) a luat naștere în anul 2007, adică înainte de data intrării în vigoare, la 01.10.2011, a noului Cod civil.
Aceasta înseamnă că sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei, citate mai sus, astfel cum dispune art. 35 din Legea nr. 71 /2011 de aplicare a Codului civil. Aceste dispoziții sunt identice cu dispozițiile noului Cod civil, dar aplicarea Codului familiei trebuie respectată deoarece sunt avute în vedere toate dispozițiile în vigoare anterior noului Cod civil, precum și doctrina și jurisprudenta aferente.
Dispozițiile citate impun creditorului să facă dovada că a urmarit întâi bunurile proprii ale debitorului său și că nu s-a îndestulat din acestea, dovadă care nu a fost făcută.
De asemenea, aceleași dispoziții condiționează și limitează dreptul creditorului de a cere partajul bunurilor comune în sensul că valoarea bunurilor al căror partaj se cere nu poate depăși valoarea creanței.
Or, în speță, reclamanta a cerut partajul a două terenuri având o valoare mai mult decât dublă în raport de valoarea creanței executate și, în plus, a solicitat și atribuirea în întregime a celor două terenuri către debitorul C. I., cu obligarea acestuia la o sultă față de soția sa, pârâta C. M..
O astfel de solicitare, pe lângă că este nelegală, conduce la efectul practic al transferului, fără nici o justificare, al creanței fiscale de la organul fiscal la pârâta C. M., căreia i-ar reveni, apoi, sarcina de a recupera sulta de la soțul său (de care nu a divorțat), în timp ce organul fiscal și-ar satisface creanța în totalitate.
O astfel de solicitare a ignorat cu totul drepturile proprietarei devălmase, pârâta C. M. la bunul supus partajării, în materialitatea sa și îi creează acestei părți, fără niciun temei legal, un prejudiciu de nerecuperat.
Paratii au apreciat ca o astfel de partajare ar fi și nelegală. Dispozițiile citate ale art. 33 alin. 2 din Codul familiei nu permit urmărirea bunurilor comune decât în limita necesară acoperirii creanței. Prin acțiune s-a solicitat urmărirea unor bunuri cu o valoare mult peste valoarea creanței - iar acest aspect rezultă din chiar evaluarea făcută de reclamantă prin capetele de cerere.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 992 alin. 2 C.proc.civ., „Instanța va face împărțirea în natură. In temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, s-a procedat la formarea loturilor și atribuirea lor. In cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”.
Art.988 alin. 1 C.proc.civ. dispune imperativ că numai în cazul în care împărțeala în natură nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică și numai la cererea unuia din coproprietari instanța va putea să-i atribuie acestuia bunul. Partajarea în natură a unor terenuri fără construcții este, de principiu, întotdeauna posibilă, astfel incât, cererea de a se atribui în întregime ambele terenuri pârâtului C. I. pentru unicul motiv că ar avea calitatea de debitor al reclamantei este evident neîntemeiată.
Un astfel de criteriu de atribuire nu este prevăzut, de altfel, de art. 987 C.proc.civ. (care arată criteriile partajului).
Pentru toate aceste motive, paratii au solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 8485/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., în reprezentarea D.G.R.F.P. Timișoara.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., în reprezentarea D.G.R.F.P. Timișoara in contradictoriu cu pârâtii C. I. si C. M. și a fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâți în sumă de 868,00 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
In deliberare, asupra excepției privind lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantei, instanța a reținut ca este întemeiată, a admis-o constatând că această excepție (a lipsei capacității de folosință) este o excepție de fond, peremptorie și absolută.
S-a reținut că, odată cu . Hotărârii de Guvern nr. 520/2013, Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost reorganizată în totalitate. Prin intermediul acestei reorganizări au fost organizate și unitățile teritoriale ale ANAF. Vechile Administrații ale Finanțelor Publice municipale au fost desființate, fiind înlocuite de Serviciile Fiscale municipale, iar Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice Județene au fost înlocuite de către Administrațiile Județene ale Finanțelor Publice. A apărut noua instituție a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice, singura unitate teritorială cu personalitate juridică, potrivit art. 13 alin. 1 din HG nr. 520/2013. Astfel, s-a constatat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. nu are capacitate de folosință, din cauza lipsei personalității juridice a acestei noi instituții create, astfel încât, această instituție nu poate să stea în nume propriu în proces și nici măcar în calitate de mandatar al altei instituții, iar lipsa capacității de folosință civilă (lipsa personalității juridice) înseamnă implicit incapacitatea pe plan procesual, în acest sens, Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. fiind lipsită de capacitatea procesuală de folosință.
Reținând excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei instanța a respins acțiunea de față ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâți în sumă de 868,00 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr.8485/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ a declarat apel reclamanta apelantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. înregistrat la Judecătoria Timișoara la data de 29.07.2014 prin care a solicitat instanței admiterea apelului ca temeinic si legal și schimbarea in totalitate a sentinței civile nr. 8485/03.06.2014 în sensul respingerii excepției lipsei capacității procesuale de folosința a reclamantei A.J.F.P. T. in numele D.G.R.F.P. Timișoara si a trimiterii dosarului la Judecătoria Timișoara pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
A susținut reclamanta apelantă că, hotărârea pronunțata de Judecătoria Timișoara este vădit nelegala si netemeinica sens in care a învederat instanței de apel următoarele aspecte:
Prevederile art. 13 pct. 3 lit. b din H.G. nr. 520/24. 07. 2013 privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala aplicabile in speța dedusa judecații, stipulează ca:
In cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridica:
b) administrații județene ale finanțelor publice.
De asemenea, art. 32 alin. 1 lit. a si art.56 alin 2 din noul cod de procedura civila menționează:
" Orice cerere poate fi formulata si susținuta numai daca autorul
acesteia:
-a) are capacitate procesuala, in condițiile legii.
art. 56 alin. 2 - Cu toate acestea, pot sta in judecata asociațiile, societățile sau alte entități fara personalitate juridica, daca sunt constituite potrivit legii."
Având in vedere prevederile legale anterior menționate, a susținut apelanta ca, din coroborarea art. 13 pct. 3 lit. b din HG nr. 520/2013 cu art. 32 alin. 1 lit. a si art. 56 alin. 2, reiese fără putința de tăgada că, A.J.F.P. T. are capacitate procesuala de folosința câtă vreme instituția apelantă este constituită potrivit legii, adică in baza prevederilor Hotărârii nr. 520/24. 07. 2013 - privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Prin urmare, afirmația Judecătoriei Timișoara ca, " A.J.F.P. T. nu are capacitate de folosința din cauza lipsei personalității sale juridice" este nejustificata si fara acoperire legala din moment ce, odată cu . noului cod de procedura civila lucrurile sunt mult mai clare din punctul de vedere al capacității procesuale de folosința a instituțiilor fara personalitate juridica, care sunt constituite potrivit legii, in speța HG 520/2013.
Așadar, contrar afirmațiilor nelegale ale instanței de fond, concluzia este ca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., fiind constituita potrivit legii, poate sta în judecata atât în nume propriu, cât și în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, având dreptul potrivit legii sa formuleze prezenta cerere de chemare în judecata având ca obiect partaj judiciar.
Intimați C. I. și C. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate precum și raportat la prev. art. 466-480 C.pr.civ., instanța îl va respinge ca fiind neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Critica adusă de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. cu privire la greșita reținere de către instanța de fond a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. este neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
Reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara a promovat prezenta acțiune, la data promovării cererii de chemare în judecată fiind în vigoare H.G. nr.520/2013 prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost reorganizată în totalitate.
A fost înființată o nouă instituție Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara, singura unitate teritorială cu personalitate juridică, potrivit art.13 al.1 din H.G. nr.520/2013.
Raportat la acest text legal mai sus invocat, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantei ca fiind formulată de o instituție lipsită de capacitate de folosință este întemeiată, motiv pentru care a fost respins apelul formulat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., ca neîntemeiat.
În baza disp.art.453 C., ca urmare a respingerii apelului formulat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 744 lei reprezentând onorariu de avocat achitat de intimați în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de reclamanta apelantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. cu sediul in Timișoara, .. 9 B, județul T. împotriva sentinței civile nr.8485/03.06.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâții intimați C. I. și C. M. domiciliați în Timișoara, Piața V. Birou, nr.7, ., județul T..
În baza art.453 c.pr.civ., va fi obligată apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 744 lei reprezentând onorariu de avocat achitat de intimați în apel.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 13.01.2015.
P., JUDECATOR,
A. I. D. J.
GREFIER,
R. C.
Red. A.I
Tehnored. R.C.
Ex.5- 20.03.2015
Prima instanta –A. A.-Judecătoria Timișoara
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
