Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 66/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 66/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA A II-A CIVILA
DECIZIA NR 66/R
Ședința publică din data de 17.02.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. P. M.
JUDECĂTOR: L. R. - M.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul D. D. D. împotriva Sentinței Civile nr._/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. TIMISOARA SUSCURSALA TIMIS, B. O., B. C. A. și B. E. JUDECĂTORESTI ASOCIATI D. D. STEPANOV VOISLAV, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților .
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru azi, 17.02.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 30.09.2013, petentul D. D. D., în contradictoriu cu intimații ., B. O., B. C. A., B. D. D. și STEPANOV VOISLAV a solicitat instanței de judecata ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa se constate că refuzul B. D. D. și Stapanov Voislav de a continua licitația în sensul de a declara pe petent adjudecatar al imobilului supus vânzării silite în dosarul execuțional nr.750/ex/2011 este nejustificat, să se constate că petentul D. D. D. este adjudecatar al imobilului situat administrativ în A.,., nr.30, jud. A., înscris în C.F. nr._ A. ( nr. CF vechi_), nr. cadastral 3325/2, proprietatea debitorilor B. O. și B. C. A., să se anuleze parțial procesul-verbal de licitație publică imobiliară încheiat la data de 25.09.2013, ora 12,30 de B.E.J.A. D. D. și Stepanov Voislav în dosarul execuțional nr. 750/ex/2011, în ceea ce privește refuzul executorului judecătoresc de a declara imobilul adjudecat și de a-l numi pe petent adjudecatarul imobilului; să se dispună obligarea B.E.J.A. D. D. și Stepanov Voislav să refacă procesul verbal de licitație publică imobiliară încheiat la data de 24.09.2013, ora 12,30 și să se declare, în dosarul execuțional nr. 750/ex/2011, pe petentul D. D. D. adjudecatar al imobilului situat administrativ în A.,., nr.30, jud. A., înscris în C.F. nr._ A. ( nr. CF vechi_), nr. cadastral 3325/2, proprietatea debitorilor B. O. și B. C. A., și în consecință să întocmească actul de adjudecare pe numele petentului, cu cheltuieli de judecata.
În motivare se arata faptul ca B.E.J.A. D. D. și Stepanov Voislav a refuzat prin procesul-verbal de licitație publică imobiliară încheiat la data de 24.09.2013, ora 12,30 în dosarul execuțional nr. 750/ex/2011, având ca obiect executarea silită imobiliară declanșată de creditoarea B.R.D. - G.S.G. Timișoara, Sucursala T. împotriva debitorilor B. O. și B. C. A., să continue licitația și să-l declare pe petent adjudecatar al imobilului situat administrativ în A.,., nr.30, jud. A., înscris în C.F. nr._ A. ( nr. CF vechi_), nr. cadastral 3325/2. Petentul apreciază ca acest refuz este nelegal, executorul judecătoresc încâlcind prin aceasta prev. art. 509 al.5 teza a II a din C.pr. civ, și prin urmare încâlcind sip rev. art. 510 al.1 C.pr. civ. și art. 511 C.pr. civ.
Se arată că licitația publică imobiliară organizată de B.E.J.A. D. D. și Stepanov Voislav în dosarul execuțional nr. 750/ex/2011 s-a aflat la termenul din data de 24.09.2013 la al 8-lea termen de licitație, la termenele anterioare nereușindu-se vinderea imobilului scos la licitație, din varii motive, printre care și imposibilitatea obținerii prețului de strigare. La data de 24.09.2013 la licitație au participat 2 licitatori, printre care și petentul. Conform publicației și condițiilor de licitație, prețul de strigare stabilit a fost prețul rezultat din raportul de evaluare, diminuat cu 25 %, conform art. 509 alin.5 teza 1, respectiv prețul de 375.687,75 lei. Conform ofertelor de cumpărare depuse la dosar de către cei 2 licitatori, prețul cel mai mare oferit a fost de 151.000 lei, respectiv prețul oferit de petent. După începerea licitației, executorul judecătoresc a constatat că oferta cea mai mare a fost făcută de petent care a oferit la a patra strigare suma de 151.000 lei, cel de-al doilea licitator retrăgându-se în urma ofertei finale de 150.500 lei. Se precizează faptul ca, în loc să ia act de oferta făcută de petent și să îl declare adjudecatar, executorul judecătoresc a refuzat continuarea licitației în sensul de a-l declara adjudecatar al bunului imobil ce formează obiectul licitației, deși petentul a solicitat în mod expres acest lucru, astfel cum rezultă și din cuprinsul procesului-verbal de licitație publică imobiliară. Executorul a motivat în esență refuzul său prin aceea că prețul oferit de petent ar fi unul neserios, că din moment ce din suma obținută nu se acoperă creanța creditorului, lipsește cauza vânzării, invocând că în speță poate fi vorba despre un preț lezionar, etc. Se menționează faptul ca la termenul de licitație din 24.09.2013, atât creditoarea cât și debitorii au fost lipsă.
În publicația de vânzare din data de 05.09.2013 prin care s-a stabilit termen de licitație pentru data de 24.09.2013, ora 12,30 executorul judecătoresc nu a menționat faptul că ar fi fost stabilit de către creditoare un prag valoric minim care trebuie asigurat prin ofertele de cumpărare, în caz contrar neacceptându-se de către aceasta vânzarea imobilului. Mai mult, în cuprinsul publicației de vânzare, executorul judecătoresc menționează expres ca” dacă nu se obține prețul de începere a licitației ( n.n. 75% din prețul la care imobilul a fost evaluat ), la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit", fără a indica un prag valoric minim, sub care prețul nu poate coborî.
Petentul arata ca prețul oferit de acesta este în mod cert un preț mai mic decât valoarea la care a fost evaluat imobilul, însă acest motiv invocat de executorul judecătoresc nu justifică refuzul acestuia de a constata calitatea de adjudecatar a petentului, prin aceasta fiind încălcate dispozițiile art. 509 alin 5 din Codul de procedură civilă.
Se arată că, în materia vânzării silite la licitație nu operează principiul potrivit căruia prețul trebuie sa fie serios, aceasta fiind o cerința pentru valabilitatea contractului de vânzare în cazul unui contract care presupune acordul părților. Daca executorul a respectat procedura de executare silita cu privire la imobile, daca a efectuat suficiente licitații și nu s-a primit un preț mai mare, motivul ca prețul nu este serios nu va putea fi reținut de instanța de judecată pentru a justifica o împiedicare a procedurii executării silite prin nedeclararea persoanei care oferă prețul cel mai mare ca adjudecatar al imobilului supus vânzării silite. Petentul precizează faptul ca în măsura în care creditoarea sau debitorii se considerau lezați prin vânzarea imobilului la cel mai mare preț obținut, aceștia aveau deschisă calea contestației la executare împotriva procesului verbal de licitație prin care ar fi fost vândut imobilul, așadar refuzul executorului judecătoresc nu se justifică nici din acest punct de vedere, executorul judecătoresc fiind angajat de către creditoare să îndeplinească toate formalitățile legale necesare recuperării debitului, iar nu să analizeze, prin nesocotirea dispozițiilor legale, oportunitatea anumitor operațiuni și seriozitatea prețului oferit de licitatori. Prin refuzul de a finaliza procedura licitației executorul judecătoresc cauzează prejudicii inclusiv creditoarei, întrucât aceasta rămâne pe toată perioada cu toata creanța neîncasată, iar debitorilor se cauzează prejudicii prin aceea că toate cheltuielile de executare cresc în mod constant pe măsură ce se fixează noi termene de licitație. în cuprinsul procesului-verbal de licitație publică imobiliară încheiat la data de 24.09.2013, ora 12,30 de B.E.J.A. D. D. și Stepanov Voislav în dosarul execuțional nr. 750/ex/2011, este menționat că acesta este încheiat conform art. 388 și 511 din Codul de procedură civilă. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, deși art. 511 din codul de procedură civilă prevede în mod expres faptul că în procesul verbal se va menționa și adjudecatarul imobilului, (respectiv persoana care, după trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opțiuni și supralicitări, a oferit prețul cel mai mare) legiuitorul neprevăzând situații excepționale, în care se va întocmi acest proces verbal fără menționarea adjudecatarului, executorul judecătoresc a refuzat să menționeze persoana care este adjudecatara imobilului, încălcând astfel și prevederile art. 511 din Codul de procedură civilă.
În drept, acțiunea a fost întemeiată în conformitate cu prev. art. 509, al.5, art. 510 al.1, art.511, art. 148, art.845 din Noul Cod de procedură civilă, art.56 din legea nr.188/2000 Republicata.
În susținerea acțiunii petentul a depus la dosar, în xerocopie, proces-verbal de licitație publică imobiliară din 24.09.2013.
Intimata B.-Groupe Societe Generale SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent întrucât refuzul executorului judecătoresc de a-l declara adjudecatar al imobilului pe petent apare ca fiind legal în condițiile în care există o disproporție vădită între valoarea de circulație și reală a bunului imobil urmărit și prețul oferit de acesta, situație contrară scopului executării silite și legii civile în vigoare întrucât debitorii ar fi rămas cu întreaga creanță neacoperită, deși dețin un bun adus în garanție creditorului care acoperă chiar și la 75% din valoarea sa mare parte din debitul datorat Chiar dacă legiuitorul nu a considerat necesar să instituie o limită inferioară a prețului de adjudecare atunci când sunt mai mulți participanți la licitație, raționamentul a fost tocmai în ideea că supralicitarea și concursul dintre aceștia va asigura obținerea unui preț rezonabil și serios, cel puțin egal cu prețul de începere a licitației. Se arată că prevederile Noului cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în speța de față câtă vreme executarea silită a fost demarată sub imperiul legii vechi, care este aplicabilă în speță, fără excepții..
Din analiza materialului probatoriu administrat în cauza, instanța retine următoarele:
Dispozițiile art.56 alin.1 și 2 din Legea nr.188/2000 prevăd că :”refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc”.
Din analiza dosarului execuțional nr.750/ex/2011, instanța reține că prin cererea de executare silita înregistrata sub nr. 750/ex/18.07.2011 pe rolul B. Asociați D. D. și Stepanov Voislav, creditoarea urmăritoare B. G. SA G. Timișoara a solicitat începerea executării silite împotriva debitorilor B. O. și B. C. A. pentru recuperarea sumei de 165.447,28 euro, reprezentând suma datorata la data de 07.07.2011, suma la care se adaugă cheltuielile de executare silita. La data de 15.11.2011, executorul judecătoresc a emis somația imobiliara asupra imobilului înscris în CF nr._ A. ( nr. CF vechi_), nr. cad./nr.top.3325/2, situat administrativ în loc. A., ., nr.30, jud. A., proprietatea debitorilor.
La data de 22.03.2012 imobilul antemenționat a fost evaluat la prețul de 500.917 lei, preț stabilit prin raportul de expertiza întocmit de către un expert UNEVAR. Pentru termenul de licitație publică din 24.09.2013, ora 12,30, prețul de strigare al imobilului a fost de 375.687,75 lei reprezentând 75% din prețul stabilit prin raport de evaluare și au depus ofertele de preț, însoțite de cauțiunea de participare la licitație 2 licitatori: C. F. N. care la a treia strigare a făcut o oferta de_ în vederea achiziționării imobilului scos la licitație, iar la a patra strigare s-a retras și petentul D. D. D. care la a patra strigare a făcut o oferta de 151.000 lei în vederea achiziționării imobilului scos la licitație. S-a făcut o pauza de 15 min. după care executorul judecătoresc a constatat faptul ca licitatorii își mențin pozițiile, iar oferta cea mai mare a fost făcuta de licitatorul D. D. D. și anume suma de 151.000 lei.
Având în vedere oferta făcuta de acesta și menținerea acesteia la suma de 151.000 lei, executorul judecătoresc a refuzat să continue licitația publica.
Instanța reține că scopul oricărei proceduri de executare este acela de a aduce la îndeplinire obligația asumată de către debitor printr-un act anterior, sau impusă judecătorești acestuia, obligație pe care acesta refuză, cu rea credință, să și-o îndeplinească sau, ca în cazul de față, este în imposibilitate de a executa, datorită unor împrejurări survenite ulterior încheierii actului generator al obligației. Mai mult, executarea silită trebuie să tindă la realizarea integrală, sau într-o proporție cât mai mare, a creanței creditorului, tocmai pentru realizarea echilibrului contractual.
Potrivit art.509 alin.5 C., atunci când imobilul nu este adjudecat la prima licitație, fie pentru ca nu s-a prezentat niciun cumpărător, fie pentru ca nu s-a oferit prețul la care a fost evaluat, se organizează o a doua licitație, care începe de la un preț de 75% din prețul de evaluare. Daca participa mai mulți terți în calitate de ofertanți, adjudecarea se poate face la cel mai mare preț obținut, care, teoretic, poate fi chiar inferior prețului de pornire a licitației. în schimb, daca ofertant este chiar creditorul, indiferent daca participa singur sau în concurs cu alți ofertanți, el nu își poate adjudeca imobilul potrivit art.510 alin.2 C., la un preț inferior celui de pornire a licitației, respectiv 75% din prețul de evaluare.
Se observa ca motivele invocate de către executorul judecătoresc sunt întemeiate, întrucât rațiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar în cazul mai multor ofertanți, sa instituie o limita inferioara a prețului de adjudecare, a constituit-o convingerea ca, cel puțin în principiu, concursul dintre aceștia este de natura sa asigure creșterea respectivului preț, făcând astfel puțin probabila ipoteza în care prețul cel mai mare oferit sa fie inferior prețului de începere a licitației. Se retine de asemenea ca adjudecarea este o înstrăinare a imobilului câtre terțe persoane, efectul acesteia fiind transmiterea dreptului de proprietate din patrimonial debitorilor în patrimonial adjudecatarului, astfel ca aceasta trebuie sa tina cont de condițiile de validitate ale unui act de înstrăinare a dreptului de proprietate cu titlu oneros, respectiv prețul sa fie serios potrivit art.1.660 Cod civil, sa existe o cauza reala și licita. Or, în speța se observa ca exista o disproporție vădita intre valoarea de circulație a bunului și prețul achitat, iar prin perfectarea vânzării ar fi rămas în sarcina debitorilor aproape întreaga creanță, scoțând în același timp din patrimonial acestora bunul imobil ce reprezenta o garanție în vederea executării obligației.
În speța de față, observând prețul la care a fost evaluat imobilul, prețul oferit de petent precum și creanța urmărită de intimată, instanța constată că prin declararea drept adjudecatar al petentului, scopul procedurii de executare silită enunțat anterior rămâne un simplu deziderat în condițiile în care creanța deținută de intimată s-ar realiza doar într-o mică măsură urmând ca aceasta să fie pusă în situația de a avea contra debitorului ei o creanță, aproape identică cu cea inițială, dar fără nicio garanție.
În ceea ce privește invocarea de către petent a dispozițiilor art.845 alin.8 din Noul Cod de procedură civilă, instanța reține că prevederile Noului Cod de procedură civilă nu sunt aplicabile în prezenta speță, câtă vreme cererea de executare silita a fost înregistrată sub nr. 750/ex/18.07.2011 pe rolul B. Asociati D. D. și Stepanov Voislav, dată la care erau în vigoare dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr._/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr._ s-a respins cererea formulata de către petentul D. D. D., în contradictoriu cu intimații . Generale SA prin Sucursala Timișoara, B. O. și B. C. A., și B.E.J.A D. D. și STEPANOV VOISLAV.
D. D. D. în temeiul art.158 din Codul de procedură civilă, în termen legal, în temeiul art. 53 alineatul 4 din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești, republicata, coroborat cu art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă vechi, declară RECURS împotriva sentinței civile nr._/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr._, solicitând modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin.3 coroborat cu art. 304 punctul 7 și punctul 9 din Codul de procedură civilă, în sensul admiterii plângerii formulate de subsemnatul împotriva refuzului 8.E.J.A. D. D. și Stepanov.
Consideră că Judecătoria Timișoara a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică prin respingerea plângerii formulate de subsemnatul, fiind incidente în cauză prevederile art. 312 alin.3 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 304 punctul 7 și punctul 9 din Codul de procedură civilă.
Conform publicației și condițiilor de licitație, prețul de strigare stabilit a fost prețul rezultat din raportul de evaluare, diminuat cu 25 %, conform art. 509 alin.5 teza 1 din Codul de procedură civilă, respectiv prețul de 375.687,75 lei.
Conform ofertelor de cumpărare depuse la dosar de către cei 2 licitatori participanți, prețul cel mai mare oferit a fost de 151.000 lei, respectiv prețul oferit de D. D. D..
După începerea licitației, executorul judecătoresc a constatat că oferta cea mai mare a fost făcută de către petentul-recurent, care a oferit la a 4-a strigare suma de 151.000 iei, cel de-al doilea licitator retrăgându-se în urma unei oferte finale de 150.500 lei.
Fără a lua act de oferta cea mai mare făcută, executorul judecătoresc a refuzat continuarea licitației în sensul de a mă declara adjudecatar al bunului imobil ce formează obiectul licitației, deși s-a solicitat în mod expres acest lucru, astfel cum rezultă și din cuprinsul procesului-verbal de licitație publică imobiliară.
Executorul a motivat în esență refuzul său prin aceea că prețul oferit l ar fi unul neserios, că din moment ce din suma obținută nu se acoperă creanța creditorului, lipsește cauza vânzării, invocând că în speță poate fi vorba despre un preț lezionar, motiv reluat și de către intimata creditoare B.- Groupe Societe Generale prin Sucursala T. în cuprinsul întâmpinării și însușit de către prima instanță.
Executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. 509 alineatul 5 teza a II-a din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit căruia „In cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o noua publicație în condițiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitația va începe de ia prețui de 75% din cel ia care imobilul a fost evaluat. Daca nu se obține prețui de începere a licitației, ia aceiași termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singura persoana care oferă prețul de la care începe licitația."
Prima instanță a nesocotit aceste prevederi legale, nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la susținerea/apărarea potrivit căreia în publicația de vânzare prin care s-a stabilit termenul de licitație pentru data de 24.09.2013, executorul judecătoresc nu a menționat faptul că ar fi fost stabilit de către creditoare un prag valoric minim care trebuie asigurat prin ofertele de cumpărare, în caz contrar neacceptându-se de către această vânzarea imobilului. Mai mult, în cuprinsul publicației de vânzare, executorul judecătoresc menționează expres faptul că „dacă nu se obține prețul de începere a licitației ( n.n. 75% din prețul la care imobilul a fost evaluat), la același termen bunul va fi vândut la cei mai mare preț oferit", fără a indica un prag valoric minim, sub care prețul nu poate coborî.
Executorul judecătoresc a încălcat prevederile art.510 alin.l din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitație, a oferit prețul de vânzare potrivit dispozițiilor art. 509 ".
Executorul judecătoresc a încălcat prevederile art. 511 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: .., Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfășurarea și rezultatul fiecărei licitații, în procesul-verbal vor fi menționați toți cei care au participat la licitație, sumele oferite de fiecare participare, precum și adjudecatarul imobilului. Procesul Verbal va fi semnat de executor, creditor, debitor și de adjudecatar. "
Prețul oferit este un preț mai mic decât valoarea la care a fost evaluat imobilul, însă acest motiv invocat de executorul judecătoresc nu justifică refuzul acestuia de a constata calitatea de adjudecatar a subsemnatului prin aceasta fiind încălcate dispozițiile art. 509 alin 5 din Codul de procedură civilă, care nu instituie un prag valoric minim sub care să nu poată fi vândut imobilul. „UBI LEX NON DISTINGUIT, N. NOS DISTINGUERE DEBEMUS", așadar, în contextul în care legiuitorul nu instituie limite inferioare pentru prețul de adjudecare, ci prevede în mod expres că va fi declarată adjudecatar persoana care oferă cel mai mare peț, nici noi nu avem dreptul și căderea de a stabili astfel de limite și de a distinge acolo unde legea nu face distincții, ba mai mult, acolo unde ea este clară, cu atât mai mult cu cât nici creditoarea și nici debitorii nu au exprimat și impus o astfel de condiționare.
În speța dedusă judecății nu poate fi vorba despre un preț neserios, sau lezionar, în contextul în care la un calcul simplu se poate observa faptul că suma de 151.000 lei reprezintă mai mult de 30% din prețul inițial de Strigare (500.917 lei* 30%= 150.275 lei), și în contextul în care au fost organizate numeroase licitații anterioare. încercându-se vinderea imobilului timp de 2 ani de zile, perioadă în care nici o persoană nu a oferit prețul la care a fost evaluat imobilul.
Art. 845 alin. 8 din Noul Cod de procedură civilă referitor la efectuarea licitației în cazul urmăririlor imobiliare, stabilește că: „în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 30 de zile, pentru care se va face o nouă publicație, în condițiile art. 838. La acest termen, licitația va începe de la prețul de 75% din prețul de pornire al primei licitații. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației și există cel puțin 2 licitatori, la același termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, dar nu mai puțin de 30% din prețul de pornire al primei licitații. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația. în conținutul publicației de vânzare întocmite pentru cel de-al doilea termen vor fi inserate, sub sancțiunea nulității, toate aceste mențiuni privind modul de stabilire a prețului de adjudecare a imobilului la al doilea termen.
Conform Art. 845 alin. 11 din Noul Cod de procedură civilă: Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitație, a oferit prețul de vânzare cel mai mare ori, după caz, cel arătat la alin. (6)-(8)."
Într-adevăr, dosarul execuțional analizat intră sub incidența vechii reglementări procesual civile, însă, consider că plângerea formulată este vădit întemeiată și trebuie admisă, în contextul în care, dacă executarea silită ar fi fost începută sub imperiul Noului Cod de procedură civilă, ar fi fost respectat plafonul minim prevăzut de legiuitor de 30% din prețul de primo strigare, iar executorul ar fi fost obligat să respecte norma imperativă de drept procesual.
Subsemnatului nu mi se poate crea o situația mai grea, mai dezavantajoasă prin aceea că legea veche aplicabilă în cauză nu distinge, fiind chiar lacunară în acest sens, comparativ cu legea nouă care stabilește în mod expres procente privind plafoane minime sub care nu se poate continua licitația, și care au și fost respectate prin oferta făcută.
În acest sens invocă decizia civilă nr.1024/11.09.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._/55/2012*, irevocabilă, prin care instanța a stabilit următoarele:
Când executorul ar aprecia că prețul nu este serios ar trebui să reia licitațiile până când i se va părea serios prețul oferit, Vânzarea silită nu poate fi nici pe departe asimilată cu vânzarea consesnsuală. în prima ipoteză există debitori care nu-și execută obligațiile care le revin din titlurile executorii, de aceea se ajunge la urmărirea silită a bunurilor lor. Situația ar fi radical diferită dacă în concret s-ar proba existența unei convenții frauduloase între executorul judecătoresc și participanții la licitații sau că executorul ar fi împiedicat participarea terților la licitații, astfel încât să se ajungă la un preț serios, ceea ce nu este cazul. în, condițiile în care întreaga procedură a fost publică, transparenta și s-au respectat prevederile codului de procedura civilă, nu se pune problema unei vătămări procesuale a debitorilor care nu-și plătesc datoriile...".
Executorul judecătoresc nu a menționat în cuprinsul procesului verbal de licitație din data de 24.09.2013 ce măsuri se vor lua în continuare, respectiv dacă se va ține o nouă licitație, dacă se oprește sau suspendă executarea silită si, în această ipoteză, care ar fi temeiul legal.
. Generale SA depune ÎNTÂMPINARE prin care solicită respingerea recursului formulat de D. D. D. împotriva sentinței civile nr._/07.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, ca nefundat.
Prin raportul de expertiză tehnică evaluatorie efectuat în cadrul dosarului execuțional și necontestat de părți, s-a stabilit valoarea de circulație a imobilului la suma de 500.917 lei, fiind vorba de casă - construcție nouă și teren aferent, situate într-o zonă rezidențială a Municipiului A..
La licitația publică fixată pentru data de 24.09.2013, prețul de strigare al imobilului a pornit de la suma de 375.687,75 lei (), reprezentând 75% din prețul stabilit prin raportul de evaluare.
Potrivit art. 371 C.proc.civ. de la 1865, aplicabil speței de față, scopul și obiectul executării silite îl reprezintă aducerea la îndeplinire a unui titlu executoriu și satisfacerea creanței creditorului atunci când debitorul nu își execută obligațiile de bunăvoie.
Recurentul susține că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și ar fi menținut în mod neîntemeiat refuzul B. D. D. și Stepanov Voislav de a-1 declara adjudecatar al imobilului înscris în c.f. nr._ A., nr. cad. 3325/2, situat în A., .. 30, proprietatea debitorilor subscrisei societăți, B. O. și B. C. A..
Refuzul executorului judecătoresc de a-l declara adjudecatar al imobilului pe petent este legal în condițiile în care există o disproporție vădită între valoarea de circulație și reală a bunului imobil urmărit și prețul oferit de acesta, situație contrară chiar scopului executării silite și legii civile în vigoare întrucât debitorii ar fi rămas cu întreaga creanță neacoperită, deși dețin un bun adus în garanție creditorului care acoperă chiar și la 75% din valoarea sa mare parte din debitul datorat. Prin valorificarea la prețul oferit nu s-ar fi acoperit decât cheltuielile de executare ocazionate de organizarea licitațiilor și o foarte mică parte din debitul datorat. Scopul executării nu este doar de a scoate bunurile din patrimoniul debitorilor, ci valorificarea lor în așa fel încât să fie satisfăcută, cel puțin în parte, creanța creditorului.
Mai mult decât atât, prevederile Codului de procedură civilă referitoare la regulile din materia vânzării la licitație a bunurilor imobile trebuie privite și aplicate potrivit intenției legiuitorului. Art. 509 alin. 5 teza finală stabilește că vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația (75% din valoarea stabilită prin evaluare). Chiar dacă legiuitorul nu a considerat necesar să instituie o limită inferioară a prețului de adjudecare atunci când sunt mai mulți participanți la licitație, raționamentul a fost tocmai în ideea că supralicitarea și concursul dintre aceștia va asigura obținerea unui preț rezonabil și serios, cel puțin egal cu prețul de începere a licitației.
Judecătoria Timișoara a mai fost învestită anterior cu soluționarea unei plângeri formulată de același petent împotriva refuzului executorului judecătoresc de a-l declara adjudecatar al imobilului în discuție, în același dosar execuțional cu nr. 750/ex/2011, situația fiind asemănătoare. Plângerea a format obiectul dosarului nr._/325/2012 și a fost respinsă irevocabil prin sentința civilă nr._/17.12.2012 a Judecătoriei Timișoara, menținută prin decizia civilă nr. 555/11.07.2013 a Tribunalului T.. Judecătoria a reținut că este întemeiat refuzul executorului judecătoresc întrucât „rațiunea pentru care legiuitorul nu a considerat necesar în cazul mai multor ofertanți să instituie o limită inferioară a prețului de adjudecare, a constituit-o convingerea că, cel puțin în principiu, concursul dintre aceștia este de natură să asigure creșterea respectivului preț, făcând astfel puțin probabilă ipoteza în care prețul cel mai mare oferit să fie inferior prețului de începere a licitației". S-a mai reținut că „adjudecarea este o înstrăinare a imobilului către terțe persoane, efectul acesteia fiind transmiterea dreptului de proprietate din patrimoniul debitorilor în" patrimoniul adjudecatarului, astfel că aceasta trebuie să țină cont de condițiile de valabilitate ale unui act de înstrăinare a dreptului de proprietate cu titlu oneros, respectiv prețul să fie serios potrivit art. 1660 Cod Civil, să existe o cauză reală și licită".
Analizând motivele cererii de recurs, în baza art 304 pct 8,9 cod proced civ va admite cererea.
Refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită prin declararea petentului ca adjudecatar al imobilului în litigiu, este nelegal.
Prețul de vânzare la licitație a unui imobil, poate fi considerat ca derizoriu, doar atunci când prețul este vădit disproporționat, astfel încât să nu existe un obiect la obligației de plată.
Prețul oferit la licitația publică reprezentând aproximativ 30% din prețul de pornire al licitației, astfel încât nu poate fi considerat lezionar.
Cu privire la anularea în parte a unor acte de executare cum ar fi proces verbal, recurentul trebuie să formuleze contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de recurentul D. D. D. cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat D. F. M. din Timișoara, ., nr. 7, . împotriva Sentinței Civile nr._/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. G. TIMISOARA SUSCURSALA TIMIS cu sediul ales la Cabinet Avocat L. N. din Timișoara Piața Ț. V. nr.1, ., B. O., B. C. A. ambii cu ultimul domiciliu cunoscut în A., .. 30, jud. A. și B. E. JUDECĂTORESTI ASOCIATI D. D. STEPANOV VOISLAV cu sediul în Timișoara, ..2, . Petrol), jud. T., având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
Modifică în tot sentința recurată.
Admite acțiunea formulată de petentul D. D. D., în contradictoriu cu intimații . Generale SA prin Sucursala Timișoara, B. O., B. C. A. și B.E.J.A D. D. și STEPANOV VOISLAV.
Dispune obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17.02.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
C. P. M. L. R. – M. C. L.
Grefier,
S. C.
Red. C.P.M.
Tehnored. S.C. în 2 ex.
SM,
Judecător primă instanță: R. T.
S.C. 25 Februarie 2014
| ← Succesiune. Decizia nr. 156/2014. Tribunalul TIMIŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 106/2014. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
