Obligaţie de a face. Hotărâre din 09-09-2015, Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 825/2015
Document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 825
Ședința publică din data de 09 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător I.-A. D.
Grefier L. M. S.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant A. V. împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. D., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI SATU M. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI T. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, . .>
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, constatând că apelantul a solicitat judecata cauzei în lipsă, a declarat închise dezbaterile și a reținut apelul pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului, declarat împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/16.12.2014, prima instanță: a respins acțiunea civilă formulata de reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâții: S. D., Instituția P. Județului Satu M. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Instituția P. Județului T. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare A Vehiculelor, . Cărpiniș.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 23.01.2014, pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, reclamantul A. V. în contradictoriu cu pârâții S. D., Instituția P. Județului Satu M. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Instituția P. Județului T. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare A Vehiculelor, . Cărpiniș a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că prin contractul de vânzare cumpărare din data de 11.07.2013, reclamantul a transmis pârâtului S. D. dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Renault Expres, cu nr. de înmatriculare_, să dispună radierea autovehiculului de pe numele sau din evidențele fiscale și din evidențele poliției.
În fapt instanța a reținut că la data de 11.07.2013, reclamantul a încheiat cu pârâtul un „Contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit" contract prin care el, în calitate de vânzător, i-a vândut pârâtului - cumpărător autovehiculul de mai sus, iar aceasta i-a plătit prețul autoturismului.
La momentul încheierii contractului, reclamantul i-a predat pârâtului mașina și, odată cu aceasta și cheile, împreună cu actele vehiculului în cauză, urmând ca ulterior să se prezinte la organele abilitate pentru efectuarea radierii autovehiculului de pe numele reclamantului și înmatricularea acestuia pe numele pârâtului.
Din înscrisul depus de pârât la dosarul cauzei la fila 52 reprezentând contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit rezultă că acesta a înstrăinat la data de 15.07.2013, autoturismul Renault tipul Express rapid numitului S. I., astfel că nu mai are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
În conformitate cu art. 41 alin. 1 C.proc.civ., „orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”, iar potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 1 din același cod „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.
O condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile este calitatea procesuală care contribuie atât la desemnarea titularului dreptului de a acționa, cât și a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Astfel spus, raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Având în vedere faptul că pârâtul a înstrăinat autoturismul cumpărat de la reclamant unei alte persoane, respectiv numitului S. I. și că reclamantul nu a solicitat introducerea în cauză a noului proprietar, instanța a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul S. D..
Instanța a luat, totodată, act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în cauză.
La data de 20.03.2015, reclamantul A. V., prin avocat, a declarat apel împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Prin cererea de apel, reclamantul-apelant a solicitat, în principal, admiterea apelului și în urma rejudecării fondului cauzei, modificarea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și în urma rejudecării fondului cauzei, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea cererii sale apelantul-reclamant a invocat următoarele:
În fapt, prin soluția dată instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului de ordin 1, S. D., pe fondul cauzei, făcând aplicarea art. 41 alin. 1, coroborat cu art.109, alin. 1 din Codul de procedură civilă. Astfel instanța, a constatat că acest pârât de ordin 1 a înstrăinat la rândul său bunul mobil în cauză către un terț, prin urmare nu mai are calitate procesuală în cauză, respingând cererea domniei sale.
A arătat că, în cuprinsul cererii introductive de instanță, raportat la art. 242, alin.2) din Codul de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa la dezbateri.
Apoi, la o analiză atentă a dosarului se poate observa că, în calitate de reclamant, în afară de adrese ce țin de regularizarea instanței și citații, i s-a comunicat poștal o singură întâmpinare, respectiv cea formulată de Instituția prefectului-județul T., SPCRPCIV, întâmpinare la care a răspuns, și nicidecum alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, care, în lumina art.149 și 150 din Codul de procedură civilă, trebuiau să le fie comunicate și anume înscrisul de la fila 52, care și astăzi îi este străin, prin care pârâtul de ordin 1, ar fi înstrăinat bunul mobil către un anume S. I., care astăzi are folosința bunului mobil. Insă, apelantul a precizat că pentru domnia sa această persoană este un terț cu care nu a încheiat nici un fel de tranzacție.
Apelantul a precizat că, este adevărat că, prin citația emisa la 25.11.2014, i s-a solicitat să își exprime poziția procesuală față de o întâmpinare depusă, și să precizeze cadrul procesual, indicându-i-se totodată să vizualizeze online documente din dosar pe site-ul www.curteapeltimisoara.ro. Încercând să acceseze aceste documente, apelantul a precizat că s-a lovit probabil de o problemă tehnică care nu îi aparține, și anume că nu există documente atașate potrivit înscrisului anexat. În acest spațiu virtual a putut vizualiza doar încheierile instanței și procesele-verbale de citare. Dacă ar fi existat măcar o simplă notă explicită pe citația comunicată, privind întâmpinarea depusă, ar fi dat o altă turnură cursului procesului.
D. urmare, apelantul apreciază că este neavenit și inoportun raționamentul instanței de fond, prin care se invocă culpa domniei sale cu privire la neintroducerea în cauză a noului proprietar. Apelantul apreciază că a arătat clar că nu poate comunica cu cumpărătorul S. D., astfel că era de-a dreptul imposibil să aibă cunoștință despre noul proprietar și noua tranzacție, raportat la lipsa domniei sale la dezbateri. Or, dacă ar fi avut cunoștință, cu siguranță că ar fi solicitat introducerea în cauză a acestuia din urmă. Mai mult decât atât, în virtutea principiului rolului activ al instanței, apelantul apreciază că instanța de fond putea și avea căderea de a pune în discuție, a introduce în cauză și al cita pe noul proprietar, (cunoscut doar de pârâtul de ordin 1), necesitate rezultând din dezbateri.
Apelantul a arătat că în ceea ce-l privește susține introducerea în cauză a noului proprietar, S. I., doar în măsura în care acest lucru nu este prohibit de limitele efectului devolutiv al apelului, asupra acestui aspect, lăsând instanța de apel să se pronunțe.
Pe de altă parte, apelantul a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că instanța de fond, chiar dacă pârâtul de ordin 1 nu mai avea calitate procesuală în cauză, nu avea nici o piedică să se pronunțe, evident admițând în parte cererea domniei sale, asupra celorlalte capete de cerere din acțiunea introductivă, care țin de transferul sau cel puțin radierea din evidențele fiscale și cele de la Serviciul înmatriculări care-l privesc pe reclamant. Acesta este, de fapt, capătul de cerere cel mai important pentru domnia sa și care a fost deci pe deplin probat în fața instanței de fond.
Apelantul a mai precizat că prin respingerea cererii sale se găsește în imposibilitatea de a transfera legal proprietatea asupra bunului mobil, întrucât este în continuare „proprietarul fiscal” dar și în evidențele Serviciului Înmatriculări de la domiciliul său din simplul motiv că intimatul S. D. și noul proprietar S. I. profită de un concurs de împrejurări, de impedimente legal-birocratice care persistă precum și de o sentință favorabilă, criticată prin cererea de apel formulată. Prin urmare, apelantul a solicitat instanței să observe că noul proprietar rămâne un neplătitor de impozite, de rovinete, amenzile venind la adresa apelantului, și implicit proprietar de vehicul neînmatriculat pe numele său.
În probațiune, apelantul a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În drept, apelantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 466 din Codul de procedură civilă.
La data de 17.04.2015, intimatul-pârât S. D., prin avocat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și nemotivat, menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, și obligarea apelantului la cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, apelantul a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 11.07.2013, acesta i-a transmis dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Renault Expres, cu nr. de înmatriculare_, să dispună radierea autovehiculului de pe numele său și din evidentele fiscale și din evidentele politiei.
Așa cum se poate observa, la fila 52 din dosarul de fond, intimatul a arătat că a depus contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, de unde reiese că a înstrăinat la data de 15.07.2013 acest autoturism, numitului S. I., astfel că nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
Prin încheierea din data de 16.09.2014, instanța a dispus comunicarea către apelant a unui exemplar de pe notele de ședință depuse de către domnia sa cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală și cadrul procesual.
Având în vedere faptul că domnia sa a înstrăinat autovehiculul cumpărat de la apelant unei alte persoane, respectiv numitului S. I., iar apelantul nu a solicitat introducerea în cauză a noului proprietar, în mod legal, prima instanța a respins acțiunea formulatăde către acesta.
Intimații-pârâți Instituția P. Județului Satu M. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Instituția P. Județului T. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare A Vehiculelor, . Cărpiniș nu au formulat întâmpinări.
Apelantul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Apelul este fondat.
Procedând la analiza motivelor de apel, a dispozițiilor legale incidente, ca și a susținerilor părților și a sentinței civile ce face obiectul controlului judiciar pendinte, instanța urmează a admite apelul formulat în cauza, pentru considerentele ce succed:
Apelantul se prevalează în solicitarea acestuia de desființare a sentinței civile atacate, cu consecința trimiterii spre rejudecare la aceeași instanța, de încălcarea dreptului său la apărare și a posibilității fixării cadrului procesual prin necomunicarea către domnia sa a notelor de ședință și a contractului de vânzare-cumpărare depuse de către pârâtul persoană fizică, ca și prin nepronuntarea asupra petitelor ce nu îl vizau pe acest pârât și față de care nu subzistă lipsa legitimării pasive.
Procedând la analiza considerentelor ce au fundamentat hotărârea judecătorească de prima instanță, tribunalul constată că teza învederată de către apelant se verifică, întrucât judecătoria a tranșat cauza dedusă judecății exclusiv în baza excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. D., fără a comunica reclamantului notele de ședință și contractul de vânzare-cumpărare a autovehiculului încheiat cu un terț depuse de către acest pârât în faza de cercetare judecătorească (într-adevăr, prin încheierea de ședință din data de 16.09.2014, instanța a dispus comunicarea către reclamant a unui exemplar de pe notele de ședință depuse de pârât cu mențiunea de a-și exprima poziția procesuală și cadrul procesual, însă procedura de citare și de comunicare nu a fost îndeplinită, potrivit mențiunilor din practicaua încheierii de ședință din 28.10.2014, termen când i s-a solicitat ca pentru termenul următor să își exprime poziția procesuală față de întâmpinarea depusă și să precizeze cadrul procesual, însă singura întâmpinare formulată a fost cea a Instituției P.-județul T., SPCRPCIV, situație învederată de către reclamant prin notele de ședință depuse la dosar) și, în orice caz, fără a observa exigentele art.78 alin.2 C.proc.civ., ce stipulează în mod expres că instanța are obligația de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, ceea ce presupune indicarea exactă a terților de proces a căror improcesare o socotește necesară, fiind astfel încălcate exigentele art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la modalitatea de desfășurare a unui proces echitabil.
Menționata excepție procesuală a fost greșit admisă nu numai pe considerente de ordin procesual, ci și pe considerente de ordin substanțial, întrucât este evident că reclamantul își grefează demersul judiciar pe raportul juridic stabilit cu pârâtul S. D. prin perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului, domnia sa având calitatea de terț desăvârșit față de contractul subsecvent încheiat de către acest pârât cu numitul S. I..
De principiu, în ipoteza în care vânzătorul îi predă cumpărătorului atât autovehiculul, cât și documentele acestuia concomitent cu perfectarea contractului, acesta din urma își asumă și obligația de îndeplinire a formalităților de radiere/înmatriculare, iar înstrăinarea subsecventa, fără îndeplinirea formalităților prevăzute de lege, nu îl absolvă de aceasta obligație (doar primul cumpărător s-ar putea îndrepta împotriva cumpărătorului său, în baza raportului juridic stabilit între ei, pentru predarea documentelor în vederea îndeplinirii propriei obligații sau pentru efectuarea mențiunilor succesive).
Apoi, aceeași excepție nu se verifică în raport de petitele formulate în contradictoriu cu pârâtele instituții ale statului, petite pe care judecătoria nu le-a analizat în niciun fel.
Sancțiunea aplicabilă într-o atare ipoteză este aceea a nulității hotărârii în condițiile art.175 C.proc.civ., întrucât vătămarea produsă este una evidentă și nu poate fi altfel înlăturată și, întrucât judecătoria nu a cercetat fondul cauzei, cererea apelantului de desființare a sentinței civile atacate, cu consecința trimiterii spre rejudecare la aceeași instanță este una justificată, prin raportare la exigentele art.480 alin.3 C.proc.civ., urmând a fi admisă ca atare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale evocate, potrivit art.480 N.C.proc.civ., apelul va fi admis, cu consecința anulării sentinței apelate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Timișoara.
În raport de soluția adoptată, tribunalul nu va acorda cheltuieli de judecată în temeiul art.453 C.proc.civ., acestea urmând a fi avute în vedere în rejudecare în raport de culpa procesuală părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant A. V., cu domiciliul în . nr. 553, jud. Satu M., și cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinetului de Avocat Graner A. I. din Negrești-Oaș, . M., împotriva sentinței civile nr._/16.12.2014, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. D., cu domiciliul în loc. Cărpiniș, . nr. 2A, jud. T., și cu domiciliul procedural ales la sediul SCA Tundrea și Asociații – la avocat P. A. – din Timișoara, . nr. 4, jud. T., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI SATU M. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Satu M., ..32 jud. Satu M., INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI T. – SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în Timișoara, Complexul comercial I. MALL, ., jud. T., . sediul în com. B., ., jud. Satu M., și . sediul în com. Cărpiniș, ., nr.42, jud. T..
Anulează sentința apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 septembrie 2015.
Președinte, L. D. | Judecător, I. A. D. | |
Grefier, L. M. S. |
Red. L.D./ Tehnored. L.S. 17.09.2015/ 8 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara – judecător V. E. C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 817/2015. Tribunalul TIMIŞ | Evacuare. Sentința nr. 3485/2015. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|








