Contestaţie la executare. Decizia nr. 507/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 507/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 4548/327/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 507/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare ., cu sediul procesual ales în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3030/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata P. T. - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în T., ., nr.2A, jud.T., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare silită.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 27.06.2011, contestatoarea S.C. S. TL S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimata P. T. – SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 2010-991/27.01.2010, solicitând anularea somației nr._/01.06.2011, a titlului executoriu nr. 1736/01.06.2011, a procesului-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/01.06.2011 precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că titlul executoriu emis cuprinde mai multe tipuri de creanțe fiscale, ceea ce încalcă flagrant dispozițiile art. 136.1. din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, care prevăd expres că titlul executoriu se întocmește de organul de executare pentru fiecare tip de creanță fiscală reprezentând impozite, taxe, contribuții, alte venituri bugetare precum și accesoriile acestora. A mai arătat contestatoarea că titlul executoriu i-a fost comunicat pentru prima dată împreună cu somația, fiind anexată acesteia și astfel a început executarea silită fiscală. O altă nelegalitate se referă la împrejurarea că în dosarul de executare format de către intimată la data de 27.01.2010, au fost emise la intervale diferite de timp mai multe somații de executare și mai multe titluri executorii care vizează aceleași creanțe fiscale. Executarea silită fiscală nu poate începe decât prin comunicarea somației, aceasta fiind primul act de executare. Din luna ianuarie 2010, când s-a format dosarul de executare nr. 2010-991/27.01.2010, a primit în mod legal somația nr._/10.05.2010 împreună cu titlul executoriu nr._/10.05.2010 precum și procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/10.05.2010, acte pe care nu le-a contestat. În această somație, care marchează începutul executării silite fiscale, sunt evidențiate impozitul pe teren persoane juridice și impozitul pe clădiri persoane juridice, datorate pentru perioada ianuarie-mai 2010. A mai arătat contestatoarea că în procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/01.06.2011 sunt calculate obligații accesorii vizând perioada mai 2010-iunie 2011 pentru neachitarea la scadență a unor obligații bugetare evidențiate în titluri executorii care nu i-au fost comunicate. Sumele imputate nu sunt în concordanță cu realitatea, societatea fiind supusă unui control fiscal pentru perioada 01.01._10 în urma căruia s-a întocmit un raport de inspecție fiscală ce a concluzionat că suma pe care o datorează este de 115.060 lei din care impozit pe clădiri/accesorii aferent perioadei 01.03._10 în sumă de 51.696 lei, taxă regularizare autorizație de construcție aferentă perioadei 28.01._10 în sumă de 60.335 lei, taxă timbru arhitectură aferentă perioadei 28.01._10 în sumă de 3.029 lei. Luând drept referință sumele stabilite chiar de către intimată prin raportul de inspecție fiscală rezultă că imputarea sumei de 108.950 lei cu titlu de impozit pe clădiri este nelegală și în consecință nici majorările de întârziere în sumă de 19.611 lei nu sunt corect calculate. Nici evidențierea impozitului pe clădiri aferent anului 2011 în sumă de 24.920 lei și majorările de întârziere de 1.495 lei cu scadența de plată la data de 31.03.2011 nu este legală întrucât societatea a plătit la data de 31.03.2011 în totalitate acest impozit. Cu privire la suma de 31.599 lei debit principal referitor la regularizare autorizație construcții și 31.896 lei majorări de întârziere cu scadență la data de 20.01.2011 societatea a achitat la data de 19.01.2011 suma de 17.724 lei. De asemenea, în legătură cu regularizarea taxă timbru arhitectură, scadentă la data de 20.01.2011, așa cum se arată în titlul executoriu, societatea a plătit integral suma la data de 19.01.2011. A mai arătat contestatoarea că până la data de 01.06.2011 a făcut diverse plăți de care intimata nu a ținut cont emițând un titlu executoriu pentru sume nedatorate și pornind o executare silită fiscală nelegală.
În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală.
La termenul de judecată din data de 24.11.2011, intimata a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a arătat cu titlu preliminar faptul că obiectul contestației, așa cum a fost formulat de către contestatoare, îl constituie numai somația nr._/01.06.2011, titlul executoriu nr. 1736/01.06.2011 și procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/01.06.2011, nu și celelalte titluri executorii, somații la care contestatoarea în mod direct sau indirect face trimitere în cererea sa. A arătat intimata că textul invocat de către contestatoare impune ca titlul executoriu să se întocmească pentru fiecare tip de creanță fiscală și nu să se întocmească câte un titlu executoriu pentru fiecare creanță fiscală în parte, urmărindu-se în fapt eliminarea posibilității de a se indica sume globale compuse din creanțe cumulate. În privința comunicării actelor de executare rezultă îndeplinirea întocmai a prevederilor legale aplicabile sub acest aspect. Cât privește existența mai multor titluri executorii, aceasta se explică prin faptul că deși vizează parțial aceleași tipuri de creanțe fiscale, ele nu se referă la aceeași perioadă de timp. Corelativ, pentru impozitele succesive neplătite la termen se nasc accesorii, care sunt, de asemenea, succesive și se stabilesc prin procese-verbale. A mai arătat intimata că sumele din decizia de impunere nu pot fi identice cu sumele datorate de către același contribuabil la un moment ulterior emiterii acestui act administrativ fiscal, tocmai pentru că devin exigibile obligații principale curente, care la rândul lor pot să nască accesorii (fila 119-120).
Prin sentința civilă nr. 3030/23.10.2013 Judecătoria T. a admis în parte contestația la executare și a anulat parțial titlul executoriu nr. 1736/01.06.2011 și somația nr._/01.06.2011 emise de P. mun. T. în ceea ce privește creanța de 1753 lei reprezentând regularizare taxă arhitectură și majorările aferente acesteia precum și în ceea ce privește creanța în cuantum total de 63 495 lei reprezentând regularizare autorizație construcții și majorările aferente acesteia, fiind obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta contestatoare în sumă de 3107,6 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru, onorariu avocațial și onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în dosarul de executare nr. 2010-991/27.01.2010, cu privire la contestatoare, s-au emis de către organul de executare somația nr._/27.01.2010, titlul executoriu nr._/27.01.2010, somația nr._/10.05.2010, titlul executoriu nr._/10.05.2010, procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/10.05.2010, procesul-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/25.05.2011, somația nr._/01.06.2011, titlul executoriu nr._/01.06.2011 și procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/01.06.2011, ultimele trei formând obiectul prezentei contestații.
Potrivit art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform art. 110 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, colectarea constă în exercitarea acțiunilor care au ca scop stingerea creanțelor fiscale; colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz; titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit art. 111 alin. 2 din același act normativ, pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, respectiv, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
Conform art. 145 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Procedura comunicării este guvernată de dispozițiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data emiterii actelor în cauză), potrivit căruia actul administrativ fiscal se comunică prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Instanța a constatat că toate actele de executare mai susmenționate au fost comunicate fie prin publicitate, fie prin poștă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform dovezilor atașate la dosar, prin urmare nu poate fi primită critica contestatoarei potrivit căreia unele dintre aceste acte nu pot produce efecte iar organul fiscal nu poate pretinde executarea obligațiilor astfel stabilite în sarcina sa (fila 65-83).
Potrivit pct. 136.1. din H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlul executoriu se întocmește de organul de executare pentru fiecare tip de creanță fiscală reprezentând impozite, taxe, contribuții, alte venituri bugetare, precum și accesoriile acestora. Or, în titlul executoriu nr._/01.06.2011 este menționat distinct fiecare tip de obligație bugetară, termenul legal de plată și majorările aferente, textul susmenționat, neimpunând să se întocmească câte un titlu executoriu pentru fiecare creanță fiscală în parte, așa cum sugerează contestatoarea.
Potrivit prevederilor art. 172 alin. 1 și alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În considerentele Deciziei nr. XIV/05.02.2007, dată de I.C.C.J. pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut că "(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale."
Analizând somația nr._/01.06.2011, titlul executoriu nr._/01.06.2011 și procesul-verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._/01.06.2011 emise de intimată în dosarul de executare silită nr. 2010-991/27.01.2010, se constată că acestea cuprind creanțe constituite din impozit clădiri persoane juridice cu termen legal de plată 30.09._11 și majorări aferente calculate până la data de 01.06.2011, impozit teren persoane juridice cu termen legal de plată 31.03.2011 și majorări aferente calculate până la data de 01.06.2011, regularizare autorizație construcții cu termen legal de plată 20.01.2011 și majorări aferente calculate până la data de 01.06.2011, regularizare taxă arhitectură cu termen legal de plată 20.01.2011 și majorări aferente calculate până la data de 01.06.2011, cheltuieli de executare (fila 80-82).
Prin raportul de inspecție fiscală nr._ din 20.12.2010 întocmit de P. T. – Serviciul Impozite și Taxe Locale, în urma controlului efectuat la societatea contestatoare ce a vizat verificarea creanțelor fiscale datorate bugetului local s-au stabilit suplimentar obligații de plată după cum urmează: impozit clădiri/accesorii pentru perioada 01.03._10 în cuantum de 51.696 lei, taxă regularizare autorizație pentru perioada 28.01._10 în cuantum de 60.335 lei și taxă timbru arhitectură pentru perioada 28.01._10 în cuantum de 3.029 lei (fila 25-44).
În continuare, s-a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr._/20.12.2010, baza impozabilă stabilită suplimentar fiind de 78.074 lei iar obligațiile fiscale accesorii în sumă de 36.986 lei (fila 45-46).
Reclamanta a contestat constatările organelor de control iar prin dispoziția nr. 491/18.02.2011 a fost respinsă această contestație.
În aceste condiții, contestatoarea s-a adresat Tribunalului T. solicitând anularea dispoziției nr. 491/18.02.2011 emisă de Primarul municipiului T., a deciziei de impunere nr._/20.12.2010 și a raportului de inspecție fiscală nr._/20.12.2010 emise de P. T. – Serviciul Impozite și Taxe Locale formându-se dosarul nr._ . Prin Sentința civilă nr. 614/03.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul susmenționat, irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat, s-a respins cererea promovată de S.C. S. TL S.R.L., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, ca nefondată.
Principala critică a contestatoarei a constat în aceea că până la data de 01.06.2011, deci anterior emiterii actelor de executare contestate, a făcut diverse plăți de care intimata nu a ținut cont, stabilind astfel sume nedatorate și pornind o executare silită fiscală nelegală.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, astfel cum a fost completat, cu privire la impozitul clădiri persoane juridice, s-a arătat de către consultantul fiscal că în baza raportului de inspecție fiscală nr._/20.12.2010, organele de inspecție fiscală au stabilit un impozit pe clădiri suplimentar de 44.889 lei și accesorii de 6.807 lei, în evidențe societatea contestatoare figurând deja pentru anul 2010 cu suma de 217.905 lei. La data de 31.03.2011 societatea contestatoare a plătit suma de 26.089 lei care a fost repartizată de organul fiscal astfel: 25.908 lei a stins obligația restantă, 181 lei a stins majorări de întârziere. La data de 29.09.2011 societatea contestatoare a mai plătit suma de 23.776 lei repartizată de organul fiscal astfel: 16.635,49 lei a stins obligația restantă și 7.140,51 lei a stins majorări de întârziere. S-a concluzionat că plățile efectuate în cursul anului 2011 nu au stins creanțe cuprinse în titlul executoriu nr._/01.06.2011, chiar dacă ultima plată a fost făcută în data de 29.09.2011.
Instanța a înlăturat concluzia consultantului fiscal cu privire la calculul eronat al creanței de fiscale în cuantum de 44.889 lei și accesoriile aferente de 6.807 lei, având în vedere faptul că acestea au fost stabilite prin decizia de impunere nr._/20.12.2010, în urma raportului de inspecție fiscală nr._/20.12.2010 și au fost analizate în cadrul dosarului nr._, intrând în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește impozitul pe teren persoane juridice s-a arătat că obligația constituită la data de 01.01.2011 este de 992 lei din care 496 lei cu termen de plată la 31.03.2011. Societatea contestatoare face o plată pentru această sumă la data de 12.07.2011 iar următoarea plată are loc în data de 29.09.2011 pentru tranșa a doua a obligației fiscale în sumă de 491 lei. S-a concluzionat că această creanță a fost corect calculată iar la data emiterii titlul executoriu nr._/01.06.2011 era datorată, stingerea făcându-se prin plată ulterior.
Cu privire la taxa regularizare autorizație construcții, s-a arătat că societatea a plătit în data de 19.01.2011 suma de 17.724 lei, ce a stins parțial creanța reținută în titlul executoriu nr._/01.06.2011.
Instanța a înlăturat concluzia consultantului fiscal cu privire la modul de calcul al acestei creanțe, având în vedere faptul că aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere nr._/20.12.2010, în urma raportului de inspecție fiscală nr._/20.12.2010 ce au făcut obiectul dosarului nr._ .
Cu toate acestea, nu se poate ignora faptul că reclamanta contestatoare a făcut anterior emiterii titlul executoriu nr._/01.06.2011 o plată parțială care nu a fost avută în vedere de către intimată.
Și cu privire la sumele reprezentând regularizare taxă arhitectură s-a arătat că obligația, de altfel, corect calculată, a fost plătită încă din data de 19.01.2011, fiind stinsă creanța fiscală și majorările aferente din titlul executoriu nr._/01.06.2011. Întrucât plata s-a efectuat anterior, această creanță nu trebuia să se regăsească ca datorie fiscală în titlul executoriu nr._/01.06.2011 (fila 150-171, fila 196-199).
S-a mai reținut că în cazul plăților din data de 19.01.2011 contestatoarea le-a efectuat în conturi distincte cu mențiunea destinației pe documentul de plată respectiv, 17.724 lei taxă regularizare autorizație construcții și 1.418 lei regularizare taxă arhitectură (fila 183-184), astfel că apărarea intimatei potrivit căreia acestea au fost direcționate prin voința contestatoarei într-un cont ce nu avea legătura cu sursa impozabilă nu prezintă relevanță. Este adevărat că fiecărei surse de taxă sau impozit îi este alocat un cont pentru a asigura o mai bună gestionare informatică a raporturilor juridice fiscale, însă această gestiune cade în sarcina intimatei, care la sfârșitul zilei lucrătoare avea posibilitatea prin personalul de specialitate să se sesizeze și să verifice starea respectivelor conturi, putând solicita eventual lămuriri contribuabilului, așa cum de altfel s-a procedat ulterior.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs contestatoarea . criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, în parte în ceea ce privește respingerea apărărilor și concluziilor expertizei contabile, referitor la impozitul pe clădiri persoane juridice.
Astfel s-a susținut că prin expertiza contabilă dispusă în cauză instanța a solicitat expertului să răspundă dacă sumele menționate în titlul executoriu nr. 1736/01.06.2011, cu titlul de creanțe fiscale, erau datorate la data emiterii acestuia. Răspunzând obiectivului expertizei contabile expertul a cercetat modul de constituire și de calcul al acestor creanțe fiscale, concluzionând apoi în sensul că intimata a stabilit în mod greșit baza și majorările aferente impozitului pe clădiri persoane juridice, înscrise în somație și titlu executoriu, neluând în seamă declarația rectificativă pentru anul 2010. astfel consultantul financiar a răspuns în sensul că baza aferentă impozitului pe clădiri persoane juridice, a fost stabilită eronat de către intimată, întrucât nu s-a înregistrat declarația rectificativă depusă odată cu reportul de evaluare și o copie a bilanțului la 31.12.2009.
S-a mai susținut că depunerea declarației rectificative nu are nici o legătură cu faptul că s-a întocmit un bilanț rectificativ, ci cu faptul că s-a întocmit reportul de evaluare la 31.12.2009, care s-a omis a fi înregistrat în evidențele contabile de la acea dată. S-a mai arătat că rațiunea instanței prin care a înlăturat concluziile expertului constituie o eroare fundamentală, întrucât în respectiva cauză constituirea creanței fiscale s-a analizat prin prisma modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă. Au mai fost depuse în probatoriu raportul de evaluare nr. 349/31.012.2009, decizia de impunere privind impozitul pe clădiri persoane juridice, adresa nr. 96/11.02.2012 către P. T. – Serviciul Impozite și Taxe, precum și note scrise.
Examinând sentința civilă atacată față de motivele invocate Tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Se reține astfel că, prin contestația adresată Judecătoriei T. recurenta . a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul nr. 2010-991/27.01.2010 în contradictoriu cu P. T. – SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE respectiv a somației_, a titlului executoriu nr. 1736, precum și a procesului verbal privind calculul majorărilor de întârziere nr._, toate emise la 01.06.2012, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Pe lângă motivele de nelegalitate invocate cu privire la titlul executoriu, contestatoarea a arătat că ceea ce înțelege să critice este aceea că până la data emiterii actelor de executare a efectuat plăți către intimată de care aceasta nu a ținut cont pornind executarea pentru niște obligații de pată nedatorate.
Prin raportul de expertiză contabilă dispusă în cauză, analizând modul de stabilire a sumei datorate cu titlu de impozit clădiri persoane juridice de către debitoare, consultantul financiar as arătat că suma de 44 889 lei aferentă perioadei 01.03.2006 – 30.09.2010 a fost calculată în baza raportului de inspecție fiscală nr._/20.12.2010, în evidențe societatea figurând deja pentru anul 2010 cu suma de 217 905 lei. Expertul a reținut că în cursul anului 2011societatea a achitat sume de 2689 lei iar la data de 29 septembrie a mai fost plătită suma de 29 776 lei, însă toate aceste plăți nu au fost în măsură să stingă creanțele evidențiate prin titlu executoriu nr._ din 01.06.2011.
Cu toate acestea, instanța de fond în mod corect a reținut că suma datorată de debitoare cu titlu de impozit pe clădiri aferentă anului 2010 precum și accesoriile aferente de 6807 lei au fost calculate în mod greșit de către expert, întrucât aceste sume au fost stabilite prin decizia de impunere nr._ din 20.12.2010, și în baza aceluiași raport de inspecție fiscală care a făcut obiectul analizei instanței de contencios administrativ a Tribunalului T. în dosarul nr._, în cadrul căruia s-a pronunțat sentința civilă nr. 614/03.02.2012, prin care a fost respinsă contestația . formulată în contradictoriu cu P. mun. T. pentru anularea dispoziției nr. 491/18.02.2011, a deciziei de impunere nr._/20.12.2010 și a Raportului de inspecție fiscală_/20.12.2010 emise de P. Municipiului T. – Serviciul Impozite și Taxe.
Din considerentele hotărârii mai sus menționate rezultă că instanța a analizat incidența dispozițiilor art. 253 alin.1, 5 și 6 din Legea nr. 571/2003, referitoare la calcul impozitului pe clădiri în cazul persoanelor juridice, în speță debitoarea contestatoare ., în contextul în care nu au fost evidențiate în contabilitatea societății rapoartele de evaluare întocmite de . SRL și respectiv cel întocmit de PFA ȘTEFANACHE COMĂNICĂ la 03.12.2007.
În aceeași ordine de idei omisiunea înregistrării în evidențele contabile a raportului de evaluare efectuat de aceeași PFA ȘTEFANACHE COMĂNICĂ la data de 31.12.2009 a avut drept consecință modalitatea de calcul a impozitului pe clădiri persoane juridice datorat la sfârșitul anului 2010 de către debitoare, care așa cum am arătat a intrat în puterea lucrului judecat, sentința civilă nr. 614/2002 fiind irevocabilă prin respingerea recursului declarat de contestatoare ca nefondat.
Față de aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă va fi respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta contestatoare ., cu sediul procesual ales în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.3030/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata P. T. - SERVICIUL IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în T., ., nr.2A, jud. T., având ca obiect contestație la executare + suspendare executare silită, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
Red. Jud. VA/10.07.2013
Tehnored. Gref. BFV/12.07.2013/4 ex.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 579/2013. Tribunalul... → |
|---|
