Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 47/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
DECIZIE NR.47/R/2015
Ședința publică din 24.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător D. J.
Judecător S. B.
Grefier: R. C.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta recurentă M. D. M. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâtul intimat M. T. I. și a recursului formulat de pârâtul recurent M. T. I. împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu reclamanta intimată M. D. M. având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care s-a luat act că la data de 19.01.2015 s-au depus prin Serviciul registratură, concluzii scrise din partea recurentului.
S-a luat act că mersul dezbaterilor si concluziile parților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 13.01.2015 când din lipsa de timp pentru a delibera a fost amânata pronunțarea pentru termenele de judecata din data de 20.01.2015, 27.01.2015, 03.02.2015, 10.02.2015, 17.02.2015 și apoi pentru termenul de judecată de astăzi, încheierile de amânare a pronunțării făcând parte integranta din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de fata, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.05.2011 pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub dosar nr._, reclamanta M. D. M. în contradictoriu cu pârâtul M. T. I., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate: că sub durata căsătoriei, părțile au achiziționat un autoturism marca Renault Clio, de culoare verde, înmatriculată sub nr._, nr. de identificare VF1LBTEOF33555899, în valoare de 5500 EURO; să se stabilească că sub durata căsătoriei părțile au contractat la data de 23.02.2005, un credit în valoare de 6500 EURO, de la Banca Română de Dezvoltare, pentru o perioadă de 5 ani, cu care s-a achitat, în parte avansul pentru autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, având . VF1LBTEOF33555899, iar din restul de bani s-au achitat în parte ratele pentru autoturism și diverse cheltuieli ale gospodăriei comune; să se constate că sub durata căsătoriei părțile au refinanțat la data de 23.08.2007, creditul mai sus menționat, luând un nou credit în valoare de 6000 EURO, de la ABN-AMRO BANK, în vederea achiziționării unui imobil într-o localitate apropiată Timișoarei, rămânându-le de restituit în total suma de 9797,61 EURO; să se dispună desfacerea comunității de bunuri prin atribuirea în natură către pârât a autoturismului marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, având . VF1LBTEOF33555899, cu obligarea pârâtului la plata unei sulte către reclamantă, reprezentând 1/2 din valoarea autoturismului; să se dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a cotei de ½ parte din ratele achitate de reclamantă de la data separației în fapt a soților, respectiv luna august 2009 și până în prezent, și ulterior până la achitarea integrală a creditului rezultat din refinanțare, cu titlu de datorie comună a soților.
În motivare, potrivit sentinței civile nr._/18.11.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara nr. dosar nr._/325/2009, căsătoria părților litigante a fost desfăcută prin divorț. De la această dată, de nenumărate ori, reclamanta a încercat să partajeze bunurile comune pe cale amiabilă, dar fără vreun rezultat.
A arătat că din primul credit în valoare de 6500 EURO s-a achitat pentru achiziționarea autoturismului un avans de 1200 EURO, restul de 5300 EURO fiind cheltuiți în comun de soți pentru achitarea ratelor aferente creditului contractat precum și pentru alte cheltuieli comune.
Până în luna iulie a anului 2009, părțile au contribuit împreună la achitarea ratelor la creditul refinanțat de 9797,61 EURO. După această dată de când părțile s-au separat în fapt, ratele la acest credit au fost achitate numai de către reclamantă.
Au solicitat atribuirea în natură către pârât a autoturismului în valoare de 5500 EURO, deoarece acesta se află în posesia pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare și cererea reconvențională pârâtul a solicitat admiterea în parte a acțiunii civile formulată de reclamanta M. D. M., admiterea cererii reconventionale formulată si în consecință să se stabilească că masa partajabilă se compune din: autoturismul marca Renault, tip Clio Symbol Expression, cu numărul de înmatriculare_, . VF1LBTEOF33555899, în valoare de 5.500 euro; aparat de aer condiționat în valoare de 400 euro; mașină de spălat automată de 300 euro; aspirator cu apă de 100 euro; televizor color de 100 euro; calculator de 1.000 euro; laptop de 1.500 euro; călcător de rufe performant de 500 euro; mobilă pentru camera copilului de 500 euro; garnitură hol compusă din canapea și două fotolii de 500 euro; mochetă de 300 euro în două camere; centrală termică cu toate cele necesare, inclusiv montarea ei, în valoare de 2.000 euro; contravaloarea lucrărilor de investiții făcute la apartamentul proprietatea reclamantei: respectiv faianțarea holurilor, bucătărie și băilor; zugrăvirea întregului apartament; montarea de gresie pe holuri bucătărie și băi; montarea de termopane, respectiv 5 geamuri mari și unul mic și o ușă la balcon; montare parchet; montare rulouri Eslinger la balcon (logie) și la două camere; precum și izolarea termică interioară a două camere, în sumă de 5.200 euro, să se stabilească că mobila de bucătărie în valoare de 500 euro este bunul său propriu; să se stabilească că asupra bunurilor ce compun masa partajabilă cei doi au o cotă de contribuție egală de ½ parte fiecare; să se dispună partajarea bunurilor prin formarea a două loturi și atribuirea lor astfel: Lotul nr.1 compus din autoturismul Renault, tip Clio Symbol Expression, cu numărul de înmatriculare_, în valoare de 5.500 euro să fie atribuit pârâtului. Lotul nr. 2 compus din toate celelalte bunuri, în valoare totală de 12.400 euro să fie atribuit reclamantei, să fie obligată reclamanta să-i plătească o sultă în valoare de 3.450 euro sau echivalentul în lei la data plății efective; să fie obligată reclamanta să-i predea mobila de bucătărie bunul său propriu, sau contravaloarea în lei; să se respingă în rest acțiunea ca nefondată; să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în timpul căsătoriei cu reclamanta părțile au dobândit: autoturismul marca Renault, tip Clio Symbol Expression, cu numărul de înmatriculare_, . VF1LBTEOF33555899, care se află în posesia sa si are valoarea de 5.500 euro.
Prețul autoturismului marca Renault, tip Clio Symbol Expression a fost achitat din creditul de 8.000 euro (echivalentul sumei de_ lei) pe care pârâtul l-a făcut la BRD, Sucursala Timișoara, în baza contractului de credit nr._ încheiat la 25.04.2005.
Suma de_ lei (echivalentul a 8.000 euro) împrumutată de pârât a fost virată beneficiarului vânzător Renault România S.A. de către B.R.D., prin ordinul de plată nr. 2, din data de 25.04.2005.
Mai a aratat că el a achitat lunar ratele scadente aferente acestui credit atât în timpul conviețuirii cu reclamanta, cât și după separarea în fapt de reclamantă.
La 25 aprilie 2010 a fost achitată ultima rată de către pârât.
Susținerile reclamantei, că împreună au contractat la 23.02.2005 un credit în valoare de 6.500 euro de la B.R.D., precum și faptul că la 23.08.2007 au refinanțat creditul de la B.R.D. și au luat un nou credit de 6.000 euro de la ABN-Amro Bank, rămânându-le de restituit către acesta bancă suma de 9.797,61 euro, nu corespunde realității.
Personal el nu a făcut aceste împrumuturi.
Astfel de sume nu au fost folosite pentru achiziționarea autoturismului așa cum susține reclamanta.
Prin cererea reconvențională a solicitat includerea în masa partajabilă și a următoarelor bunuri: aparat de aer condiționat în valoare de 400 euro; mașină de spălat automată de 300 euro; aspirator cu apă de 100 euro; televizor color de 100 euro; calculator de 1.000 euro; leptop de 1.500 euro; călcător de rufe performant de 500 euro; mobilă pentru camera copilului de 500 euro; garnitură hol compusă din canapea și două fotolii de 500 euro; mochetă pentru două camere de 300 euro; centrală termică cu toate cele necesare, inclusiv montarea ei, în valoare de 2.000 euro; contravaloarea lucrărilor de investiții făcute la apartamentul proprietatea reclamantei: respectiv faianțarea holurilor, bucătărie și băilor; zugrăvirea întregului apartament; montarea de gresie pe holuri bucătărie și băi; montarea de termopane, respectiv 5 geamuri mari și unul mic și o ușă la balcon; montare parchet; montare rulouri Eslinger la balcon (logie) și la două camere; precum și izolarea termică interioară a două camere, în sumă de 5.200 euro.
Valoarea bunurilor indicate în cererea reconvențională este de 12.400 euro. Valoarea totală a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei este de 17.900 euro. Asupra bunurilor comune ce compun masa partajabilă, pârâtul și reclamanta cu o cotă de contribuție egală, de ½ parte fiecare. A solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la bunurile arătate mai sus, prin formarea a două loturi și atribuirea lor, astfel:
Lotul A compus din autoturismul Renault, tip Clio Symbol Expression,cu numărul de înmatriculare_, . VF1LBTEOF33555899, în valoare de 5.500 euro să se atribuie pârâtului.
Lotul B compus din toate celelalte bunuri mobile și lucrările de investiții la apartamentul proprietatea reclamantei în valoare totală de 12.400 euro să se atribuie reclamantei.
Pârâtul a precizat că în posesia sa se află autoturismul Renault, tip Clio Symbol Expression,cu numărul de înmatriculare_, . VF1LBTEOF33555899, în valoare de 5.500 euro, ce formează lotul A.
Toate celelalte bunuri ce formează lotul B, în valoare de 12.400 euro se află în posesia reclamantei.
Echivalentul cotei de proprietate de ½ parte este de 8.950 euro. Pentru egalizarea loturilor a solicitat obligarea reclamantei să-i plătească o sultă de 3.450 euro.
În posesia reclamantei se află și mobila de bucătărie în valoare de 500 euro, care este bunul său propriu pentru că a fost cumpărată din banii primiți de la părinții săi.
A solicitat obligarea reclamantei să-i predea bunul său propriu sau să-i plătească contravaloarea lui, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art.670, art.555 C.civ, art.673 ind. l și următoarele C.proc.civ, art.274 C.proc.civ.
In probațiune a depus: contractul de credit nr._ încheiat la 25.04.2005, ordinul de plată nr. 2 din data de 25.04.2005, scadențar privind restituirea creditului de 8.000 euro către B.RD.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ prima instanță a admis in parte cererea principala formulata de catre reclamanta M. D. M. in contradictoriu cu paratul M. T. I..
A admis in parte cererea reconventionala a paratului reclamant reconventional M. T. I. formulata impotriva reclamantei parate reconventionale M. D. M.
S-a constatat ca in timpul casatoriei, cele doua pârti au dobandit cu cota egala de contribuție următoarele bunuri mobile: un autoturism marca Renault Clio, de culoare verde, inmatriculata cu numar_, in valoare de 16.000 de lei ; un aparat de aer conditionat in valoare de 900 de lei, un TV in valoare de 250 de lei, un calculator in valoare de 500 de lei, un laptop, in valoare de 900 de lei, o mobila aflata in camera copilului, in valoare de 1400 de lei, o garnitura de hol, in valoare de 700 de lei, o mocheta, in valoare de 350 de lei, o centrala termica in valoare de 3500 de lei, lucrari de imbunatatiri aduse apartamentului reclamantei, in valoare de 6000 de lei.
S-a dispus ca partajarea bunurilor comune sa realizeze astfel: lotul A in valoare de 14.500 de lei, format din: un aparat de aer conditionat in valoare de 900 de lei, un TV in valoare de 250 de lei, un calculator in valoare de 500 de lei, un laptop, in valoare de 900 de lei,, o mobila aflata in camera copilului, in valoare de 1400 de lei, o garnitura de hol, in valoare de 700 de lei, o mocheta, in valoare de 350 de lei, o centrala termica in valoare de 3500 de lei si lucrarile de imbunatatiri in valoare de 6000 de lei, a fost atribuit reclamantei M. D. M., iar lotul B format din autoturismul marca Renault Clio, de culoare verde, inmatriculat sub numar_, in valoare de 16.000 de lei, a fost atribuit paratului M. T. I..
Pentru egalizarea celor doua loturi paratul a platit reclamantei o sulta de 750 de lei.
S-a constatat ca datoria asumata prin contractul de credit încheiat de către reclamanta cu ABN AMRO Bank, in data de 23.08.2007, din care suma de restituit este de 9797,61 de euro, este o datorie comună a fostilor soți.
S-a dispus obligarea paratului M. T. I. la plata catre reclamanta M. D. M. a jumătate din aceste rate, potrivit graficului de rambursare întocmit de către ABN AMRO BANK, respectiv de la data 28.08.2009 pana la 28.08.2017, adică jumătate din ratele cuprinse intre a 24-a rată si a 120-a rată.
A fost respinsă in rest cererea principala si cererea reconventionala .
A fost obligată reclamanta M. D. M. sa plateasca in contul expertului D. D., cu titlul de onorariu expertiza, suma de 675 de lei, iar pe paratul M. T. I., sa plateasca in contul expertului D. D., cu titlul de onorariu expertiza, suma de 425 de lei.
Au fost compensate celelelate cheltuieli de judecata facute de catre reclamanta si de catre parat.
Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr._/18.11.2010 s-a pronuntat divortul partilor, dupa ce anterior cei doi soti se separasera in fapt in luna iulie a anului 2009.
Pe baza recunoasterilor reciproce, a constatarilor expertilor, a probelor cu inscrisuri depuse la filele 6,7, 44-50 dosar, s-a reținut că, in timpul casatoriei, cele doua pârti au dobandit cu cota egala de contribuție următoarele bunuri mobile: un autoturism marca Renault Clio, de culoare verde, inmatriculata cu numar_, in valoare de 16.000 de lei (aceasta este valoarea de circulatie actuala calculata atat de catre expert D. D.-fila 90 dosar, cat si de catre expert Olanescu G.-fila 166 dosar), bun aflat in prezent in posesia paratului; un aparat de aer conditionat in valoare de 900 de lei, amplasat in apartamantul reclamantei, un TV in valoare de 250 de lei, un calculator in valoare de 500 de lei, aflat in apartamentul reclamantei și folosit de catre fiica partilor, un laptop, in valoare de 900 de lei, aflat in posesia reclamantei (achizitionat in timpul convietuirii partilor), o mobila aflata in camera copilului, in valoare de 1400 de lei( nu s-a probat afirmatia ca aceasta are calitatea de dar manual facut minorei), o garnitura de hol, in valoare de 700 de lei, o mocheta, in valoare de 350 de lei, o centrala termica in valoare de 3500 de lei, aflate de asemenea in folosinta actuala a reclamantei.
Cele doua pârti au efectuat impreuna, cu cote egale de contributie si lucrari de imbunatatiri la apartamentul aflat in proprietatea reclamantei care au fost evaluate de catre expertul D. D. la capitolul 12 din cuprinsul raportului de expertiza, la suma de 6000 de lei.(filele 89-90 dosar).
Am retinut ca aspiratorul care valora 200 de lei si calcatorul care valora 100 de lei nu mai există.
Avand in vedere solicitările parților, dar si situarea bunurilor si modul actual de folosinta, partajarea bunurilor s-a dispus a fi realizată astfel: lotul A in valoare de 14.500 de lei, format din: un aparat de aer conditionat in valoare de 900 de lei, un TV in valoare de 250 de lei, un calculator in valoare de 500 de lei, un laptop, in valoare de 900 de lei,, o mobila aflata in camera copilului, in valoare de 1400 de lei, o garnitura de hol, in valoare de 700 de lei, o mocheta, in valoare de 350 de lei, o centrala termica in valoare de 3500 de lei si lucrarile de imbunatatiri in valoare de 6000 de lei, va fi atribuit reclamantei, iar lotul B format din autoturismul marca Renault Clio, de culoare verde, inmatriculat sub numar_, in valoare de 16.000 de lei, a fost atribuit paratului. Pentru egalizarea celor doua loturi paratul a fost obligat să plătească reclamantei o sulta egalizatoare de 750 de lei.
In ce privește contractele de credit încheiate pe parcursul casatoriei de catre pârti, s-au reținut urmatoarele:
Reclamanta a afirmat ca la data de 23.02.2005 foștii soți au încheiat un contract de credit in valoare de 6500 de euro de la Banca R. de Dezvoltare pentru o perioada de 5 ani cu care s-a achitat in parte avansul pentru autoturismul Renault Clio, iar din restul de bani s-au achitat ratele pentru autoturism si au fost efectuate diverse cheltuieli ale gospodăriei.
Tot reclamanta a afirmat ca sub durata căsătoriei, cei doi soți au refinanțat la data de 23.08.2007 creditul de mai sus, luând un nou credit de 6000 de euro de la ABN AMRO Bank in vederea achiziționării unui teren situat . lângă Timișoara.
In probatiune reclamanta a depus la filele 11-15 contractul incheiat de catre reclamantă in data de 23.08.2007 pentru suma de 6000 de euro cu ABN AMRO Bank si graficul de rambursare esalonat din 28.09.2007 pana in 28.08.2017.
Paratul a aratat ca, in fapt, pretul autoturismului Renault Clio a fost achitat in urma contractarii altui imprumut contractat la BRD, acela din 25.04.2005, al carui titular este paratul si a carui rambursare a fost stabilita pe perioada 25.04._10 (filele 35-40 dosar). Aceasta sumă, in echivalent in lei, adica suma de_ de lei a fost virata direct beneficiarului vanzator Renault Romania SA de catre BRD prin ordinul de plata depus la fila 39 dosar. Ratele aferente acestui credit au fost achitate in perioada aratate in scadentar, parte din ele fiind achitate doar de catre parat, dupa separarea partilor- din august 2009 pana in aprilie 2010.
Câtă vreme a fost dovedit ca întreg prețul autoturismului a fost achitat cu ajutorul împrumutului încheiat in data de 25.04.2005, instanța a retinut ca afirmația reclamantei privitoare la împrejurarea ca avansul destinat autoturismului a fost achitat cu ajutorul unui credit încheiat de către reclamanta in data de 23.02.2005, nu a fost probată.
Iar in privința creditului încheiat de către reclamanta cu ABN AMRO Bank, in data de 23.08.2007, din care suma de restituit este de 9797,61 de euro, din declarațiile martorilor Husau G. si P. A. Z. (filele 71, 72 dosar) instanța de fond a reținut că: acest credit a fost contractat in timpul conviețuirii lor pentru ca sotii au avut in vedere sa cumpere o casa in localitatea Pietroasa. Contractul insa nu s-a mai perfectat si astfel, banii au fost folositi de ambii soți in gospodărie si in excursii, și le-au permis celor doi sa trăiască „pe picior mare” . Așa fiind, in temeiul art. 32 litera c din codul familiei-aplicabil in speta, fata de data contractarii datoriei- este întemeiata solicitarea reclamantei de a fi obligat și paratul să achite jumătate din aceste rate, potrivit graficului de rambursare întocmit de către ABN AMRO BANK, respectiv de la data 28.08.2009 pana la 28.08.2017, adică jumătate din ratele cuprinse intre a 24-a rată si a 120-a rată.
Avand in vedere ca onorariul final cuvenit expertului D. D. a fost stabilit la suma de 1350 de lei(fila 203 verso), iar din acesta doar paratul a achitat suma de 250 de lei, expertiza profitand ambelor pârti, a obligat pe reclamanta M. D. M. sa plateasca in contul expertului D. D., cu titlul de onorariu expertiza, suma de 675 de lei, iar pe paratul M. T. I., sa plateasca in contul expertului D. D., cu titlul de onorariu expertiza, suma de 425 de lei.
Onorariul platit expertului Olanescu G., 1200 de lei de catre parat, va ramane in sarcina paratului pentru ca aceasta expertiza solicitata doar de catre parat, nu a facut altceva decat sa confirme valoarea aratata initial de catre domnul expert D. D..
Celelalte cheltuieli ocazionate de prezentul proces au fost compensate intre pârti in temeiul art 276 C.p.civ. 1865.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul recurent M. T. I. înregistrat la Judecătoria Timișoara la data de 11.03.2014 solicitând modificarea sentinței civile atacate în partea în care s-a admis capătul de cerere prin care intimata a solicitat constatarea ca datorie comună a foștilor soți, a împrumutului contractat de intimata M. D. M. prin contractul de credit încheiat cu ABN Amro Bank în data de 23.08.2007 pentru suma de 9.797,61 Euro și în partea în care s-a dispus obligarea acestuia la plata către reclamanta M. D. M. a jumătate din aceste rate, potrivit graficului de rambursare întocmit de ABN Amro Bank, respectiv de la data de 28.08.2009 până la 28.08.2017, adică jumătate din ratele cuprinse între a 24-a rată și a 120-a rată și să fie respinsă ca nefondată acțiunea sub aceste aspecte, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că pentru a pronunța sentința atacată, instanța a avut în vedere, cu privire la bunurile mobile, recunoașterile reciproce ale părților, înscrisurile depuse la dosar și expertiza întocmită de expert D. D. pentru stabilirea valorii bunurilor.
Cu privire la contractele de credit încheiate pe parcursul căsătoriei, instanța a reținut că reclamanta intimată nu a dovedit faptul că din împrumutul contractat de reclamanta intimată la 23.02.2005 în valoare de 6.500 Euro cu Banca Română de Dezvoltare pentru o perioadă de 5 ani s-ar fi achitat în parte avansul pentru autoturism (de 1.200 Euro), iar din restul de 5.300 Euro s-ar fi achitat rate pentru autoturism, respingând în consecință acest capăt de cerere din acțiunea introductivă.
S-a mai reținut că prețul autoturismului Renault Clio a fost achitat în urma contractării altui împrumut de la BRD, respectiv acela din 25.04.2005 al cărui titular a fost pârâtul și ratele aferente acelui credit au fost achitate după separarea în fapt din august 2009 până în aprilie 2010, doar de către pârât.
În privința creditului încheiat de reclamantă cu ABN Amro Bank în data de 23.08.2007 din care suma de restituit este de 9.797,61 Euro, instanța a reținut că acest credit a fost contractat în timpul conviețuirii lor pentru că ei soții au avut în vedere cumpărarea unei case în loc. Pietroasa și cum contractul nu s-a mai perfectat, banii au fost folosiți de ambii soți în gospodărie și în excursii și le-au permis să trăiască pe picior mare.
În sentință se concluzionează că în baza art.32 lit.c din Codul familiei, față de data contractării datoriei, solicitarea reclamantei de a fi obligat să plătească jumătate din rate potrivit graficului de rambursare este întemeiată.
Sentința este nelegală ea fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 32 lit.c din Codul familiei, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.
În baza art.304 ind.1 C.pr.civ. întrucât recursul este declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, a solicitat a se examina cauza sub toate aspectele.
Art. 30 din Codul familiei stabilește prezumția că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune de la data dobândirii lor de oricare dintre soți.
Art.32 din Codul familiei aplicabil în speță în privința datoriilor stabilește prezumția caracterului personal al acestora și nu prezumția că datoria ar fi comună.
Potrivit articolului mai sus citat, soții răspund cu bunurile comune pentru: a) cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune; b)obligațiile ce au contractat împreună; c) obligațiile contractate de fiecare dintre soți pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei; d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul dintre soți a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților.
În cauza dedusă judecății, contractele de împrumut la care face referire reclamanta intimată au fost încheiate de către reclamantă, aceasta asumându-și răspunderea pentru restituirea împrumutului contractat.
Recurentul nu a avut cunoștință de împrumuturile făcute de reclamanta intimată, respectiv de cel făcut la 23.02.2005 în valoare de 6.500 Euro de la BRD pentru 5 ani și de cel făcut tot de reclamanta intimată la 23.08.2007 cu ABN Amro în valoare de 6.000 Euro, la care suma de restituit este de 9.797,61 Euro în urma refinanțării creditului din 23.02.2005 în valoare de 6.500 Euro - așa cum a arătat reclamanta intimată în acțiunea introductivă.
Dealtfel, reclamanta intimată, deși a solicitat prin întâmpinare să depună contractul de credit încheiat la 23.02.2005 pentru suma de 6.500 Euro de la BRD pentru o perioadă de 5 ani și graficul de rambursare aferent, nu a făcut dovada existenței acestui contract, apreciind că este suficientă afirmația că acel credit a fost refinanțat la 23.08.2007 printr-un credit de 6.000 Euro și arătând că în total a rămas de restituit suma de 9.797,61 Euro.
Reclamanta intimată nu a făcut nici dovada că această sumă ar fi fost cheltuită în timpul căsătoriei pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei ori pentru administrarea oricăruia dintre bunurile comune, ori pentru repararea prejudiciului cauzat prin însușirea de către unul dintre soți a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților și nici nu a făcut dovada că el ar fi semnat acel contract alături de ea și că, în această calitate, s-ar fi obligat să restituie creditul.
Susținerea reclamantei intimate că din creditul de 6.500 Euro de la BRD s-ar fi achitat avansul pentru cumpărarea autoturismului Renault Clio cu nr. de înmatriculare TM 60 YL1, a fost respinsă de instanța fondului ca nedovedită.
În consecință, singura concluzie care se poate trage este acea că reclamanta intimată nu a făcut dovada existenței contractului despre care susține că ar fi fost încheiat la 23.02.2005 pentru suma de 6.500 Euro de la BRD și nici că suma contractată ar fi fost folosită în comun.
Contractul de credit încheiat la 23.08.2007 pentru suma de 6.000 Euro s-a făcut pentru refinanțarea creditului de 6.500 Euro de la BRD, așa cum a susținut reclamanta intimată în acțiune.
Susținerea reclamantei intimate că acest din urmă credit a fost luat în vederea achiziționării unui imobil într-o localitatea apropiată Timișoarei a solicitat a fi înlăturată ca fiind nefondată.
Aceasta pentru că suma de 6.000 Euro a fost împrumutată la 23.08.2007 pentru refinanțarea creditului de 6.500 Euro din 23.02.2005, asa cum a susținut reclamanta intimată.
Prin refinanțarea unui credit se înțelege că din suma nou contractată banca împrumutătoare (în cauză, ABN Amro Bank) plătește integral creditul anterior (banca BRD, în speță) și rămâne de restituit conform graficului de rambursare, doar cel din urmă contractat (cel de 6.000 Euro în cauza de față).
La această sumă, conform graficului de rambursare s-a stabilit comisionul de gestiune și asigurarea, astfel că suma de restituit nu mai era de 6.000( ci de 9.797,61 Euro).
Reclamanta intimată în acțiune a susținut că primul credit a fost o datorie comună iar cel de-al doilea a fost contractat pentru acoperirea primului credit, deci tot ca datorie comună.
Din primul credit nu s-a plătit avansul pentru autoturismul Renault Clio și s-au plătit în parte ratele pentru împrumutul cu care s-a achitat prețul autoturismului cum corect a reținut prima instanță; deci suma de 6.500 Euro nu reprezintă o datorie comună.
Cum cel de-al doilea credit s-a făcut pentru refinanțarea primului credit, rezulta că acesta nu reprezintă o datorie comună în înțelesul art.32 Codul Familiei.
Personal, nu a plătit nicio rată din niciunul dintre aceste credite despre a căror cunoștință a aflat după divorț când reclamanta intimată a solicitat partajarea bunurilor comune pe cale amiabilă.
Față de cele arătate mai sus, rezultă că din împrumuturile făcute în exclusivitate de reclamanta intimată nu s-au cumpărat bunuri comune, nu a fost achitată datoria lor comună compusă din împrumutul contractat pentru un autoturism Renault Clio, că sumele împrumutate nu au fost folosite nici pentru administrarea bunurilor comune, împrumuturile nu au fost făcute împreună și nu au fost folosite pentru împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei.
Veniturile realizate de părți prin muncă au fost suficiente pentru acoperirea nevoilor obișnuite ale căsniciei și nu era necesară contractarea creditelor pentru nevoi contractate de reclamanta intimată.
Simpla împrejurare că obligația a fost contractată de reclamanta intimată în timpul căsătoriei lor nu este de natură să ducă prin ea însăși la concluzia caracterului comun al datoriei.
O altă interpretare contravine art. 32 Codul familiei și ar însemna o extindere a prezumției de comunitate reglementată de art.30 Codul familiei, care funcționează materia dobândirii bunurilor, nu și a datoriilor comune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă M. D. M. înregistrat la Judecătoria Timișoara la data de 11.03.2014 solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în ceea ce privește atribuirea bunurilor mobile și valorile acestora, în rest menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta recurentă a solicitat să se constate că sub durata căsătoriei părțile au achiziționat un autoturism marca RENAULT CLIO, de culoare verde, înmatriculată sub nr."_, nr. de identificare VF1LBTEOF33555899, în valoare de 6058 EURO, să se stabilească că sub durata căsătoriei părțile au contractat la data de 23.02.2005, un credit în valoare de 6500 EURO, de la Banca Română de Dezvoltare, pentru o perioadă de 5 ani, să se constate că sub durata căsătoriei părțile au refinanțat la data de 23.08.2007, creditul mai sus menționat, luând un nou credit în valoare de 6000 EURO, de la ABN-AMRO BANK, în vederea achiziționării unui imobil într-o localitate apropiată Timișoarei, rămânându-le de restituit în total suma de 9797,61 EURO, să se dispună desfacerea comunității de bunuri prin atribuirea în natură către pârât a autoturismului marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, având . VF1LBTEOF33_. cu obligarea pârâtului la plata unei sulte către reclamantă, reprezentând 1/2 din valoarea autoturismului, să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a cotei de 1/2 parte din ratele achitate de reclamantă de la data separației în fapt a soților, respectiv luna august 2009 și până în prezent, și ulterior până la achitarea integrală a creditului rezultat din re finanțare, cu titlu de datorie comună a soților.
Pârâtul intimat a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. Prin cerere intimatul a solicitat introducerea în masa partajabilă a unui număr de bunuri mobile, indicate în acțiune.
Instanța de fond a admis în parte ambele cereri și a atribuit în lotul recurentei toate bunurile mobile, deși aceasta nu le-a solicitat. A apreciat că la formarea și atribuirea loturilor instanța urma să aibă în vedere faptul că recurenta nu a solicitat să-i fie atribuite toate bunurile mobile, urmând să țină seama de prima variantă de partaj prevăzută de lege, respectiv partajul în natură, și să dispună atribuirea bunurilor mobile în egală măsură către cele două părți și să nu prejudicieze recurenta prin obligarea acesteia să preia toate bunurile mobile.
A criticat și în fața primei instanțe valoarea bunurilor mobile stabilită de expertul D. D. prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Practic această expertiză nu poate fi omologată de instanță din moment ce nu s-a făcut în mod legal o evaluare a bunurilor mobile, nu s-a ținut seama de vechimea acestor bunuri și respectiv de gradul mare de uzură a acestora. Astfel, aparatul de aer condiționat, nu are valoarea indicată de pârât și nici de expert. Valoarea acestui bun la data achiziționării în anul 2003 a fost de 1242 lei iar expertul a indicat în prezent o valoare de 900 lei. Aparatul de aer condiționat de felul celui din litigiu, în prezent, are o valoare de nou ce nu poate ajunge la 900 lei, în situația în care valoarea acestuia s-a diminuat foarte mult doar prin uzura morală ca să nu mai vorbim de cea fizică.
Mocheta atribuită recurentei în valoare de 350 lei, practic astfel cum a constatat dl. expert dar nu a menționat în scris, este una fără valoare, având un grad de uzură foarte ridicat.
Valoarea mobilei aflată în camera copilului a avut de nouă valoarea de 1964 lei, conform chitanței anexată la dosar, instanța atribuind acest bun în lotul recurentei cu valoarea de 1400 lei. Mai mult, astfel cum a menționat anterior mobila a reprezentat un dar manual al părților către fiica lor minoră.
In ceea ce privește centrala termică, în prezent, astfel cum va face dovada cu înscrisuri, o centrală de tipul celei din litigiu nu are valoarea de 3500 lei ca bun nou, fără uzură morală și tehnică. Acest bun a fost achiziționat în anul 2004 cu toate cele necesare, cu prețul de 44.383.105 lei vechi, dovedind acest fapt prin înscrisuri. Dacă intimatul și instanța apreciază că valorile indicate de expert sunt corecte, să atribuie intimatului aceste bunuri. Este de notorietate, și nu trebuia să dovedească faptul că un bun folosit de peste 10 ani nu poate avea valoarea unui bun identic nou.
In concluzie a solicitat ca instanța de recurs să modifice sentința primei instanțe în sensul de a atribui bunurile mobile către intimat, sau cel puțin centrala termică, aparatul de aer condiționat, mocheta.
Laptopul a fost achiziționat de recurentă în luna iunie a anului 2009, iar intimatul a părăsit domiciliul conjugal în luna iulie a aceluiași an, dată de la care părțile au fost despărțite în fapt. Recurenta a fost cea care a achitat contravaloarea ratelor după data separației în fapt a soților, dovada făcând-o cu înscrisuri, drept pentru care acest bun nu trebuia să intre la masa bunurile de împărțit și nici nu putea fi obligată recurenta la plata unei sulte către intimat.
A criticat sentința primei instanțe și pentru aceea că, deși a solicitat ca onorariul expertului D. D. să fie stabilit în cuantumul avansului achitat de către intimat, având în vedere că practic nu a evaluat bunurile, aceasta nu s-a pronunțat asupra cererii părții, mai mult a obligat recurenta la plata unei sume de 675 lei către expert.
Lucrările efectuate de părți în imobilul în care au locuit sub durata căsătoriei în mare parte sunt lucrări de întreținere, respectiv zugrăvirea apartamentului, motiv pentru care instanța de fond în mod nelegal a apreciat că toată suma menționată de expert reprezintă lucrări de investiție ce au sporit valoarea apartamentului. Expertul D. D. care a evaluat aceste lucrări nu este competent în evaluări construcții, motiv pentru care a apreciat că intimatul nu a dovedit contravaloarea lucrărilor. Valoarea tâmplăriei PVC a fost achiziționată și montată în anul 2007, iar dl. expert nu a evaluat tâmplăria la valoarea celei existentă în apartament cu uzura și starea efectivă, ci la valoarea de nou a bunului, conform ofertelor preluate de pe internet.
În ceea ce privește valoarea autoturismului, a apreciat că prima instanță a stabilit în mod nelegal că valoarea ce trebuie avută în vedere la partaj este valoarea autoturismului de la data expertizării, anul 2013, neținând seama de faptul că de la data separației în fapt a soților doar intimatul s-a folosit de bun cu toate beneficiile acestei folosințe. A apreciat că valoarea la care trebuia partajat bunul este cea prevăzută la pct. 3 de dl. expert O. G., expert atestat în evaluări auto, respectiv 6058 EURO, obligând intimatul la o sultă către recurentă de 3029 EURO, în echivalentul în lei la data plății.
Intimatul M. T. I. prin întâmpinare a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta M. D..
Analizând recursul formulat de pârâtul recurent M. T. I. prin prisma motivelor invocate, precum si raportat la prevederile art.304 ind.1 Cod proc.civilă instanța îl va admite ca fiind fondat, având in vedere următoarele considerente:
Instanța de recurs a primit în parte criticile formulate de pârâtul recurent M. T. I. în ceea ce privește datoria comună a soților izvorâtă din contractul de credit încheiat cu ABN Amro Bank în data de 23.08.2007 pentru suma de 9797,61 euro, cu privire la critica vizând obligarea sa la plata către reclamanta intimată M. D. M. a jumătate din ratele bancare potrivit graficului de rambursare întocmit de ABN Amro Bank respectiv rate de la data de 28.08.2009 până la data de 28.08.2017, adică jumătate din ratele cuprinse între a 24-a rată și a 120-a rată.
În mod nelegal prima instanță a apreciat că se impune obligarea pârâtului recurent M. T. I. la plata către reclamanta recurentă M. D. M. a jumătate din ratele bancare lunare achitate din datoria asumată prin contractul de credit încheiat de reclamanta M. D. M. cu ABN Amro Bank în data de 23.08.2007 întrucât soluția legală poate viza achitarea ratelor începând cu 28.08.2009, data desfacerii căsătoriei părților și până la data soluționării definitive a prezentei cauze, 24.02.2015.
A proceda astfel așa cum a dispus prima instanță, respectiv a obliga pârâtul recurent M. T. I. la plata în viitor a ratelor către reclamantă până la data de 28.08.2017 ar înseamnă a obliga pârâtul la o plată ipotetică în viitor a unor sume neachitate încă de către reclamanta M. D. M. și astfel neajunse la scadență, întrucât reclamanta intimată în calitate de titulară de contract de credit poate în viitor să nu mai achite aceste rate, să achite în întregime creditul, să îl refinanțeze etc., astfel încât urmează ca reclamanta intimată să solicite obligarea pârâtului M. T. I. în viitor la plata a ½ din ratele rezultate din contractul de credit încheiat cu ABN Amro Bank în data de 23.08.2007, după achitarea acestor rate.
Va menține în rest hotărârea atacată.
În ceea ce privește celelalte critici aduse de către pârâtul recurent, instanța de recurs apreciază că acestea sunt neîntemeiate raportat la următoarele considerente:
Susținerile recurentului cum că nu a avut cunoștință de împrumuturile contractate de reclamanta recurentă, respectiv împrumutul de 6500 euro obținut în data de 23.02.2005 în baza unui contract de credit încheiat cu BRD pe o durată de 5 ani și de împrumutul contractat la data de 23.08.2007 cu ABN Amro Bank în urma refinanțării primului contract din data de 23.02.2005, nu pot fi primite de instanța de recurs întrucât probele administrate în fața instanței de fond și nerăsturnate în fața instanței de apel prin alt probatoriu, au condus în mod legal instanțea spre concluzia că părțile au contractat creditul din data de 23.08.2007 cu ABN Amro Bank în sumă totală de restituit de 9797,61 euro în vederea achiziționării unei case însă astfel cum rezultă din depozițiile martorilor H. G. și P. A. Zorița (f.71-72 dosar fond), banii au fost folosiți în gospodărie și în deplasarea în diferite excursii, martorii concluzionând că soții și-au permis să trăiască”pe picior mare”.
Astfel, suma rezultată din contractul de credit contractat la data de 23.08.2007 cu ABN Amro Bank intră în categoria datoriilor comune ale soților pentru care soții răspund conform art.32 lit. b din Codul familiei împreună.
Împrejurarea că pârâtul recurent M. T. I. nu a achitat personal nici o rată aferentă celor două contracte de credit contractate pe durata căsătoriei nu înlătură caracterul de datorie comună a sumei izvorâte din contractul de credit contractat la data de 23.08.2007 cu ABN Amro Bank atât timp cât din probatoriul administrat de instanța de fond rezultă că soții au beneficiat împreună de sumele de bani contractate sub durata căsătoriei.
Analizând recursul formulat de reclamanta recurentă M. D. M. prin prisma motivelor invocate, precum si raportat la prevederile art.304 ind.1 Cod proc.civilă instanța îl va respinge ca fiind nefondat, având in vedere următoarele considerente:
Formarea loturilor respectiv atribuirea în lotul reclamantei a bunurilor mobile s-a făcut de către prima instanță cu respectarea prev.art. 673 ind.5 C. întrucât în Lotul B atribuit pârâtului recurent M. T. I. a fost inclus autoturismul marca Renault Clio, de culoare verde, înmatriculată sub nr._, nr. de identificare VF1LBTEOF33555899, în valoare de 16.000 lei, celelalte bunuri mobile aferente imobilului de locuit precum și lucrările de îmbunătățiri în valoare de 6000 lei la imobilul în care domiciliază reclamanta fiind incluse în Lotul A atribuit reclamantei, fiind respectat principiul instituit de art.673 ind.5 al.2 C. conform cu care împărțeala se va face în natură iar în situația în care loturile nu sunt egale, valoarea loturilor se va întregi printr-o sumă de bani.
La formarea loturilor instanța a avut în vede criterii legate de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia dintre soți, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților precum și modul în care sunt folosite aceste bunuri.
Nici critica adusă de reclamanta recurentă M. D. M. cu privire la valorile bunurilor mobile stabilite de expertul D. D. prin raportul de expertiză formulat în cauza nu va fi primită de instanța de recurs întrucât obiecțiunilor formulate de reclamanta recurentă M. D. M. expertul le-a răspuns punctual prin răspunsul la obiecțiuni depus la filele 129-132 dosar fond, în cauză această probă științifică astfel cum este definită ea de disp.art. 201 și urm. C., nefiind răsturnată prin alte mijloace de probă administrate în cauză de către reclamanta recurentă.
Modul în care prima instanță a dispus obligarea părților la plata onorariul expertului D. D. s-a făcut cu respectarea dips.art.274-2746 C. reținându-se că expertiza profită ambelor părți astfel că, contravaloarea onorariului final a fost suportat în mod egal de ambii soții.
Valoarea autoturismul marca Renault Clio, de culoare verde, înmatriculată sub nr._, nr. de identificare VF1LBTEOF33555899, inclus în masa bunurilor comune cu o valoare de circulație de 16.000 lei a fost stabilită în mod legal de prima instanță ca urmare a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert O. G. și omologat de prima instanță în cuprinsul hotărârii pronunțate.
Ca urmare a admiterii recursului formulat de pârâtul recurent M. T. I. și a căderii în pretenții a intimatei M. D. M., o va obliga pe a ceasta la plata către recurent a taxei judiciare de timbru în recurs în cuantum de 330 lei și a sumei de 1240 lei onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul reclamant reconvențional recurent M. T. I. împotriva sentinței civile nr.12.879/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.11._ * în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional M. D. M..
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că:
Dispune obligarea pârâtului M. T. I. la plata către reclamanta M. D. M. a jumătate din ratele lunare achitate din datoria asumată prin contractul de credit încheiat de către reclamantă cu ABN AMRO Bank în data de 23.08.2007 începând cu data de 28.08.2009 și până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, 24.02.2015.
Menține în rest hotărârea atacată.
Respinge recursul formulat de reclamanta recurentă M. D. M. domiciliată în Timișoara ., nr.16, ., . împotriva sentinței civile nr._/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_ în contradictoriu cu pârâtul intimat M. T. I. domiciliat în Timișoara, ..1/1, ., jud. T..
Obligă intimata M. D. M. la plata către recurentul M. T. I. a sumei de 330 lei taxă judiciară de timbru în recurs și 1240 lei onorariu de avocat în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 24.02.2015.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
A. I. D. J. S. B.
GREFIER,
R. C.
Red. A.I
Tehnored. R.C.
2 ex-05.06.2015
Prima instanță – D. Popeti - Judecătoria Timișoara
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
