Uzucapiune. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul TULCEA

Decizia nr. 877/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 8008/327/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 877/2013

Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. A.

JUDECĂTOR: E. B.

JUDECĂTOR: D. N.

GREFIER: L. R.

Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant P. G. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2344/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații pârâți A. M. cu domiciliul în Tulcea, ., ..C, ., I. F. cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, B. LETIȚIA E., B. V., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ., . și P. C. FRECĂȚEI cu sediul în ., având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 noiembrie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 20 noiembrie 2013 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19.11.2012 sub nr._, reclamantul P. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. M., I. F., B. LETIȚIA E., B. V. și P. comunei Frecăței, să se constate că este proprietar, prin efectul prescripției achizitive de scurtă durată, asupra imobilului constând în teren intravilan în suprafață de 2.800 m.p. și casa de locuit construită pe acesta, situat în intravilanul localității Frecăței, județul Tulcea.

Legal citată, pârâta P. comunei Frecăței a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, motivat de faptul că imobilul a fost înscris ca proprietate particulară prin reconstituirea dreptului de proprietate numitei M. G.. În ceea ce privește fondul acțiunii, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Pârâții A. M., I. F., B. V. și B. L. E. (ultimii doi, moștenitori ai defunctei B. I.), au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2344 din 13 iunie 2013 instanța a respins acțiunea formulată de către reclamantul P. G. având ca obiect uzucapiune, ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntreruptă în tot timpul prevăzut de lege, art. 1847 cod civil reglementând calitățile posesiei. În sistemul Codului civil, uzucapiunea este concepută ca o probă absolută a dreptului de proprietate, justificându-și interesul atât prin facilitatea administrării probelor, cât și prin sancționarea adevăratului proprietar care vreme îndelungată a delăsat bunul, permițând unei alte persoane să exercite posesia asupra acestuia.

Astfel fiind, este evidentă și rațiunea reglementării, anume aceea de a deschide calea posesorilor de a obține un titlu de proprietate asupra bunului stăpânit timp de 30, respectiv 10 până la 20 de ani.

Verificarea îndeplinirii condițiilor cerute de lege este necesar a fi făcută în contradictoriu cu acela al cărui drept s-ar putea stinge prin efectul posesiei exercitate, cel mai în măsură să formuleze o apărare pertinentă, invocând eventualele vicii ale posesiei ori faptul întreruperii curgerii termenului prin diverse acțiuni.

Potrivit art. 1895 Cod civil, cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul, și prin douăzeci de ani dacă locuiește afară din acea circumscripție.

Prin urmare, pentru a putea opera această uzucapiune, trebuie îndeplinite o . condiții respectiv să existe o posesie utilă asupra lucrului, posesia utilă să se întemeieze pe un just titlu, posesia să dureze de la 10 la 20 ani, posesia să fie de bună credință.

Conform art. 1897 Cod civil, justul titlu este definit ca fiind orice titlu translativ de proprietate care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar și care trebuie dovedit, fiind un element separat de buna credință, în acord cu dispozițiile art. 1899 Cod civil.

Reclamantul a invocat în acest sens înscrisul sub semnătură privată intitulat act de vânzare-cumpărare, existent la fila 5 din dosarul cauzei.

S-a mai reținut faptul că prin titlul de proprietate nr._/17.08.1995 autorului pârâților, M. G., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.800 m.p. situat în localitatea Frecăței, județul Tulcea.

Potrivit raportul de expertiză tehnică imobiliară, întocmit de expert Morfi R., a rezultat că terenul deținut în fapt de reclamant are o suprafață mai mare, pe amplasament regăsindu-se o construcție cu destinația de locuință.

Așa cum mai sus s-a arătat, justul titlu sau justa cauză trebuie să fie un titlu translativ de proprietate care să provină de la altcineva decât adevăratul proprietar, nefiind posibilă prescripția achizitivă de scurtă durată în alte condiții decât cele speciale prevăzute de art. 1895-1899 Cod civil. Actul respectiv însă, este lovit de nulitate relativă în privința transmiterii proprietății, el provenind de la altcineva decât proprietarul, deci de la un non dominus. Dacă actul provine de la adevăratul proprietar, de la dominus, este suficient să ducă, prin el însuși, la dobândirea proprietății, fără să fie nevoie de trecerea timpului, de uzucapiune, temeiul dobândirii dreptului de proprietate constituindu-l în acest caz convenția. Astfel, nu se poate concepe uzucapiunea întemeiată pe un titlu care provine de la adevăratul proprietar.

Pe de altă parte, un înscris sub semnătură privată întocmit în anul 2000, deci sub imperiul Legii nr. 54/1998, care privește un imobil compus din teren și construcție nu poate valora contract de vânzare-cumpărare, ci doar o promisiune de vânzare, netranslativă de proprietate în sensul art. 1897 Cod civil, așa încât nu poate servi ca temei al uzucapiunii scurte, chiar și dacă ar fi emanat de la altcineva decât adevăratul proprietar.

Concluzionând, susținerea reclamantului că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea scurtă, deținerea imobilului fiind rezultatul înțelegerii cu proprietarii materializată în înscrisul sub semnătură privată din anul 2000, nu-și găsește suport în dispozițiile legale ce reglementează această modalitate de dobândire a proprietății.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut în motivarea recursului că, deși instanța de fond a reținut că la data de 15.04.2000 a cumpărat în baza unui înscris sub semnătură privată de la moștenitorii defunctei M. G. teren intravilan în suprafață de 2800 m.p. și casa construită pe aceasta, că prețul a fost achitat, totuși în mod greșit instanța a respins acțiunea, considerând că nu sunt îndeplinite cerințele uzucapiunii.

S-a susținut că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 10 ani existând și just titlu, iar instanța în mod greșit a reținut că înscrisul doveditor al convenției nu are valoare de just titlu.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.

Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.

Uzucapiunea este definită ca un mod de dobândire a proprietății și a altor drepturi reale în privința unui lucru, prin posedarea neîntreruptă a acelui lucru în intervalul prevăzut de lege.

Uzucapiunea poate fi de 30 ani sau după caz, de 10 – 20 ani când posesia a fost de bună credință și s-a întemeiat un just titlu, cele două condiții urmând să fie îndeplinite cumulativ.

J. titlu este definit ca orice act translativ de proprietate, cum ar fi vânzare, donație, schimb, lovite de nulitate, cele provenite de la un neproprietar.

Indiferent de cauza nevalabilității titlului translativ, acesta dă dreptul posesorului de bună credință să culeagă fructele bunului posedat – dar în cazul uzucapiunii de scurtă durată titlul lovit de nulitate absolută nu este considerat just titlu.

Conform art. 1897 Cod civil, justul titlu este definit ca fiind orice titlu translativ de proprietate care provine de la altcineva decât adevăratul proprietar, iar înscrisul invocat de reclamant aflat la fila 5 dosar, înscris sub semnătură privată dar care nu îndeplinește condiția expresă pentru uzucapiunea de 10 – 20 ani.

Intrucât înscrisul emană de la proprietar și nu de la un terț, este evident că nu poate fi admisă acțiunea privind constatarea uzucapiunii, cu atât mai mult cu cât înscrisul sub semnătură privată, întocmit în anul 2000, cu referire la teren și construcție nu are valoarea contractului de vânzare-cumpărare, ci poate doar o promisiune de vânzare dar care nu transmite proprietatea.

D. urmare, cum înscrisul nu valorează just titlu chiar dacă ar fi provenit și de la un neproprietar, în mod corect acțiunea a fost respinsă, nefiind întrunită condiția îndeplinirii cumulative a celor două cerințe pentru admiterea uzucapiunii.

Față de aceste considerente, cum critica formulată de recurent nu este întemeiată, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil formulat de recurentul reclamant P. G. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2344/13.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații pârâți A. M. cu domiciliul în Tulcea, ., .. C, ., I. F. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., B. LETIȚIA E., B. V., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., județul Tulcea și P. C. FRECĂȚEI cu sediul în ., având ca obiect uzucapiune, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

V. A. E. B. L. R.

D. N.

11.12.2013/red.jud.EB

Tehnored.DS/ex. 8/16.12.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul TULCEA