Legea 10/2001. Sentința nr. 2786/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2786/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 2786/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2786/PI
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.11.2014
PREȘEDINTE: C. B.
GREFIER: G. G.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de reclamanții S. A., V. F. senior și V. F. junior, continuatori ai personalității juridice a reclamantei V. A. Iudita, decedată pendinte de proces și S.-G. Ș., continuator al personalității juridice a reclamantului S. Ș.-A. decedat pendinte de proces, în contradictoriu cu pârâții S.C. M. S.A. și S.C. T. S.A, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru reclamanți avocat A. R. și pentru pârâți s-a prezentat avocat D. S. în substituirea d-nei avocat A. S..
Procedura este legal îndeplinită.
A fost expus referatul cauzei de câtre grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului S.-G. Ș. depune la dosar împuternicire avocațială, CF nr._ Timișoara, in extenso și copia încheierii pronunțate în data de 17.04.2014 de Tribunalul T. în dosar nr._ *, un exemplar al acestor acte fiind comunicat părții adverse.
Având în vedere prevederile art.137 alin.1 C.proc.civ, instanța pune în discuția părților excepțiile nulității cererii și prematurității acțiunii, invocate de pârâți în întâmpinare.
Reprezentanta pârâților arată că nu mai înțelege să susțină excepția nulității cererii, invocate în întâmpinare. În ceea ce privește excepția prematurității cererii, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției prematurității acțiunii, invocate de pârâți.
Instanța, în deliberare, apreciind că în speță nu sunt incidente prevederile art.720 ind.1 C.proc.civ., respectiv că nu se impunea parcurgerea unei proceduri prealabile de conciliere în soluționarea litigiului, în baza art.137 alin.1 C.proc.civ. respinge excepția prematurității cererii, invocate de pârâți.
Având în vedere prevederile art.137 alin.1 C.proc.civ, instanța pune în discuția părților excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților prin prisma interesului direct al acestora invocată de pârâți în întâmpinare, cum și excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
Reprezentanta reclamanților solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților prin prisma interesului direct al acestora, întrucât finalitatea demersului judiciar inițiat de aceștia este obținerea de măsuri reparatorii. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicită de asemenea respingerea acesteia, apreciind că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Reprezentanta pârâților solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților prin prisma interesului direct al acestora, având în vedere că reclamanții au solicitat acordarea măsurilor reparatorii în echivalent și nu restituirea imobilului în natură, fapt ce nu se poate realiza prin soluționarea acestui proces. Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, solicită admiterea acesteia.
Instanța rămâne în pronunțarea asupra excepțiilor excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților prin prisma interesului direct al acestora și a prescripției dreptului la acțiune.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, în raport de excepția lipsei interesului direct al reclamanților și a prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 21.06.2012, reclamanții S. Ș. A., S. A. și V. A. Iudita au solicitat, în contradictoriu cu pârâții pârâții S.C. M. S.A. și S.C. T. S.A., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare înscrís în CF nr._ Timișoara (provenita din conversia pe hârtie a CF nr._ Timișoara), încheiat între pârâta de rang 1, în calitate de vânzător și pârâta de rang 2, în calitate de cumpărător, cu privire la imobilul situat în Timișoara, .) nr.59; rectificarea cărții funciare nr._, în sensul radierii dreptului de proprietate a pârâtei de rang 2, dobândit prin cumpărare, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a invocat; obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanții arată că prin notificarea depusă prin intermediul executorului judecătoresc în temeiul Legii nr.10/2001, la data de 13 iulie 2001, au solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul supra indicat, preluat abuziv de la antecesorii acestora.
Se menționează că imobilul litigios a fost abuziv trecut în proprietatea Statului R., fiind trecut ulterior în administrarea operativă a Uzinei de Reparații Timișoara, iar, în baza HG 834/1991 a fost trecut în proprietatea ..
Reclamanții precizează că titlurile de trecere în proprietatea Statului Român a cotelor de proprietate ale antecesorilor acestora au fost anulate printr-o hotărâre judecătoreasca irevocabila, iar în anul 2005, prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută o invocă, pârâta . vândut imobilul pârâtei . timp de procesul de soluționare a notificării reclamanților era în plin curs de desfășurare.
Astfel, reclamanții consideră că prin încheierea acestui contract a fost încălcată dispoziția expresă a art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
La data de 23.01.2013, prin serviciul registratură, pârâții S.C. M. S.A. și S.C. T. S.A. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Pe cale de excepție, pârâții, prevalându-se de Decizia nr.32/09.06.2008 pronunțată de Inalta Curte de casație și Justiție, au înțeles să invoce excepția netimbrării acțiunii, apreciind că prezenta acțiune este supusă timbrajului la valoare în conformitate cu dispozițiile Legii nr.146/1997, raportat la obiectul pricinii, respectiv constatarea nulității actului de vânzare cumpărare al imobilului situate în Timișoara, ., jud. T..
Pârâții au mai invocat și excepția nulității cererii de chemare în judecată, arătând că acțiunea promovată nu este semnată de niciunul dintre reclamanți.
Raportat la dispozițiile Deciziei nr.32/09.06.2008 pronunțate de Inalta Curte de casație și Justiție, se invocă de asemenea excepția excepția prematurității cererii de chemare în judecată, întrucât nu a fost îndeplinită procedura de conciliere, raportat la faptul că acțiunea reclamanților este una evaluabilă în bani.
Pârâții învederează că cerințele prevăzute de art. 720 ind.1 Cod proc.civ. sunt imperative, sancțiunea nerespectării întocmai a procedurii stabilite prin codul de procedură civilă fiind respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, acest fapt neputând fi dezbătut sau adaptat de la caz la caz, ci se impune a fi aplicat de către instanță cu strictețe.
Pârâții invocă totodată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că, raportat la obiectul acțiunii, prin care se solicită constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între două societăți comerciale, reclamanții nu au dovedit calitatea lor procesuală activă prin niciun document.
Având în vedere că acțiunea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, pârâții consideră că reclamanții trebuie să facă dovada faptului că sunt persoane îndreptățite în înțelesul articolului 3 alin (1) din Legea 10/2001.
Pârâții apreciază de asemenea că reclamanții trebuie să facă dovada faptului că sunt persoane îndreptățite a solicita constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare contestat, prin înscrisuri din care să rezulte calitatea lor de persoane îndreptățite.
Pe cale de excepție, pârâții invocă totodată și excepția lipsei de interes a reclamanților în promovare acțiunii de față, având în vedere că reclamanții nu justifică nici un interes, nefiind titularii vreunui drept real asupra terenului și nejustificând măcar o aparență de astfel de drept.
Se arată că reclamanții nu sunt părți în contractele atacate, astfel încât le aparține proba atât a existenței interesului născut și actual cât și a realității.
Pârâții opinează în cauză, cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui să se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii acestei cereri, având în vedere și natura dreptului pârâtelor în legătură cu obiectul actului juridic a cărei nulitate se cere.
Se precizează că în prezenta cauză acțiunea reclamanților este lipsită de interes, întrucât prin anularea contractului de vânzare-cumpărare, aceștia nu vor obține niciun folos sau drept, proprietatea imobilului intrând din nou în patrimoniul societății pârâte.
În ceea ce privește fondul pricinii, pârâtele solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În motivare, se arată că pârâtele nu au avut cunoștință de faptul că asupra imobilului situat în Timișoara, . a fost formulată o cerere de revendicare de către reclamanți.
Se menționează că imobilul a fost vândut societății pârâte S.C. T. S.A., fără ca pârâta . cunoască faptul că asupra acestui imobil există o cerere în revendicare.
Pârâții subliniază faptul că nu există nici o dovadă la dosar cum că reclamanților le-ar fi fost dispusă restituirea în natură sau prin echivalent a bunului, raportat la prevederile art.21 alin.5 din legea nr.10/2001.
Mai arată pârâții că prin Notificarea nr.115/13.07.2001 transmisă către Prefectura Județului T., prin B.E.J. B. Opritescu, reclamanții au solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru imobilul casă și teren în suprafața de 1799 mp, fost situate în Timișoara, ., în baza Legii 10/2001.
Prin urmare, având în vedere că solicitarea reclamanților către autoritatea statului a fost de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent și nu restituirea imobilului în natură, pârâții consideră că obiectul prezentei acțiuni este neîntemeiat întrucât reclamanții nu doresc restituirea în natură a imobilului.
Pârâții învederează că pe rolul Tribunalului T., se află un dosar înregistrat sub nr._ prin care reclamanții au solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu Statul Român, A.V.A.S. și Prefectura Județului T., a se pronunța asupra notificării înaintate Prefecturii Județului T. prin care s-au solicitat măsurile reparatorii prin echivalent, precum și constatarea faptului că imobilul a fost trecut în mod abuziv în proprietatea Statului.
Raportat și la acest aspect, pârâții consideră că acțiunea reclamanților nu este întemeiată, devreme ce aceștia nu dețin o hotărâre emisă de către autoritățile competente prin care să fie stabilit care sunt măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți pentru preluarea imobilului cu titlu abuziv.
Astfel, în situația în care reclamanții nu posedă o hotărâre prin care să le fie stabilite măsurile reparatorii în calitate de persoane îndreptățite, pârâții susțin că acțiunea acestora este nefondată și neîntemeiată, întrucât se solicită anularea unui contract de vânzare cumpărare între două societăți comerciale asupra unui imobil a cărui caracter de preluare abuzivă nu a fost stabilit, nici de către entitățile statului și nici de către instanțele judecătorești.
În drept, au fost invocate prevederile art.115 și urm. C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 29.05.2013, instanța, având în vedere că reclamantul S. A. nu a făcut dovada calității sale de reprezentant în această cauză pentru ceilalți doi reclamanți, în sensul că nu a depus la dosar procurile de reprezentare acordate de reclamanții S. Ș. A. si V. A. IUDITA, precum și pentru că reclamanții nu au depus la dosar dovada decesului reclamantei V. A. IUDITA, respectiv certificatul de deces, precum și certificatul de moștenitor după aceasta, deși au beneficiat de acordarea unui termen de judecată în acest sens, pricinuind tergiversarea soluționării pricinii de față, în baza art. 155 ind.1 C.proc.civ. a suspendat judecata cauzei până la depunerea de către aceștia a relațiilor antemenționate.
La termenul din data de 04.09.2014, instanța, având în vedere că reclamanții au depus la dosar actele ce au stat la baza suspendării judecății pricinii pendinte, a apreciat că în cauză nu mai subzistă temeiurile reglementate de art. 155 ind.1 C.proc.civ., context în care în baza art.155 ind.1 alin.2 C.proc.civ. a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamanți la data de 28.05.2014.
La termenul din data de 29.10.2014, instanța, având în vedere prev.art.243 alin.1 pct.1 C.proc.civ. a dispus împrocesarea în cauza
ață a numitului S. G. Ș., în calitate de continuator al demersului judiciar inițiat de reclamantul S. Ș. A., decedat pendinte de proces.
Excepțiile privind netimbrarea acțiunii, respectiv, aceea a prematurității, invocate pe calea întâmpinării de pârâți, au fost soluționate de instanță prin încheierile de ședință de la termenele de judecată din 20.03.2013 și, respectiv, de la 19.11.2014, argumentele stând la baza soluției de respingere a celor două excepții regăsindu-se în cele două încheieri menționate.
La termenul de judecată din 19.11.2014, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesual active a reclamanților prin prisma interesului direct al acestora în promovarea acțiunii, precum și a prescripției dreptului la acțiune, ridicată din oficiu de instanță, excepții apreciate ca fiind întemeiate pentru considerentele prezentate în cele ce urmează.
Prevalând dispozițiile art.21 alin.5 din Lg. nr.10/2001, reclamanții S. Ș. A. (decedat pendinte de proces, context în care poziția sa procesuală a fost preluată de moștenitorul S. G.-Ș.), S. A. și V. A. Iudita (decedată, la rându-i pendinte de proces, împrejurare antrenând participarea ca și continuatori ai personalității sale a moștenitorilor V. F. senior și V. F. junior), autori ai unei notificări întemeiată pe Lg. nr.10/2001 pentru obținerea de măsuri reparatorii în baza legii speciale pentru imobilul din Timișoara, .. S.), nr.59, constând din casă (în prezent, demolată) și curte de 1799 mp, evidențiat tabular în CF inițial nr.8645 Timișoara, nr. top._ și transcris în CF nr._ Timișoara – notificare aflată în curs de soluționare în cadrul dosarului civil nr._ *, în prezent judecata fiind suspendată până la rezolvarea irevocabilă a prezentului dosar -, au investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare perfectat între societățile pârâte având ca obiect imobilul supra individualizat, autentificat sub nr.1727/26.04.2005 de Biroul Notarilor Publici Asociați C.-M. Timișoara, nulitate dublată de o solicitare de rectificare a cărții funciare, susținând, în esență că sancțiunea este operantă, întrucât transferul de proprietate a survenit în timpul procesului de soluționare a notificării.
Or, art.21 alin.5 din Lg. nr.10/2001, introdus în legea specială prin modificările aduse acesteia prin Lg. nr.247/2005 (ca și alin.4 ind.1 la art.20 din lege, la acea epocă), statua imperativ la data promovării acțiunii pendinte -21.06.2012 - că „Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi”.
Că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite a accede la beneficiul dispozițiilor legii speciale de reparație nr.10/2001 o confirmă chiar hotărârile judecătorești: decizia civilă nr.413/A_ pronunțată de Tribunalul T. în dosar civil nr._/325/2005, prin care la solicitarea reclamanților notificatori s-a constata nulitatea absolută a certificatelor de vacanță succesorală privind pe defuncții S. Emeric și S. A., cum și a contractului de donație privind cota de 10/24 părți din imobilul în litigiu, decizie rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.803/23.09.2008 a Curții de Apel Timișoara.
D. fiind însă că acțiunea de față a fost demarată la 21.06.2012, în condițiile în care acțiunea în nulitatea contractului perfectat între societățile pârâte anterior rezolvării notificării trebuia inițiată, în respectarea dispozițiilor art.45 alin. ultim din Lg. nr.10/2001 (modificat mai apoi prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001) care instituie un termen special de prescripție, incident actelor juridice de înstrăinare privind imobile ce intră în sfera de incidență a legii speciale menționate, în termen de un an și șase luni, termen curgând, în considerarea particularităților cauzei, de la data intrării în vigoare a textului art.21 alin.4 din Lg. nr.10/_05 – care a instituit noul caz de nulitate absolută pendinte analizat (în condițiile în care contractul de vânzare cumpărare atacat jurisdicțional a fost încheiat la 26.04.2005, deci anterior modificării legii și făcut opozabil terților prin înscrierea în cartea funciară de la 28.04.2005) și care s-a împlinit la data de 25.01.2007.
Nu poate fi reținută afirmația reclamaților în sensul că fiind un caz de nulitate absolută, acțiunea este imprescriptibilă, deoarece art.45 alin. ultim din Lg. nr.10/2001, care dispune imperativ că „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi - termen prelungit apoi succesiv cu câte trei luni prin OUG nr.109/2001 și 145/2001 -, derogă de la regulile generale în materia prescripției extinctive, stabilind un termen distinct, special de prescripție în care pot fi atacate pe cale jurisdicțională spre a fi desființate pe calea acțiunii în nulitate actele de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub incidența legii speciale, cum este și imobilul în speță.
Este logic ca termenul de prescripție în care putea fi promovată acțiunea în nulitate pendinte să curgă de la data intrării în vigoare a art.21 alin.5 din Lg. nr.10/2001 și nu de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, dată anterioară celei de intrare în vigoare a textului legal anunțat, întrucât abia din acest moment legiuitorul a edictat un nou caz de nulitate absolută pentru actele de dispoziție enumerate supra, perfectat în legătură cu imobilele aflate în aria de reglementare a Lg. nr.10/2001.
Nu se poate reține că termenul special de prescripție instituit de art.45 alin. final din Lg. nr.10/2001 nu se aplică acțiunilor în justiție întemeiate pe art.21 alin.5 din aceeași lege, deoarece corecta interpretare a normelor impune o corelare a acestora, așadar o interpretare sistematică, ambele texte fiind apartenente aceleiași legi speciale, iar o aplicare a regulilor generale privind prescripția, nesocotind dispozițiile exprese și speciale, edictate în acest sens pentru actele de înstrăinare privind imobilele vizate de legea specială ar echivala cu încălcarea principiului de drept „specialia generalibus derogant”.
Evident că pentru contractele încălcând dispozițiile art.21 alin.5 din Lg. nr.10/2001 încheiate ulterior intrării în vigoare a Lg. nr.247/2005, termenul de prescripție pentru solicitarea concursului instanței pentru desființarea lor este tot cel special de un an institui de Lg. nr.10/2001, derogator de la dreptul comun, diferit fiind doar momentul curgerii lui, respectiv de la data luării la cunoștință de existența unui astfel de act juridic de către persoanele îndreptățite ce au apelat deja la procedura legii reparatorii.
Dar nu numai excepția prescripției dreptului la acțiune obstaculează analiza pe fond a acțiunii în nulitate absolută promovată, ci și, așa cum judicios au observat chiar pârâtele, lipsa interesului direct al reclamanților în promovarea acțiunii, interesul, definit drept folosul material urmărit prin promovarea unui proces, reprezentând una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală și calitatea procesuală. Totodată, interesul trebuie să întrunească obligatoriu, pentru a putea justifica demersul judiciar al reclamantului inițiator al acțiunii în justiție, următoarele caracteristici: să fie născut și actual, legitim, personal și direct.
Or în speță, este de observat că reclamanții înșiși au învederat instanței că societatea vânzătoare . dobândit imobilul în proprietate în temeiul HG nr.834/1991 (fiind vorba evident de teren, casa rezultând din chiar notificarea reclamanților că nu mai există, fiind demolată), procedând ulterior prin contractul contestat la înstrăinarea sa (cum și a halelor edificate pe teren) către cumpărătoarea pârâtă .>
Context în care, fără a neglija faptul că asupra măsurilor reparatorii în concret va dispune evident instanța în procesul de soluționare a notificării aflată în etapa jurisdicțională de rezolvare-dosar nr._ *, este de observat totuși că numai prin desființarea jurisdicțională a contractului de vânzare cumpărare, fără a solicita și desființarea titlului de proprietate al vânzătorului, titlu fondat pe aplicarea HG nr.834/1991, oricum nu se înlătură impedimentul juridic ce stă la baza eventualei restituiri în natură spre care tind, legal de altfel, reclamanții. În condițiile în care, prevalentă în cadrul măsurilor de reparație prevăzute de Lg. nr.10/2001 este restituirea în natură și abia în ipoteza în care aceasta nu este posibilă, devin incidente celelalte forme de reparație reglementate de lege.
În alte cuvinte, prin simpla desființare a actului juridic de înstrăinare perfectat între pârâte oricum reclamanții nu obțin niciun folos în direcția urmărită a soluționării notificării sub forma restituirii în natură a imobilului litigios, întrucât, cum just au observat și pârâtele, imobilul s-ar întoarce în patrimoniul societății vânzătoare cu privire la al cărui titlu reclamanții nu au solicitat lipsirea de efecte juridice.
De aceea, reluând recapitulativ cele deja spuse, tribunalul va admite, în baza art.137 alin.1 C.pr.civ., excepțiile prescripției dreptului la acțiune, sens în care va avea în vedere interpretarea sistematică a art.21 alin.5 și art.45 alin. final din Lg. nr.10/2001 ș, totodată, a lipsei de interes direct al reclamanților în promovarea litigiului pendinte și pe care de consecință, va respinge acțiunea reclamanților ca prescrisă și nejustificată de un interes direct.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepțiile lipsei de interes direct al reclamanților și prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. A., V. F. senior și V. F. junior, continuatori ai personalității juridice a reclamantei V. A. Iudita, decedată pendinte de proces și S.-G. Ș., continuator al personalității juridice a reclamantului S. Ș.-A. decedat pendinte de proces, toți cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., nr.3, ., în contradictoriu cu pârâții S.C. M. S.A., cu sediul în Timișoara, ., jud.T. și S.C. T. S.A., cu sediul în Timișoara, .-12, jud.T..
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. B. G. G.
Red. CB/Tehnored. GG
4 ex./ 2 ex. .
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1169/2015. Tribunalul TIMIŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 950/2015. Tribunalul... → |
|---|
