Plângere contravenţională. Decizia nr. 216/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 1025/253/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 216
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: S. R.
Judecător: L. D. P.
Judecător: R. A. V.
Grefier: D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent L. T., cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 65 din data de 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că intimatul nu a depus întâmpinare la dosar, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea introdusă la data de 26 octombrie 2012 și înregistrată la Judecătoria Măcin – județul Tulcea sub nr. 1025, petentul L. T. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . Nr._ din 2 octombrie 2012 încheiat de I.P.J. Tulcea – Poliția Oraș Isaccea și exonerarea de la plata amenzii.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin, prin Sentința civilă nr. 65 din 23 ianuarie 2013, a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că, potrivit art. 3 alin. 1 din Lege nr. 61/1991, „constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat”.
Raportând fapta reținută în sarcina petentului, prin procesul-verbal la dispozițiile normative citate anterior, instanța de fond a constatat că această faptă întrunea elementele constitutive ale contravenției stabilită de organul constatator prin procesul-verbal contestat.
Procesul-verbal constituie un mijloc de probă, el dovedind o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la o acuzație ce se bazează pe împrejurări de fapt care, pentru a putea fi înlăturate, necesită susțineri întărite de probe din partea celui sancționat.
Petentul nu a solicitat administrarea de probe prin care să răstoarne prezumția relativă de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Atașarea unui CD care, potrivit susținerilor cuprindea o discuție între petent și numitul T. C., care pe deasupra nu a putut fi ascultat pentru că nu se putea deschide, putea constitui o probă cenzurabilă de instanța de fond doar coroborată și cu alte probe.
Or, așa cum s-a reținut mai sus, petentul nu a solicitat administrarea niciunei altfel de probe.
Mai mult, raportul agentului șef de poliție R. M. E. a condus la concluzia temeiniciei procesului-verbal contestat întrucât a rezultat că acesta a făcut toate demersurile pentru verificarea celor sesizate de petent însă nu s-a confirmat nimic.
In consecință, în lipsa unor probe care să susțină cele afirmate de petent în plângere, instanța de fond a reținut că fapta acestuia așa cum a fost reținută în textele de lege mai sus enunțate, întrunea elementele constitutive ale contravenției constând în aceea că a alertat în mod nejustificat organele de poliție.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul, arătând doar că este nemulțumit de hotărârea pronunțată de Judecătoria Măcin.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma probatoriului administrat, cât și din oficiu, tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție . Nr._ din 2 octombrie 2012, se reține că, la data de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 21,45, petentul L. T. a apelat la serviciul național apelul de urgență 112, solicitând intervenția poliției pe . din Isaccea, susținând că persoane necunoscute se află la poarta sa, cu intenția de a pătrunde în curte cu scopul de a-l omorî, situație neconfirmată și care potrivit art. 3 alin. 1pct. 11 din Legea nr. 61/199, constituie contravenție pentru care s-a dispus sancționarea sa cu amendă de 200 lei.
Rezultă din actele dosarului că, între petent și numitul T. C. este un conflict mai vechi și pe fondul acestuia de fapt petentul este cel care îl provoacă pe T. C.. Acest lucru rezultă și din înregistrarea telefonică efectuată de către petent.
Potrivit art. 3 alin. 1 pct. 11 din Legea nr. 61/1991 constituie contravenție alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat. Raportând fapta săvârșită de petent la prevederile legale de mai sus, rezultă că această faptă întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute de organul constatator.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, petentul nu a propus nicio probă pentru a combate cele reținute în procesul-verbal de contravenție.
Față de aceste considerente, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat și a se menține sentința atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent L. T., cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 65 din data de 23 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimatul I. de POLIȚIE al JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Ș. R. L. D. P. D. B.
R. A. V.
19.04.2013
Red.jud.ȘR
Tehnored. DS/Ex. 2
22.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 579/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 227/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
