Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1100/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1100/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1100/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1100/R
Ședința publică din 31.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: D. B.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil declanșat de către recurenții F. I. și F. S. I. împotriva încheierii civile din data de 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații F. M., F. C. și F. R., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat M. L., în reprezentarea recurenților, lipsă, avocat Salanki T. Edvin, în reprezentarea intimaților, lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 25.10.2013, a fost depusă întâmpinare de intimați, în două exemplare.
Reprezentanta recurenților depune o copie a cererii de suspendare formulată de pârâți la termenul din 08.05.2013 în dosarul nr._/325/2012 al Judecătoriei Timișoara. Comunică un exemplar părții adverse. Totodată, solicită amânarea cauzei în vederea acvirării, spre consultare, a dosarului nr._/325/2013.
Reprezentantul intimaților depune împuternicirea avocațială.
Un exemplar al întâmpinării se comunică reprezentantei recurenților.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea cererii de amânare, învederând că în dosarul cauzei se regăsesc toate actele necesare și că, în opinia sa, nu are relevanță acvirarea dosarului menționat.
Instanța, în deliberare, respinge cererea de amânare formulată în vederea acvirării dosarului nr._/325/2013, apreciind că dispune de toate elementele necesare din dosarul de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând în acest sens chitanța cu nr. 48/30.10.2013, reprezentând onorariul avocațial.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea civilă din data de 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12, a fost suspendată judecarea cauzei în baza art. 2441 C.proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/325/2013 având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere și a contractului de vânzare-cumpărare.
Contra acestei încheieri, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, au declanșat calea de atac a recursului pârâții F. I. și F. S. I., solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a încheierii recurate, repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecării dosarului nr._ 12.
În susținerea căii de atac, pârâții-recurenți arată faptul că reclamanta-intimată F. M. (decedata in perioada procesului), i-a chemat în judecată solicitând rezoluțiunea contractului de întreținere viagera autentificat de notariatul de stat a județului T. de către notar Doros A.-A., sub nr._/23.04.1992 prin care, în schimbul întreținerii, reclamanții au transmis pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Timișoara, Zona D. .. B, ., evidențiat în CF nr._ Timișoara, apartament compus din 3 camere cu dependințe, 3,51/100 părți comune și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Față de aceste petite, pârâții-recurenți au formulat cerere reconvențională precizată, solicitând ca instanța să constate simulația Contractului de întreținere viageră autentificat sub nr. 12.511/23.04.1992 și ca drept urmare nu aceștia nu au avut obligația contractuală de întreținere a reclamantei și a defunctului său soț F. loan; să constate ca pârâții-recurenți au cumpărat de la reclamanta F. M. și de la soțul său F. I. (in prezent decedat) prin actul secret contractul de vânzare-cumpărare provizoriu nr. 4179/29.05.1991 (contraînscris) imobilul situat în Timișoara, . Dorobanților), .. B, . viager instituit în favoarea reclamanților și drept consecință, să se pronunțe o hotărâre care să tina loc de act autentic de vânzare-cumpărare a acestui imobil, dispunând intabularea dreptului de proprietate al pârâților-recurenți în cartea funciară nr._ - CI - U14 - Timișoara, nr. top_/VII, în calitate de cumpărători și înscrierea dreptului de uzufruct viager în favoarea reclamantei F. M..
Recurenții mai arată faptul că la termenul de judecată din data de 14.11.2012, reclamanta F. M. formulează o completare de acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat contract de vânzare provizoriu nr. 4179 încheiat între părți la data de 29.05.1991 pentru eroare obstacol, constatarea lipsei consimțământului și neplata prețului și constatarea nulității absolute a contractului de întreținere viageră autentificat de Notariatul de stat al județului T. de către notar Doros A.-A. sub nr._/23.04.1992 pentru lipsa cauzei și cauză ilicită.
Se concluzionează de către recurenți că instanța, în mod corect și legal a dispus disjungerea Completării de acțiune formându-se dosarul nr._/325/2013, rămas pe rolul aceluiași complet de judecată. Disjungerea s-a dispus întrucât acea completarea de acțiune formulată de reclamanta-intimată F. M. s-a formulat tardiv. În plus de aceasta, se mai face precizarea că această completare de acțiune reprezintă de fapt o acțiune nouă, cu petite distincte față de acțiunea introductivă. De asemenea, recurenții mai adaugă faptul că petitele completării de acțiune sunt contrarii celor ale acțiunii introductive și nu pot fi judecate la un loc cu aceasta, avându-se în vedere și cererea reconvenționala a acestora.
Mai precizează faptul că dosarul nr._ 12 este în faza avansată de judecată, părțile au timbrat acțiunea și cererea reconvenționala, s-a administrat un interogatoriu al reclamantei și s-au încuviințat probele ambelor părți, acestea urmând a fi administrate.
Cu toate acestea, prima instanța în mod eronat a dispus suspendarea judecării dosarului nr._ 12 până la judecarea irevocabilă a dosarului cu nr._/325/2013 în loc să procedeze exact invers, adică să-l suspende pe cel din urma, nu înainte de a obliga reclamanții-intimați să-și timbreze această nouă acțiune conform petitelor, in temeiul art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată și completată (aplicabila cauzei).
Soluția din dosarul nr._/325/2013 este cea care depinde de soarta dosarului nr._ 12 și nu invers, având în vedere că prin cererea reconvenționala a recurenților aceștia tind sa demonstreze simulația actului aparent (a cărui anulare o solicita reclamanții-intimați) precum și existența și valabilitatea actului secret prin care recurenții au achitat prețul apartamentului pe care l-au cumpărat de la reclamantă și de la soțul său. Așadar este mai presus de orice îndoiala faptul că ceea ce instanța trebuie să stabilească cu prioritate, este tocmai existența simulației, care ar înlătura orice alte motive de nulitate ale contractelor aparent și real, invocate de reclamantă și succesorii ei in drepturi. Cu alte cuvinte, întâi se impune judecarea dosarului nr._ 12 iar nu suspendarea lui.
Nu in ultimul rând, recurenții învederează faptul că prin suspendarea judecării dosarului nr._ 12 și continuarea judecării dosarului al doilea cu nr._/325/2013, aceștia susțin că sunt păgubiți fără nicio culpă proprie. Respectiv, pentru a-și pregăti apărarea în acest al doilea dosar nr._/325/2013, care are petite net diferite de cele ale primului dosar nr._ 12, recurenții sunt nevoiți să formuleze o nouă cerere reconvenționala și să o timbreze din nou in funcție de valoarea imobilului, adică o taxa de aproape 4000 lei. Se va observa și faptul că noul dosar disjuns nr._/325/2013 conține doar completarea de acțiune a reclamantei, nu și cererea reconvenționala inițiala a recurenților, căci nici nu există temei ca ea sa fie deopotrivă disjunsă din dosarul_ 12.
Recurenții mai învederează și faptul că la termenul de judecată din data de 19.06.2013 când s-a dispus suspendarea dosarului nr._ 12, aceștia au fost lipsiți de apărare, avocatul acestora fiind plecat in străinătate, astfel ca, în lipsa cunoștințelor juridice, nu au fost în stare sa se opună motivat și pertinent suspendării cauzei.
În drept, recurenții invocă prevederile art. 244 ind. 1 și art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanții-intimați solicita respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții-intimați arată faptul că instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în prezentul dosar în mod temeinic și legal avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. i cod procedură civilă instanța va putea suspenda judecata pricinii când dezlegarea acesteia atârnă, în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
În dosarul nr._/325/2013 a Judecătoriei Timișoara instanța a fost investită cu soluționarea cereri de constatare a nulității absolute a înscrisului intitulat contract de vânzare cumpărare provizoriu nr. 4179 și a contractului de întreținere viageră autentificat de Notariatul de stat de către notar Doros A. sub nr._/23.04.1992. În ipoteza în care instanța admite aceasta acțiune prezentul dosar înregistrat sub nr._ 12 la Judecătoria Timișoara prin care s-a solicitat instanței sa se constate rezoluțiunea contractului de întreținere viageră autentificat de Notariatul de stat de către notar Doros A. sub nr._/23.04.1992 și pe calea cereri reconvenționale simulația contractului de întreținere viageră autentificat de Notariatul de stat de către notar Doros A. sub nr._/23.04.1992, rămâne fără obiect.
Intimații mai susțin faptul că este lipsit de raționament juridic solicitarea pârâților-recurenți de a se soluționa prima dată rezoluțiunea și simulația contractului de întreținere viageră autentificat de Notariatul de stat de către notar Doros A. sub nr._/23.04.1992 pentru că în situația în care instanța ulterior constată nulitatea absolută a contractului de întreținere viageră, sentința pronunțată în prezentul dosar devine ineficientă și posibil contrară hotărâri prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de întreținere, instanța dispunând rezoluțiunea sau constatând simulația unui contract lovit de nulitate absolută.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea particularităților pricinii, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fi neîntemeiate pentru cele ce urmează.
Reluând recapitulativ actele și lucrările dosarului, tribunalul observă că defuncta F. M. a învestit inițial instanța cu o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere viagera autentificat de Notariatul de stat a județului T. de către notar Doros A.-A., sub nr._/23.04.1992 perfectat cu pârâții-recurenți F. I. și F. S. I. (acțiune continuată după decesul acesteia de către intimații F. C. și F. R.). Cei din urmă au ieșit din pasivitate și, pe calea unui demers incidental (cererea reconvențională) au solicitat să se constate că, în realitate, între subiecții procesuali inițiali s-ar fi încheiat un alt act juridic (de vânzare-cumpărare), și ca atare, contractul autentic de întreținere se privește a fi simulat. La următorul termen după depunerea cererii reconvenționale, reacționând la obiectul acesteia, reclamanta și-a completat actul procedural învestitor de instanță cu noi petite - vizând constatarea nulității absolute a convenției private de vânzare-cumpărare, invocându-se eroarea obstacol (asupra naturii juridice a actului), precum și a contractului de întreținere pentru lipsa cauzei (determinată de absența scopului mediat, afirmându-se, prin raportare la cazul de simulație prevalat de întreținători, că aceștia nu au avut niciodată intenția de a presta întreținere).
Așa stând lucrurile, se impune cu forța evidenței concluzia că petitele încorporate actului procedural completator, nu numai că au fost determinate de obiectul cererii reconvenționale, fiind formulate la termenul imediat următor luării la cunoștință de conținutului demersului incidental, dar se află și în strânsă legătură cu cel din urmă. De vreme ce cauzele de nulitate absolută a celor două acte juridice (cel privat și cel autentic) -purtând asupra naturii juridice a convenției private de vânzare-cumpărare (defuncta-reclamantă afirmând că a avut reprezentarea perfectării unei convenții de întreținere, și, respectiv, lipsa cauzei contractului autentic de întreținere determinată de absența scopului mediat), își au sorgintea în afirmația pârâților-reclamanți reconvenționali vizând caracterul simulat al contractului de întreținere. Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că cererea completatoare și cererea reconvențională aveau a fi soluționate împreună (subiecții procesuali având a critica, eventual soluția de disjungere, odată cu hotărârea ce se va pronunța în dosarul nr._/325/2013, ori a solicita conexarea celor două litigii).
De altă parte, nu pot fi primite criticile recurenților în sensul că se impunea suspendarea celuilalt dosar - având de obiect cererea completatoare formulată de reclamanta-defunctă și continuată de moștenitorii acesteia. Și aceasta pentru că rezoluțiunea contractului de întreținere (obiectul demersului principal din dosarul pendinte), și chiar și simulația acestuia (cu excepțiile prevăzute de lege), presupun un contract valabil încheiat, dar a cărui desființare se impune din alte cauze (în cazul rezoluțiunii pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale, iar în cazul simulației, întrucât părțile, prin acordul lor simulator, s-au înțeles să disimuleze față de terți natura reală a raporturilor contractuale - în speță pretins a fi fost de vânzare-cumpărare și nu de întreținere). Or, nulitatea, dimpotrivă, presupune că la încheierea contractelor s-au nesocotit dispoziții imperative ale legii sau condiții esențiale pentru formarea valabilă a acordului de voință (în speță se invocă lipsa consimțământului și absența cauzei) cu consecința desființării lor retroactive (părțile urmând a fi repuse în situația anterioară - cu excepțiile de rigoare -, ca si cum contractele sancționate cu nulitatea absolută nu ar fi existat). Context în care se detașează îndeajuns de legitimă și concluzia că, într-o corectă rezolvare a disputei procesuale intervenite între subiecții procesuali, se impune analizarea cu precădere a cauzelor de nulitate absolută invocate precum și a condițiilor cerute pentru constatarea caracterului simulat al contractului de întreținere (fiind evident că o eventuală admitere a petitelor cererii completatoare ori a cererii reconvenționale lipsesc de obiect demersul inițial - având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere).
De aceea, pentru aserțiunile ce preced, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 c. proc. civ. va respinge recursul declanșat de către recurenții F. I. și F. S. I. contra încheierii civile din data de 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații F. M., F. C. și F. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declanșat de către recurenții F. I. și F. S. I. contra încheierii civile din data de 19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații F. M., F. C. și F. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. C. B. D. B.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/20.12.2013
Prima instanță: jud. R. A.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 681/2013. Tribunalul TIMIŞ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 22/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
