Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 844/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 844/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 844/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 844/A
Ședința publică din 3.10.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declanșat de către apelantul F. I. împotriva sentinței civile nr. 2972/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. I. Z., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 2 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, în baza art. 396 alin. 2 NCPC, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 3 octombrie 2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Timișoara la data de 03.06.2013 și înregistrată sub nr._ reclamantul F. I., in contradictoriu cu pârâtul B. I. Z. a solicitat instanței să constate nulitatea Certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de BNP L. G., prin care se stabilesc moștenitorii defunctului B. I. L..
În motivarea cererii reclamantul arată că este moștenitor la numitului B. I. L. venind la moștenire în urma dezbaterii succesorale succesive în calitate de soț supraviețuitor al fiicei sale T. A., decedată la data de 17.08.1985. Se mai arată că acesta vine la succesiunea tatălui său atât ca succesor legal, cât și testamentar, conform certificatului de moștenitor nr._ eliberat de către notariatul de stat al Regiunii Banat la data de 21.04.1962. Certificatul de calitate de moștenitor nr. 10 din 24.01.2011 a cărui nulitate o solicită a fost eliberat în baza art. 84 al. 1 din Legea 36/1995 la solicitarea unui moștenitor, respectiv B. I. Z.. Reclamantul consideră că era inadmisibil a se elibera un nou certificat de calitate de moștenitor având în vedere că, calitatea succesorilor și însăși succesiunea a fost dezbătută în anul 1960 în urma căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 145/1960 de către Notariatul de stat al Regiunii Banat.
La data dezbaterii succesiunii după defunctul B. losif L., in anul 1960 s-a stabilit calitatea de moștenitori legali a numiților T. A. si B. I. in calitate de fii si T. A. in calitate de soție împreuna cu cei doi copii menționați mai sus in calitate de moștenitori testamentari.
La acea data, întrucât acesta nu s-a prezentat la mai multe termene stabilite pentru dezbaterea moștenirii, martorii confirmând ca acesta nu a făcut nici un act de acceptare a moștenirii in termenul legal de acceptare.
Bascant I. G. este bunicul paratului, iar prin eliberarea acestui nou certificat de moștenitor in anul 2011 s-a încercat reintroducerea acestuia in calitate de moștenitor acceptant, întrucât este singurul moștenitor care nu a acceptat succesiunea.
Se mai arată că pana in prezent nici unul din succesorii defunctului B. I. L., respectiv fiul acestuia B. I. G., nici nepotul acestuia, tatăl paratului B. I. P. nu au contestat dezbaterea succesiunii făcuta in anul 1960, aceștia acceptând starea de fapt si de drept creata.
Interesul paratului a intervenit doar în urma formulării cererilor de restituire in baza Legii 10/2001, iar certificatul nou de calitate de moștenitor eliberat in anul 2011 a fost pro cauza având rolul de a dobândi in persoana antecesorului paratului Bascahnt I. G. a calității de persoana indreptatita de a formula cereri in baza legii 10/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 83, 84, din Legea 36/1995,
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare pârâtul arată că adevărata persoană care a decedat la 14.08.1952 este străbunicul său B. I.-L. cu Certificat de deces nr. 1160/15.08.1952, iar prin Adresa de la Camera Notarilor Publici Timișoara cu nr. 1341/19.08.2011 se precizează că nu s-a eliberat "Certificatul de moștenitor nr. 145/1960" întrucât succesiunea se consideră ca fiind nedezbătută, procedura succesorală nefiind finalizată. În adresa de la Primăria Mun. Timișoara nr. SC 2012-_/22.10.2012 face precizarea că: "Certificatul de moștenitor nr. 145/1960", nu poate avea calitatea unui înscris autentic.
Prin sentința civilă nr. 2972/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul F. I. in contradictoriu cu pârâtul B. I. Z.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamantul solicită instanței să constate nulitatea Certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de BNP L. G., prin care se stabilesc moștenitorii defunctului B. I. L., decedat la data de 14.08.1952, susținând că există un certificat de moștenitor al aceluiași defunct, cu nr. 145/1960 emis de către Notariatul de stat al Regiunii Banat.
Deși instanța i-a pus în vedere reclamantului să depună originalul acestui certificat, ori o copie certificată, acesta nu s-a conformat, fiind depusă la dosar doar Încheierea din 15.05.1060 emisă în Dosarul nr. 145/1960, încheiere care privește pe defunctul B. I., iar nu pe defunctul B. I. L., așa cum apare în Certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de BNP L. G., a cărui nulitate se solicită.
Din adresa comunicată de Arhivele Naționale către BNP L. G. (f. 42) nr. 540 din 07.06.2011, rezultă că nu a fost identificat certificatul de moștenitor emis în urma dezbaterii dosarului succesoral nr. 145/1960.
Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Timișoara a emis adresa cu nr. 1342 din 19.08.2011 (f. 43) în care arată că „succesiune se consideră ca fiind nedezbătută, procedura succesorală nefiind finalizată”, în ceea ce-l privește pe B. I. L., decedat la 14.08.1952.
În adresa nr. SC2012 -_ din 22.10.2012 emisă de Primăria Mun. Timișoara se face precizarea că "nu s-a eliberat un certificat de moștenitor, opinia noastră este că certificatul de moștenitor nr. 145/1960 depus la dosarul administrativ 786 nu poate avea calitatea unui înscris autentic” (f. 44).
Potrivit Certificatului emis de Camera Notarilor Publici Timișoara sub nr. 2824 din 16.12.2010 (f. 67) se certifică faptul că nu s-a deschis procedura succesorală după defunctul B. I. L., decedat la 14.08.1952.
Văzând actele de mai sus, precum și faptul că reclamantul nu a putut dovedi existența unui certificat de moștenitor valabil, emis pentru defunctul B. I. L., decedat la 14.08.1952, prima instanță a constatat că nu există nici un temei pentru constatarea nulității Certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de BNP L. G., fiind respectate dispozițiile art. 84 din Legea 36/1995, motiv pentru care a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
In baza art. 453 c.pr.civ. prima instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de pârât.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului reclamantul F. I., solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii reclamantului.
În susținerea căii de atac, după reiterarea situației de fapt, apelantul a învederat că respingerea acțiunii cu motivarea ca Certificatul de moștenitor depus privește pe numitul Bachant I. si nu pe numitul Bascant I. leopold este neintemeiata având in vedere ca numitul Bascant I. este una si aceiasi persoana cu numitul B. I. L..
Apelantul solicită instanței sa observe ca nu a contestat nimeni data decesului si moștenitorii reținuți in certificatul de moștenitor nr. 145/1960, pe de alta parte ar fi aproape imposibil ca doua persoane diferite cu aceiasi moștenitori sa decedeze la aceeasi data in același an.
De asemenea apelantul a făcut nenumărate demersuri pentru a obține un act care sa fie intitulat Certificat de moștenitor dupa defunctul B. I. L. insa acest act este singurul document existent si care i-a fost transmis ca fiind Certificatul de moștenitor.
A învederat că imobilele care compun masa succesorala au fost dezmembrate si reambulate astfel incat la momentul reambularii au fost trecuți doar proprietarii tercuti in inscrierile active de la acea data.
Astfel având in vedere faptul ca numitul B. losif Junior a renunțat la partea sa din moștenirea tatălui sau si nu a contestat inscrierea ulterioara, acesta nu a mai figurat ca proprietar in cartea funciara nou infiintata nr. 4654 Timișoara.
Ca atare, acesta a renunțat la moștenire si aceasta renunțare a fost operată si menținută ulterior in cartea Funciara conform succesiunii evenimentelor si operațiunilor de carte funciara asa cum reiese explicit din adresa nr. 808,936/28.02.2014 transmisa de către Oficiul de cadastru si publicitate Imobiliara T. la solicitarea reclamantului.
Având in vedere înscrisul anexat la dosarul cauzei si anume nr. 145/1960, inscris a cărui valabilitate a fost statuata prin rezoluțiile dispusa in dosar nr. 248/P/2011, răspunsul oficial al OCPI, si mențiunile din Cartea Funciara de-a lungul timpului care au operat renunțarea la succesiune a numitului B. losif junior cererea reclamantului este întemeiata si dovedita, astfel ca in mod nelegal a fost respinsa de către instanța de fond.
Apelantul a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In baza art. 242 alin. 2 a solicitat judecarea si in lipsa.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul B. I. Z. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să respingă nulitatea certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de B. Notarial L. G. din Timișoara, prin care se stabilește numai calitatea moștenitorilor după defunctul B. I.-L., decedat la data de 14.08.1952 în Timișoara, ., întrucât este corectă și legală.
În motivare, intimatul a învederat că reclamantul nu a putut dovedi existența unui certificat de moștenitor valabil, emis pentru defunctul B. I.-L., decedat la data de 14.08.1952.
Intimatul a arătat că, în apel, reclamantul caută să arate că în CF nr. 4654 Timișoara, la poziția B1, B. I. este același cu B. I. L..
Adresa primită de la OCPI T. cu nr. 7557/20.08.2013 confirmă că proprietarul tabular B. I. este aceeași persoană cu B. I. G., înscrisă la poziția B1 din CF 4654 Timișoara.
Având în vedere cele menționate mai sus, intimatul a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, respingerea nulității certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de B. Notarial L. G. din Timișoara, prin care se stabilește numai calitatea moștenitorilor defunctului B. I.-L., decedat la data de 14.08.1952 în Timișoara, ..
În drept, intimatul a invocat disp. art. 84 din Legea nr. 36/1995 privitor la procedura succesorală notarială.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de apel formulate, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele:
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului, prin demersul judiciar pendent, prevalându-se de calitatea de moștenitor (prin retransmitere) după defunctul B. I. L., reclamantul-apelant F. I. tinde la repudierea calității de moștenitor acceptant (prin retransmitere), a pârâtului-intimat B. I. Z. după același defunct, și, ca atare, la constatarea nulității absolute a Certificatului de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de BNP L. G. pe seama celui din urmă.
Prima instanță, prin sentința atacată, a apreciat că reclamantul-apelant nu a făcut dovada calității sale de moștenitor, prin depunerea originalului certificatului din dosarul notarial nr. 145/1960, și implicit, nici a calității sale procesuale active. Deși nu s-a pronunțat expres în acest sens, este evident că numai o persoană ce legitimează interesul și calitatea de moștenitor după defunctul B. I. L. ar putea contesta calitatea de moștenitor după același autor a altei persoane (în speță, a pârâtului B. I. Z.). Și aceasta pentru că exercițiul acțiunii rămâne subsumat întrunirii condițiilor cerute pentru punerea în mișcare a formelor procedurale ce intră în conținutul ei, cărora li se circumscrie și aceea a calității procesuale active și a interesului (cele două elemente în cauza pendinte fiind interdependente); știut fiind și că cel din urmă (interesul) are a cumula atributele de a fi juridic și legitim, născut și actual, direct și personal, pozitiv și concret, și, finalmente, justificat de partea care accede la concursul justiției și care trebuie să urmărească asigurarea propriilor interese, iar nu ale altuia, ori salvgardarea abstractă a legii.
Numai că între aceiași subiecți procesuali s-a mai purtat anterior un litigiu soluționat irevocabil, și în care s-a tranșat jurisdicțional atât calitatea de moștenitor a reclamantului F. I. după defunctul B. I. L., cât și neacceptarea în termen a moștenirii aceluiași defunct de către autorul indirect al pârâtului (bunicul) - defunctul B. I. G..
Astfel, prin sentința civilă nr._/6.11.2008 dată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2303._ s-a respins acțiunea promovată de reclamantul B. I. Z. în contradictoriu cu pârâtul F. I., având de obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 145/26.12.1960 eliberat de fostul Notariat de stat Județean T., reținându-se că autorul reclamantului - numitul B. I. G. nu a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii defunctului B. I. L.. Sentința a fost schimbată în apel, prin decizia civilă nr. 234/A/10.03.2010 a Tribunalului T. (prin care s-a admis acțiunea și s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 145/26.12.1960) apreciindu-se că, dimpotrivă, în speță, s-a făcut dovada acceptării tacite a moștenirii defunctului B. I. L., de către B. I. G., și, implicit, a calității și interesului reclamantului B. I. Z., și, mai apoi, că actul prevalat de pârâtul F. I. - constând în certificatul de moștenitor nr. 145/26.12.1960 - a fost eliberat cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea epocă. La rândul ei, decizia instanței de apel a fost modificată prin decizia nr. 854/R/19.10.2010 a Curții de Apel Timișoara dată în dosar nr. 2303._ , prin care s-a respins apelul contra sentinței civile nr._/6.11.2008, ce a fost păstrată, cu completarea motivării. În considerentele deciziei instanței de recurs, suplimentar celor reținute de judecătorie, s-a apreciat că B. I. Z. nu a justificat un interes legitim și personal în a invoca nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 145/26.12.1960, de vreme ce autorul său - B. I. G. -, singurul care avea interesul în prevala calitatea sa de succesor și după tatăl B. I. L., în procedura declanșată în temeiul legii cu nr.10/1001, nu a făcut acest lucru.
Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că statuările jurisdicționale din corpul hotărârilor judecătorești antemenționate se impun speței pendinte în temeiul efectului pozitiv al lucrului judecat, cu precădere în ceea ce privește chestiunile controversate constând în legalitatea certificatului de moștenitor nr. 145/26.12.1960 și acceptarea moștenirii defunctului B. I. L. de către autorul indirect al pârâtului - defunctul B. I. G..
Așa stand lucrurile, cu forța evidentei se conturează si concluzia ca numai ignorând statuările obiectivate in corpul hotărârii judecătorești supra anunțate (care, ., se arata a avea valoarea unor norme individuale, de sorginte jurisdicționala, fiind cele mai tipice acte de aplicare a dreptului); si nesocotind puterea lucrului judecat, judecătoria a respins demersul judiciar pendent, apreciind că actul prevalat de reclamantul F. I. - certificatul de moștenitor nr. 145/26.12.1960 nu are aptitudinea de a-i legitima această calitate și că, implicit, Certificatul de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de BNP L. G. - ce atestă, printre moștenitorii defunctului B. I. L. și pe defunctul B. I. G. - ar fi legal întocmit.
F. a observa, așa cum in rigoarea imperativului pct.4 apartenent art. 1200 in corelație cu acela al alin. (2) apartenent art. 1202, ambele din legea civila (chemate sa configureze legislativ prezumția lucrului judecat,- forma in care se manifesta autoritatea de lucru judecat atunci când nu exista identitatea de elemente cerute de aceeași lege civila, prin al sau art. 1201, ci doar o suprapunere de chestiuni litigioase), trebuia sa faca, ca statuările jurisdicționale redate in corpul deja evocatelor hotărâri judecătorești, se manifesta cu caracter absolut, ce nu îngăduie a fi contrazis; si, nici ca, autoritatea procesuala a actelor jurisdicționale in discuție (exprimând sau nu adevărul), rezulta din puterea conferita de lege instanței de judecata, de a transa definitiv o chestiune litigioasa și obstaculează, prin efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, reluarea verificării acelorași chestiuni litigioase, constând în legalitatea și autenticitatea certificatului de moștenitor nr. 145/26.12.1960, dar și a acceptării tacite a moștenirii defunctului B. I. L. de către defunctul B. I. G. (autorul indirect al pârâtului B. I. Z.) și, pe cale de consecință, a legitimării celui din urmă în a solicita emiterea unui certificat de moștenitor după cel dintâi defunct, în care să fie menționat ca moștenitor și bunicul său.
Fiind evident și că, odată reținută legalitatea celui dintâi certificat de moștenitor (chiar și implicit și virtual), nu mai putea fi eliberat un al doilea certificat, chiar și de calitate de moștenitor, după același autor - B. I. L.. Abstracție făcând de faptul că, așa cum supra s-a anunțat, s-a constatat jurisdicțional irevocabil că B. I. G. nu a acceptat în termen succesiunea după defunctul B. I. L. și, ca atare, se privește a fi nelegală menționarea sa ca moștenitor în Certificatul de calitate de moștenitor nr. 10/24.01.2011 eliberat de BNP L. G.. De altfel, efectul pozitiv al lucrului judecat a fost confirmat legislativ expres în noul cod de procedură civilă prin al său art. 431 alin. 2 și care spune că „Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul, în temeiul art. 480 alin.1 c. proc. civ. va admite calea de atac pendinte declanșată și va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâtul B. I. Z..
Pe cale de consecință va constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 10/24.02.2011 eliberat de BNP L. G. din Timișoara.
În temeiul art. 451-453 și 482 - apartenente toate legii procedurale civile, va obliga intimatul la plata către apelant a sumei de 7,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declanșat de către apelantul-reclamant F. I., CNP_, cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat B. M., în Timișoara, ., ., contra sentinței civile nr. 2972/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. I. Z., CNP_, cu domiciliul în Timișoara, ., ., județul T..
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul F. I. în contradictoriu cu pârâtul B. I. Z. și-n consecință
Constată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 10/24.02.2011 eliberat de BNP L. G. din Timișoara.
Obligă intimatul la plata către apelant a sumei de 7,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac a apelului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3.10.2014.
Președinte, Judecător,
A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/24.10.2014
Prima instanță: jud. R. B.
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 961/2014. Tribunalul TIMIŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
