Acţiune pauliană. Decizia nr. 961/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 961/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 961/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA 961/A
Ședința publică din 23 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. V.
Judecător D. B.
Grefier R. RUȘEȚIU
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta I. C. împotriva sentinței civile 6811/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații S. G., S. M. L., ORAȘUL RECAS, C. L. RECAS, O. I., decedat, moștenitor S. R..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Concluziile si susținerile in fond ale parților au fost luate in ședința publică din 09.10.2014, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenele din 16.10.2014 si 23.10.2014, aspecte consemnate in încheierea de amânare a pronunțării cauzei, ce face parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de fata, constata următoarele.
Prin sentința civila 6811/2014, Judecătoria Timișoara a admis in parte acțiunea civilă formulată, precizata si completata de reclamanta I. C., în contradictoriu cu pârâții O. I. (decedat pe parcursul procesului), S. G. și S. M. L., S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. Publice T., ORASUL RECAS prin Primar și C. L. RECAS, a dispus reductiunea liberalitatii efectuate de defuncta V. M. in favoarea paratilor S. G. si S. M. L., prin testamentul autentificat sub nr._/16.10.1991 de notariatul de Stat Județean T., la partea reprezentand cotitatea disponibila din masa succesorala, respectiv reducerea suprafetei de teren lasate prin testament la 8,58 ha, urmand ca pentru suprafata de 1,07 ha teren arabil extravilan legatul sus aratat sa fie ineficace, aceasta din urma reintregind rezerva succesorala a defunctului O. I., a dispus anularea partiala a Certificatului de Legatar nr. 49/19.02.2002 emis in dosarul succesoral nr. 56/2002 al B. P. C. si respectiv a Certificatului de Legatar nr. 43/23.09.2003 emis in dosarul succesoral nr. 49/2003 al B. P. C., pentru partea din masa succesorala ce depaseste cotitatea disponibila, respectiv pentru suprafata de 1,07 ha teren arabil extravilan, testata peste cotitatea disponibila stabilita la suprafata de 8,58 ha teren, a constatat deschisa succesiunea defunctului O. I., decedat la data de 12.02.2010, a constatat vacanta succesiunea acestuia si drept urmare, constata calitatea de unic mostenitor al acestuia a Statului R. prin M. F. Publice, a constatat ca masa succesorala a defunctului O. I. se compune din terenul agricol extravilan ce a intregit rezerva succesorala a acestuia de pe urma mamei sale V. M., in suprafata de 1,07 ha teren arabil extravilan, evidentiat in titlul de proprietate nr._/81/18.12.2002, a respins in rest cererea si a obligat paratii S. G. si S. M. L. la plata catre reclamanta a sumei de 4535,6 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarire, prima instanta a retinut urmatoarele.
Intre reclamanta in calitate de cumparator si defunctul O. I., in calitate de vanzator a fost incheiat inscrisul sub semnatura privata intitulat „Contract de vanzare cumparare”, cu data certa 07.04.2001, redactat de avocat E. B., avand ca obiect vinderea unei suprafete de teren arabil extravilan de 4,65 ha situat in raza satului Izvin, pentru un pret de 500 marci germane/1hectar.
Avand in vedere ca prin respectivul act nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra terenului, reclamanta a formulat o actiune ce a facut obiectul dosarului_/325/2006 (nr. vechi 8466/31.05.2007) al Judecatoriei Timisoara, având ca obiect, initial pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață de 4,65 ha cu nr. topografic 3575/12, . reclamanta care pe parcursul derularii acelui dosar a solicitat ca paratul sa fie obligat la plata sumei de_ lei cu titlu de daune interese reprezentand valoarea de inlocuire a terenului, litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 9146/2007 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă (f. 36-39) în dosarul nr._/325/2006, iar instanța de fond a dispus obligarea pârâtului O. I. la plata către reclamantă a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune interese pentru motivul că obligația asumată de pârât printr-un antecontract de vânzare-cumpărare de a vinde terenul în cauză nu s-a mai putut executa.
La data de 27.10.1992 a decedat V. M., mama lui O. I..
La data de 16.06.1993 Notariatul de Stat Timis emite Certificatul de Mostenitor nr. 1514/1993 (f. 72 rejudecare), in care se stabileste ca O. I., in calitate de fiu, este mostenitor, in cota de 1/1 a defunctei V. M. si ca masa succesorala este compusa din apartamentul nr. 2 situat in Izvin, nr. 50, judet Timis, inscris in CF ind. 2300 Izvin, nr. top 599-602/II, compus din o camera, 1 bucatarie, 1 camara alimente, 1 antreu si cu 50% din partile comune indivize, si teren in suprafata de 1770/3665 mp.
Urmare a testamentului intocmit de V. M., autentificat sub nr._/16.10.1991 de Notariatul de Stat Județean T., la data de 19.02.2002 B. P. emite Certificatul de Legatar nr. 49 in dosarul succesoral nr. 56/2002, in care se arata ca mostenitori testamentari ai defunctei V. M. sunt S. G. si S. M. L., in cota de ½ parte fiecare, iar masa succesorala se compune din terenul in suprafata de 9,83 ha, din care 1,50 ha vie, situat in loc. Recas, prevazut in tabelul anexa nr. 3 la pozitia 23 pentru care exista adeverinta nr. 2282/18.09.1991 eliberata de Comisia Comunala Recas. Ulterior, in cadrul aceluiasi birou notarial a fost deschis dosarul succesoral nr. 49/2003, in care s-a emis Certificatul de Legatar nr. 43/23.09.2003, in care se arata ca mostenitori testamentari ai defunctei V. M. sunt S. G. si S. M. L., in cota de ½ parte fiecare, iar masa succesorala se compune din terenul agricol in extravilan in suprafata totala de 9 ha si 6500 mp, asa cum este individualizat prin titlul de proprietate nr._/81/18.12.2002.
In privinta petitului privind „constatarea ineficacității Declarației autentice nr. 625/2002 a paratului defunct O. ca act de revocare a acceptării succesiunii după mama sa, V. M.” instanta il va respinge avand in vedere ca aceasta declaratie data de defunctul O. nu reprezinta un act de revocare a acceptarii succesiunii dupa mama sa, fiind o simpla declaratie relativ la testamentul incheiat de mama sa in favoarea paratilor S., din moment ce in primul certificat de mostenitor eliberat lui O. in 1993 nu este inclus si terenul la care era indreptatita V. M. in baza legii 18/1991.
Referitor la capetele de cerere relativ la anularea certificatelor de mostenitor emise in 2002 si 2003, instanta de fond a retinut ca, desi initial reclamanta a solicitat anularea Certificatului de Legatar nr. 43/23.09.2003, aratand ca acesta este lovit de nulitate absoluta, motivat de modul in care acesta a fost emis, cu incalcarea art. 86 din legea nr. 36/1995, pe parcursul procesului aceasta si-a precizat si completat actiunea, aratand ca solicita anularea respectivului certificat de legatar motivat doar de faptul incalcarii rezervei succesorale (f. 86 rejudecare).
Analizand cele 3 certificate de mostenitor emise in urma dezbaterii succesiunii defunctei V. M. instanta de fond a retinut ca masa succesorala a acesteia a fost compusa din:
-apartamentul nr. 2 situat in Izvin, nr. 50, judet Timis, inscris in CF ind. 2300 Izvin, nr. top 599-602/II, compus din o camera, 1 bucatarie, 1 camara alimente, 1 antreu si cu 50% din partile comune indivize, si teren in suprafata de 1770/3665 mp;
-terenul agricol in extravilan in suprafata totala de 9 ha si 6500 mp, asa cum este individualizat prin titlul de proprietate nr._/81/18.12.2002.
Pentru stabilirea rezervei succesorale si a cotitatii disponibile, trebuie stabilita valoarea acestor bunuri la data decesului lui V. M..
Din raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul evaluator V. I., reiese ca valoarea imobilului apartamentul nr. 2 situat in Izvin, nr. 50, judet Timis, inscris in CF ind. 2300 Izvin, nr. top 599-602/II, compus din o camera, 1 bucatarie, 1 camara alimente, 1 antreu, impreuna cu anexele detinute a fost, la nivelul anului 1992, de 2686 marci germane. Instanta de fond a luat in calcul la stabilirea valorii si valoarea anexelor mentionate de expert, desi acestea nu se regasesc in actul de dezmembrare efectuat in anul 1983, fata de constatarile la fata locului retinute de expert.
In ceea ce priveste terenul intravilan aferent apartamentului nr. 2, in suprafata de 1770 mp, instanta va lua in considerare si valoarea acestuia la stabilirea rezervei succesorale, avand in vedere ca, pe de-o parte acesta este inclus in certificatul de mostenitor nr. 1514/1993 ca facand parte din masa succesorala a defunctei V. M., certificat a carui valabilitate nu s-a contestat si care nu a fost anulat, iar pe de alta parte, raportat la prevederile art. 23 din legea 18/1991, coroborat cu art. 8 din Decretul nr. 42/1990.
In speta, vazand extrasul de carte funciara in extenso nr. 2275 Izvin, se observa ca defuncta V. M. se incadra in prevederile art. 23 alin. 1 si 2 din legea 18/1991 si ale art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, dobandind de drept –ope legis- dreptul de proprietate asupra suprafetelor de teren aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si asupra curtii si gradinii din jurul acestora.
Pentru stabilirea valorii terenului intravilan expertul a indicat ca acesta reprezinta echivalentul a 442 marci gemane, oprindu-se la o valoare orientativa medie de 70 lei/mp. Instanta nu va lua in considerare aceasta valoare exprimata de expert, avand in vedere faptul ca aceasta nu are la baza nicio metoda de calcul, expertul reliefand ca la nivelul anului 1992, chiar si a anilor 1993 si 1994 elementele de evaluare fiind doar sub forma unor recomandari de preturi cuprinse .-un buletin informativ al Asociatiei Expertilor Tehnici Filiala Timis, recomandari emise doar cu titlu orientativ.
La stabilirea valorii terenului intravilan aferent apartamentului nr. 2, la nivelul anului 1992 instanta va apela la CRITERII nr.2.665/1C/311 din 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat, emise de M. Economiei si F., publicate în M.Of. nr. 54/31 mar. 1992, in aplicarea art. 6 din HG 834/1991.
Din acelasi raport de expertiza intocmit in cauza reiese ca un hectar de teren arabil a fost estimat ca valorand la nivelul anului 1992 - 900 marci germane - (expertul propunand un pret mediu de 30 lei vechi pe metru patrat), iar un hectar de vie a fost indicat de expert ca valorand echivalentul a 1,5 hectare teren arabil, expertul indicand o valoare totala a terenului cuprins in titlul de proprietate de 9360 marci germane.
Desi nici la stabilirea valorii terenului extravilan expertul nu a indicat o metoda clara de calcul, folosindu-se de aceleasi recomandari de preturi regasite ., instanta se va opri la valoarea indicata de expert, avand in vedere si prevederile HG 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole in vederea aplicarii art. 36 si art. 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, unde se arata ca un hectar de teren din clasa de fertilitate I (clasa in care se regasesc si terenurile din loc. Izvin conform expertizei) are o valoare de_ lei vechi, adica exact valoarea de 30 de lei vechi pentru un metru patrat indicata si de expert.
F. de aceste valori ale bunurilor ce compun masa succesorala, vazand si prevederile art. 841 vechiul cod civil, rezulta ca rezerva succesorala a fost incalcata cu suma de 966,08 marci germane, respectiv testandu-se in favoarea paratilor S. cu 1,07 ha teren agricol mai mult decat cotitatea disponibila ce reprezenta echivalentul a 8,58 ha teren arabil si vie.
Prin urmare, instanta de fond a retinut ca petitele sunt partial intemeiate privind anularea partiala a celor doua certificate de legatar si respectiv de reductiune a liberalitatii excesive si le va admite ca atare conform dispozitivului hotararii.
Instanta de fond a respins solicitarea de a se constata calitatea de mostenitori dupa defuncta V. M. a paratilor S. si a lui O. I., precum si de stabilire a masei succesorale a acesteia, avand in vedere faptul ca prin cele trei certificate de mostenitor s-a stabilit deja cine sunt mostenitorii acesteia, precum si bunurile ce compun masa succesorala.
Avand in vedere ca nu s-a facut dovada acceptarii in termen a succesiunii defunctului O. I., faptul ca paratii S. au solicitat admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a numitei S. M. L., in calitate de mostenitoare a paratului O. I., tinand cont si de adresele Camerei Notarilor Publici, ultima fiind cea cu nr. 2348/08.10.2012 din care reiese ca succesiunea defunctului O. I. nu figureaza ca fiind dezbatuta prin procedura succesorala, instanta de fond a constatat succesiunea defunctului O. I. ca fiind vacanta.
Ca urmare, in baza art. 680 rap. la art. 651 cod civil coroborat cu art.85 din Legea nr. 36/1995 republicata, instanța de fond a constatat deschisa la data de 07.02.2010 succesiunea de pe urma defunctului O. I., cu ultimul domiciliu in loc. Izvin, jud. T., precum si faptul ca succesiunea mai sus menționata este vacanta si dobândita de S. R. in calitate de moștenitor.
In baza dispoz. art. 673 ind. 5 al. 1 din cod procedura civila a constatat ca masa succesorala rămasa in urma defunctului O. I. se compune din bunul cu care a fost reintregita rezerva sa succesorala cuvenita in urma decesului mamei sale V. M., respectiv este formata din suprafata de 1,07 ha teren arabil extravilan cuprinsa in titlul de proprietate nr._/81/18.12.2002.
Prima instanta a respins cererea reclamantei de iesire din indiviziunea succesorala dupa V. M. si inscrierea in cartea funciara a drepturilor astfel partajate, avand in vedere urmatoarele:
Acțiunea de partaj succesoral poate fi formulata de moștenitorii legali și testamentari, universali sau cu titlu universal, succesorii în drepturi ai coproprietarilor, precum și creditorii personali ai coindivizarilor, însă aceștia din urmă numai pe calea acțiunii oblice.
In cauza s-a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile actiunii oblice, prin care reclamanta sa solicite in locul Statului R. iesirea din indiviziune. Astfel, trebuie observat ca reclamanta nu a solicitat ca in cadrul pasivului succesoral al defunctului O. I. sa fie inclusa creanta sa de_ lei detinuta conform sentintei civilă nr. 9146/2007 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă în dosarul nr._/325/2006, alaturi de cheltuielile de judecata acordate in acel dosar iar, pe de alta parte, nu se poate retine vreun eventual refuz al Statului R. de executare a respectivei creante, desigur in limita activului succesoral, din moment ce doar prin prezenta hotarare acesta a devenit mostenitor al defunctului O. I.. Nu in ultimul rand, trebuie retinut ca reclamanta a aratat, la termenul din data de 27.05.2013, ca nu mai sustine proba cu expertiza topografica solicitata tocmai raportat la acest capat de cerere, prin urmare chiar si daca ar fi fost intrunite conditiile actiunii oblice, in lipsa unei lucrari de specialitate nu se putea dispune iesirea din indiviziune asupra suprafetei de 1,07 ha, raportat si la faptul ca in titlul de proprietate nu exista o . aiba exact aceasta suprafata.
Prima instanta a respins si solicitarea reclamantei de obligare a Statului R. sa incheie un contract de vanzare cumparare asupra terenului solicitat, iar in caz de refuz sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic si inscrierea in cartea funciara a dreptului reclamantei astfel dobandit, avand in vedere faptul ca reclamanta detine impotriva defunctului O. I. doar o creanta conform sentintei civile nr. 9146/2007 a Judecatoriei Timisoara. Prin modificarea actiunii ce a facut obiectul dosarului nr._/325/2006 al Judecatoriei Timisoara, finalizat prin sentinta civila nr. 9146/2007, in sensul solicitarii reclamantei de obligare a paratului O. I. la despagubiri in valoare de_ lei, in locul executarii in natura a promisiunii de vanzare cumparare incheiate cu reclamanta, respectivul inscris sub semnatura privata intitulat „Contract de vanzare cumparare”, cu data certa 07.04.2001, redactat de avocat E. B. nu mai poate fi executat in natura.
Împotriva sentinței civile 6811/05.05.2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara a formulat apel I. C..
In motivare a arătat ca intre ea si defunctul O. I., tatăl paratei S. M. L., a fost încheiat un "contract de vânzare-cumpărare" cu data certa 07.04.2001, având ca obiect promisiunea de vânzare - cumpărare a terenului extravilan, in suprafața de 4,65 ha, cu un preț de 500 mărci germane /1 ha, preț care a fost achitat integral de ea la data semnării convenției, in prezenta paratului S. G. .
Instanța de fond a respins capătul de cerere prin care a solicitat, in contradictoriu cu S. R., obligarea acestuia, in calitate de succesor al succesiunii vacante după defunctul O. I., la pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de contract autentic, cu motivarea ca apelanta are posibilitatea sa solicite executarea in natura a prestației la care defunctul s-a obligat prin promisiunea de vânzare-cumpărare, deoarece prin sentința civila nr. 9147/2007 a Judecătoriei Timișoara, irevocabila, pronunțata in dosar nr._/325/2006 a dobândit un drept de despăgubire in suma de 60.000 lei.
Argumentul instanței de fond contravine principiului executării in natura a obligațiilor si dispozițiilor legale in materia executării prestațiilor care statuează fara putința de interpretare ca modalitatea de executare a prestației ramane la alegerea creditorului obligației neexecutate, astfel incat doar acesta are opțiunea de a executa in natura sau prin echivalent.
In acest sens s-a pronunțat si instanța de casare - Tribunalul T., insa instanța de fond a ignorat dispozițiile obligatorii ale instanței de control judiciar, reținând ca apelanta ar avea doar un drept de creanța dobândit prin sentința civila nr. 9146/2007 a Judecătoriei Timișoara si ca nu a inteles sa includă acest drept in pasivul succesoral.
Arata ca deține un titlu pentru daune interese, insa aceasta nu înseamnă ca nu are alegerea de a executa ori acest titlu, ori executarea in natura, mai ales ca așa cum a reținut instanța de control, promisiunea de vânzare-cumpărare nu a fost desființată, ea continua sa producă efecte, in temeiul ei, are posibilitatea de a solicita executarea in natura. Alegerea intre cele doua modalități de executare o are, in calitate de creditor, la momentul executării efective.
Precizarea de acțiune formulata după repunerea pe rol a cauzei nu reprezintă o modificare de acțiune, astfel ca deși a renunțat la capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, instanța ar fi trebuit ca odată cu reîntregirea rezervei succesorale a defunctului O. I. sa dispună înscrierea dreptului de moștenire astfel redobândit in cartea funciara, cu titlu de moștenire - pentru cota ce i se cuvine. Nu se poate retine ca nu a solicitat stabilirea cotei ce revine defunctului urmare reîntregirii in natura a rezervei.
Stabilirea întinderii masei succesorale si valoarea acesteia trebuie sa se raporteze la data deschiderii moștenirii după defuncta V. M., prin însumarea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data decesului, aspecte ignorate de instanța de fond, după cum urmează: Cat privește compunerea masei succesorale: masa succesorala după defuncta V. M. se compune din apartamentul nr.2, înscris inițial in CF colectiv nr.2275 Izvin, CF ind. 2300 Izvin, nr. top. 599-_, compus din 1 camera, 1 cămara alimente, 1 antreu si cu 50% parti comune indivize si terenul extravilan agricol in suprafața totala de 9 ha si 6500 mp, așa cum este individualizat prin titlu de proprietate nr._/81/18.12.2002.
Astfel cum rezulta din CF col. nr. 2275 Izvin, casa cu nr. 34, care ulterior s-a apartamentat, rezultând apartamentul 2, a fost dobândita de V. M., prin cumpărare. La data cumpărării casei aceasta a dobândit si un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 800 mp teren dintr-o suprafața de 3665 mp, restul terenului trecând in proprietatea CAP Izvin.
Trecând in proprietatea CAP Izvin suprafața de 2869 mp, aceasta nu putea fi redobândita in proprietate decât după procedura speciala prevăzuta de Legea nr. 18/1991. Ori, așa cum rezulta din titlul de proprietate si chiar din declarația reprezentantului paratului defuncta nu a inteles sa solicite reconstituirea dreptului de proprietate si nici nu s-a depus la dosar un titlu care sa justifice includerea in masa succesorala a terenului.
Pe de alta parte, instanța a omis sa aibă in vedere ca apelanta a inteles sa conteste acest aspect pe calea excepției de nulitate, nefiind necesar sa obțină desființarea certificatului de moștenitor nr. 1514/1993.
In continuare, arata ca nu s-a făcut dovada calității prevăzute de art. 23 din Legea nr. 18/1991, de membru cooperator al defunctei, astfel ca nu se poate retine dobândirea unui drept de proprietate ope legis.
In final, arata ca referitor la valoarea masei succesorale modalitatea de stabilire a valorii terenului intravilan, bazata pe criteriile privind stabilirea si evaluarea terenurilor aflate in patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, pe de o parte este nelegala, deoarece valoarea masei succesorale la data deschiderii succesiunii trebuie sa aibă ca si criteriu de determinare valoarea de piața iar, pe de alta parte, aceasta varianta de calcul nu a fost pusa in discuția parților, fiind pronunțata direct prin hotărâre, ceea ce este inadmisibil, părțile neavând posibilitatea sa facă obiecțiuni la "concluziile instanței".
In drept a invocat art. 287, 295, 296 cod procedura civila.
Intimații nu au depus întimpinări la dosar.
Analizând apelul, tribunalul reține că este neîntemeiat.
Astfel, apelanta a susținut că respingerea de către prima instanță a capătului de cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare – cumpărare între ea și S. român, în calitate de succesor al lui O. I., contravine principiului executării în natură a obligațiilor și dispozițiilor legale în materie care statuează dreptul de opțiune al creditorului între executarea în natură și cea prin echivalent.
De asemenea, apelanta a arătat că prima instanță a ignorat dispozițiile obligatorii ale instanței de control judiciar din ciclul procesual anterior, care a reținut că promisiunea de vânzare - cumpărare nu a fost desființată, astfel că, în temeiul ei, are posibilitatea de a solicita executarea în natură.
Tribunalul reține că, în ciclul procesual anterior, prima instanță a respins acțiunea pentru lipsa de interes a reclamantei, pe motiv că aceasta din urmă a obținut deja despăgubiri prin echivalent, pentru imobilul ce face obiectul promisiunii de vânzare – cumpărare încheiate cu O. I..
Instanța de apel, însă, a reținut că, atâta vreme cât promisiunea de vânzare – cumpărare nu a fost desființată, reclamanta are interes, putând cere executarea în natură a acestei promisiuni.
Pe de altă parte, tribunalul reține că reclamanta nu poate obține o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare - cumpărare nu pentru lipsa interesului, aspect rezolvat cu autoritate de lucru judecat, ci pentru următoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 1073 c. civ.: „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”
De asemenea, art. 1075 c. civ. prevede că: „Orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.”
Reclamanta nu a indicat temeiul de drept al posibilității de a opta între executarea directă, în natură a obligației și executarea indirectă, prin echivalent.
Dimpotrivă, din textele de lege menționate, tribunalul reține că în materia executării obligațiilor principiul este acela al executării în natură, iar acordarea despăgubirilor are caracter subsecvent, în situația în care executarea în natură nu este posibilă.
În aceiași ordine de idei, tribunalul reține că executarea în natură a obligației nu poate fi cumulată cu executarea prin echivalent, tocmai pentru că este înlocuită de aceasta din urmă.
În caz contrar, s-ar ajunge la o dublă despăgubire, situație inadmisibilă în dreptul românesc.
Susținerea reclamantei că are dreptul de a opta între executarea în natură și cea prin echivalent este lipsită de relevanță, câtă vreme, dacă s-ar afla în posesia a două titluri executorii, nimic nu ar împiedica-o să le execute pe amândouă.
Ori, în speța de față, tribunalul reține că prin . de Judecătoria Timișoara în dosarul_/325/2006, pârâtul O. I. a fost obligat să plătească reclamantei I. C._ de lei, reprezentând daune compensatorii pentru imposibilitatea executării în natură a promisiunii de vânzare – cumpărare încheiate între cei doi la 7 aprilie 2001.
De asemenea, tribunalul reține că hotărârile judecătorești irevocabile produc anumite efecte procesuale.
În primul rând, hotărârea judecătorească se bucură de putere de lucru judecat, ceea ce înseamnă că dreptul părții care a câștigat procesul nu mai poate fi repus în discuție, nici chiar de către partea care a câștigat, într-un nou proces ulterior, purtat între aceleași părți.
Un alt efect al hotărârii judecătorești irevocabile îl reprezintă executorialitatea, având în vedere că executarea silită este a doua fază a procesului civil.
Astfel, potrivit art. 371 ind. 1 c. pr. civ.:
„Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.
Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.”
Ori, pornind de la cele două efecte procesuale ale hotărârii judecătorești menționate – puterea lucrului judecat și executorialitatea, reclamanta nu poate demara un nou proces, în care să ceară din nou antrenarea răspunderii contractuale a pârâtului, în temeiul promisiunii de vânzare – cumpărare încheiate cu acesta la 7 aprilie 2001, aceasta putând, cel mult, să solicite punerea în executare silită a titlului executoriu anterior, reprezentat de . de Judecătoria Timișoara în dosarul_/325/2006, ceea ce reclamanta a și făcut.
În ce privește susținerea reclamantei că prima instanță trebuia să dispună întabularea în cartea funciară a dreptului succesoral al lui O. I., tribunalul reține că reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.
Apoi, prin sentința apelată s-a stabilit că O. I. a dobândit cu titlu de moștenire 1,07 ha de teren arabil din întreaga suprafață de 9,65 ha, înscrise în Titlul de proprietate nr._/81/18.12.2002.
Ori, în acest titlu sunt înscrise 6 parcele de teren, întabulate în tot atâtea cărți funciare, iar unele au și fost înstrăinate unor terțe persoane.
În absența unei ieșiri din indiviziune și a unei identificări a terenului cuvenit lui O. I., nu poate avea loc întabularea acestuia în cartea funciară.
Apelanta a criticat sentința primei instanțe și prin includerea în masa succesorală a autoarei V. M. a anexelor identificate de expert, dar și a terenului de 1770 mp, aferent apartamentului nr. 2, situat în Izvin nr. 50, județul T., înscris în CF 2300 ind. Izvin, nr. top. 599 – 602/II.
Tribunalul reține că, deși anexele identificate de expert nu sunt menționate în actul de apartamentare și ieșire din indiviziune, intervenit între V. M. și S. G., autentificat de Notariatul de Stat județean T. cu nr._/21.12.1988, ele sunt consemnate, totuși, ca aparținând apartamentului nr. 2 în releveul de dezmembrare pe apartamente, releveu care face parte din actul de dezmembrare.
De asemenea, din CF colectivă 2275 Izvin, tribunalul reține că O. I. a fost întabulat ca proprietar, cu titlu de moștenire, și asupra terenului de 1770 mp aferent apartamentului nr. 2, iar, potrivit art. 32 din Decretul-lege 115/1938:
„Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei.
Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.”
Câtă vreme dreptul de moștenire al pârâtului asupra terenului de 1770 mp aferent apartamentului nr. 2 nu a fost radiat din cartea funciară, în mod corect prima instanță l-a inclus în masa succesorală a autoarei V. M..
În final, apelanta a susținut că pentru evaluarea terenului intravilan trebuia avută în vedere valoarea de piață, iar nu Criteriile nr. 2665/1C/311 din 1992, criterii nepuse de către prima instanță în discuția părților.
Din expertiza efectuată în cauză tribunalul reține că în 1992 nu exista o piață imobiliară conturată, astfel că nu s-a putut stabili o valoare corespunzătoare (de piață) a terenului intravilan de 1770 mp.
Apelanta nu a indicat alte criterii legale decât cele avute în vedere de prima instanță pentru evaluarea terenului intravilan, astfel că nu se poate reține o vătămare a reclamantei prin nepunerea în discuția părților a criteriilor de evaluare.
În consecință, tribunalul va respinge apelul.
În temeiul art. 274 c. pr. civ. tribunalul va respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta I. C., cu domiciliul procedural ales in Timișoara, .. 38, ., împotriva sentinței civile 6811/2014, pronunțate de Judecătoria Timișoara in dosarul_, in contradictoriu cu intimații S. G., domiciliat in Izvin, ., . M. L., ambii cu domiciliul procedural ales in Timișoara, .. 30, ., județul T. la avocat P. G. I., ORAȘUL RECAS, C. L. RECAS, ambii cu sediul in Recaș, Calea Timișoarei, nr. 86, județul T., O. I., decedat, moștenitor S. R., prin MMINISTERUL F. PUBLICE, cu sediul in București, ., prin DITRECTIA G. A F. PUBLICE, cu sediul in Timișoara, .. 9B.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publică azi, 23 octombrie 2014.
P. JUDECATOR
L. V. B. D.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. LV
Tehnored.RR
Prima instanța
M. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 601/2014. Tribunalul TIMIŞ | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 844/2014.... → |
|---|
