Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1651/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1651/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 1651/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 1651/2012
Ședința publică de la 30 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. H.
Grefier F. L. C.
S-a luat în examinare acțiunea civilă promovată de reclamanții O. G. E., B. (R.) D. R. si O. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. T., având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Instanța, văzând ca nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acorda cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /30.03.2010, reclamanții O. G. E., B. (R.) D. R. si O. C. au chemat in judecată pârâții S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că in cauza sunt incidente dispozițiile art. 1, a lin.2 lit.a si h, art.5,pct.l, lita din L. 221/2009, să se dispună obligarea paratului la plata către reclamanți a sumei de 900.000 Eur, ori echivalentul in lei, la cursul BNR lei/eur de la data efectuării plații, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către defunctul nostru bunic prin condamnare.
Reclamanții arată că bunicul lor, numitul R. M., a fost condamnat de organele regimului comunist pentru infracțiunea de uneltire, infracțiune prevăzuta de art. 209 Cod Penal din 1936 si infracțiunea prev. de art. 13 lit.a din D. 163/1950 la pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsa rămasa definitiva prin hotărârea nr. 188/1954 pronunțata de Tribunalul M. București. Bunicul reclamanților a executat aproape in întregime aceasta pedeapsa, dar din păcate nu a mai fost eliberat întrucât a decedat in închisoare la data de 11.03.1962, deci după ce a executat aproape in întregime cei 10 ani de închisoare, fiind arestat la data de 13.05.1952. Toate aceste aspecte rezulta din adresa nr._/27.09.2001, emisa de Ministerul Justiției, Direcția Generala a Penitenciarelor, adresa pe care o vom depune la dosarul cauzei. Așadar consideram ca bunicul nostru se afla in situația prevăzuta de dispozițiile art. 1 alin. 2, lit. a si h din L 221/2009. Se va depune la dosarul cauzei si sentința penala nr. 19/1953, in baza căreia s-a dispus prima condamnare, precum si adresa pe care a menționat-o, din care rezulta atât perioada la care a fost condamnat, infracțiunea si nr. deciziei penale pronunțate in recurs cit si faptul ca a decedat in pușcărie. Cu privire la acordarea de daune morale, bunicul reclamanților a petrecut in închisoare 10 ani si întrucât a si decedat din cauza condițiilor de detenție si a perioadei îndelungate a detenției susținând cu certitudine ca anii de pușcărie i-au marcat intreaga viata si i-au provocat sfârșitul.
Reclamanții apreciază ca privarea de libertate pe nedrept a bunicului lor a condus la crearea unui prejudiciu material nepatrimonial ce a constat in consecințele dăunătoare neevaluabile in bani, consecințe ce au rezultat din atingerile si incalcarile dreptului personal, nepatrimonial, la libertate cu consecința inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic datorate pierderii confortului, fiindu-i afectata din cauza detenției insasi viata.
Lipsirea de libertate a bunicului reclamanților, datorata perioadei de detenție a avut repercusiuni si in planul vieții private a familiei, fiindu-le afectate, datorita condițiilor istorice anterioare anului 1989 viata familiala, imaginea si sursele de venit.
Consideră că daunele morale, definite ca fiind atingerile aduse uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane, se acorda mai ales pentru durerile psihice pe care le suporta persoana, urmare a restrângerii posibilităților de viata provenite ca urmare a incalcarii drepturilor individului, pentru suferințele personale si neajunsurile sociale încercate de victimele defăimărilor, calomniilor si aprecierilor defavorabile, precum si pentru orice alte asemenea prejudicii privind viata personala, familiala si sociala a omului. Problema acordării si cuantificării prejudiciului moral a fost dintotdeauna dificila. Acest lucru se datorează pe de-o parte faptului ca suferințele morale nu sint susceptibile de o reparare propriu-zisa, ci doar de o alinare, cit si faptului ca unele suferințe morale il insotesc pe om timp îndelungat si uneori chiar si pina la sfirsitul vieții, asa cum s-a intimplat si in cazul bunicului lor decedat in timpul detenției in anul 1962.
În baza disp. Legii 221/2009 se conferă in mod indubitabil o baza legala unei obligații ce revine Statului pentru compensarea suferințelor produse prin masurile abuzive dispuse in perioada comunismului. Conform prevederilor art.l, alin.2, lit.a si h din Legea 221/2009 constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnarea pronunțata pentru faptele comise de defunctul bunic al reclamanților, R. M..
La stabilirea cuantumului despăgubirilor solicită a se avea in vedere faptul ca, orice arestare si inculpare pe nedrept- cum a fost cea a bunicului reclamanților, produc celor in cauza suferințe pe plan moral, social si profesional, ca astfel de masuri lezează demnitatea si onoarea si din păcate in cazul acesta insasi viata persoanei. De asemenea solicită a se avea in vedere ca si criterii de stabilire a cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate:
-durata foarte mare a detenției nelegale si faptul ca aceasta a provocat decesul deținutului politic R. M.,
-măsura in care aceasta perioada de detenție i-a afectat viata,
-consecințele perioadei de detenție asupra familiei sale,
-tratamentele rele aplicate in timpul detenției,
In acest context, in prezenta cauza, reclamanții, având in vedere disp. art.5 alin.l, lit.a din lege,- precum si practica judiciara in materie, atit cea creata pina la acest moment de hotărârile pronunțate in temeiul acestei legi speciale, cit si cea creata de hotaririle pronunțate anterior apariției legii, întemeiate pe disp. art.504 C pr. P.., inteleg sa solicite IN PRINCIPAL, obligarea paratului la plata către reclamanți a sumei de 900.000 Eur, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de defunctul R. M..
Se solicita obligarea paratului la plata acestor sume de bani, cu titlu de daune morale, considerând ca, deși nici o suma de bani nu ar putea compensa viata pierduta in detenție a bunicului lor, aceasta suma pe care o solicita astăzi, in cadrul prezentului proces, ar fi de natura sa asigure o despăgubire echitabila. Acest aspect, al despăgubirilor echitabile, 1-a avut in vedere si legiuitorul atunci când, desi cu intirziere, a emis aceasta lege speciala.
De asemenea solicita ca, IN SUBSIDIAR, in cazul in care se va considera ca suma de 900.000 Eur, este prea mare, sa se dispună acordarea cu titlu de daune morale a unei sume de bani pe care o considerați proporționala cu prejudiciul moral suferit de acesta.
In drept, L 221/2009.
Pârâta D.G.F.P. T., in reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, solicitând să se constate lipsa calității procesuale active a reclamanților in ceea ce privește daunele morale solicitate de pe urma antecesorului acestora, pe fond, se solicită respingeți acțiunii reclamanților ca netemeinică si nelegala, având in vedere următoarele:
Se invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților in ceea ce privește daunele morale solicitate de pe urma antecesorului acestora.
In acest sens arată faptul ca reclamanții nu depun in susținerea cauzei nici un inscris din care sa rezulte calitatea de succesori ai defunctului pe care il menționează in acțiune, in vederea dovedirii calității procesuale active.
Pe de alta parte considera ca acordarea daunelor morale nu se poate realiza pentru prejudiciul suferit de ascendenții reclamanților( pentru suma corespunzătoare), intrucat daunele morale sunt de natura personala, prejudiciul moral privește exclusiv victima, potrivit criteriului naturii sale intrinseci. Asa incat reclamanții nu se afla in poziția de a cuantifica suferința părinților respectiv a familiei din care provin si a cere, in consecința daune morale pentru aceștia, singurii care ar fi putut sa demareze aceasta acțiune fiind cei care, la propriu au suferit de pe urma masurilor administrative abuzive a deportării.
In ipoteza in care instanța apreciază ca reclamanții au calitate procesuala activa in prezenta cauza, fiind îndreptățiți la a solicita despăgubiri pentru prejudiciul suferit de familie, se solicită ca instanța sa îi oblige pe aceștia sa depună înscrisuri din care sa rezulte faptul ca sunt singurii descendenți ori rude al antecesorului menționat in acțiune respectiv certificatul de moștenitor al acestuia
Se formulează aceasta cerere întrucât dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009 arata ca "orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 06.03._89 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic precum si după decesul altei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II-lea poate solicita instanței in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi obligarea statului la ..."
Astfel ca, prin aceasta lege se prevede posibilitatea acordării despăgubirilor pentru toti moștenitorii pana la gradul al II-lea inclusiv având aceeași antecesori, prin stabilirea unui cuantum total ce reprezintă despăgubirile solicitate pentru toti descendenții împreuna si nu pentru fiecare moștenitor in parte.
In măsura in care instanța va inlatura aceasta excepție a inadmisibilitatii,se solicita respingerea acțiunii, ca neintemeiata.
Cu privire la daunele morale, acestea sunt definite in doctrina ca fiind prejudicii cauzate unei persoane, constând in suferințe de ordin psihic. Normele eticii si echității interzic in principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufleteasca este incompatibila cu un echivalent bănesc. Este insa justificata acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viata familiala si sociala au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate sa creeze condiții de viata care sa aline . suferințele psihice ale victimei, cum ar fi asigurarea unei locuințe adecvate.
Atunci cand se justifica acordarea lor, daunele morale, desi raman la aprecierea instanței, nu pot depasi anumite limite. Suntem de parare ca pentru a se stabili o limita a daunelor morale, in prezenta speța, trebuie avut in vedere:
Definiția doctrinei care considera ca suma acordata trebuie sa asigure un trai decent persoanei vatamate( spre ex. asigurarea unei locuințe adecvate- care nu poate ajunge la cuantumul sumei solicitata de reclamanta).
Textul legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronunțate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 art.5 alin.1 lit a:"
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare, si al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările si completările ulterioare;"
Asa fiind, chiar legea incidența in speța arata ca instanța va trebui sa tina seama si de celelalte masuri reparatorii oferite de decretul lege nr.118/1990, unde victimele care au dovedit calitatea de luptător in rezistenta anticomunista beneficiază de o . drepturi concretizate in: " -recunoașterea vechimii in munca, potrivit art. 1 astfel incat fiecare an de detenție sau internare se va considera un an si sase luni de vechime in munca;
Solicita judecarea cauzei potrivit art.242 alin.2 din Codul de procedura civila.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor, tribunalul o va respinge, întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca reclamanții sunt succesori ai defunctului menționat în cererea de chemare in judecata.
Legea cu nr. 221/2009 conferă în mod expres calitate procesuală activă, atât persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, cât și - după decesul acestei persoane - soțului sau descendenților acesteia până la gradul al II-lea inclusiv.
Vorbind de „descendenți” iar nu de „moștenitori”, rezultă că legea enunțată nu cere ca urmașii persoanelor decedate să fi acceptat moștenirea autorului lor; prin urmare, nu le condiționează accesul la beneficiul acestui act normativ de calitatea de moștenitor acceptant, deoarece, atunci când a înțeles să solicite această dovadă, legiuitorul a menționat expres, în corpul actelor normative calitatea de „moștenitor”, cum este cazul celorlalte legi speciale reparatorii adoptate anterior (a se vedea, spre exemplificare, Legea cu nr. 10/2001 care, în art. 4, conferă legitimare procesuală activă numai moștenitorilor legali ori testamentari ai foștilor proprietari spoliați).
Se poate conchide că - venind în calitate de descendenți sau, după caz, de soț supraviețuitor - dreptul la compensații pecuniare pentru prejudiciul moral suferit de defunct s-a format în patrimoniul acestuia (și, ca atare, se cuantifică prin raportare la persoana sa, iar nu a descendenților sau a soțului supraviețuitor), urmând a fi transmis celor dintâi ca o creanță circumscrisă activului patrimonial al lui de cujus. Motiv pentru care aceste despăgubiri cuvenite pentru prejudiciul moral ce intră în patrimoniul autorului au un caracter global, urmând a fi partajate, după caz, între persoanele îndreptățite în accepția acestei legi speciale (descendenții până la gradul II și soțul supraviețuitor), potrivit regulilor de drept comun din materia devoluțiunii succesorale.
Față de cele menționate, tribunalul reține că reclamanții legitimează calitate procesual activă în cauză.
Legiuitorul român a inițiat și adoptat nenumărate reglementări referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, privind: 1. restituirea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv și, în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, acordarea de compensații pentru acestea; 2. reabilitarea celor condamnați din motive politice; 3. acordarea de indemnizații, de despăgubiri pentru daunele morale suferite și de alte drepturi.
În materia acordării altor drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist, se constată că există mai multe acte normative cu caracter reparatoriu pentru anumite categorii de persoane care au avut de suferit atât din punct de vedere moral, cât și social, ca urmare a persecuției politice la care au fost supuse în regimul comunist. Edificatoare în acest sens sunt: prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare, prevederile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Aceste acte normative stabilesc o . drepturi, cum ar fi : dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei pentru fiecare an de detenție, strămutare în alte localități, deportare în străinătate sau prizonierat; dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu (art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990); scutire de plata impozitelor și a taxelor locale; asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor; transport urban gratuit cu mijloacele de transport în comun aparținând societăților cu capital de stat sau privat (autobuz, troleibuz, tramvai, metrou); douăsprezece călătorii gratuite, anual, pe calea ferată română, la clasa I, pe toate categoriile de trenuri de persoane, cu mijloace de transport auto sau cu mijloace de transport fluviale (art. 8 din Decretul-lege nr. 118/1990); soțul (soția) celui decedat, din categoria celor dispăruți sau exterminați în timpul detenției, internați abuziv în spitale de psihiatrie, deportați, prizonieri sau cărora li s-a stabilit domiciliu obligatoriu, precum și soțul (soția) celui decedat după ieșirea din închisoare, din spitalul de psihiatrie, după întoarcerea din strămutare, din deportare, din prizonierat sau după încetarea măsurii de stabilire a domiciliului obligatoriu au dreptul la o indemnizație lunară de 200 lei, neimpozabilă, dacă ulterior nu s-au recăsătorit (art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990); despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare [art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009]; despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 [art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009]; repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară [art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 221/2009]. Dintre măsurile reparatorii, reclamanta a optat pentru despăgubiri morale, reglementate de art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009.
În practica judiciară s-a apreciat că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 12 mai 2009 în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010 în Cauza K. și Iouri Kiladze contra Georgiei, că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor; prin urmare, se apreciază că nu poate exista decât o obligație "morală" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă.
Despăgubirile pentru daunele morale suferite în perioada comunistă trebuie să fie drepte, echitabile, rezonabile și proporționale cu gravitatea și suferințele produse prin aceste condamnări sau măsuri administrative.
În speța dedusă judecății, instanța constată că solicitarea reclamantilor de acordare a despăgubirilor de ordin moral este neîntemeiată.
Prin adoptarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - declarate ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale - persoanele cărora li s-a adresat nu au avut o "speranță legitimă" (astfel cum este consacrată în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului) la acordarea despăgubirilor morale, întrucât, așa cum a statuat instanța de la Strasbourg - de exemplu, prin Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecky contra Slovaciei - atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o "speranță legitimă" în dobândirea proprietății.
Pentru toate aceste considerente, în baza normelor legale mai sus enunțate, instanța va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge acțiunea civilă promovată de reclamanții O. G. E., B. (R.) D. R. si O. C. cu domiciliul procedural ales la Cabinetul avocat Bugarschi L. L. in Timisoara . nr. 7, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București . sectorul 5, prin D. T. cu sediul in Timișoara .. 9B.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publica de la 30.05.2012.
PREȘEDINTE GREFIER
D. H. C. F.
Red. D.H.
Tehnored.F.C.
6ex/18.09.2012
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1654/2012.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
