Contestaţie la executare. Decizia nr. 433/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 2765/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.433
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
R. A. V.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-contestatoare . cu sediul in Tulcea, ..1, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.388/06.02.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect contestatie la executare, in contradictoriu cu intimata N. SA (fosta MKB Romexterra Bank SA) cu sediul in Braila, Calea Calarasilor, nr.2, jud. Braila, sediul social in Targu M., ., nr.93, jud. M. si sediul real in Bucuresti, Elefterie Business Center, ..18, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr._ din 25.04.2012, reclamanta contestatoare .. a formulat în contradictoriu cu MKB ROMEXTERRA BANK S.A. contestație la executare împotriva executării silite și a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită pornite în baza titlului executoriu contractul de credit nr. 56/08.05.2007 și a actelor adiționale la acesta, precum și suspendarea executării silite.
In motivarea cererii, reclamanta a invocat faptul că dreptul de a cere executarea silită este prescris precum și faptul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că datoriile către intimată au fost achitate în totalitate.
In drept, au fost invocate prevederile art. 399 Cod proc. civ., și art. 6 din O.U.G. Nr. 22/2002.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea a respins contestația la executare ca nefondată și cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 26.01.2011, creditoarea N. S.A. (MKB Romexterra Bank S.A.) a solicitat Corpului executorilor bancari, executarea silită a debitorilor: D. B. L., Pata R., Pata I. și S.C. R. S.R.L. în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 56/08.05.2007 așa cum a fost modificat prin actele adiționale.
Prin Încheierea din data de 26.04.2012 pronunțată în dosarul_, Judecătoria Tulcea a admis cererea formulată de creditoarea N. S.A. (S.C. MKB ROMEXTERRA BANK S.A.) a încuviințat executare silită a debitoarei .. pe baza titlului executoriu Contract de credit nr. 56/08.05.2007 modificat prin Actul adițional nr. 1/08.10.2007, Act adițional nr. 2/22.10.2007, Act adițional nr. 3/15.01.2008, Act adițional nr. 4/26.02.2008, Act adițional nr. 5/16.04.2008, Act adițional nr. 6/07.08.2009 și Act adițional nr. 7/23.09.2011.
La data de 24.07.2012, executorul judecătoresc B. S. a somat debitoarea .. să se conformeze titlului executoriu, de a achita suma de 157.990,61 lei reprezentând debite, suma de 6.876,90 reprezentând onorariu executor și suma de 1.380 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Potrivit art. 3711 alin. 1 Cod proc. civ., „Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.”
De asemenea conform art. 3711 alin. 2 Cod proc. civ., „În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.”
În cauză, instanța de fond a constatat că motivele invocate de contestator nu erau fondate.
Astfel, referitor la susținerea contestatoarei cu privire la prescripția dreptului de a se cere executarea silită, instanța de fond a constatat că prin notificarea din data de 24.01.2012 intimata a declarat scadent și plătibil imediat întregul credit nerambursat, și prin urmare termenul de a cere executarea silită începe din acea dată.
Cu privire la creanța solicitată de intimată, instanța de fond a constatat că acesta este certă, lichidă și exigibilă, și a fost adusă la cunoștința contestatoarei prin notificarea din data de 24.01.2012.
În procedura încuviințării executării silite, sunt urmărite îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 3731 alin. 4 Cod proc. civ., iar în Încheierea de încuviințare a executării silite, nu este necesară menționarea sumei pentru care se încuviințează executarea silită.
Potrivit art. 120 din O.U.G nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Conform titlului executoriu Contract de credit nr. 56/08.05.2007, acesta atesta o creanță certă, lichidă și exigibilă în sarcina debitoarei.
Potrivit art. 3717 alin. 4 și art. 3731 alin. 3 teza a II-a Cod proc. civ., încuviințarea executării silite este de drept valabilă și pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate, cum ar fi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Referitor la încadrarea în drept făcută de contestatoare, cu privire la O.U.G. nr. 22/2002, instanța de fond a constatat că acest act normativ se referă la ratificarea Memorandumului de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Europeană privind participarea României la programul RO – 0008, și prin urmare nu are nici o aplicabilitate în cauză.
Susținerile contestatoarei cu privire la faptul că a achitat datoriile către intimată nu au fost dovedite.
Potrivit susținerilor intimatei și din extrasul de cont, rezultă că plata sumei de 161.847,22 lei s-a făcut de către persoana fizica P. D. în contul societății debitoare, iar din această sumă au fost stinse dobânzile, comisioanele și creditul restant, iar restul de 152.300 lei a fost transferat în contul curent al debitoarei, din care au fost constituite 2 depozite, unul de 100.000 lei și unul de 52.290 lei. Din suma primului depozit, la data de 30.12.2009 suma de 100.000 lei a fost transferată în contul societății deschis la BRD GSG, iar din al doilea depozit, la data de 07.01.2010 a fost transferată suma de 4.297 lei reprezentând contravaloare rată credit, la data de 18.01.2010 a fost virată în contul curent al societății suma de 40.020 lei, iar la data de 25.01.2010 au fost efectuate plăți diverse în sumă de 7.900 lei.
Impotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatoarea .., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.
- In mod greșit prima instanță a apreciat că nu este prescris dreptul de a cere executarea silită, în speță fiind incidente dispozițiile art.6 din Decretul nr. 167/1958 și art. 405 Cod proc. civ.
2. Creanța pentru care s-a pornit executarea silită nu îndeplinește cele trei condiții prevăzute de art. 373 indice 1 alin. 4 Cod proc. civ., respectiv nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
- Contractarea împrumutului care face obiectul contractului de credit în discuție nu are la bază decizia asociatului unic al societății contestatoare, respectiv o hotărâre a adunării generale a asociaților.
A arătat astfel recurenta că, datorită administrării defectuoase a societății de către fostul asociat Pață I., care a devenit după o perioadă de timp administratorul societății .., la data de 15.12.2011, prin Decizia cu nr. 2, acesta a fost revocat din funcție.
La data de 16.12.2011 s-a depus la O.R.C. Tulcea, decizia nr. 2/15.12.2011 de înlocuire a administratorului Pață I. și numire a noului administrator în persoana lui S. D.. In aceeași zi s-a efectuat și o inventariere primară a bunurilor existente în localul societății, situat în municipiul Tulcea, Faleza, județul Tulcea.
La data de 21.12.2011, la sediul societății i s-a solicitat lui Pață I. să predea gestiunea noului administrator, în prezența avocaților precum și a expertului contabil prezent, acesta refuzând solicitarea, precum și predarea cheilor de la biroul în care ar fi trebuit să se regăsească documentele financiar contabile ale societății.
In aceeași seară a zilei de 21.11.2011 s-a constatat lipsa documentelor contabile aferente anilor 2008, 2009, 2010, 2011, lipsă ce s-a constatat în prezența avocaților, a expertului contabil și a martorilor, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal.
La data de 22.12.2011, asociatul unic P. D. a notificat prin avocat pe Pață I. și pe cele două contabile ale societății A. M. și D. E. pentru a se prezenta la data de 27.12.2011 la sediul societății, în vederea predării documentelor financiar contabile.
La această dată au fost prezenți asociatul unic P. D., noul administrator S. D., expertul contabil O. (L.) M. și avocatul R. T., persoanele convocate lipsind de la sediul societății. S-a întocmit de asemenea proces-verbal în care s-a consemnat situația arătată mai sus.
Notificările au fost reînnoite pentru data de 04.01.2012 și 19.01.2012, dată la care din nou, persoanele sus menționate, respectiv Pață I., A. M., D. E. nu au dat curs în ceea ce privește prezența lor la sediul societățiii și nici la predarea gestiunii.
In aceste condiții, asociatul unic al societății contestatoare la momentul formulării recursului nu a intrat în posesia documentelor financiar contabile.
Față de comportamentul fraudulos al fostului administrator asociatul unic a sesizat mai multe instituții, respectiv Garda Financiară, Inspectoratul Județean de Poliție Tulcea și A.N.A.F. Tulcea.
- Prima instanță a apreciat în mod greșit că suma pentru care s-a pornit executarea silită față de contestatoare nu a fost achitată de către aceasta, plata făcând-o asociatul unic P. D. la data de 17 decembrie 2009.
In consecință, recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile aduse acesteia, Tribunalul reține că recursul este nefondat.
Prima instanță a apreciat în mod corect că dreptul de a cere executarea silită s-a născut la data de 24.01.2012 când intimata, prin notificarea emisă la acea dată a declarat scadent și plătibil imediat întregul credit nerambursat.
Este neîntemeiată și critica recurentei referitoare la lipsa caracterului de creanță certă, lichidă și exigibilă a sumei pentru care s-a pornit executarea silită.
Așa cum corect a reținut prima instanță, potrivit art. 120 din O.U.G. Nr. 99/2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
Conform titlului executoriu Contract de credit nr. 56/08.05.2007, acesta atesta o creanță certă, lichidă și exigibilă în sarcina debitoarei.
Potrivit art. 371 indice 7 alin. 4 și art. 373 indice 1 alin. 3 teza a II-a Cod proc. civ., încuviințarea executării silite este de drept valabilă și pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate, cum ar fi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Caracterul exigibil al creanței rezultă și din extrasele de cont la zi emise de intimată.
Mai mult, prin nicio probă administrată în cauză nu s-a făcut dovada contrarie.
Critica recurentei referitoare la faptul că datoria sa către intimată este ștearsă este și ea neîntemeiată, contestatoarea nefăcând nicio dovadă în acest sens, nici la prima instanță și nici în recurs.
In ceea ce privește criticile recurentei referitoare la presupusa neangajare din punct de vedere juridic a recurentei față de bancă întrucât nu exista o decizie în acest sens a adunării generale a asociaților recurentei ignora dispozițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cu care „în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective”.
In consecință, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurenta-contestatoare .., cu sediul în Tulcea, .. 1, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 388/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimata N. S.A. (fosta MKB Romexterra Bank S.A.) cu sediul în B., Calea Călărașilor, nr. 2, jud. B., sediul social în Targu M., ., nr. 93, jud. M. și sediul real în București, Elefterie Business Center, .. 18, sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. N. E. N. P. L.
R. A. V.
05.06.2013
Red.jud.EN
Tehnored.DS/ex. 2
11.06.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 430/2013. Tribunalul TULCEA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 512/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
