Grăniţuire. Decizia nr. 681/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 681/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 681/2013
RO M Â N I A
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 681/A
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Complet de divergență compus din:
PREȘEDINTE: L. V.
JUDECATOR: C. P.
JUDECATOR: A. I. D.
GREFIER: R. RUȘEȚIU
S-a luat in examinare soluționarea apelului formulat de apelanții C. C. M. si C. L. R. împotriva sentinței civile nr. 3381/09.02.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. A., A. P., S. L., S. L., A. L. B. si S. C. L., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat B. A. pentru apelanții lipsă, lipsa fiind restul parților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelanților declară ca nu mai are alte probe si cereri de formulat si solicita acordarea cuvântului in fond.
Instanța constata încheiata cercetarea judecătoreasca si acorda cuvântul in fond.
Reprezentantul apelanților învederează instanței ca se poate stabili granița dintre proprietăți si solicita admiterea apelului, cu cheltuieli de judecata si trasarea granițelor așa cum au stabilit experții.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apelul, constata următoarele:
Prin sentința civila nr. 3381/2012 Judecătoria Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamanții C. C. M. și C. L. R., în contradictoriu cu parații A. A., A. P. M., S. L., S. L. și S. C. L., avînd ca obiect grănițuire.
Pentru a pronunta aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele.
Reclamanții C. C. M. și C. L. R. sunt proprietarii terenului situat în B. M., nr. 680, jud. T., înscris în CF_ B. M., nr. top. 770-771/1/1 în suprafață de 1779 mp (fila 10), teren care se învecinează cu terenul situat în B. M., nr. 716, jud. T. (fila 13) în suprafață de 756 mp aparținând pârâților A. A. și A. P., înscris în CF_ B. M. nr. top 772-773/b/1, și cu terenul situat în B. M., nr. 716a (fila 15) în suprafață de 756 mp înscris inițial în CF_ B. M. nr. top. 772-773/b/2 aparținând pârâților S. L. și S. L. și ulterior, în urma apartamentării, înscris în CF_-C1-U2, nr. top 772-773/b/2/II aparținând pârâtei S. C. L. (fila 6) și CF_-C1-U1, nr. top 772-773/b/2/I aparținând pârâților S. L. și S. L. (fila 8).
De asemenea, terenul reclamanților se mai învecinează, pe aceeași latură, pe lângă terenurile aparținând pârâților, conform raportului de expertiză topografică efectuat în cauză (fila 69), cu imobilul situat în B. M., nr. 715, nr. top 772-773/a.
Din măsurătorile efectuate asupra terenurilor în litigiu, a rezultat faptul că reclamanții au o suprafață înscrisă în CF_ B. M., nr. top. 770-771/1/1 de 1779 mp, iar în fapt, terenul acestora măsoară suprafața de 1890 mp (fila 69). Terenul pârâților S. L., S. L. și S. C. L. are o suprafață totală înscrisă în CF de 756 mp (fila 15) și în realitate acesta măsoară o suprafață de 810 mp (fila 69). Pârâții A. A. și A. P., deși au întabulată suprafața de 756 mp (fila 13), dețin conform măsurătorilor expertului suprafața de 716 mp, deci cu 40 mp mai puțin. Mai mult, există neconcordanțe între suprafețele înscrise în CF și cele măsurate și la imobilul nr.715 cu nr. top 772-773/a/1/a și nr. top 772-773/a/1/b .
Față de această stare de fapt, întrucât suprafețele reale sunt diferite de cele înscrise în Cartea Funciară, iar reclamanții posedă o suprafață mai mare cu 111 mp decât cea pentru care au titlu de proprietate (1890 mp față de 1779 mp), instanța de fond a constatat că nu se poate dispune grănițuirea dintre terenul aparținând reclamanților și terenurile pârâților atâta timp cât nu este definitivată situația tuturor terenurilor din zonă, cu care se învecinează reclamanții pentru a se stabili surplusul și minusul de suprafață, cu atât mai mult cu cât toate părțile au susținut că nu s-au făcut modificări la hotarele dintre terenuri.
Deși pârâții S. L., S. L. și S. C. L. au declarat că sunt de acord să cedeze partea de surplus către reclamanți, s-a constatat că reclamanții au în posesie o suprafață mai mare decât cea înscrisă în Cartea Funciară, iar pârâții A. A. și A. P. nu pot fi obligați să cedeze parte din terenul deținut de ei către reclamanți atâta timp cât ei posedă mai puțin decât au întabulat, iar soluția propusă de expert în sensul recuperării deficitului înregistrat de imobilul nr. top 772-773/b/1 (al pârâților A.) de la imobilul nr. top 772-773/b/2 (al pârâților S.) nu poate fi reținută, întrucât această excede cadrului procesual de față.
Judecătoria nu a reținut nici poziția reclamanților exprimată în concluziile scrise în sensul că este fără importanță faptul că reclamanții dețin o suprafață mai mare decât cea intabulată, și faptul că pârâții A. au o suprafață tabulară mai mare decât cea măsurată se explică de către reclamanți prin faptul probabil al unor măsurători inițiale greșite cu mijloace rudimentare, deoarece prin sistemul de carte funciară se asigură publicitatea drepturilor reale imobiliare pe baza actelor prin care s-au constituit, transferat, modificat sau stins acele drepturi, potrivit art. 1 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară. Astfel, mențiunile din extrasele de Carte funciară privind imobilele părților, atâta timp cât nu sunt contestate, sunt înscrisuri obligatorii pe care instanța nu le poate ignora motiv pentru care nu poate face abstracție de faptul că reclamanții dețin cu 111 mp mai mult decât este înscris în CF, și nici să rețină că suprafața tabulară a pârâților A. este greșită, corectă fiind cea deținută în fapt.
În aceste condiții, întrucât prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamanții au formulat o cerere de grănițuire cu pretenții asupra fondurilor învecinate aparținând pârâților, instanța de fond a constatat că aceasta este o adevărată cerere în revendicare ce impune pentru soluționare un cadru procesual extins, măsurarea tuturor loturilor de teren cu care se învecinează părțile, compararea titlurilor fiecăruia urmând ca ulterior, să se poată dispune grănițuirea dintre terenul reclamanților și cel al pârâților
Împotriva sentinței civile nr. 3381/2012 au formulat apel reclamanții C. C. M. și C. L.-R.,solicitand admiterea acestuia, modificarea in întregime a sentinței atacate, in sensul admiterii in întregime a acțiunii introductive.
In motivare, au arătat ca prima instanță a respins o acțiune în grănițuire și revendicare în mod nelegal, deoarece instanța nu se poate denega de dreptate trebuind să dea o soluție de grănițuire într-un fel sau altul, deoarece unele părți au fost de acord cu admiterea acțiunii și cu stabilirea graniței astfel încât cu privire la acestea acțiunea nu putea fi respinsă, întrucât suprafața tabulară nu este opozabilă terților; terenul și limitele terenului, implicit granița se determină raportat la planurile cadastrale în care acestea sunt cuprinse și la actele din care provin și nu raportat la suprafața tabulară și pentru că nu trebuiau chemați în judecată și ceilalți vecini deoarece cu privire la aceștia nu există probleme de graniță si nici nu puteau chema în judecată toți vecinii pârâților, fiindcă nu se învecinau cu aceștia.
Au arătat ca prima instanța trebuia să dea o soluție de grănițuire, cel puțin conform expertizei efectuate și nu se putea denega de dreptate în condițiile în care planul cadastral arată granița dintre proprietăți și în condițiile în care terenul celorlalți vecini nu poate influența granița cu intimații.
Granița dintre proprietăți trebuie să fie conform planul cadastral unde sunt parcele și această limită de demarcație trebuie stabilită de instanță ca și limită a proprietăților.
Apelanții au arătat ca sunt proprietarii terenului înscris în C.F._ Becicherecul M., nr. topo 770-771/l/l în suprafață de 1779 mp, format din teren și casă cu nr.680.
Pârâții 1 și 2 dețin terenul învecinat, teren înscris în C.F._ B. M. cu număr topo 772-773/b/l și pârâții 3, 4 și 5 dețin ternul învecinat înscris inițial în C.F._ B. M. cu număr topo 772-773/b/2, și apoi prin apartamentare în C.F._-C1-U1 B. M. cu număr topo 772-773/b/2/l și în C.F._-C1-U2 B. M. cu număr topo 772-773/D/2/II.
Pârâții 3, 4 și 5 au formulat întâmpinare și au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii. Unul dintre ei s-a și prezentat la interogatoriu și a arătat faptul că limita de proprietate este așa cum este în prezent de foarte mulți ani, el fiind prezent în zonă chiar înaintea pârâților 1 și 2.
Pentru soluționarea prezentei acțiuni de grănițuire și revendicare solicita a se analiza . la suprafață și în special raportat la planurile în care apare acea parcelă.
Au menționat ca folosesc mai mult decât suprafață tabulară și pârâții mai puțin însă ei folosesc conform planului parcelar si conform actelor de dezmembrare, pe când pârâții nu folosesc conform acestora. Au precizat ca s-a făcut o înscriere greșită a suprafețelor tabulare, aspect care nu poate duce la respingerea acțiunii în grănițuire. Expertiza efectuată a evidențiat aceste aspecte și a indicat și granița dintre proprietăți. Conform planurilor cadastrale granița a fost trasată de expert. In aceste condiții instanța trebuia să se pronunțe cu privire la grănițuire. Dacă considera că nu au o graniță corectă trebuia să pună în discuție administrarea altor probe.
Apelanții au invederat că dintre pârâți, o parte au fost de acord cu admiterea acțiunii. In baza principiului disponibilității acțiunea trebuia admisă în mod absolut față de aceștia. Expertiza efectuată a arătat granița proprietății față de aceștia și faptul că nu le ocupă nici o porțiune de teren.
Tot expertiza efectuată a arătat și limita de proprietate față de ceilalți pârâți, faptul că aceștia le ocupă în fapt 1 mp de teren. Prima instanță a respins acțiunea de grănițuire și revendicare, ceea ce este imposibil. Relevant în prezenta cauză este planul cadastral. În răspunsul la obiecțiuni expertul arată faptul că pârâții 1 și 2 ocupă în teren o suprafață mai mare ca și suprafața care apare în planul cadastral raportat la faptul că suprafața de teren ocupată în fapt are laturi mai lungi.
Pe planul cadastral latura vestică a parcelei acestor pârâți este de 35,80 m mai puțin cu 1,13 mp cât este latura 36,93 folosirii în fapt și latura estică este de 35,20, mai puțin cu 1,44 decât latura terenului pe care o folosesc în fapt 36,64 m. Rezultă că acești pârâți folosesc mai mult decât ar trebui să folosească conform planului cadastral. Și cu privire la ceilalți pârâți există o neconcordanță între planul cadastral și cât folosesc.
Suprafața tabulară a pârâților este mai mare ca și suprafața care reiese din dimensiunile parcelelor din planul cadastral astfel încât nu este corectă, fapt datorat probabil unor măsurători inițiale greșite, cu mijloace rudimentare realizate. Suprafața pârâților trebuie raportată la dimensiunile planului cadastral. Rezultă că deși suprafața tabulară a pârâților 1 și 2 este de 756 mp în realitate suprafața este inferioară chiar și valorii pe care o folosesc de 716 mp raportat la faptul că laturile suprafeței folosite sunt mai mari decât laturile care apar în planul cadastral unde apare figura geometrică a terenului. Suprafața tabulară nu poate fi mai mare ca și suprafața figurii geometrice care reprezintă terenul pârâților.
In final, au menționat ca folosesc terenul în conformitate cu figura geometrică care apare pe planul cadastral fapt care reiese din măsurătorile efectuate unde latura vestică a lor este de 37,62 mp ca și în planul cadastral, iar faptul că au suprafețe tabulare mai mari sau mai mici nu are importanță, relevant fiind planul cadastral, figurile geometrice ale terenurilor și dimensiunile acestora așa cum apar în actele lor de formare și implicit în planul cadastral.
In drept, au invocat dispozițiile 295 si 296 Cod procedura civila.
Intimații A. A. si P. A. prin întimpinarea depusa solicita respingerea apelului. Au arătat ca nu se opun granituirii, insa in limitele cadastrale.
Au menționează ca apelanții, in mod absurd, considera ca intimații trebuie sa le cedeze o bucata de teren din terenul lor bazându-se pe expertiza efectuata care spune ca ei folosesc in fapt 716 mp, cu cel puțin 40 mp mai puțin decât suprafața tabulara înscrisa in CF D0907/Becicherecul M. si familia S. folosește cu 54 mp mai puțin, pe când ei, reclamanții folosesc in fapt cu 111 mp mai mult decât prevăd actele si anume 1890 mp în loc de 1779 mp cum prevede CF_ Becicherecul M..
Din apelul formulat reiese împrejurarea că aceștia folosesc o suprafața mai mare decât suprafața tabulara conform planului parcelelor si conform actelor de dezmembrare, aceasta suprafața fiind de 1817 mp. In consecința, au solicitat ca apelanții C. sa depună copii după planurile de dezmembrare din anii 2007 si 2008 unde se reflecta clar suprafața pe care o folosesc, adică 1817 mp care este suprafața reala conform planului parcelar si actelor de dezmembrare.
Se arata ca nu s-a încălcat proprietatea apelanților cu nici măcar cu 1 mp, iar apelanții au menționat in pag. 5 din întâmpinare ca in răspunsul la obiecțiuni expertul arata ca ei ocupa o suprafața mai mare ca si suprafața care apare in planul cadastral, acest lucru fiind contrazis de mențiunea ca se precizează clar in expertiza ca latura vestica a proprietății lor este mai mica cu 1,13 m decât valoarea de teren.
De asemenea, au invederat faptul că expertiza efectuata de către expertul A. spune in prima faza ca familia S. folosește o suprafața mai mare cu 54 mp, iar in "răspunsul la obiecțiunile formulate de parți", expertul revine asupra celor afirmate in expertiza si rectifica suprafața deținuta de către familia S. care este cu 56 mp mai mica decât suprafața tabulara.
In apelul formulat, se precizează ca familia S. este de acord cu emiterea acestei acțiuni, dar nu precizează, de fapt, care este suprafața reala pe care o folosește familia S., adică mai mult cu 54 mp sau mai puțin cu 56 mp decât suprafața tabulara de 756 mp +110 mp din CF.
De asemenea, apelanții afirmă că un membru al familiei S. a susținut in interogatoriu ca "limita de proprietate este așa cum este in prezent de foarte mulți ani, fiind in zona chiar dinaintea noastră", dar A. A. a arătat ca s-a născut si a crescut in aceasta casa din 1953 pe când familia S. s-a mutat in aceasta casa in anul 1979, devenind proprietar din 2009 prin Ordin al Prefectului de la Primăria B. M. .
Referitor la suprafața de 110 m pe care familia S. a obținut-o in urma cumpărării de la numita C., suprafața provine din dezmembrarea de la numărul top 772-773/a, dezmembrare in urma căreia familia S. a obținut 110 mp, iar numita C. a rămas cu 1688 mp. Din expertiza efectuata de expertul A., suprafața măsurata a numitei C. este de 1683 mp, adică este cu 5 mp mai mica decât suprafața tabulara din CF.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul constată - cu opinie majoritară - că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelanții au criticat soluția primei instanțe imputând acesteia că în mod greșita respins acțiunea în grănițuire, prin denegare de dreptate.
Tribunalul apreciază că această critică este neîntemeiată, întrucât, în mod legal, Judecătoria a respins – pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză - că este neîntemeiată solicitarea de grănițuire, în condițiile în care suprafețele de teren reale supuse grănițuirii sunt diferite de cele înscrise în Cartea Funciar, nefiind definitivată situația tuturor terenurilor din zonă cu care se învecinează reclamanții pentru a se stabili cui revine plusul și minusul de suprafață rezultat.
Or, raportat la această situație, se constată că apelanți reclamanți - în fapt - revendică o altă suprafață de teren, mai mare decât cea cu care figurează în cartea funciară, astfel că raporturile juridice dintre părțile litigante nu se pot tranșa decât pe calea unei acțiuni în revendicare, în cadrul căreia să se poată compara titlurile de proprietate ale proprietarilor înscriși în C.F.; prin urmare, în speța dedusă judecății nu se poate proceda la grănițiuire anterior stabilirii exacte a suprafețelor de teren supuse acestei operații.
Acest fapt nu reprezintă o denegare de dreptate, deoarece acțiunea a fost respinsă legal și motivat ca fiind neîntemeiată, cu mențiunea că este obligatoriu ca suprafețele reale de teren să figureze ca atare și în cartea funciară și abia ulterior să se realizeze grănițuirea acestora.
Susținerea apelanților că se putea pronunța o hotărâre parțială, deoarece o parte din pârâți au fost de acord cu admiterea acțiunii, nu poate fi reținută, întrucât - în situația în care reclamanții dețin o suprafață de teren cu 111 mp mai mult decât e înscrisă în CF, nu se poate realiza grănițuirea terenului pe nici o latură a acestuia.
Tribunalul reține că prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente în cauză și a apreciat corect starea de fapt rezultată din coroborarea mijloacelor de probă administrate, astfel că, pentru aceste considerente, va respinge, cu opinie majoritară - apreciind ca fiind neîntemeiat apelul promovat în cauză.
Fără cheltuieli de judecată, necuvenite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanții C. C. M. si C. L. R. ambii cu domiciliul ales în Timișoara, .. 6, Parter, județul T., împotriva sentinței civile nr. 3381/09.02.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. A., A. P., ambii domiciliați in .. 716, jud. T., S. L. și S. L. și S. C. L., toți cu domiciliul în B. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
JUDECATOR JUDECATOR
C. P. A. I. D.
GREFIER
R. RUȘEȚIU
Red. C.P./Tehnored. R.R.
Prima instanța - judecător P. N.
Cu opinie separata președinte L. V. in sensul admiterii apelului, schimbării in parte a sentinței si admiterii in parte a acțiunii.
Analizând apelul, tribunalul reține că este întemeiat în parte.
Astfel, prin cererea introductivă reclamantul a solicitat grănițuirea proprietății sale de cele învecinate, aparținând pârâților.
Expertiza topografică administrată în acest sens de către prima instanță a concluzionat că deficitul de suprafață al imobilului cu nr. top. 772 - 773/b/1 se regăsește la imobilul cu nr. top. 772 – 773/b/2, însă, în răspunsul la obiecțiuni expertul a revenit asupra acestei concluzii.
Apoi, expertul a arătat că limitele terenurilor în litigiu au, în fapt, alte lungimi decât cele din planul de situație cu scara 1:2000, fără a lămurii care sunt dimensiunile corecte.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că expertiza este contradictorie și a dispus efectuarea unei contraexpertize.
Contraexpertiza topografică efectuată în apel a stabilit că linia de hotar între proprietatea reclamanților, cu nr. top. 770 – 771/1/1 și cele ale pârâților, cu nr. top. 772 – 773/b/1 și 772 – 773/b/2, se află pe aliniamentul 6 - 8 - 9.
Tribunalul va omologa raportul de contraexpertiză din următoarele considerente.
Contraexpertiza ține seama de configurația parcelelor părților, potrivit planului cadastral 1:2880, din care rezultă că aliniamentul dintre imobilul reclamanților și cele ale pârâților nu este o linie dreaptă, perpendiculară pe stradă, ci este o linie frântă, care îngustează capătul grădinii reclamanților.
De asemenea, contraexpertiza respectă conturul și configurația parcelei reclamanților, rezultată din documentația de dezmembrare.
Totodată, linia de hotar astfel stabilită asigură suprafețele tabulare ale parcelelor reclamanților, de 756 mp fiecare, fără a încălca, în același timp, suprafața tabulară a terenului reclamanților.
Nu în ultimul rând, reclamanții și pârâții A. P. și A. A. și-au însușit în mod expres concluziile contraexpertizei prin concluziile formulate în apel, iar celelalte părți în mod tacit, prin neformularea unor obiecțiuni.
În consecință, tribunalul va admite apelul,va schimba în parte sentința apelată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea, în sensul că va stabili linia de hotar între proprietatea reclamanților, cu nr. top. 770 – 771/1/1 și cele ale pârâților, cu nr. top. 772 – 773/b/1 și 772 – 773/b/2, pe aliniamentul 9 - 8 – 6, potrivit raportului de contraexpertiză efectuată în apel de către experții topografi S. I., T. N. și R. M..
Tribunalul va menține hotărârea primei instanțe în ceea ce privește respingerea petitului având ca obiect revendicare imobiliară, întrucât din contraexpertiza efectuată în apel rezultă că pârâții nu ocupă vreo porțiune din terenul reclamanților.
În ce privește cheltuielile efectuate de apelanți pentru realizarea grănițuirii pe cale judiciară, tribunalul reține că acestea reprezintă, în același timp, cheltuieli de judecată, iar, potrivit art. 275 c. pr.civ.: „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.”
Întrucât, pe de o parte, pârâții și-au exprimat acordul cu privire la grănițuire până la prima zi de înfățoșare în primă instanță, iar,pe de altă parte, cererea reclamanților de revendicare imobiliară este neîntemeiată, tribunalul va respinge cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată în primă instanță și apel.
Tribunalul va respinge cererea intimaților A. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel ca nedovedite.
P.
L. V.
Red. L.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1098/2013. Tribunalul TIMIŞ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1100/2013. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
