Legea 10/2001. Sentința nr. 1773/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1773/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 1773/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1773/PI
Ședința publică din 13 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. A.
Grefier: A. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamantul L. Reinholdt, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara, având ca obiect Legea 10/2001.
Dată fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, instanța, în baza art. art. 260 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru azi, 13 iunie 2013, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 12.04.2012, reclamantul L. Reinholdt, în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să dispună anularea în parte a Dispoziției nr. 171/16.02.2012 emisă de P. M. Timișoara C. G., în ceea ce privește respingerea cererii formulate de către reclamant având ca obiect restituirea în natură a terenului situat în Timișoara, ., înscris în CF nr. 7211 Timișoara, cu nr. top. 9175/2, în suprafață de 514 mp, ca fiind netemeinică și nelegală; admiterea cererii reclamantului privind restituirea în natură a terenului situat în Timișoara, ., înscris în CF nr. 7211 Timișoara, cu nr. top. 9175/2, în suprafață de 514 mp (CF actualmente închisă, în prezent imobilul fiind evidențiat în CF nr. 5934 Timișoara), cerere ce a făcut obiectul dosarului administrativ înregistrat cu nr. DO6X10003150/31.05.2001, la Primăria M. Timișoara.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, acesta, în calitate de moștenitor legal al numiților L. C. si L. M. - născuta Rausch - (părinți), in conformitate cu dispozitiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv, a formulat si inregistrat la Primăria Timișoara, notificarea nr. 3090/10.05.2001. Obiectul notificarii il constituia cererea de restituire in natura a terenului inscris in CF 7211 Timisoara, cu nr. top 9175 in suprafața totala de 682 mp, teren ce a aparținut autorilor săi si care a fost preluat in mod abuziv de către Statul R., fiind considerat un bun abandonat asa cum este definit de art. 1 lit. b) din actul normativ invocat.
Notificarea formulata de către reclamant a fost soluționata de către P. Timișoarei prin Dispoziția nr. 171/16.02.2012, in sensul respingerii cererii sale, motivat de faptul ca reclamantul nu ar fi făcut dovada preluării abuzive a imobilului revendicat, conform art. 2 alin. 1, lit. c) si e) din Legea 10/2001.
Reclamantul considera ca Dispoziția nr. 171/16.02.2012 este netemeinica si nelegala cu privire la respingerea cererii formulate de către reclamant având ca obiect restituirea a natura a terenului situat in Timișoara, ., inscris in CF 7211 Timișoara, cu nr. top 9175/2 in suprafața de 514 mp, din considerentele pe care le va expune in mod punctual in cele ce urmează:
Reclamantul învederează că este o persoana indreptatita sa solicite restituirea in natura a imobilului mai sus descris, potrivit dispozițiilor art. 4 al. 2, din Legea 10/200, la dosarul administrativ fiind depuse in probatiune toate actele doveditoare in acest sens.
Terenul in suprafața de 682 mp, cu nr. top 9175, evidențiat inițial in CF nr. 7211 Timisoara (CF actualmente închisa), in prezent evidențiat in CF 5934 Timișoara, face parte din categoria imobilelor preluate in mod abuziv, astfel cum sunt definite de art. 2 lit. e) din Legea 10/2001.
Astfel, terenul mai sus descris a aparținut părinților săi, L. C. si L. M. - născuta Rausch, fiind dobândit de către aceștia in anul 1951, cu titlu de cumparare, așa cum rezultă din extrasul CF nr. 7211 Timișoara (pozițiile B2 și B3). Din aceeași Carte Funciara rezulta ca . 9175 s-a dezmembrat in 1963, in doua parcele, si anume:
- 9175/1 in suprafața de 168 mp care s-a transcris in CF_ in proprietatea Statului R., cu titlu de donație (poziția B5) si
- 9175/2 in suprafața de 514 mp, care s-a reinscris in aceeași CF 7122 in favoarea acelorași proprietari (poziția B6) si ulterior, la data de 18 iunie 1966, in baza încheierii cu nr. 2055, . proprietatea Statului R. in baza Decretului 111/1951, asa cum este evidențiat in Cartea Funciara.
In ceea ce privește starea de fapt, se învederează faptul ca in anul 1951, tatăl reclamantului lucra la o intreprindere in Timișoara, astfel incat părinții au fost nevoiți sa inchirieze o locuința in oras. Terenul in cauza, in suprafața totala de 682 mp a fost cumpărat de părinții săi in ideea construirii unei case.
Ulterior, dupa ce tatăl său a inceput sa faca demersuri pentru construirea casei, i s-a comunicat de către autorități ca terenul nu poate fi utilizat pentru construcția casei planificate, intrucat pe o parte din acesta urma sa se construiască un . pe cealalta parte nu se putea construi sau folosi pentru agricultura intrucat aceasta porțiune de teren urma sa fie afectata de conducte de alimentare a doua blocuri.
Totodată, asupra tatălui său au inceput sa se exercite presiuni, dandu-i-se de inteles că, in cazul in care nu va intelege sa abandoneze terenul va avea mari necazuri intrucat autoritatile au cunoștința de faptul ca in al II-lea Război Mondial a fost soldat inrolat in armata germana.
In aceste condiții, in anul 1963, tatăl reclamantului a fost forțat sa semneze împotriva voinței sale un contract de donație, prin care . 9175/1 in suprafața de 168 mp intra in proprietatea Statului R., iar . 9175/2 in suprafața de 514 mp, - cu privire la care a inteles sa formuleze prezenta contestație -, in anul 1966 a fost confiscata in temeiul Decretului 111/1951, fiind considerat un bun abandonat in înțelesul art. 1 lit. b) din actul normativ invocat.
Reclamantul considera ca actele depuse in probatiune la dosarul administrativ fac dovada preluării abuzive de către Statul R. a terenului in cauza.
Astfel, adresa nr. 658BRP/06.04.2010 eliberata de către MAI - Arhivele Naționale, Serviciul Arhivele Naționale Istorice Centrale ca răspuns la solicitarea reclamantului de a i se comunica documentele care au stat la baza confiscării, releva faptul ca terenul in cauza a fost preluat abuziv si trecut in proprietatea Statului R. în temeiul Decretului 111/1951, menționând faptul ca Decretul nu este însoțit de un tabel cu numele proprietarilor cărora le-au fost confiscate imobilele.
Având in vedere faptul ca trecerea in proprietatea statului in temeiul Decretului 111/1951 a fost operata in Cartea Funciara, iar conform Decretului-Lege 115/1938 inscrierile în Cartea Funciara au efect constitutiv de drepturi, reclamantul apreciază ca existenta tabelului mai sus invocat este un fapt de necontestat.
De asemenea, adresa nr._/XV/23.09.1966 emisa de către Sfatul Popular al Orasului Timișoara comunicata Sfatului Popular al Regiunii Banat, adresa pusa la dispozitie de către Arhivele Naționale, confirmă existența actului administrativ ce a stat la baza preluării abuzive a terenului în cauza. Adresa precizează ca acest act administrativ in baza căruia a operat confiscarea este Decizia nr. 40._ .
Reclamantul considera ca inscrisurile invocate, depuse la dosarul administrativ, coroborate cu mentiunile din Cartea Funciara 7211 Timișoara, in care a fost evidențiata trecerea imobilului în proprietatea Statului R., in temeiul Decretului 111/1951 fac dovada îndeplinirii preluarii abuzive conform art. 2 alin. 1, lit. e) din Legea 10/2001, astfel incat dispoziția emisa de către P. Timișoarei in soluționarea cererii de restituire este netemeinica si nelegala.
Din aceeași CF, de la poz. B9 rezulta ca in anul 1974 . fost transcrisa în CF 5934 Timișoara unde se unifica cu top 9176 si 9177/2, rezultând ., 9177/2, in suprafața totala de 1532 mp.
Din CF 5934 Timișoara, poz. B9 rezulta ca ., 9177/2, in suprafața totala de 1532 mp s-a dezmembrat in anul 1976, in alte doua parcele, respectiv (9175/2, 9176 și 9177/2)/1 in suprafața de 449 mp si (9175/2, 9176 si 9177/2)/2 in suprafața de 1083 mp.
In continuare, la poz. B11 din CF 5934 Timișoara este evidențiat faptul ca .. (9175/2, 9176 si 9177/2)/2 in suprafața de 1083 mp, libera de construcții, se dezmembreaza in alte doua parcele dupa cum urmează: top (9175/2, 9176 si 9177/2)/2/1 in suprafata de 939 mp care se reinscrie in aceeași CF si ., 9176 si 9177/2)/2/2 in suprafața de 144 mp care se transcrie in CF_.
Referitor la competenta instanței de judecata de a analiza pe fond cererea de restituire a terenului preluat abuziv de către stat, reclamantul învederează dispozițiile Deciziei nr. XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțata in dosarul nr. 37/2006 prin care aceasta a stabilit ca „instanța de judecata este competenta sa soluționeze pe fond nu numai contestația formulata împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si acțiunea persoanei îndreptatite in cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părtii interesate”.
În subsidiar, in măsura in care restituirea in natura a terenului nu este posibila, se solicită obligarea Statului R. la acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul confiscat la nivelul valorii pe care o va determina Comisia Centrala pentru stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietatilor.
În probațiune: proba cu inscrisuri si expertiza topografica si orice alte dovezi a căror necesitate va reieși din dezbateri.
În drept, reclamantul își intemeiază prezenta contestație pe dispozițiile art. 2 al. 1 lit. e), art. 21 alin. 4, art. 26 alin. 3, art. 50 din Legea 10/2001 rerep. cu modif. si completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul P. M. Timișoara solicită instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța sa dispună respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare, pârâtul a arătat că, prin Dispoziția Primarului nr. 171 din 16.02.2012 s-a respins notificarea nr. 3090 din 10. 05.2001 depusa la Biroul Executorilor Judecătorești - Judecătoria Timișoara, înregistrata la Primăria M. Timișoara cu nr. D06X10003150 din 31.05.2001, prin care L. Reinholdt, cu domiciliul în Timișoara, .. 4, solicita restituirea în natura a imobilului din Timișoara, ., înscris în CF 7211 Timișoara., cu nr. top. 9175, în suprafața de 682 mp.
Se învederează instanței că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului revendicat în conformitate cu art. 2 alin. 1 lit. "e" din Legea 10/2001, care prevede că în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțeleg: "imobilele considerate a fi fost abandonate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951, privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.".
Nu este suficient ca imobilul revendicat să fie preluat de stat în baza Decretului nr. 111/1951, deoarece nu toate bunurile preluate în baza Decretului nr. 111/1951 fac obiectul preluării abuzive așa cum este el reglementat prin Legea 10/2001, ci doar imobilele considerate a fi fost abandonate în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești, adică cele care fac obiectul art. 1 lit. „d” din Decretul nr. 111/1951.
Prin Adresele nr. SC2008 - 7877/11.12.2008 si SC2008 - 7877/27.08.2010, s-au solicitat reclamantului acte în susținerea notificării si dovada preluării abuzive a nr. top. 9175/2, conform art. 2 alin. 1 lit. „e” din Legea 10/2001.
Reclamantul nu a depus nici dispoziția administrativă, nici hotărârea judecătorească, pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951, prin care imobilul revendicat a fost considerat abandonat, astfel că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive de către Statul Român a imobilului care face obiectul prezentei cauze, până la data soluționării notificării.
Pentru motivele arătate mai sus, pârâtul solicită respingerea acțiunii formulate de L. R. ca netemeinică și nelegală și menținerea Dispoziției Primarului nr. 171 din 16.02.2012, ca temeinică și legală.
Solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În drept, pârâtul invocă art. 115 - 118 C.pr. C. și Legea 10/2001.
În ședința publică din data de 6 iunei 2013, reclamantul prin apărător și-a precizat demersul judiciar în sensul că solicită, urmare a anulării Dispoziției nr. 171/16.02.2012, acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii cu nr.165/2013.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 171/16.02.2012 emisă de P. M. Timișoara s-a respins notificarea remisă de petiționarul L. Reinholdtsub nr. 3090/10.05.2001 în condițiile de exigență ale art. 22 (fost art. 21) apartenent Legii cu nr. 10/2001 motivat de împrejurarea că imobilul nu a fost preluat abuziv.
Din studiul cărții funciare cu nr. 7211 Timișoara, tribunalul observă că imobilul-teren situat în Timișoara, ., înscris în CF nr. 7211 Timișoara, cu nr. top. 9175/2, în suprafață de 514 mp a fost preluat de Statul Român în temeiul DL nr. 11/1951 de la autorii petiționarului - proprietarii tabulari L. C. si L. M. - născuta Rausch. Reclamantul în calitate de moștenitor legal al antecesorilor săi (dovedită cu certificatul de moștenitor eliberat de BNP V. T. sub nr. 12/12.02.2002 - aflat în compunerea dosarului pendent la fila 41), legitimează vocația de persoană îndreptățită a accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială cu nr. 10/2001, în accepția art. 4 alin. (2).
Cu privire la caracterul abuziv al preluării, tribunalul reține, contrar susținerilor pârâtului că imobilul litigios a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului cu nr.111/1951 și în executarea Deciziei administrative cu nr. 40._, conform adresei nr._/XV/23.09.1966 emisa de către Sfatul Popular al Orasului Timișoara comunicata Sfatului Popular al Regiunii Banat, adresa pusa la dispoziție de către Arhivele Naționale (a se vedea filele 30-31 din dosar). Abstracție făcând de faptul că acest decret nesocotea dreptul de proprietate (de vreme ce reglementa trecerea în proprietatea statului a bunurilor fără stăpân, iar conform Instrucțiunilor MF nr. 1529 din 2.04.1963, erau fără stăpân bunurile în legătură cu care titularul lor era necunoscut, absent, sau nu a făcut niciun act de administrare timp de un an) era neconstituțional, fiind contrar Constituției din 1948 care, în art. 8 consacra principiul recunoașterii și garantării proprietății particulare și că a fost abrogat (argumente suficiente pentru a constata caracterul abuziv al preluării), și că, în absența existenței unei decizii administrative, sau a unei hotărâri judecătorești, preluarea se privea a fi cu atât mai abuzivă (a se vedea cu titlu de practică judiciară, ÎCCJ, secția civila și de proprietate intelectuală, dec. civ. nr. 3256/21.04.2005 publicată în Jurisprudența Secției civile pe anul 2005, p.185). Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că imobilul în discuție face obiectul de reglementare al legii cu nr. 10/2001 și a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român din patrimoniul autorilor reclamantului.
Cum din lucrarea de specialitate ordonată în cauză rezultă că imobilul teren nu poate fi restituit în natură, iar la ultimul termen de judecată, petiționarul a înțeles să își precizeze contestația în raport de concluziile specialistului și de noul ambient legislativ - conturat prin adoptarea legii cu nr. 165/2013, tribunalul, în temeiul art. 26 alin. 3 apartenent legii cu nr. 10/2001 republicată, va anula Dispoziția nr. 171/16.02.2012 pendinte atacată și va obliga pârâtul P. M. Timișoara, în calitate de reprezentant al entității învestite cu soluționarea notificării, să emită o nouă dispoziție prin care să propună măsuri compensatorii in condițiile capitolului III apartenent legii cu nr. 165/16.05.2013 privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată și precizată de către reclamantul L. Reinholdt, cu domiciliul procedural ales la SCPA „A., M. & V.”, în Timișoara, Piața Sf. G., nr. 4, ., în contradictoriu cu pârâtul P. M. Timișoara, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D. L., nr. 1, județul T..
Dispune anularea Dispoziției nr. 171/16.02.2012 emisă de P. M. Timișoara în calitate de reprezentant al entității învestite cu soluționarea notificării.
Obligă pârâtul P. M. Timișoara să emită o nouă dispoziție prin care să propună măsuri compensatorii in condițiile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, constatând că petiționarul legitimează vocația de a accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legea cu nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin legea cu nr. 165/2013, și că imobilul teren identificat topografic în CF nr. 7211 Timișoara, cu nr. 9175/2, în întindere cantitativă de 514 mp, transcris ulterior în CF 5934 Timișoara a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2013.
Președinte, Grefier,
A. A. A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/12.07.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 415/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2113/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
