Succesiune. Decizia nr. 156/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 156/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I - a CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 156/A
Ședința publică din 24 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE:L. Ș.
JUDECĂTOR:C. P.
GREFIER:R. K.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, împotriva Sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. F. și R. U. Oscar (moștenitori ai reclamantei R. K.), intimații pârâți C. L. Moșnița Nouă și P. C. Moșnița Nouă și intimații intervenienți Ș. I. și Ș. A. (în calitate de moștenitori ai intervenienților Ș. T. și Ș. A.).
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate in încheierea de ședința din 17.02.2014 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în condițiile art. 260 Cod.pr.civila, pronunțarea a fost amânată pentru data de 24.02.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând, asupra apelului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara,sub nr._, la data de 24.10.2008, urmare a constatării nulității Sentinței Civile nr. 2602/2008 în dosarul nr._, și trimiterea dosarului spre rejudecare, conform Deciziei Civile nr. 594/A/2008 a Tribunalului T., reclamanta R. K. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, . Primar și C. L. al C. Moșnița Nouă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună repunerea în termenul de prescripție de 6 luni a dreptului său de opțiune succesorală; să constate că este unica moștenitoare legală, în calitate de nepoată de frate, care acceptă expres succesiunea de pe urma defunctei Szugyi (născută SCHULZ) E., decedată la 11.04.2002, cu ultimul domiciliu în comuna Moșnița Nouă, ., jud. T.; să constate că masa succesorală se compune din: imobil înscris în CF 87 Urseni top. nr. 184-185/b, constând în casa nr. 88, curte și grădină, în suprafață totală de 1888 mp, terenul arabil situat în extravilan localității Urseni, corn. Moșnița Nouă, în suprafață totală 70.600 mp, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform Titlului de proprietate nr._/45, cod_, eliberat la data de 12.03.1996 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T., înscris în soIa nr. top. 870, . suprafață de 6.000 mp, având vecinii: Nord-HCn871, Est-HCn871, Sud-DE869, Vest-A870/2, în sola nr. top. 568, ., în suprafață de 10.000 mp, având vecinii: Nord-A568/1/10, Est-HCn563, Sud-A568/1/12, Vest-DE568/3, în sola nr. top. 887, . suprafață de 20.000 mp, având vecinii: Nord-HCn883, Est-A887/5, Sud-DE890, Vest-A887/3, în sola nr. top. 546, ., în suprafață de 5.700 mp, având vecinii: Nord-DE546/2, Est-A546/37, Sud-HCn540, Vest-A546/3/9, în sola nr. top. cela 873, . suprafață de 12.700 mp, având vecini: Nord-A873/5, Est-DE874, Sud-A873/3, Vest-HCn871, în sola nr. top. 565, ., în suprafață de 2.200 mp, având vecinii: Nord-A565, Est-DE565/7, Sud-A565/3/3, Vest-DE565/8 și în sola nr. top 516, ., în suprafață de 14.000 mp, având vecinii: Nord-Intrav. Urseni, Est-A516/1/3, Sud-DE516/3, Vest-A516/1/1; să dispună anularea Certificatului de vacanță succesorală nr. 28/01.03.2006, emis de B.N. P. I. E.; să dispună repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîntoarcerii bunurilor din masa succesorală în patrimoniul defunctei și, ca efect al acceptării succesiunii, prin transmisiune universală, în patrimoniul său; să dispună restabilirea situației de carte funciară prin rectificarea de CF nr. 87 Urseni nr. top. 184-185/b, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român prin . D.G.F.P. T., dobândit prin succesiune vacantă și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea sa dobândit prin succesiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, este unica moștenitoare legală a defunctei Szugyi E., în calitate de nepoată de frate, fiind succesor legal din clasa a II-a de moștenitori, iar defuncta Szugyi E., decedată la data de 11.04.2002 este sora tatălui său, Schultz I. (lohan), predecedat la data de 13.09.1945, că s-a stabilită în Germania din anii "80. și nu a fost în România până în anul 2006, în data de 17 septembrie.
Reclamanta arată că a aflat de decesul mătușii sale imediat când s-a întors în țară, atunci când s-a dus la domiciliul acesteia și a văzut că nu mai locuiește acolo.
Se arată de către reclamantă că a ținut legătura cu mătușa sa prin corespondență și neavând alte rude în Timișoara, nu a putut lua cunoștință de decesul acesteia, decât la întoarcerea în țară. Fiind domiciliată în străinătate și neavând alte rude sau prieteni în țară care să o informeze de decesul defunctei și deoarece nu a venit în țară până acum, reclamanta considera aceste împrejurări motive obiective care justifică repunerea în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală.
Reclamanta a menționat că la emiterea certificatului de vacanță succesorală nr. 28/11.03.2006 de către B.N.P. I. E. s-au încălcat dispoziții imperative ale legii. Se susține că aceste dispoziții ocrotesc un interes general, obștesc și se referă la art. 724 Cod civ. și art. 85 din Legea nr. 36/1995.
În baza art. 724 Cod civ. una dintre condițiile declarării succesiunii vacante este aceea să nu existe nici un erede cunoscut, iar art. 85 din Legea nr. 36/1995 prevede că succesiunea este vacantă în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, ori, în speță, există un moștenitor legal în persoana reclamantei.
De asemenea, un alt motiv de anulare a certificatului de vacanță succesorală (o cauză de nulitate relativă) este lipsa capacității de exercițiu a pârâtelor D.G.F.P. T. și a C. Moșnița Nouă la dobândirea moștenirii vacante. Astfel, potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954, statul este persoană juridică care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. Statul participă în astfel de raporturi prin M. Finanțelor, așadar, . D.G.F.P. T. nu aveau capacitatea de a dobândi succesiunea vacantă, întrucât nu aveau puterea de reprezentant al Statului Român.
În drept a invocat dispozițiile art. 689, 700, 724-727 Cod.civ.; art. 85 și 88 din Legea nr. 36/1995; art. 19 din Decretul nr. 167/1958; art. 25 și 35 din Decretul nr.31/1954; art. 18, 19, 38 din Legea nr. 215/2001, modificată.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a depus întâmpinare,prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și a inadmisibilității capetelor de cerere 5 și 6 privind repunerea parților in situația anterioara.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că reclamanta R. K.,născuta Schulz nu și-a dovedit calitatea de moștenitoare a defunctei Szugyi E., prin prezentarea unui certificat de calitate de moștenitor emis de un notar public in condițiile Legii nr.36/1995 modificată a notarilor publici si a activității notariale,aceasta având posibilitatea să solicite unui notar public un certificat de calitate de moștenitor, prin care sa se stabilească în mod cert existenta relațiilor de rudenie intre reclamanta si defuncta Szugyi E. precum și eventuala calitate de moștenitoare unica legala a reclamantei fata de defuncta. Acest certificat de calitate de moștenitor nu se confunda cu certificatul de moștenitor propriu-zis prin care se dezbate însăși succesiunea defunctei,in sensul acceptării moștenirii de persoanele având calitatea de moștenitori legali, stabilirea masei succesorale și cotele care revin fiecăruia dintre acești moștenitori. Or, în cauza reclamanta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctei Szugyi E. prin prezentarea unui astfel de certificat de calitate, iar din actele depuse la dosar nu rezultă relația de rudenie (frate -sora) intre tatăl reclamantei Schultz I. si defuncta Szugyi E., născută Schulz, si nici ca defuncta ar fi avut un unic frate sau mai mulți.
Pârâta a susținut ca toate aceste lipsuri ale cererii de chemare in judecata si ale probatoriului administrat prin actele depuse la dosar, conduc la concluzia ca reclamanta nu si-a dovedit calitatea de moștenitoare a defunctei Szugyi E.,drept pentru care este lipsita de calitate procesuală activă in promovarea prezentei acțiuni. Chestiunea stabilirii calității procesuale active are importanta si datorita faptului ca asupra unei părți din succesiunea defunctei Szugyi E.,mai revendica drepturi si alte persoane cu diverse titluri (ex. reclamanta R. V. pretinde un drept de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 87 Urseni, nr. top, 184 -185/b in temeiul unei obligații de întreținere a defunctei, așa cum rezultă din sentința civila anexata nr. 8.467/22.02.2006, pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 2894/2006).
In cauză a fost formulată cerere de intervenție accesorie,în interesul pârâților de către de intervenienții Ș. T. și Ș. A.,care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei, justificându-și interesul în promovarea acestei cereri prin faptul că sunt titularii a doua promisiuni de vânzare –cumpărare încheiate cu defuncta Szugyi E. și într-o primă judecată au obținut câștig de cauză, admițându-li-se o cerere în prestație tabulara, dar în prezent dosarul este suspendat până la soluționarea prezentei cauze.
În cauză a fost audiat martorul M. V., iar martora Kerestegian M., fiind în imposibilitatea de a se prezenta în instanță, a trimis prin poștă o declarație, reclamanta renunțând la audierea acesteia la termenul din data de 17.02.2009.
Prin sentința civilă nr. 2989/03.03.2009, pronunțată în dosarul nr._ /Rj Judecătoria Timișoara a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. K.; a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și a respins acțiunea formulată de reclamanta R. K., în contradictoriu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția generală a Finanțelor Publice T., . Primar și C. L. al C. Moșnița Nouă.
A fost admisă cererea de intervenție în interesul pârâților, formulată de intervenienții Ș. T. și Ș. A. ; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că numita Szugyi E. a decedat la data de 12.04.2002, decesul fiind înregistrat la Primăria C. Mosnita Noua, sub nr. 15/12.04.2002, așa cum rezultă din Certificatul de deces . nr._, din data de 12.04.2002.
Prin Certificatul de vacanță succesorală nr. 28/01.03.2006, emis de Biroul Notarului Public I. E., s-a constatat că succesiunea de pe urma defunctei Szugyi E. este fără moștenitori legali sau testamentari, iar pe cale de consecința s-a constatat că succesiunea este vacantă și întreaga masa succesorală trece în proprietatea Statului Român, prin . Direcția Generală a Finanțelor Publice Timis.
Reclamanta susține că este unica moștenitoare legală a defunctei Szugyi E., în calitate de nepoată de frate, fiind succesor legal din clasa a II-a de moștenitori întrucât defuncta Szugyi E., decedată la data de 11.04.2002 a fost sora tatălui său, Schultz I. (I.), predecedat la data de 13.09.1945.
Această susținere nu a fost dovedita în cauza de față prin înscrisuri, reclamanta nefăcând prin actele de stare civilă dovada relației de rudenie (frate -sora) intre tatăl reclamantei Schultz I.(J.) si defuncta Szugyi E., născută Schulz.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă ca defuncta Szugyi E. a avut ca tată pe numitul Schultz P., iar ca și mamă pe numita Schultz E., în timp ce Schultz I. (I.) a avut ca tată pe numitul Schultz P., iar ca și mamă pe numita S. Z..
Instanța de fond a apreciat că existenta unei identități între numita Schultz E. și S. Z. (așa cum a susținut reclamanta) este de natură a fi dovedită și prin administrarea probei testimoniale, având în vedere dispozițiile art. 77 alin. 1 din Legea 36/1995.
Așa fiind, a fost audiat în fața instanței de fond martorul M. V. - care a fost căsătorit cu numita Szugyi E. – si care arată că o cunoaște pe reclamantă de aproximativ 50 de ani, afirmând că fosta sa soție este mătușa reclamantei și nu a avut copii.
Prin urmare, raportat la înscrisurile depuse la dosar, completate cu proba cu martori, instanta de fond a constatat că există identitate între persoana reclamantei și subiectul activ al raportului juridic dedus judecații și în acest context a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T..
Cât privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâți, instanța de fond a constatat că în baza art. 700 alin. 1 c.civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În alin. 2 se menționează că în cazul când moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forță majoră, instanța judecătorească, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea.
Termenul de prescripție începe să curgă de la data deschiderii moștenirii, în cauza de față la data de 11.04.2002 – data decesului mătușii reclamantei, defuncta Szugyi E., iar succesibilul care a pierdut termenul de prescripție va putea fi repus în termen dacă sunt îndeplinite condițiile legii.
Analizând această excepție instanța de fond a analizat și primul petit al acțiunii, având ca obiect repunerea reclamantei în termenul de prescripție.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada că ar fi fost împiedicată să ia cunoștință de decesul mătușii sale, cu atât mai mult cu cât avea cunoștință de locul unde domiciliază, dovadă chiar afirmația din acțiune, conform căreia „am ținut legătura cu ea prin corespondență”. Ori, este de neacceptat ca timp de peste 4 ani, în perioada 11.04.2002 (data decesului) și 17.09.2006 (data revenirii în țară), reclamanta să nu aibă nici un semnal de la mătușa sa și să aprecieze că abia la venirea sa în țară ar putea începe să curgă termenul de prescripție de 6 luni pentru acceptarea succesiunii. O astfel de susținere ar putea conduce la concluzia că oricât timp ar fi trecut de la decesul mătușii, la sosirea în țară a reclamantei, aceasta ar putea invoca repunerea în termenul de acceptare a succesiunii.
Reclamanta nu s-a aflat în nici un moment într-o situație de forță majoră și nici o altă situație care să fie asimilată acesteia spre a deveni incidente dispozițiile art. 700 alin. 2 c.civ.
De asemenea, lipsa oricărei comunicări cu mătușa sa – chiar și prin scrisori – timp de peste 4 ani din partea reclamantei nu poate fi asimilată unui motiv temeinic, care să se înscrie în dispozițiile art. 19 din Decretul 167/1957 (invocat de reclamantă în concluziile scrise) spre a recunoaște posibilitatea reclamantei să ceară instanței judecătorești repunerea în termenul de opțiune succesorală. Reclamanta avea posibilitatea ca pe parcursul celor peste 6 luni în care trebuia să-și exprime opțiunea succesorală să-i trimită defunctei o singură scrisoare, care se întorcea cu mențiunea „destinatar decedat” și putea afla de decesul mătușii sale. Lipsa legăturii reclamantei cu mătusa sa este evidențiată și de faptul că nu a cunoscut problemele de sănătate ale acesteia, fiind plecată în Germania înainte de 1989, așa cum declară și fostul soț al mătușii decedate.
Prin urmare, față de cele de mai sus, instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția dreptului de opțiune succesorală, reclamanta fiind străină de moștenire, motiv pentru care a respins acțiunea, ca fiind formulată peste termenul de opțiune succesorală.
In aceste condiții, instanța de fond a omis analiza excepției inadmisibilității, dar și fondul cauzei.
Respingând acțiunea, în baza dispozițiilor art. 49 și urm. C.pr. civ, instanța de fond a admis cererea de intervenție în interesul pârâților, formulată de intervenienții Ș. T. și Ș. A..
În baza art. 274 c.pr.civ. instanța de fond a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel R. K., înregistrat pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 21.04.2009, solicitând instanței în principal admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că s-a născut la 27.05.1945, fiind unicul copil al părinților săi.Tatăl său, Schulz I. (J./ Janoș) s-a născut la data de 21.02.1919, în localitatea C., Județul T., având ca părinți pe Schulz P. și Schimid (căsătorită Schulz) Zofia, așa cum rezultă din Extrasul din Registrul de Naștere, eliberat de către Primăria C. G. la data de 27.11.2006, nr. 3517, nașterea sa fiind înregistrată în Registrul Stării Civile a localității C., Județul T. sub nr. 4 din data de 22.02.1919. Bunicul său, Schulz P., a avut 2 copii, respectiv pe tatăl meu Schulz I. (J./ Janoș) și pe defuncta Schulz E., căsătorită Szugyi.
Așadar, defuncta Szugyi (născută Schulz) E., decedată la data de 11.04.2002 este sora tatălui apelantei, Schulz I. (J./ Janoș) predecedat la data de 13.09.1945. Defuncta Szugyi (născută Schulz) E. s-a născut la data de 15 Martie 1924, așa cum rezultă din certificatul de naștere al mătușii apelantei, eliberat de . de 1.09.1956, ..P. nr._, nașterea fiind înregistrată în Registrul Stării Civile la nr. 28 din 16 Martie 1924.
La data de 15.07.1971 mătușa apelantei Szugyi (născută Schulz) E. s-a căsătorit cu Szugyi Ș. așa cum rezultă și din certificatul de căsătorie . 4 nr._ eliberat de C. Popular al Mun. Timișoara la data de 15.07.1971, căsătoria fiind înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. 918 din 15.07.1971. Din această căsătorie nu au rezultat copii, iar mătușa apelantei nu are alți succesibili cu vocație succesorală concretă în grad mai apropiat.
În principal, în temeiul art. 296 c.pr.civ. apelanta a solicitat să se dispună modificarea în parte a sentinței civile nr. 2.989/03.03.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ RJ, în sensul respingerii excepțiilor invocate, admiterii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă și respingerii cererii de intervenție accesorie.
Apelanta a menționat că este stabilită în Germania din anii "80. Nu a fost în România până anul 2006, în data de 17 septembrie, așa cum rezultă și din viza aplicată de către Poliția de Frontieră Cenad pe fila pașaportului apelantei ., nr._, eliberat de către autoritățile germane competente.A aflat de decesul mătușii sale imediat când s-a întors în țară, atunci când s-a deplasat la domiciliul ei și a văzut că nu mai locuiește acolo. Neavând alte rude în Timișoara nici defuncta, nici apelanta, nu a putut lua cunoștință de decesul său decât atunci când s-a întors în țară.
Prin decizia de îndrumare nr. 7/1963 a fostului Tribunal Suprem s-a statuat că alin.2 art.700 a fost abrogat tacit după adoptarea Decretului nr. 167/1958 și înlocuit prin prevederile art. 13 și art. 19 din decretul precizat.
Astfel, potrivit art.19 din Decretul 167/1958, în cazuri temeinic justificate, se poate dispune repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, în termen de 1 lună de la data la care succesibilul a luat cunoștință de vocația sa succesorală, fără a se face vorbire despre vreo imputare sau neimputare a vreunei vini, singura condiție fiind ca motivul invocat să fie temeinic.
Succesibilul care nu a acceptat în termen succesiunea, poate uza de dispozițiile art.13 privitoare la cauzele de suspendare ale termenului de prescripție, sau de dispozițiile art.19 privitoare la repunerea în termen.
Este vorba de cauze inevitabile și imprevizibile numai pentru reclamant și pentru cei care se află în condiții asemănătoare, împiedicarea având un caracter relativ.
Prin art. 19 s-a reglementat prelungirea termenului de prescripție sau repunerea în termen, "în cazul în care se constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit". Rezultă că, spre deosebire de art. 700 C. civ., prin art. 19 din Decretul nr. 167/1958, s-a dat o reglementare mai largă repunerii în termen, ce nu mai este limitată doar la cazul împiedicării prin forța majoră.
Împiedicarea trebuie să fie una relativă, raportată la situația și condiția părții care o invocă; în raport cu acest lucru se va verifica și temeiul și justificarea repunerii în termen.
Așa cum reiese din dovezile administrate în cauză, apelanta este stabilită în Germania încă din anii "80 și nu am revenit în țară decât în data de 17.09.2006.
Pasivitatea are efecte juridice, în ceea ce privește prescripția, numai dacă cel împotriva căruia curge știe despre prescripție. În cazul apelantei, nu se poate vorbi despre pasivitate atâta timp cât nu a avut cunoștință despre vreo acțiune. În acest sens arătă ca doar cel care știe că poate acționa, poate fi pasiv, ori, așa cum reiese din probele administrate în cauză, reclamanta a revenit pentru prima dată în țară la data de 17.09.2006., așa cum rezultă din viza aplicată de către Poliția de Frontieră Cenad pe fila pașaportului apelantei precum și din depoziția martorului M. V. .
Apelanta a mai arătat că în mod greșit prima instanța a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, întrucât nu i se poate reproșa faptul că nu s-a interesat de starea mătușii sale atâta timp cât chiar instanța de fond a reținut că a corespondat cu ea prin scrisori, așa cum a arătat și dovedit în momentul în care a revenit în țară s-a deplasat imediat la domiciliul ei, ocazie cu care am constatat că mătușa mea a decedat. După cum rezultă și din declarația martorei Kerestegian M., de îndată ce a aflat de decesul mătușii sale s-a deplasat la mormântul acesteia și s-a ocupat de îngrijirea lui. Nu i se poate imputa faptul că a stat în pasivitate, atâta timp cât, așa cum a dovedit, a venit în țară pe data de 17.09.2006 și a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 03.10.2006. Având în vedere faptul că a dovedit că s-a întors în țară la data de 17.09.2006 (așa cum rezultă din viza aplicată pe pașaportul apelantei, fila 19 din dosarul nr._ ), moment în care a aflat de decesul mătușii, iar acțiunea a depus-o pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 03.10.2006, rezultă că a îndeplinit condiția referitoare la termenul de 1 lună, prevăzut de Decretul 167/1958. Mai mult, în ceea ce privește obligația moștenitorului de a ține legătura cu persoana care a decedat, consideră că această afirmație este neîntemeiată, având în vedere faptul că nu există nici o normă legală care să prevadă acest lucru și în același timp nu există nici o sancțiune în acest sens.
Mai mult, instanța de fond, prin considerentele sentinței apelate se contrazice, întrucât pe de o parte susține ca nu a ținut legătura cu mătușa apelantei, iar pe de altă parte reține faptul că a corespondat cu mătușa sa prin intermediul scrisorilor.Totodată, din considerentele sentinței civile nr. 2989/03.03.2009, rezultă că instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că apelanta avea posibilitatea ca pe parcursul celor 6 luni în care trebuia să-și exprime opțiunea succesorală era suficient să-i trimită defunctei o singură scrisoare, care s-ar fi întors cu mențiunea destinatar decedat.
Apelanta a mai arătat că în mod greșit instanța de fond din al doilea ciclu procesual a reținut faptul că avea posibilitatea să afle de decesul mătușii sale. Susținerea instanței referitor la faptul că pe parcursul celor 6 luni de la data decesului era suficient să-i trimită mătușii sale o singură scrisoare, care s-ar fi întors cu mențiunea „destinatar decedat", este complet eronată. Dacă ar fi efectuat o simplă cercetare în acest sens, instanța ar fi aflat că scrisoarea nu s-ar fi întors cu mențiunea „destinatar decedat", întrucât în cazul scrisorilor care nu sunt trimise în regim special, în ipoteza în care se constată că destinatarul ar fi decedat, acestea nu se returnează cu mențiunea „destinatar decedat" și nici în vreo altă formă prin care expeditorul să fie înștiințat în legătură cu acest aspect. Astfel, având în vedere scopul corespondenței dintre apelantă și mătușa sa, este absurd a se presupune că ar trimite scrisorile cu confirmare de primire. Această procedură s-ar fi justificat dacă era vorba de acte oficiale sau orice alte înscrisuri de valoare, or, în cazul apelantei este vorba despre o rudă apropiată, respectiv despre mătușa sa, cu atât mai mult cu cât era singura ei nepoată.
Față de cele expuse, considera apelanta că instanța trebuia să examineze în mod concret împrejurările care au împiedicat pe moștenitor să afle de decesul celui la a cărui succesiune are vocație sau să accepte succesiunea în termen, pentru ca apoi să aprecieze dacă sunt temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit.
Totodată, s-a învederat instanței că la emiterea certificatului de vacanță succesorală nr. 28/11.03.2006 de către B.N.P. I. E. s-au încălcat dispoziții imperative, care ocrotesc un interes general, obștesc, respectiv cele ale art. 724 C. civ. și art. 85 din Legea nr. 36/1995.Art. 724 C. civ. prevede că una dintre condițiile declarării succesiunii vacante este aceea ca să nu existe nici un erede cunoscut; Art. 85 din Legea nr. 36/1995 prevede că succesiunea este vacantă în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari,or, în speță, există un moștenitor legal în persoana apelantei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, apelanta consideră că în mod corect instanța din al doilea ciclu procesual a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, întrucât, în motivarea excepției lipsei calității procesule active, pârâtul arată că reclamanta nu ar fi făcut dovada calității de moștenitoare a defunctei Szugyi (născută Schulz) E., întrucât nu a putut prezenta în dovedirea calității procesuale active un certificat de calitate de moștenitor, emis de către un notar public, în condițiile legii.
Așa cum a arătat și in fata instanței de fond, susținerile pârâtului sunt nefondate.Așa cum rezultă și din dispozițiile art. 77 alin. 1 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale „Calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege." Astfel, deși pârâta arată faptul că singura posibilitate de a-si dovedi calitatea procesuală, ar fi prezentarea unui certificat de calitate de moștenitor emis de către un notar public, calitatea de moștenitor în conformitate cu prevederile legale mai sus invocate, poate fi, de asemenea, dovedită și cu actele de stare civilă, precum și cu orice alt mijloc de probă admis de lege. Ca atare, legea nu conferă certificatului de calitate de moștenitor forță probantă absolută, apelanta având dreptul de a dovedi în speța de față calitatea de moștenitoare prin orice alt mijloc de probă, în condițiile Codului de procedură civilă. De altfel, apelanta arata că se afla în prezent în imposibilitate de a prezenta instanței de judecată un certificat de calitate de moștenitor, față de existența certificatului de vacanță succesorală nr. 28/01.03.2006, emis de B.N.P. I. E..
În temeiul art. 69 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, în cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și a pasivului succesoral. Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.
Conform dispozițiilor art. 86 din Legea 36/1995 după emiterea certificatului de moștenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situațiile prevăzute de lege.
În aceste condiții, chiar în situația în care apelanta s-ar fi prezentat în fața notarului public, solicitându-i emiterea unui certificat de calitate de moștenitor, indiferent de pertinența sau concludenta mijloacelor de probă aduse în susținerea cererii sale, notarul public s-ar afla în imposibilitate de a-i elibera acest certificat, față de existența în evidențele Camerei Notarilor Publici a dezbaterii succesiunii și eliberarea certificatului de vacanță succesorală nr. 28/01.03.2006, emis de B.N.P. I. E.. Dispozițiile art. 68 alin. 4 din Legea 36/1995 prevăd faptul că „în cazul în care într-o circumscripție teritorială sunt mai multe birouri de notari publici, competența de îndeplinire a procedurii succesorale aparține primului birou sesizat. Notarul public va sesiza dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeași circumscripție, cercetând în acest scop, registrul de evidentă al succesiunilor, potrivit regulamentului".
Dispozițiile art. 88 din același act normativ arată faptul că cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Conform art. 74 din Regulamentul din 5 iulie 1995 de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale, nr. 36/1995, „(l)Notarul public va dispune înregistrarea cererii pentru deschiderea procedurii succesorale numai după ce secretarul biroului notarial va atesta în urma cercetării opisului succesoral că nu s-a mai format alt dosar în aceeași cauză la biroul său.
(2)In cazul în care în circumscripția unei judecătorii funcționează mai multe birouri notariale, notarul public va verifica prin mijloacele de comunicare pe care le are la dispoziție dacă în opisul de evidență a procedurilor succesorale, ținut potrivit art. 44 alin. (2) din prezentul regulament, nu s-a înregistrat un dosar succesoral în aceeași cauză la un alt birou notarial din aceeași circumscripție.
(3)Secretarul biroului notarial care ține evidența cauzelor succesorale pe circumscripția teritorială va comunica de îndată rezultatul cercetării opisului de evidență a procedurilor succesorale, iar în cazul în care nu s-a înregistrat aceeași cauză la un alt birou notarial, va elibera un certificat pe care îl va expedia notarului public care a cerut verificarea.
(4)Notarii publici sunt obligați să comunice de îndată cauzele înregistrate pentru a fi înscrise în opisul de evidență a procedurilor succesorale".
Pe cale de consecință, doar în cazul anulării certificatului de vacantă succesorală nr. 28/01.03.2006, emis de B.N.P. I. E., notarul public va putea elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Având în vedere cele arătate, în mod corect prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, cu motivarea că există identitate între persoana reclamantei și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității petitelor 5 și 6 ale acțiunii, privind repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîntoarcerii bunurilor din masa succesorală în patrimoniul defunctei și, ca efect al acceptării succesiunii, prin transmisiune universală, în patrimoniul reclamantei și restabilirea situației de carte funciară prin rectificarea de C.F. nr. 87 Urseni nr. top. 184-185/b, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român prin . D.G.F.P. T. dobândit prin succesiune vacantă și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea apelantei dobândit prin succesiune, solicită respingerea acestei excepții ca nefondată.
În motivarea acestei excepții, pârâtul invocă dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, conform cărora „ în cazul anulării certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. În acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent în soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecății.",susținerea pârâtului este total nefondată.
Repunerea părților în situația anterioară și restabilirea situației de carte funciară constituie efecte ale nulității/anulării actului juridic civil, în speță ale anulării certificatului de vacanță succesorală. Prin efectele nulității actului juridic civil înțelegem consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității, adică urmările datorate desființării în întregime sau în parte a unui act juridic civil, care a fost încheiat cu încălcarea depozițiilor legale referitoare la condițiile sale de validitate. Așadar, esența efectelor nulității este exprimată în chiar definiția acesteia și constă în lipsirea actului juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Efectul nulității actului juridic civil este exprimat foarte sugestiv prin adagiul quod nullum est, nullum producit effectum. G., efectul nulității constă în desființarea raportului juridic civil născut din actul juridic civil lovit de această sancțiune și, prin aceasta, restabilirea legalității.1 regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
Eliberarea unui nou certificat de moștenitor în condițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale nu este altceva decât unul dintre multiplele efecte ale constatării nulității certificatului de vacanță succesorală, ca urmare a restabilirii situației anterioare.
De altfel, acest certificat nu poate cuprinde alte mențiuni cu privire la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului decât cele cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a dispus restabilirea situației anterioare ca efect al anulării certificatului de vacanță succesorală nr. 28/01.03.2006, emis de B.N.P. I. E..
În caz contrar, constatarea calității de moștenitoare a reclamantei ar constitui un drept golit de conținut, în sensul în care instanța ar admite capetele de cerere privitoare la repunerea în termenul legal de prescripție și anularea certificatului de vacanță succesorală, îndeplinind condițiile prevăzute de legea notarilor publici, insă fără a putea exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunurilor din masa succesorala.
Așadar . DGFP T. nu aveau putere de a reprezenta Statul Român.
În subsidiar, se solicita instanței de trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instanțe, potrivit art. 129 Cod procedura civilă.
Prima instanța daca ar fi întreprins o simpla cercetare sau daca ar fi administrat dovezi s-ar fi lămurit cu privire la aspecte esențiale în soluționarea cauzei, respectiv cu privire la procedura de înapoiere a scrisorilor.
Această procedură ar fi valabilă în condițiile în care scrisorile s-ar trimite cu confirmare de primire, ori, este total absurd a se presupune că subsemnata aș fi trimis scrisori cu confirmare de primire, atâta timp cât nu este vorba de transmiterea unor acte oficiale, ci de niște simple scrisori.
În aceste condiții apelanta arata că nu au fost lămurite împrejurările reale ale pricinii, iar prima instanța avea posibilitatea dar și obligația să efectueze cercetări și să dispună administrarea de probe necesare în vederea lămuririi acestor aspecte esențiale, necesare corectei soluționări a cauzei de față.
Cu toate acestea, deși nu a fost lămurită corect situația de fapt, instanța de fond a soluționat cauza trecând cu ușurință peste aspecte esențiale, în baza unor motive total eronate, fără a cerceta în mod temeinic situația de fapt.
Pentru toate aceste motive, apelanta solicită în principal, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte sentința atacată în sensul admiterii acțiunii formulate de către apelanta iar în subsidiar, în condițiile în care se considera că se impune desființarea sentinței atacate, solicită admiterea apelul și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Prin decizia civilă nr. 804/A/16.11.2009, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul declarat de reclamanta apelantă R. K. împotriva sentinței civile nr. 2989/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați M. Finanțelor, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., C. L. Moșnița Nouă, P. C. Moșnița Nouă și intervenienții Ș. T. și Ș. A..
A desființat sentința civilă nr. 2989/03.03.2009 a Judecătoriei Timișoara și a trimis cauza, aceleiași instanțe, pentru soluționarea în fond a litigiului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalula reținut că apelul este fondat în ceea ce privește criticile aduse reținerii de către instanța de fond a incidentei excepției prescripției dreptului de opțiune succesorala, întrucât reclamanta s-a stabilit in Germania din ani 1980 si nu a mai fost in România pana in 17. 09.2006, astfel cum rezulta din viza aplicata de către Politia de Frontiera Cenad, pe fila pașaportului acesteia, . nr._, eliberat de către autoritățile germane, reclamanta apelanta neavând rude in Timișoara ca, de altfel, nici defuncta, astfel ca nu a putut lua cunoștința de decesul antecesoarei sale, jurisprudența de după anii 1990 apreciind ca existenta unui deces in tara străina poate constitui un caz temeinic pentru repunerea in termen.
În acest context, întrucât, potrivit art. 700 Cod civil, deși dreptul de acceptat succesiunea se prescrie in termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii respectiv de la data decesului antecesorului succesorilor, prin excepție, se admite de către literatura si practica judiciara in materie ca în cazul in care moștenitorul a fost împeticat de a se folosii de dreptul sau, cum este si situația decesului ., in condițiile in care legăturile de rudenie erau încetate, instanța judecătoreasca poate prelungii termenul de opțiune succesorala cu inca 6 luni de la data când a luat sfârșit împiedicarea, in speța reclamanta introducând acțiunea succesorala la Judecătoria Timișoara la 03.10.2006, la mai puțin de o luna de când a lua cunoștința de decesul mătușii sale, imediat când s-a întors in România, s-a deplasat la domiciliul defunctei si a văzut că nu mai locuiește acolo, in data de 17.09.2006, respectând și condiția referitoare la termenul de o luna prevăzuta de Decretul nr.167/1958, care a abrogat tacit prevederile alin. 2 ale art. 700 Cod civil, înlocuindu-le cu prevederile art. 13 si art. 19 potrivit căruia în cazuri temeinic justificate se poate dispune repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, în termen de o luna de la data la care succesibilul a luat cunoștința de vocația sa succesorală, singura condiție temeinicia motivului invocat, prin art. 19 din D 167/1958, dându-se o reglementare mai larga repunerii in termen, care nu mai este limitata doar la cazul împiedicării prin forța majoră ( V. Terzia Codul Civil. C.H. B. f. 86).
Astfel fiind, reținând ca solicitarea reclamantei de a fi repusa in termenul de prescripție de 6 luni a dreptului de opțiune succesorala este întemeiata, si pe cale de consecința ca excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală nu este incidenta in speță, în baza art. 297 Cod procedura civila, tribunalul a admis apelul, a desființat sentința civila nr. 2989/2009 a Judecătoriei Timișoara si a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru soluționarea în fond a litigiului.
Pe rolul Judecătoriei Timișoara cauza s-a reînregistrat sub nr. dosar_ 2009* .
Prin sentința civilă nr._/14.11.2013, pronunțată în dosarul antemenționat Judecătoria Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamanta R. K. decedata și continuată de moștenitorii R. F. si R. U. O., împotriva pârâților Statul Român Prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. T., C. L. Moșnița Nouă, P. .>
A respins cererea de intervenție accesorie formulata de intervenientii Ș. T. si Ș. A. decedați și continuată de moștenitorii Ș. I. și Ș. A..
A constatat că reclamanta are calitatea de moștenitor legal al defunctei Szugyi E. decedata la data de 11.04.2002, in calitate de nepoata de frate cu o cota de 1/1 parte din masa succesorală.
A constatat că masa masa succesorala ramasă de pe urma defunctei se compune din imobilul inscris in Cf nr.87 Urseni nr. top 184-185/B, constind in casa cu nr. 88 si teren in suprafata de 1888 mp si teren arabil extravilan si extratabular in suprafata totala de 7 ha si 0600mp situat pe raza satului Urseni, . prin mostenire de pe urma defunctului sau sot Szugyi S., evidentiat in titlul de proprietate nr._/45 emis de Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Timis la data de 12.03.1996.
A dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 28 eliberat de B.N.P. I. E. la data de 01.03.2006.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in Cf nr. 87 Urseni nr. top 184-185/b, cu titlu de moștenire în cota de 1/1 parte.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Conform certificatului de vacanță succesorală nr. 28 eliberat de BNP I. E. la data de 01.03.2006, s-a declarat că de pe urma def. Szugyi E. decedata la data da 11.04.2002, nu au rămas moștenitori legali sau testamentari astfel că moștenirea este vacanta, iar întreaga masa succesorală trece în proprietatea Statului R. prin . DGFP T..
Potrivit certificatului de vacanță succesorală, masa succesorală ramasă de pe urma defunctei se compune din imobilul inscris in Cf nr.87 Urseni nr. top 184-185/B constind in casa cu nr. 88 si teren in suprafata de 1888 mp si teren arabil extravilan si extratabular in suprafata totala de 7 ha si 0600mp situat pe raza satului Urseni, . prin mostenire de pe urma defunctului său sot Szugyi S., evidentiat in titlul de proprietate nr._/45, emis de Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Timis la data de 12.03.1996.
Verificind actele de stare civilă depuse la dosar respectiv actele de nastere ale defunctei si reclamantei, ceritificatele de casatorie ale acestora precum si actul de nastere al defunctului Schulz I., instanta de fond a constatat ca reclamanta este nepoata de frate a defunctei Szugyi E..
Si martorul audiat in cauza M. V., fostul sot al defunctei a declarat ca aceasta este matusa reclamantei si nu a avut copii.
Potrivit dispozitiilor art 672 cod civil, in vigoare la data deschiderii succesiunii, « in caz de a muri mai inainte tatal si mama unei persoane moarte fara posteritate, fratii surorile sau descendentiilor sint chemati la succesiune, departind pe ascendenti si pe ceilalti colaterali ».
În situația de față reclamanta are calitatea de mostenitor legal al defunctei în calitate de nepoata de frate cu o cota de 1/1 parte din masa succesorală.
În ceea ce priveste acceptarea succesiunii, asupra acestei situatii s-a pronuntat Tribunalul Timis prin decizia civila nr.804/A/16.11.2009, care a stabilit că reclamanta este indreptățită a fi repusă în termenul de optiune succesorală și aceasta a introdus actiunea succesorală la Judecatoria Timisoara la mai putin de o luna de când a luat cunostință de decesul mătușii sale .
În ceea ce priveste masa masa succesorala ramasa de pe urma defunctei, conform extrasului Cf si titlului de proprietate depuse la dosar instanta de fond a constatat ca aceasta se compune din imobilul inscris in Cf nr.87 Urseni nr. top 184-185/B constind in casa cu nr. 88 si teren in suprafata de 1888 mp si teren arabil extravilan si extratabular in suprafata totala de 7 ha si 0600mp situat pe raza satului Urseni, . prin mostenire de pe urma defunctului sau sot Szugyi S., evidentiat în titlul de proprietate nr._/45 emis de Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Timis la data de 12.03.1996.
Referitor la anularea certificatului de vacanta succesorala instanta de fond a apreciat ca aceasta cerere este întemeiată.
Potrivit dispozitiilor art 724 cod civil « dacă dupa expirarea termenelor pentru facerea inventarului si pentru deliberare, nu se prezinta nimeni care sa reclame succesiunea si daca nu este nici un erede cunoscut, sau daca erezii cunoscuti s-au lepadat de succesiune, succesiunea este privita ca vacanta ».
În situatia de față, având în vedere calitatea reclamantei de succesoare legală a defunctei, instanta de fond a apreciat că nu suntem în situația succesiunii vacante.
În baza art. 76 „În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor și legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei succesorale”.
Față de cele arătate mai sus instanța de fond a apreciat că certificatul de moștenitor a fost eliberat cu încălcarea dispozițiile referitoare la procedura notarială privind stabilirea drepturilor succesorale.
În temeiul art. 88 alin1 din Legea 36/1995 „Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.”
În consecință, instanța de fond a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 28 eliberat de BNP I. E. la data de 01.03.2006.
Cât privește rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului Statul R. si înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in calitate de moștenitoare legala aceasta cerere a fost admisă.
Conform art. 26 lit. a din Legea 7/1996 „ orice persoana poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil”.
Prin urmare, înscrierea dreptului pârâtului în cartea funciara s-a făcut în temeiul unui certificat de moștenitor ce va fi anulat conform prezentei hotărâri.
În baza art. 22 din Legea 7/1996, instanța de fond a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in Cf nr. 87 Urseni nr. top 184-185/b, cu titlu de moștenire în cota de 1/1 parte.
În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâților de intervenientii Ș. T. și Ș. A. decedați și continuata de moștenitorii Ș. I. si Ș. A., aceasta a fost respinsă, ca o consecință a admiterii acțiunii reclamantei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 04.12.2013, reclamanții R. F. si R. U. O., au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinței civile nr._ din data de 14.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, in sensul de a se menționa numărul corect al Titlului de Proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T., și anume acela de_/45, așa cum era corect .
Prin încheierea civilă nr._/14.11.2013 din 12.12.2013, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul Sentinței civile nr._ din data de 14.11.2013 a Judecătoriei Timișoara în sensul că, în dispozitivul și în considerentele sentinței sus-menționate, se va trece numărul corect al Titlului de Proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T., ca fiind acela de_/45.
Celelalte mențiuni ale sentinței civile au rămas neschimbate.
Pentru a pronunța astfel, judecătoria a constatat că, într-adevăr, cu ocazia tehnoredactării Sentinței civile nr._ din data de 14.11.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. _, instanța, din eroare a trecut numărul Titlului de Proprietate emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T., ca fiind acela de_/45, în loc de_/45, așa cum era corect.
Având in vedere cele arătate mai sus, eroarea fiind evidenta, instanța de fond in baza disp.art.281 C.Pr.civ., a admis îndreptarea de eroare materiala, și a dispus conform celor arătate supra.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoara la data de 13.12.2013, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei și inadmisibilității capetelor de cerere 5 și 6 privind repunerea părților în situația anterioară, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată, arătând că va depune motivele de apel printr-un memoriu separat până la prima zi de înfățișare.
Intimații reclamanți R. F. și R. U. Oscar (moștenitori ai reclamantei R. K.), prin întâmpinarea depusă la 04.02.2014, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că apelanta a declarat calea de atac, fără a dezvolta motivele de apel, pe care s-a angajat să le depună printr-un memoriu separat, până la primul termen de judecată, raportat la dispozițiile art. 287 alin 2 C.proc.civ., astfel că sunt în imposibilitate de a-și formula apărarea, necunoscând cu exactitate criticile de nelegalitate și netemeinicie pe care apelanta le aduce sentinței atacate.
În data de 17.02.2014 (după închiderea dezbaterilor),apelantul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timișoaraa depus motivele de apel, solicitând admiterea apelului si schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei si inadmisibilității capetele de cerere 5 si 6 privind repunerea părților în situația anterioară, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, apelantul a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a admis acțiunea formulată, respingând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei R. K., în promovarea prezentei acțiuni, având in vedere ca din actele depuse la dosar aceasta nu si-a dovedit calitatea de moștenitoare a defunctei Szugyi E., prin prezentarea unui certificat de calitate de moștenitor emis de un notar public in condițiile Legii nr. 36 /1995 modificata, a notarilor publici si a activității notariale. Or, in cauza reclamanta nu a făcut dovada calității sale de moștenitoare a defunctei Szugyi E. prin prezentarea unui astfel de certificat de calitate, iar din actele depuse la dosar nu rezulta relația de rudenie (frate - sora) intre tatăl reclamantei Schultz I. si defuncta Szugyi E., născuta Schulz, si nici ca defuncta ar fi avut un unic frate sau mai mulți. De asemenea, nu se explica diferența de nume intre frați, pe de o parte tatăl reclamantei Schultz I. si defuncta Szugyi E., născuta Schulz. Nu in ultimul rând, din actele dosarului nu rezulta faptul daca reclamanta este unica fiica a lui Schultz I., sau daca mai exista frați ai reclamantei care ar putea avea aceeași vocație succesorala fata de defuncta Szugyi E. ca si reclamanta.
Apelantul a menționat că toate aceste lipsuri ale cereri de chemare in judecată si ale probatoriului administrat prin actele depuse la dosar, conduc la concluzia ca reclamanta nu si-a dovedit calitatea de moștenitoare a defunctei Szugyi E., drept pentru care este lipsita de calitate procesuala activa in promovarea prezentei acțiuni.
În subsidiar, in cazul în care instanța de apel găsește neîntemeiata excepția invocată apelant, solicită respingerea ca inadmisibile a capetele de cerere 5 si 6 privind repunerea părților în situația anterioară, în sensul întoarcerii bunurilor la masa succesorala si mai departe in patrimoniul reclamantei ca urmare a acceptării succesiunii, rectificarea CF nr. 87 Urseni, nr. top. 184 -185/b, in sensul radierii dreptului de proprietatea Statului roman si înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
Apelantul a arătat că în cazul în care eventual s-ar admite capătul de cerere nr. 4 al acțiunii, privind certificatului de vacanță succesorală nr. 28/01.03.2006, emis de B.N.P. I. E., pe cale de consecință, instanța este obligată să respingă capetele de cerere nr. 5 si 6 ale acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 88 alin. 1 si 2 din Legea nr. 36 /1995 modificata, a notarilor publici si a activității notariale, care prevede in mod expres si obligatoriu calea de urmat în astfel de situații: " Cei care se considera vătămați in drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte.
În cazul anularii certificatului de moștenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătorești definitive si irevocabile. În acest scop, instanțelor judecătorești le revine obligația de a trimite la biroul notarului public competent in soluționarea cauzei copie de pe hotărârea rămasa definitiva si irevocabila împreuna cu dosarul notarial, daca a fost cerut in timpul judecații."
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
Intimații reclamanți R. F. și R. U. Oscar (moștenitori ai reclamantei R. K.), prin concluziile scrise depuse la dosar au solicitat respingerea apelului.
Referitor la decădereaapelantei din dreptul de a-și motiva apelul și de a indica probe noi, intimata a arătat că în data de 13.12.2013, apelanta a declarat calea de atac a apelului, menționând că motivele le va depune printr-un memoriu separat până la prima zi de înfățișare. Or, la termenul de judecată din data de 17.02.2014, la care toate părțile au fost legal citate, apelanta nu a indicat nici un motiv de apel. Ca urmare, în baza dispozițiilor art. 287 alin. 2 raportat la art. 103 alin. 1 C.pr.civ, reclamanții solicitată decăderea apelantei din dreptul de a indica motivele de apel și de a propune probe noi.
Raportat la caracterul devolutiv al apelului, prevăzut de art. 292 alin, 2 C.pr.civ,, intimații reclamanți solicită ca instanța să se pronunțe în fond numai în baza celor susținute de apelantă în primă instanță. Or, se impune a se observa că în cel de-al treilea ciclu procesual apelanta, în primă instanță, nu a depus întâmpinare, și nu a invocat cele două excepții din prezentul apel.
În ceea ce privește soluționarea excepțiilor, reclamanții intimați au arătat că acestea au fost soluționate irevocabil în ciclurile procesuale anterioare, cauza fiind casată în vederea soluționării pe fond.
Astfel, în al doilea ciclu procesual, prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active, prin sentința civilă nr. 2989/03.03.2009. În motivare s-a reținut că la fila 5 că „din actele de stare civila depuse la dosar rezultă că defuncta Szugyi E. (n.n. a cărei moștenire reclamanta o dezbate în prezenta cauză) a avut ca tată pe numitul Schultz P., iar ca mamă pe numita Schultz E., în timp ce numitul Schultz I. (n.n. fratele defunctei și tatăl reclamantei) a avut ca tată pe numitul Schultz P., și ca mamă pe Schimidt Z.. Instanța a apreciat că existența unei identități între Schultz E. și S. Z.(așa cum a susținut reclamanta) este de natură a fi dovedită și prin administrarea probei cu martori având în vedere dispozițiile art. 77 alin. 1 din legea nr. 36/1995. Așa fiind, a fost audiat în fața instanței martorul M. V. care a fost căsătorit cu numita Szugyi E., și care arată că o cunoaște pe reclamantă de aproximativ 50 de ani, afirmând că fosta sa soție este mătușa reclamantei și nu a avut copii. Prin urmare, raportat la înscrisurile depuse la dosar completate cu proba cu martori, instanța constată că există identitate între persoana reclamantei și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății".
Totodată prin această sentință s-a respins acțiunea formulată de reclamantă ca efect al admiterii excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală. Împotriva acestei sentințe a declarat apel doar reclamanta, criticând-o doar sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală. Întrucât pârâtele nu au formulat apel în ceea ce privește soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale active, acesta a intrat sub autoritate de lucru judecat devenind definitivă si irevocabilă prin neapelare, stabilindu-se irevocabil calitatea procesuală activă a reclamantei. Or, calitatea procesuală activă presupune identitate între persoana reclamantului si cel care este titularul dreptului afirmat. A fi titularul dreptului afirmat înseamnă a avea calitate de moștenitor.
Intimații reclamanți au mai arătat că prin decizia civilă nr. 804/16.11.2009 pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual în apel, s-a soluționat apelul doar în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, instanța de apel reținând că este întemeiată cererea reclamantei-apelante de repunere în termenul de opțiune succesorală și că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției, trimițând cauza spre rejudecare pe fond. Intimații arată că și calea de atac a recursului formulată de DGFP T. a vizat doar nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de aceasta. Prin urmare, cât timp în cel de-al doilea ciclu procesual judecata în apel și recurs a vizat doar excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, pârâta achiesând la soluția primei instanțe în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, aceasta nu mai poate reitera în cel de-al treilea ciclu procesual excepția care a fost deja soluționată irevocabil, cauza fiind trimisă spre rejudecare pe fond.Prin urmare, în mod corect prima instanță în cel de-al treilea ciclu procesual, a trecut la rejudecarea pe fond a cauzei.
Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor de cerere nr. 5 și 6 vizând repunerea părților în situația anterioară și a reîntoarcerii bunurilor din masa succesorală în patrimoniul defunctei E., și ca efect al acceptării succesiunii, prin transmitere universală în patrimoniul reclamantei R. K., intimații reclamanți arată că prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere. Din acest motiv reclamanta a formulat o cerere de completare dispozitiv ce face obiectul dosarului nr._/325/2013, care a fost admisă prin hotărârea nr._/2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în ședința publică din 12.12.2013. După ce această hotărâre va fi redactată și comunicată DGFP-ului, aceasta va avea posibilitatea să o atace cu apel și să invoce excepția inadmisibilității. în speță, dacă instanța de apel s-ar pronunța pe excepția inadmisibilității, ar ajunge să judece mai mult decât a judecat prima instanță.
Pe de altă parte, susțin intimații reclamanții, această excepție este nefondată, cât timp reclamanta, în temeiul principiului disponibilității, a învestit prima instanță cu soluționarea unui capăt de cerere principal, vizând anularea certificatului de vacanță succesorală, precum și cu soluționarea unui capăt de cerere accesoriu vizând repunerea părților în situația anterioară (unul din efectele nulității actului juridic civil).
Legal citați intimații pârâți C. L. Moșnița Nouă și P. C. Moșnița Nouă și intimații intervenienți Ș. I. și Ș. A. (în calitate de moștenitori ai intervenienților Ș. T. și Ș. A.), nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul formulat, prin prisma prevederilor art.295 C.pr.civ, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, având în vedere următoarele:
În conformitate cu prevederile art.287 pct.3 C.pr.civ., cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.
Cerința privitoare la motivarea apelului, este prevăzută sub sancțiunea decăderii, putând fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfățișare (art.287 alin.2 C.pr.civ). Cu alte cuvinte, apelul poate fi motivat fie prin cererea de apel, fie separat până la prima zi de înfățișare în apel.
Dacă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, nu sunt menționate în cererea de apel și nici nu sunt depuse până la prima zi de înfățișare, instanța de apel se va pronunța în fond, numai pe baza celor invocate în primă instanță, conform prevederilor art.292 alin.2 C.pr.civ.
În speță, apelantul nu a menționat motivele de fapt și de drept în cererea de apel și nici pe cale separată până la prima zi de înfățișare în apel, acestea fiind depuse la dosar în data de 17.02.2014, după închiderea dezbaterilor.
Prin urmare, în mod întemeiat la termenul de judecată din data de 17.02.2014, reclamanții intimați R. F. și R. U. Oscar, au invocat decăderea apelantei din dreptul de a mai indica motivele de apel, acestea nefiind formulate în termenul prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, raportat la prevederile art. 292 alin, 2 C.pr.civ, apelul formulat se impune a fi analizat doar în baza celor invocate în primă instanță de către apelant.
Cât privește apărările invocate în primă instanță este de menționat că prin întâmpinarea formulată în primul ciclu procesual, pârâtul apelant a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și excepția inadmisibilității capetelor de cerere 5 și 6, privind repunerea parților în situația anterioară.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost respinsă prin Sentința civilă nr.2989/03.03.2009, a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în al doilea ciclu procesual, instanța reținând că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, completate cu proba testimonială, există identitate între persoana reclamantei și subiectul activ al raportului juridic dedus judecății.
Prin aceeași sentință a fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și s-a dispus respingerea acțiunii reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel doar reclamanta R. K., criticile acesteia vizând soluția pronunțată în privința excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Tribunalul T., prin Decizia civilă nr. 804/16.11.2009, pronunțată în apel, în cel de-al doilea ciclu procesual, a stabilit că cererea reclamantei-apelante de repunere în termenul de opțiune succesorală, este întemeiată și că, în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției, cauza fiind trimisă spre rejudecare, pe fond.
Împotriva Deciziei civile nr. 804/16.11.2009, pronunțată de Tribunalul T., intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs, criticând hotărârea sub aspectul soluției pronunțate în ceea ce privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală. Prin Decizia civilă nr.953/27.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a constatat perimat recursul formulat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T., soluția fiind menținută prin Decizia nr.6328/25.11.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr._ .
Prin urmare, întrucât pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu a formulat apel împotriva Sentinței civile nr.2989/03.03.2009, a Judecătoriei Timișoara, deși excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost respinsă, în cel de-al doilea ciclu procesual judecata în apel și recurs vizând doar excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, soluția primei instanțe în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, a intrat în puterea de lucru judecat, stabilindu-se irevocabil că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză.
Cât privește excepția inadmisibilității capetelor de cerere nr. 5 și 6, vizând repunerea părților în situația anterioară și reîntoarcerea bunurilor din masa succesorală în patrimoniul defunctei și ca efect al acceptării succesiunii, prin transmitere universală în patrimoniul reclamantei R. K. și rectificarea CF nr.87 Urseni ,nr.top.184-185/b, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, este de menționat că prima instanță prin sentința apelată a omis a se pronunța asupra capătului de cerere privind „repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîntoarcerii bunurilor din masa succesorală în patrimoniul defunctei, și ca efect al acceptării succesiunii, prin transmitere universală în patrimoniul reclamantei”, acest capăt de cerere fiind soluționat ulterior prin Încheierea nr._/12.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarului nr._/325/2013, ca urmare a cererii de completare a dispozitivului formulată de reclamanți.
În acest context, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind „repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîntoarcerii bunurilor din masa succesorală în patrimoniul defunctei, și ca efect al acceptării succesiunii, prin transmitere universală în patrimoniul reclamantei”, nu poate face obiectul prezentei căi de atac, pârâtul având posibilitatea invocării acesteia în cadrul căii de atac exercitate împotriva Încheierii nr._/12.12.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarului nr._/325/2013.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că orice persoană interesată, raportat la prevederile art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996 (astfel cum acesta era în vigoare la data formulării acțiunii), poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:” înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil”.
Ca atare, pentru considerentele mai sus menționate, tribunalul în baza prevederilor art.296 Cod.pr.civ, va respinge apelul formulat și va menține ca temeinică și legală Sentința Civilă nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 9 B, județ T., împotriva Sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. F. și R. U. Oscar (moștenitori ai reclamantei R. K.), cu domiciliul ales în Timișoara, Piața Sf. G. nr. 1, ., intimații pârâți C. L. Moșnița Nouă și P. C. Moșnița Nouă cu sediul în . T. și intimații intervenienți Ș. I. și Ș. A. (în calitate de moștenitori ai intervenienților Ș. T. și Ș. A.), domiciliați în Timișoara, .. 5, județ T..
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică, azi, 24 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. Ș. C. P.
GREFIER
R. K.
Red. LȘ
Tehn. EMK/9 ex
Judecătoria Timișoara - jud. D. Ș.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 117/2014. Tribunalul TIMIŞ | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
