Evacuare. Decizia nr. 659/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 659/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 659/R
Ședința publică din 11.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: I.-A. D.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul M. G. împotriva sentinței civile nr. 1462/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . Primar, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul, personal, asistat de avocat O. C. M., avocat Z. P., în reprezentarea intimatei.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 04.06.2014, a fost depusă de către intimată o cerere de repunere pe rol a cauzei, însoțită de copia sentinței nr. 1256/01.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. - Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, de un extras de pe portalul Curții de Apel Timișoara cu referire la dosarul nr._ și de chitanța ce atestă plata taxei judiciare de timbru, în cuantum de 10 lei.
Având în vedere că dosarul nr._ a fost soluționat în mod irevocabil și că au dispărut motivele prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ., instanța admite cererea de repunere pe rol a cauzei.
Reprezentanta recurentului depune fotocopii raport de expertiză extrajudiciară efectuat de către expert judiciar B. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată în prima instanță și calea de atac.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în prima instanță și calea de atac.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr._ la data de 03.01.2012, reclamanta . cu pârâtul M. G., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună evacuarea pârâtului M. G. din imobilul teren pășune în suprafață de 21,03 ha, cu ind. P.S. 1530, situat în . care acesta îl ocupă fără nici un titlu și pentru care nu plătește impozitele aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza cererii cu nr. 298/24.01.2011, i-a fost atribuită prin H.C.L. nr. 37/29.04.2011 suprafața de 21,03 ha cu indicele P.S. 1530 numitului N. I. din ., având în vedere faptul că acesta este unul din marii deținători de animale de pe raza comunei, cu un efectiv de 971 capete ovine, 2 capete bovine și 4 capete cabaline, animale cărora le trebuie asigurată pășunea pe raza de domiciliu al proprietarului.
S-a mai susținut că, la data de 20.06.2011, reclamanta a fost obligată să îl someze pe pârâtul M. G. să își ridice adăposturile construite fără autorizație pe terenul Statului Român, respectiv să elibereze suprafața de pășune amintită, suprafață care i-a fost atribuită numitului N. I., acesta plătind taxele și impozitele aferente.
Reclamanta a mai arătat că, în ciuda demersurilor scrise și verbale, pârâtul refuză să elibereze pășunea pe care o ocupă fără nici un titlu valabil.
În drept, s-au invocat art. 555 și urm. C.civ., art. 1831 C.civ.
În dovedire, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: cerere (f. 4-6), hotărâre (f. 7-16), somație (f. 17), confirmare de primire (f. 18), adresă (f. 21, 22), cerere (f. 23-24), proces-verbal (f. 27), copia cărții funciare (f. 79-80, ordin (f. 81), tabel (f. 82), schiță (f. 83), contract de arendă (f. 84-88).
Cererea a fost timbrată cu taxă de judiciară timbru în cuantum de 10 lei (f. 33) și 0,3 lei timbru judiciar.
Pârâtul M. G. a formulat întâmpinare (f. 39-42) prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamantă, invocând, în principal, lipsa interesului față de evacuarea sa de pe pășunea ind. P.S. 1530, în suprafață totală d 21,03 ha, iar în subsidiar a solicitat suspendarea judecății, în temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea dos. nr._, aflat pe rolul Tribunalului T. - Secția Comercială și de C. Administrativ, având ca obiect anulare act administrativ, adică a hotărârii Consiliului Local Coșteiu prin care s-a dispus scoaterea la vânzare fără licitație publică a terenului în suprafață de 206 mp. către numitul N. I., teren aflat pe pășunea în cauză;
- anularea H.C.L. nr. 37/2011, ca fiind emisă cu încălcarea dreptului la nediscriminare a crescătorilor de animale de pe raza comunei Coșteiu și a prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 72/2002, cu încălcarea de către Consiliul Local Coșteiu a prevederilor cap. VI pct. 2 din Ordinul nr. 210/2009 și astfel, revenirea la situația anterioară, având în vedere și faptul că nu există un contract de concesiune pentru pășunea atribuită d-lui N. I., mai ales că acestuia i s-a atribuit o suprafață de pășune aflată la o distanță de aproximativ 2 km de pășunea P.S. 1530 de pe suprafața căreia s-a solicitat evacuarea pârâtului;
- respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj pronunțată în dos. nr. 1784/P/2006, din care rezultă că de mai mulți ani pârâtul folosește pășunea comunală din Valea L. în baza unor contracte de pășunat, atribuite pârâtului ca și crescător de animale conform numărului de capete de animale, în baza H.C.L. Coșteiu din 09.02.1998, precum și ca urmare a inexistenței unui contract de concesiune încheiat cu d-nul N. I. pentru această suprafață de pășune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, pârâtul a arătat că a ocupat această suprafață de pășune în anul 2004, în baza unui contract de pășunat încheiat cu fostul primar al Comunei Coșteiu, în persoana d-lui N. D., prelungit ulterior și în anul 2006, pășune pe care a amenajat niște adăposturi pentru ciobanii care îi pășunau oile.
Pârâtul a mai arătat că, potrivit Ordinului nr. 210/2009 pentru modificarea și completarea strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național, Consiliul Local Coșteiu avea obligația ca, în baza cererii sale și a altor crescători de animale din comună, să organizeze o licitație publică, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 până la data de 01.02.2012 pentru concesionarea suprafețelor de pășune și nu să adopte o hotărâre de consiliu prin care să modifice locația suprafețelor de pășune atribuite crescătorilor de animale, pe criterii subiective, motiv pentru care a solicitat anularea H.C.L. nr. 37/20.04.2011.
S-a susținut că suprafața de teren pe care o ocupa pârâtul a fost atribuită d-lui N. I., fără a exista vreun temei legal care să impună această schimbare a suprafețelor de pășunat.
Pârâtul a solicitat prin adresa înregistrată la Primăria Coșteiu cu nr. 2780/12.05.2011 să i se comunice motivul pentru care s-a atribuit această suprafață de pășune d-lui N. I. și contractul care a stat la baza atribuirii acestei suprafețe de pășune, din moment ce pârâtul, ca orice crescător de animale, are dreptul să își pășuneze animalele înregistrate în registrul agricol, mai ales că i-a fost atribuită a îngrijit-o personal și a făcut cheltuieli cu întreținerea acesteia timp de 7 ani de zile.
Prin adresa nr. 2847/01.06.2011, Primăria Comunei Coșteiu i-a răspuns pârâtului că nu există încheiat nici un contract de închiriere cu d-nul N. I. care să fi stat la baza acestei noi repartizări de suprafețe de pășune.
Pârâtul a arătat că are cu . litigii, care au la bază recunoașterea dreptului prin care i-a fost atribuită suprafața de pășune, astfel că a introdus la Tribunalul T. o acțiune prin care solicită anularea H.C.L. prin care s-a dispus înstrăinarea unui teren de 206 mp, fără licitație publică, către d-nul N. I., teren situat pe această suprafață de pășune, apreciind că până la soluționarea acestui dosar, s-ar impune suspendarea judecății.
Față de lipsa interesului reclamantei în a promova o astfel de acțiune, pârâtul a susținut că reclamanta nu are nici un folos practic din punerea în mișcare a procedurii judiciare, lipsind cu desăvârșire condițiile interesului, astfel încât condiția interesului legitim nu este îndeplinită.
S-a mai arătat că reclamanta nu dovedește folosul practic prin introducerea acțiunii, iar interesul nu este actual, fapt ce rezultă din actele cererii de chemare în judecată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 72/2002, cap. VI pct. 2 din Ordinul nr. 210/08.09.2009 și art. 244 alin. 1 și 2 C.pr.civ.
În dovedire, pârâtul a anexat înscrisuri (f. 43-58, 69,70, 90).
La termenul din 13.03.2012, instanța a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei de interes a reclamantei, disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârât prin care s-a solicitat anularea H.C.L. Coșteiu nr. 37/2011 și formarea unui nou dosar, având ca obiect anulare act administrativ.
La data de 09.04.2012, reclamanta a formulat precizare de acțiune (f. 78) prin care a arătat că terenul în suprafață de 21,03 ha cu indicele P.S. 1530 se află pe raza localității Valea L. și nu în localitatea Hezeriș, așa cum greșit s-a tehnoredactat.
Prin încheierea din 24.04.2012, instanța a respins cererile pârâtului de suspendare a judecării cauzei.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat proba cu înscrisurile menționate anterior și proba cu interogatoriul părților (f. 94, 97-102).
Prin sentința civilă nr. 1462/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârâtul M. G..
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . cu pârâtul M. G..
S-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul teren pășune în suprafață de 21,03 ha cu ind. PS 1530, situat în localitatea Valea L..
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din Ordinul Prefectului Județului T. nr. 257/19.11.1993, extrasul de carte funciară nr. 364 Valea L. și tabelul centralizator cu parcelele și suprafețele de pășune ale satului Valea L., rezultă că reclamanta este proprietara pășunii în suprafață de 21,03 ha cu ind. PS 1530, situată pe raza localității Valea L., care prin Hotărârea nr. 37/29.04.2011 a Consiliului Local al Comunei Coșteiu a fost repartizată spre folosință numitului N. I., crescător de animale pe raza Comunei Coșteiu.
Din răspunsul la interogatoriu (f. 94), pârâtul a recunoscut că folosește pășunea menționată anterior, fără a avea un titlu valabil.
În soluționarea prezentei cauze, prima instanța a reținut că dreptul de proprietate privată este garantat de Constituție și de art. 555 C.civ., titularul său având dreptul de a se bucura de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, de a exercita toate atributele ce rezultă din acest drept, respectiv dreptul de a folosi lucrul, dreptul de a-i culege fructele și dreptul de dispune de acel lucru.
În speță, este cert că reclamanta este proprietara pășunii în suprafață de 21,03 ha cu ind. PS 1530, situată pe raza localității Valea L., în timp ce pârâtul folosește acest imobil fără nici un drept, aducând astfel atingere exercitării dreptului de proprietate al reclamantei în deplinătatea atribuțiilor sale.
Prin urmare, întrucât prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanta urmărește ocrotirea dreptului său de proprietate față de acțiunea abuzivă a pârâtului, prima instanță a reținut că aceasta justifică un interes legitim, personal, direct, născut și actual în declanșarea procedurii judiciare, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată de pârâtul M. G..
Contestarea de către pârât a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Coșteiu nr. 37/29.04.2011 nu este de natură a conferi acestuia dreptul de a folosi imobilul proprietatea reclamantei și de a justifica încălcarea obligației respectării dreptului de proprietate al titularului, întrucât eventuala anulare a repartizării spre folosința altei persoane a pășunii nu conduce la constituirea pentru pârât a unui titlu care să îi confere dreptul de folosință a imobilului.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, urmând ca, în baza art.555 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, să fie admisă și să fie dispusă evacuarea pârâtului M. G. din imobilul teren pășune în suprafață de 21,03 ha cu ind. PS 1530, situat în localitatea Valea L..
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., prima instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată solicitate, reprezentând onorariu avocat (f. 103) și a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului pârâtul M. G., solicitând în principal casarea sentinței recurate și retrimiterea cauzei spre judecare instanței de fond, iar în subsidiar reținerea cauzei spre judecare, admiterea recursului formulat, modificarea în fața sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În susținerea căii de atac, recurentul a învederat că în decursul dezbaterilor i s-a refuzat audierea martorului N. D., fostul primar al comunei Coșteiu, cu care s-a încheiat contractul de închiriere a pășunii, nr. 1438, din data de 20.04.2004 și contractul nr. 981, din data de 03.03.2006; care cunoștea că ulterior nu s-au mai încheiat contracte de pășunat, ci s-au achitat doar taxele de pășunat către primărie.
De asemenea, s-a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului T., de a cărui soluționare putea depinde justa soluționare a prezentului dosar.
De asemenea, recurentul învederează că își rezervă dreptul ca până la primul termen de judecată să-și completeze motivele de recurs.
Notele de ședință depuse formulate ulterior de către reclamantul-recurent vor fi luate în considerare ca atare, și nu drept motive noi de recurs, ori o dezvoltare a declarației de recurs efectuată în termen, și care au a se privi ca fiind tardive.
În drept, recurentul invocă prev. art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.p.c, art. 304 indice 1 C.p.c si art. 312 C.p.c. alin2.
În temeiul prevederilor art. 242 alin. 2 C.p.c. solicită judecarea și în lipsă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma celor două motive de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2012, tribunalul apreciind că demersul judiciar ce face obiectul dosarului având nr._ (și care avea de obiect cererea reconvențională disjunsă din dosarul de fond, vizând anularea HCL nr. 37/2011 emisă de . a avea configurația juridică a unei chestiuni prejudiciale în accepția art. 244 alin. 1 pct. apartenent legii procedurale civile, față de prezenta cauză, a dispus oprirea temporară a judecății pendinte până la soluționarea irevocabilă a acestuia, cauza fiind repusă pe rol la termenul de azi. Context în care una din cele două critici aduse sentinței recurate se privește a fi rămasă fără obiect.
De altă parte, suplimentarea probatoriului administrat în fața primei instanțe cu proba testimonială constând în audierea fostului primar al comunei se privește a fi inutilă soluționării cauzei, raportat la particularitățile pricinii și la ceea ce se dorește a se demonstra. Și aceasta întrucât atribuirea pășunii în discuție unei alte persoane s-a făcut în temeiul Hotărârii nr. 37/29.04.2011 a Consiliului Local al Comunei Coșteiu și care nu a fost anulată, deși a fost atacată de către pârâtul-recurent în fața instanței de contencios administrativ (a se vedea dosarul nr._, precum și soluția de respingere a recursului - fila 61 din dosarul de fond).
Cum nici împrejurarea că nu pârâtul ar fi cel care ar folosi pășunea în litigiu, în suprafață de 21,03 ha cu indicele P.S. 1530 nu poate fi reținută; de vreme ce în fața instanței de fond, atât în corpul actului procedural al întâmpinării cât și în răspunsul la interogatoriu, acesta a recunoscut că o folosește în continuare, contestând însă Hotărârea nr. 37/29.04.2011 a Consiliului Local al Comunei Coșteiu prin care s-a atribuit unei terțe persoane, precum și criteriile avute în vedere. Abstracție făcând de faptul că expertiza extrajudiciară depusă în calea de atac vizează un alt nr. top. 318/1/2 în suprafață de 206 m.p. or, imobilul în litigiu este identificat în anexa la ordinul prefectului sub nr. cadastral 1530, categoria de folosință pășune, în suprafață de 21,03 ha.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1. c. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat recursul declanșat de către recurentul-pârât M. G. împotriva sentinței civile nr. 1462/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . Primar.
În baza art. 274 alin. 3, 298 și 316 - toate apartenente legii procedurale civile, va obliga recurentul la plata către intimata . Primar a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial diminuat aferent căii de atac a recursului.
Procedând astfel, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară încheiat între petiționară și avocatul său și nici nu îl cenzurează, ci stabilește, în raport de prestația acestuia, de complexitatea și amploarea speței, natura, noutatea și dificultatea cazului, (criterii prevăzute și de art. 127 al Statutului avocaților, adoptat prin HOT UNBR nr._ cu modificările ulterioare) de numărul termenelor de judecată acordate, munca prestată efectiv de avocat în calea de atac (în speță nici nu s-a formulat întâmpinare) cuantumul corespunzător și rezonabil al cheltuielilor de judecată la care are a fi supusa partea aflată în culpă procesuală. Știut fiind și că opozabilitatea onorariului față de partea adversă, care nu este altceva decât un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale este consecința însușirii de către instanță prin hotărârea judecătorească urmând a dobândi astfel un caracter cert, lichid și exigibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declanșat de către recurentul-pârât M. G. împotriva sentinței civile nr. 1462/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . Primar.
Obligă recurentul la plata către intimata . Primar a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial diminuat aferent căii de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.09.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. I.-A. D.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/24.09.2014
Prima instanță: jud. A. A. C.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 694/2014. Tribunalul TIMIŞ | Pretenţii. Decizia nr. 609/2014. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
