Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 692/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 692/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 692/A
Ședința publică din 31 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta-petentă . SRL contra sentinței civile nr. 4667/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. H..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin plangerea înregistrată la sediul OCPI la data de 24.11.2011, si ulterior comunicata la Judecatoria Timisoara, pe rolul careia a fost inregistrat prezentul dosar la data de 28.12.2011, petenta . SRL a solicitat in contradictoriu cu intimatul H. M., admiterea plangerii formulate impotriva incheierilor emise de catre OCPI Timis, Biroul de cadastru si Publicitate Imobiliara Timisoara: Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011; Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011; Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011, Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu numarul_/2011, Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011; Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011, Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011; Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011, Incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu nr._/2011, incheierea nr._/2011 emisa in dosarul cu numarul_/2011, prin care au fost respinse cererile de reexaminare formulate de petenta in dosarele de carte funciara mai sus amintite.
In motivare, petenta arata ca cererile prin care a solicitat intabularea celor 19 loturi de teren dobandite de aceasta pe teritoriul comunei Sacalaz in temeiul Sentintei civile nr. 337/18.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, i-au fost respinse motivat de aspectul ca „petentul nu a achitat integral tariful prevazut de ordinul 39/2009 al Ministerului Administratiei si internelor, cod pentru care la dosar s-a intocmit referat de completare”.
Prin incheierile prin care au fost solutionate cererile de reexaminare se retine ca OCPI Timis nu este in masura sa constate ca fiind inaplicabile in speta valorile prevazute de expertiza Camerei Notarilor Publici Timisoara. In realitate, OCPI Timis a stabilit ca valoarea imobilelor in discutie este de 24 euro/mp, astfel cum ar rezulta din expertiza Camerei Notarilor Publici Timisoara, fara a se face insa referire la numarul si data expertizei Camerei Notarilor Publici in discutie. Petenta apreciaza ca valoarea indicata este cu mult peste valoarea reala de piata a imobilelor, iar calcularea taxei de inscriere in cartea funciara prin raportare la o valoare a imobilelor cu mult peste valoarea de piata ar crea o sarcina inechitabila proprietarului in raport cu proprietatea sa.
In drept, plangerea a fost intemeiata pe disp. art. 560 al. 2 si 2 ind. 1 din Lg. 7/1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare.
Petenta a depus la dosarul cauzei precizare de actiune, prin care arata ca intelege sa se judece in contradictoriu cu intimatul H. M., in prezent avand calitatea de titular tabular al dreptului de proprietate asupra loturilor de teren situate in ., loturi de teren asupra carora petenta a dobandit dreptul de proprietate prin sentinta nr. 337/18.02.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti.
Petenta a solicitat admiterea plangerii formulate impotriva incheierilor de carte funciara si dispunerea intabularii dreptului de proprietate a . SRL asupra imobilului constituit din loturile de teren situate in ..
La dosarul cauzei a fost atasat in copie conforma cu originalul dosarul intocmit de catre OCPI Timis, nr._/2011;_/2011;_/2011;_/2011,_/2011;_/2011,_/2011;_/2011,_/2011,_/2011, precum si copie certificata a extrasului din raportul de expertiza evaluatorie intocmit de Camera notarilor Publici – Circumscriptia Judecatoriei Timisoara, care a fost avut in vedere la solutionarea lucrarilor de carte funciara contestate.
La termenul de judecata din data de 13.09.2012, petenta a solicitat efectuarea in cauza a unei expertize care sa stabileasca valoarea de circulatie a terenului, la data transferului de proprietate, 18.02.2011, iar la acelasi termen de judecata, instanta a incuviintat petentei aceasta proba. La termenul de judecata, a fost desemnat aleatoriu in cauza expertul I. G., care a depus raportul de expertiza evaluatorie imobiliara, la data de 31.01.2013.
Intimatul, desi legal citat cu aceasta mentiune, nu a formulat intampinare.
Prin sentința civilă nr. 4667/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă plângerea de carte funciară formulată de petenta . SRL, în contradictoriu cu intimatul M. H..
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 337/18.02.2011 pronunțată de Tribunalul București în cadrul dosarului nr._/3/2010 instanța a luat act de tranzacția părților referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri, printre care și cele întabulate în CF nr._ Sacalaz,_ Sacalaz,_ Săcălaz,_ Săcălaz,_ Sacalaz,_ Sacalaz,_ Sacalaz,_ Sacalaz,_ Sacalaz,_ Sacalaz.
În baza acestei sentințe petenta a formulat o cerere de întabulare a dreptului de proprietate cu privire la terenurile identificate anterior, cereri respinse potrivit încheierilor de carte funciară nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_ ale OCPI Timișoara cu motivarea că nu s-a făcut dovada achitării impozitului, cerință impusă de art. 771 Cod fiscal, mai mult petentul nu a achitat integral tariful prevazut de Ordinul nr. 39/2009 al MAI și a apreciat că, față de prevederile art. 49 coroborat cu art. 50 din Legea nr. 7/1996 republicată, acestea constituie impediment la întabulare.
Împotriva acestor încheieri petenta a formulat cereri de reexaminare motivate de faptul că OCPI TIMIȘOARA a solicitat o diferență de taxă în cuantum de 19.135 lei deoarece procentul de 0,5% se calculează având la bază valoarea imobilelor stabilită prin expertiza Camerei Notarilor Publici Timișoara, fara a se face referire la numarul si data expertizei, si aratandu-se ca valoarea terenului avuta in vedere la stabilirea taxei OCPI ar fi de 24 euro/mp.
Cererea de reexaminare a fost respinsă prin încheierile nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_ ale OCPI T. cu aceeași motivare că petenta nu a făcut dovada achitării impozitului pentru imobilele cu privire la care solicită întabularea, subliniindu-se că referitor la cererea de recalculare a taxei de întabulare, potrivit Ordinului nr.39/2009, taxa de 0,5% se raportează la valoarea din act, dar nu mai puțin de 60 de lei pentru fiecare imobil, dacă valoarea din act este mai mică decât valoarea de circulație a bunurilor imobile stabilită prin expertiză de camerele notarilor publici sau nu este disponibilă procentul se aplică asupra acesteia din urmă, reținându-se că OCPI nu poate constata că expertiza Camerei Notarilor Publici este sau nu de actualitate.
Din analiza încheierilor de carte funciară, împotriva cărora este îndreptată prezenta plângere, prima instanță a reținut că acestea sunt respinse în principal pentru neplata impozitului pentru imobilele cu privire la care se solicită întabularea, și doar în subsidiar se indică neplata unei taxe suplimentare stabilite pe baza expertizei Camerei Notarilor Publici.
Din observarea înscrisurilor depuse de către petentă în vederea întabulării a rezultat că petenta nu a făcut dovada achitării impozitului, în condițiile art. 771 al. 6 din Lg. nr. 571/2003, respectiv art. 1517 al. 7 din HG nr. 44/2004.
Potrivit art. 771 al. 6 din Lg. nr. 571/2003 (Codul Fiscal) impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Astfel, prevederile art. 771 al. 6 din Lg. nr. 571/2003 (Codul Fiscal)sunt clare și impun soluția respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitării impozitului, astfel că soluția de respingere a cererilor de înscriere în cartea funciară a fost corectă, având susținere în prevederile art. 771 al. 6 din Lg. nr. 571/2003.
În ceea ce privește apărările petentei legate de valorile exprimate în tabelele notariale se observă că, dispozițiile art. 3 anexa 1 ale Ordinului nr. 39/2009 sunt foarte clare, nelăsând loc la interpretări, raportarea făcându-se în mod corect la expertiza Camerei Notarilor Publici, expertiză care a stabilit pentru terenurile aflate în Săcălaz o valoare de 24 euro/mp., astfel ca instanta va inlatura expertiza efectuata in cauza de catre exp. I. G.. Se retine totodata că expertiza Camerei Notarilor Publici din Timișoara are caracter public, ea putând fi consultată la cerere, precum și că se emite anual, astfel că nu apar întemeiate apărările petentei legate de necomunicarea datelor de identificare ale expertizei, ori evaluarea neconcordantă cu realitatea.
În consecință, față de cele reținute, judecătoria a apreciat ca fiind neîntemeiată plângerea formulată cu privire la încheierile de carte funciară nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_ ale OCPI Timișoara, urmând a o respinge. Cu privire la cheltuielile de judecata, prima instanță a lua act ca acestea nu au fost solicitate.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a apelului petenta . SRL, solicitând ca in principal, in temeiul art. 297 ind. 1 Cod proc.civ. sa se constate ca in mod greșit instanța de judecata a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului, solicitând anularea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicita: in temeiul art. 295 pct. 1 Cod proc.civ. sa se procedeze la verificarea stabilirii situației de fapt si a aplicării legii de către prima instanța; in temeiul art. 296 C.pr.civ. sa se dispună admiterea apelului formulat si modificarea in tot a sentinței civile atacate in sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulata si precizata; in temeiul art. 274 C.pr.civ. solicita sa se dispună obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata, atât cele ocazionate cu judecarea cauzei in prima instanța cit si cele din apel, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 261 Cod procedura civila, hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părtilor. Sentința pronunțata de instanța de fond nu lămurește starea de fapt, întrucât instanța de fond nu a analizat starea de fapt sub nici un aspect, a respins si celelalte petite ale acțiunii. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în mod constant ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție ce înglobează, între altele, dreptul părtilor de a prezenta observațiile pe care le considera elocvente pentru cauza lor. Convenția nu dorește sa garantele drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, iar acest drept nu poate trece drept efectiv, decât daca observațiile sunt examinate riguros de instanța sesizata. Ca urmare, art. 6 implica în special, în sarcina instanței, obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele si probele propuse pârtilor. Cu alte cuvinte, noțiunea de „proces echitabil" cere ca o instanța interna care nu si-a motivat decât pe scurt hotărârea, sa fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției (cauza B. contra României). Raportat la aceste principii, instanța nu a analizat starea de fapt, ceea ce echivalează cu necercetarea cererii de chemare in judecata.
In urma soluționării de către Tribunalul București a cauzei_/3/2010 prin pronunțarea sentinței civila 337/18.02.2011 prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 5,00 ha teren arabil, s-a adresat OCPI Timișoara in vederea înregistrării in cartea funciara a dreptului de proprietate astfel dobândit.
OCPI a respins cererea pe doua considerente, respectiv ca nu s-a achitat taxa de înscriere la cartea funciara, solicitând totodată si depunerea la dosar a dovezii achitării de către M. H. N. a impozitului datorat transferului dreptului de proprietate. Se face precizarea că taxa de înscriere in cartea funciara stabilita a fost calculata eronat la valoarea de 24 Euro/mp.
Prin plângerea formulata s-a contestat atât baza de calcul a OCPI Timișoara, respectiv stabilirea unui pret de 24 Euro/mp, întrucât a fost nominalizat doar ca a fost stabilita in baza Expertizei Evaluatorie a Camerei Notarilor Publici (insa aceasta valoare este mult mai mare decât valoarea reala de circulație) cat si stabilirea in sarcina societătii de a face dovada achitării sumelor datorate de către M. H. N. cu titlu de impozit pe venituri din transferul drepturilor imobiliare.
Tot in cuprinsul plângerii a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, probei cu expertiza cat si oricăror alte probe ce ar rezulta din dezbateri.
Motivele pentru care a inteles de a formula plângere împotriva incheierii de respingere, au fost următoarele:
Baza de calcul utilizata de OCPI pentru calcularea taxei de inscriere la cartea funciara, a fost aceea de 24 Euro/mp, insa aceasta suma este eronata, întrucât categoria de folosința a terenului proprietatea subscrisei nu este prevăzuta in expertiza evaluatorie a Camerei Notarilor, intrucat aceasta expertiza are valori doar pentru terenurile intravilane - 24 Euro, cele intravilane ce depășesc 10.000 mp este stabilita o valoare de 8 Euro per mp, iar pentru cele extravilane - arabile este stabilita o valoare de 3000 Euro/10.000 mp.
Este evidenta diferența de pret stabilita pentru terenurile construibile si cele arabile. Din examinarea cărților funciare rezulta ca terenurile proprietatea apelantei sunt din categoria arabil intravilan si nu sunt construibile astfel incat nu pot si asimilate terenurilor intravilane construibile. Pentru a deveni construibile este necesar parcurgerea mai multor etape de realizarea a unui plan de urbanism zonal (PUZ).
In dovedirea susținerilor s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile si expertiza care sa stabilească daca terenurile proprietatea societății intra in categoria extinsa menționata in expertiza evaluatorie a Camerei Notarilor sau fac parte din alta categorie care nu este inclusa in expertiza evaluatorie.
Pe de alta parte obligația plații impozitului aferent veniturilor din transferul drepturilor imobiliare revine numitului M. H. N. potrivit art. 77 indice 1-3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare; pct. 151 indice 2-7 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003; Ordinul ministrului Economiei și Finanțelor nr. 1.706 și ministrului Justiției nr. 1.889/C din 30 mai 2008 privind aprobarea procedurilor de stabilire, plată și rectificare a impozitului pe veniturile din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal și a modelului și conținutului unor formulare prevăzute la Titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare. In cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal din raza teritorială a instanței de fond, hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Plata impozitului datorat se poate face doar de către titularul obligației: in speță M. H. N., întrucât decizia de impunere se eliberează si comunica acestuia la domiciliul sau si doar in baza deciziei de impunere se poate achita acest impozit, in lipsa unui document eliberat de către ANAF prin care se stabilește o obligație de plata nu se poate achita efectiv sume de bani la casierie.
In drept: art. 282-298 si art. 274 C.pr.civ., art. 6 CEDO.
In temeiul art. 242 pct. 2 C.Pr.Civ., solicita judecarea in lipsă de la dezbateri.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în limitele devoluțiunii căii de atac, cu observarea particularităților pricinii, tribunalul constată următoarele:
Critica vizând pretinsa nemotivare a soluției de către judecătorie se privește a fi neîntemeiată; de vreme ce prima instanță a motivat chiar exhaustiv soluția obiectivată în corpul părții dispozitive a sentinței apelate, prin raportare la argumentele prevalate de petiționară, încuviințându-i chiar și efectuarea unei lucrări de specialitate, cu toate că, în procedura semicontencioasă a plângerii de carte funciară, probatoriul este limitat la înscrisurile aflate în compunerea dosarului format la biroul de publicitate imobiliară.
Astfel, în mod întemeiat a reținut judecătoria că neplata impozitului se constituie într-un impediment la intabularea dreptului de proprietate al petiționarei-apelante, independent de împrejurarea că dreptul acesteia a fost dobândit prin tranzacție judiciară (textul de lege nefăcând nici-o distincție în acest sens). În situația în care intimatul M. H. nu înțelege să achite impozitul aferent intabulării, petiționara îl putea plăti ea, dacă dorea urgentarea procedurii de înscriere a dreptului său de proprietate, având mai apoi posibilitatea de a se întoarce cu o acțiune în regres contra celui dintâi.
În adevăr, petiționara, prin cererea de reexaminare, a contestat și baza de calcul a stabilirii sumei datorate cu titlu de taxă de înscriere în cartea funciară, invocând dispozițiile art. 2 alin. 6 din Ordinul nr. 39/2009, privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de ANCPI. Or, raportat la ceea ce se poate contesta pe calea procedurii sumare a plângerii consacrate legislativ de art. 50 apartenente legii cu nr. 7/1996 (în forma și versiunea în vigoare la data pronunțării încheierilor pendinte repudiate - respectiv legalitatea cererii de înscriere a unui act sau fapt juridic în condițiile art. 47, din perspectiva îndeplinirii cerințelor art. 48 din lege -, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că, o așa contestație (a tarifelor percepute de o autoritate publică) excede controlului jurisdicțional pendent ce are a fi cantonat strict în perimetrul legislativ supra conturat. Eventual, date fiind autoritățile implicate în procedura de stabilire și, mai apoi, de percepere a taxelor de înscriere instituite de Ordinul nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și unitățile sale subordonate și a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei, în speță se punea problema dacă soluția dată de OCPI T. în aceste limite (ale stabilirii tarifelor taxelor solicitate la înscrierea în cărțile funciare), nu avea a fi contestată, de persoana nemulțumită, la instanțele de contencios administrativ. Cu atât mai mult cu cât cererea de reexaminare a taxei stabilite pentru înscriere se soluționează de Directorul oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, potrivit art. 2 alin. (6) din Ordin care, în urma analizei efectuate, are competența de a dispune restituirea totală sau parțială a tarifului contestat; iar nu de registratorul-șef, așa cum statuează art. 50 alin. 2 din legea cu nr. 7/1996 republicată, în privința cererilor de înscriere în cartea funciară a unor acte ori fapte juridice în condițiile de exigență ale art. 47 și urm. din lege.
Abstracție făcând de faptul că, inițial, cererea de înscriere a dreptului de proprietate pe seama petiționarei a fost respinsă în principal pentru neîndeplinirea obligației de plată a impozitului, argumentul vizând neachitarea taxei aferente înscrierii fiind reținut numai în subsidiar, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din încheierile aflate în compunerea dosarului alcătuit de OCPI.
De altă parte, tribunalul amintește că procedura înscrierii în cartea funciară are un caracter eminamente necontencios, ca, de altfel, și căile de atac prevăzute de art. 50 din legea nr. 7/1996 republicată și în care, controlul judecătoresc se limitează strict la verificarea legalității încheierilor pronunțate de registratorul și, mai apoi de registratorului-șef în soluționarea cererii de reexaminare, în limitele art. 48-49 din lege, fără a cerceta alte înscrisuri decât existente în dosarul de carte funciară la momentul soluționării cererii de înscriere (plângerea fiind ea însăși, o cale de atac împotriva încheierii de carte funciară) și fără a putea analiza temeinicia actelor juridice sau a faptelor ce au stat la baza înscrierii.
Ceea ce îngăduie și obligă la a se conchide că, în speță, nu îi era îngăduit nici primei instanțe, și nici tribunalului - ca instanță de apel -, să dispună administrarea unui probatoriu ori completarea înscrisurilor cu altele ce nu s-au aflat la dispoziția registratorului de carte funciară la momentul analizării cererii petiționarei. Fără ca o asemenea soluție să obstaculeze accesul la justiție al petiționarei, și, implicit, dreptul la un proces echitabil, așa cum nejudicios tinde la a acredita ideea. De vreme ce există proceduri contencioase ce pot fi valorificate în vederea atingerii scopului urmărit.
De aceea, reluând recapitulativ cele expuse, tribunalul găsește nefondat apelul. Motiv pentru care, în temeiul art. 296 c. proc. civ., îl va respinge și va păstra sentința apelată întregind aparatul argumentativ al judecătoriei în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declanșat de către apelanta-petentă . SRL, cu sediul procedural ales la cabinet de Avocat M. G. M., în Timișoara, .. 9, ., contra sentinței civile nr. 4667/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. H., cu domiciliul în București, sector 1, .. 57A, ..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 31.10.2013.
Președinte, Judecător,
A. A. C. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 4/18.11.2013
| ← Succesiune. Sentința nr. 2310/2013. Tribunalul TIMIŞ | Uzucapiune. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
