Uzucapiune. Decizia nr. 80/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 23-01-2012 în dosarul nr. 80/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/R
Ședința publică din 23.01.2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: A. M. N.
JUDECĂTOR: Z. H.
GREFIER: A. T.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurentul Cârstena G. împotriva sentinței civile nr._/19.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul, personal, asistat de avocat N. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin Serviciul Registratură, în data de 06.01.2012, a fost depus originalul sentinței civile nr._/19.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Reprezentantul recurentului prezintă instanței cuponul poștal de expediere al cererii de recurs, purtând data de 24.10.2011.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe cu înscrisuri de administrat sau excepții de invocat și constatând că, în atare situație, controlul judiciar se privește a fi finalizat, tribunalul constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 25.11.2009, reclamantul Cârstena G. a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului situat în Timișoara, . jud. T. înscris în CF nr. 6523 Timișoara nr. cadastral_/2 compus din grădină în suprafață de 706 mp și înscrierea dreptului de proprietate în CF.
Prin sentința civilă nr._/19.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-a admis excepția perimării, s-a constatat perimată acțiunea civilă introdusă de reclamantul Cârstena G., având ca obiect uzucapiune.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, din cuprinsul actelor dosarului rezultă că prezenta cauză privind acțiunea formulată de reclamantul C. G. a fost suspendată la data de 08.09.2010 în baza art.242 alin 1 pct.2 C. pr. civ. Împotriva încheierii de suspendare reclamantul a declarat recurs, calea de atac fiind respinsă prin decizia civilă nr.380/R pronunțată la data de 29.04.2011de Tribunalul T. în dosarul nr._._ . De la data pronunțării încheierii de suspendare, respectiv 08.09.2010 și până la data formulării cererii de repunere pe rol, respectiv 15.09.2011, cauza a stat în nelucrare din vina reclamantului, care nu a îndeplinit nici un act de procedură care să reactiveze judecata.
Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an in materie civila sau de 6 luni in materie comerciala.
Conform art. 252 C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.
Din raportarea textelor citate la cele stabilite în legătura cu rămânerea cauzei în nelucrare, reiese că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea motiv pentru care prima instanță a admis excepția perimării cererii și a constatat perimată cauza.
Contra acestei sentințe, în termen legal, uzând de dreptul conferit de legea procesuală civilă, a declanșat calea de atac a recursului reclamantul Cârstena G., solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la prima instanță, pentru judecarea fondului.
În susținerea căii de atac, recurentul a reproșat judecătoriei că în mod greșit a admis excepția perimării prezentului dosar și a pronunțat o hotărâre nelegală prin care a constatat perimarea, fără a analiza cu atenție dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 și urm. C.proc.civ. De asemenea, instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ prev. de art. 129, alin. 5 C.proc.civ., raportat la disp. art. 252 C.proc.civ., alin. 2. Dacă s-ar fi verificat succesiunea actelor procedurale efectuate în dosar, instanța ar fi putut constata că la data de 24.05.2011, deși dosarul nu era întors de la Tribunalul T., recurentul a formulat a cerere de repunere pe rol a dosarului.
A învederat că, deși este adevărat faptul că în cursul derulării procesului la instanța de fond la termenul din 08.09.2010 instanța a dispus suspendarea dosarului pentru lipsa părților, după respingerea recursului formulat împotriva încheierii de suspendare, recurentul, în data de 24.05.2011 a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului nr._._, pe care a înregistrat-o la Registratura Judecătoriei Timișoara. Recurentul a urmărit reîntoarcerea dosarului de la tribunalul T., însă, văzând că întârzie întoarcerea lui, a mai formulat o cerere de repunere pe rol în data de 15 septembrie 2011.
A arătat că, conform detaliilor despre circuitul intern al dosarului, reiese că acesta s-a întors de la căile de atac în data de 21.09.2011, cu mențiunea de continuare a judecății, făcându-se și mențiunea că are și cerere de repunere pe rol.
Recurentul a învederat că este de reținut faptul că de cererea de repunere pe rol formulată și înregistrată la 24.05.2011 nu se face mențiune în detaliile circuitului intern al dosarului și nici nu se află la dosarul cauzei, însă culpa nu-i aparține. La termenul din 19.10.2011, recurentul nu avea cunoștință de faptul că cererea de repunere pe rol nu se afla atașată la dosar, el neavând asupra sa formularul personal ștampilat, astfel că nu a putut dovedi această împrejurare. Recurentul a depus diligențele necesare, în sensul că a formulat și înregistrat cererea de repunere pe rol, iar de aici încolo este răspunderea instanței, a personalului de la registratură și arhivă pentru ca toate actele de procedură să ajungă la dosar.
A învederat că la termenul de judecată fixat de instanță - 19.10.2011 -, instanța, în loc să pună în discuție cererea de repunere pe rol formulată de către recurent, în mod greșit a invocat excepția perimării dosarului. Deși apărătorul său ale a susținut faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de codul de procedură civilă privind perimarea, atâta timp cât a fost formulat recurs împotriva încheierii de suspendare, precum și cerere de repunere pe rol a cauzei, instanța a dat cuvântul pe excepție, iar recurentul, prin apărător, a lăsat excepția la aprecierea instanței, care avea obligația să analizeze toate actele procedurale înregistrate în acest dosar înainte de a constata perimarea dosarului.
Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea dosarului la prima instanță, pentru continuarea judecării fondului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cu observarea înscrisurilor noi depuse în calea de atac, reproșurile ce se aduc primei instanțe se verifică a fim întemeiate, pentru cele ce urmează.
În adevăr, așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din dispozițiile art.248 C.P.C., orice cerere de chemare in judecata, contestație, apel, recurs si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor daca a rămas in nelucrare din vina parții timp de un an. Or, în speță, aș cum rezultă din înscrisul depus în dosarul pendinte la fila 6, petiționarul-recurent a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 24 mai 2011, al puțin timp după respingerea recursului declanșat contra încheierii de suspendare a judecății din data de 8.09.2010 (a se vedea decizia civilă nr.380/R/29.04.2011 a Tribunalului T.). Rezultă așadar că din motive neimputabile recurentului, cererea de repunere pe rol nu a ajuns la dosarul Judecătoriei până la data soluționării de către aceasta a excepției de perimare - 19 octombrie 2011.
Așa stând lucrurile, cum în speță nu este întrunită cerința culpei petiționarului, ce a depus diligențe în vederea reluării judecății înăuntrul termenului de perimare, devine îngăduită și chiar obligatorie concluzia că nu sunt întrunite condițiile cumulative cerute de imperativul art. 248 c. proc. civ.
Motiv pentru care, observând că prima instanță a soluționat cauza urmare a primirii excepției perimării, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 c. proc. civ. urmează să admită recursul declarat de recurentul-reclamant Cârstena G. împotriva sentinței civile cu nr._/19.10.2011 pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Judecătorii Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant C. G. împotriva sentinței civile cu nr._/19.10.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Judecătorii Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. A. M. N. Z. H.
Grefier,
A. T.
Red. A.A.
Tehnored. A.T.
Ex. 2/06.02.2012
| ← Pretenţii. Decizia nr. 23/2012. Tribunalul TIMIŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 725/2012.... → |
|---|
