Contestaţie la executare. Decizia nr. 227/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 6627/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 227/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta . S.A. (ACTUAL . SA), cu sediul în București, ..20, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3581/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata contestatoare .., cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 martie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 20 martie 2013 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
T R I B UN A LU L,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data 21.09.2011, sub nr._, contestatoarea . a formulat contestație la executare prin care a solicitat în contradictoriu cu intimata . SA - anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.107/FO/2011 și suspendarea executării silite. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 3581 din 28 noiembrie 2012, Judecătoria Tulcea a admis contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în Tulcea, ., județ Tulcea în contradictoriu cu intimata ..F.N. S.A, cu sediul în București, .. 20, sector 3.
Au fost anulate actele de executare efectuate de către pârâta . S.A. în dosarul de executare silită nr. 107/FO/2011 în baza contractului de leasing financiar nr. CLF_/02.07.2008.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 Cod proc. civ., a fost obligată pârâta la plata sumei de 6694,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, contractul de leasing financiar nr.CLF_/02.07.2008 a fost încheiat între . SA și . și a avut ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra unui autoturism. marca MITSUBISHI model LANCER 2.0 DI-D, identificat prin . nr.JMBSJCY8A8U000460.
Prin Somația nr.459/19.09.2011 emisă în dosarul de executare silită nr. 107/FO/2011 – contestatoarei i s-a solicitat, ca în termen de 1 zi, să îndeplinească integral obligația de plată a sumei de 38.853 lei, evidențiată ca fiind restantă la data rezilierii contractului de leasing nr._/02.07.2008.
Potrivit raportului de expertiză judiciară întocmit de expert N. M., până la momentul emiterii somației de plată nr.459/2011, s-au stabilit următoarele datorii, penalități și alte obligații contractuale, rezumate la suma de_,22 lei, din care_,29 lei-reprezentând datorii și 336,93 lei-reprezentând penalități de întârziere.
Expertul a mai arătat faptul că, . a efectuat plăți în valoarea totală de_,46 lei, deci cu 1728,24 lei mai mult decât datoria totală.
Potrivit art.399 Cod proc.civ. - împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestatoarea a suferit în mod evident o vătămare, în condițiile în care pârâta a procedat la executarea silită pentru suma de_ lei, deși așa cum rezulta din raportul de expertiză contabilă, aceasta nu era datorată.
Potrivit art.404 Cod proc. civ. - dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Față de cele expuse, s-a admis contestația la executare și s-a dispus anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 107/FO/2011.
Privitor la cheltuielile de judecată pretinse de către contestatoare:
Contestatoarea a fost reprezentată prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr.1717/2011.
Cheltuielile efectuate de contestatoare privind onorariul de avocat se ridica la valoarea de_ lei, conform chitanței nr.85/17.04.2012.
Potrivit art.274 Cod proc.civ., judecătorii nu pot micșora cheltuielile de timbru și taxele de procedură, însă au posibilitatea micșorării onorariilor avocaților, ori de câte ori se va constata că acestea sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Cauza dedusă judecății, nu prezenta o complexitate deosebită în condițiile în care a fost contestată doar suma supusă executării, iar întinderea obligației de plată a fost stabilită de expertul judiciar.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că suma pretinsă de contestatoare, cu titlu de onorariu avocat este nepotrivit de mare, fapt pentru care se impune diminuarea acesteia într-o măsură rezonabilă.
În sensul celor reținute anterior, a fost avută în vedere și practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele C. împotriva României, S. împotriva României, S. și alții împotriva României, R. împotriva României).
Față de aceste considerente, s-a admis în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, doar în limita sumei de 6694,30 lei (1500 lei-onorariu expert; 194,30 lei-taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și 5000 lei-onorariu avocat).
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intimata . S.A. (ACTUAL . SA, în temeiul prev. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., solicitând casarea și trimiterea spre rejudecare a cauzei întrucât a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
S-a susținut de către recurentă, în esență, că caracterul esențial al operațiunii de leasing este unul de credit, de finanțarea a achiziției unui bun, asupra căruia utilizatorul nu are decât un drept de folosință, pe perioada derulării contractului.
Recurenta are dreptul însă de a percepe o dobândă, calculată la suma finanțată, și care să acopere integral atât această valoare precum și costurile presupuse de acordarea acestei finanțări.
S-a susținut că, sumele în plus de achitat de către utilizator, sunt prevăzute în contract, acesta fiind de acord la semnarea contractului, și anume: penalități, conf. art. 3 pct. 1 alin. 1 din Contract, asigurări CASCO și RCA, diferențe de curs valutar, intervenite între data scadenței și data plății redevențelor lunare, dobândă variabilă calculată la o perioadă de 6 luni.
Prin urmare, obligațiile de plată ale utilizatorului, în urma încheierii unui contract de leasing, de asemenea, nu se reduc doar la suma reprezentând valoarea de intrare a bunului, respectiv 21.320 Euro, exclusiv TVA, ci sunt calculate și agreate de părți prin contract, conform celor arătate mai sus.
S-a mai susținut că la momentul rezilierii contractului de leasing, ca urmare a nerespectării de utilizator a obligațiilor de plată, acesta înregistra un număr de 191 zile de întârziere la plata redevențelor și a sumelor contractuale.
De la data rezilierii utilizatorul nu și-a îndeplinit nici obligația de predare a bunului, proprietatea recurentei, singura variantă în care finanțatoarea poate să diminueze paguba creată de o astfel de situație ar fi să agreeze cu utilizatorul prin inserarea în contract și executarea unei clauze contractuale privind obligațiile utilizatoarei rezultate din rezilierea contractului din culpa sa exclusivă.
S-a mai susținut că, expertul contabil a calculat în mod greșit și a interpretat eronat clauzele contractului de leasing, iar instanța nu trebuia să își întemeieze hotărârea doar pe concluziile expertizei contabile.
Având în vedere neîndeplinirea culpabilă de către debitoare a obligațiilor de plată a redevențelor, pentru întreaga perioadă contractuală, ca urmare a intervenirii rezilierii, s-a susținut că sunt aplicabile disp. art. 3 pct. 5 alin. 2 și 3 potrivit cărora, debitorul datorează daune interese compensatorii, la nivelul tuturor redevențelor nefacturate și a valorii reziduale înscrisă în contract.
In consecință, suma pentru care recurenta a inițiat procedura de executare silită este corect calculată, potrivit prevederilor contractuale, și reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de aceasta.
Intimata . Tulcea a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, iar recurenta a depus la rândul său, concluzii scrise la întâmpinare, și documente privind raportul facturi încasări în ceea ce o privește pe debitoare emis la data de 12 martie 2013.
Examinând sentința civilă atacată, în raport de motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, tribunalul consideră recursul nefondat.
Se reține astfel că, la data de 2 iunie 2008 între cele două părți a intervenit contractul de leasing financiar nr._ /2008, având ca obiect achiziționarea unui autoturism Mitsubishi de către intimata . Tulcea, întrucât intimata a considerat că societatea de leasing financiar a calculat în mod nejustificat penalități de întârziere în cuantum de 12.734,85 lei, a solicitat rezilierea contractului de leasing. La rândul său, S.C. ROMSTAL L. S.A. a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei, prin emiterea somației nr. 459 din19.09.2011, solicitându-i acestea să achite în termen de o zi suma de 38.853 lei, reprezentând obligația de plată restantă la data rezilierii contractului, sau în caz contrar să procedeze la predarea bunului de face obiectul acestuia.
Prin Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert N. M. au fost calculate obligațiile rezultate în sarcina contestatoarei, din contractul de leasing până la data emiterii somației mai sus menționate.
Expertiza s-a efectuat în urma examinării actelor și documentelor depuse la dosarul cauzei, contractului de leasing financiar încheiat între părți, adresa nr._ din 8 mai 2012, a S.C. R. L. IFN SA, adresa nr. 5 din 23.04.2012 emisă de contestatoare, inclusiv legislația și reglementările specifice cauzei.
Concluziile expertului au fost acelea că suma totală datorată de contestatoare era de 91.226,22 lei, iar plățile efectuate pentru același interval de timp au fost în sumă de 92.954,46 lei în plus cu suma de 1728,24 lei.
Sumele plătite de către contestatoare și scadența acestora precum și valoarea penalităților de întârziere au fost evidențiate în anexa nr. 1 a raportului de expertiză contabilă menționat, iar redevențele au fost explicate în anexa nr. 2 a lucrării.
Prin urmare, așa cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond, recurenta a calculat în mod greșit penalități de întârziere în sarcina contestatoarei intimate atâta timp cât la data emiterii somației de plată aceasta din urmă achitase o sumă mai mare decât sumele datorate efectiv la plată.
In raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin .1 și 2 Cod proc civilă, instanța apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil formulat de recurenta . S.A. (ACTUAL . SA), cu sediul în București, ..20, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3581/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata contestatoare .., cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
10.05.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
10.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 201/2013. Tribunalul... → |
|---|
