Plângere contravenţională. Decizia nr. 625/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 625/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 6090/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 625
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul-petent D. A., cu domiciliul în loc. Otopeni, ., jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1915 din data de 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE al JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. C., pentru recurentul-petent, în temeiul împuternicirii avocațiale nr. 31/2013 depuse la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, recursul este declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, intimatul nu a depus întâmpinare la dosar, după care:
Față de declarația părții prezente, prin reprezentant, că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Av. P. C., având cuvântul pentru recurentul-petent, arată că, s-a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1915 prin care s-a respins plângerea formulată de către petent, ca nefondată.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civ. și art. 304 ind. 1 cod proc. civ.
Contravenientului i s-a comunicat un proces verbal de constatare a contravenție (care a fost anexat la plângerea contravențională), după care i-a fost comunicat un alt proces verbal de constatare a contravenției.
Dacă în procesul verbal de constatare a contravenție de la data săvărșirii faptei nu apare nicio semnătură și nici obiecțiuni, pe noul proces verbal apare semnătura petentului și se menționează că nu are obiecțiuni, recunoaște fapta și o semnătură care nu aparține petentului. În măsura în care primul proces verbal de constatare a contravenției încheiat nu corespunde cu cel de al doilea proces verbal, sub acest aspect, este lovit de nulitate.
Potrivit art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001 la rubrica ” Alte mențiuni”, agentul constatator trebuia să facă mențiuni cu privire la obiecțiunile formulate de contravenient, respectiv să aducă la cunoștință dreptul acestuia de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului, însă nu apare nici un fel de obiecțiune în cuprinsul actului. Procesul verbal de constatare a contravenției nu este semnat de către contravenient și nici de către un martor așa cum prevede legea. În autoturism se afla M. M. care putea fi pus să semneze în calitate de martor. Instanța de fond a ignorat aceste aspecte ți a apreciat că procesul verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic, însă acesta prezintă un viciu de formă.
Pe fondul cauzei, reprezentantul recurentului-petent arată că, aparatul radar nu avea omologarea la data constatării faptei. Dacă autovehiculul circula cu 142 km/h, cum este posibil ca în 2 sec. viteza să ajungă la 125 km/h, pentru ca după 3 sec. viteza să fie de 98 km/h, acestea se puteau întâmpla doar dacă se punea frână forțată, dar nu s-a făcut dovada că a fost folosit sistemul de frânare.
În mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că pentru aparatul radar operează prezumția legală că este omologat și verificat metrologic, pentru că numai în aceste condiții putea fi utilizat, atâta timp cât nu există o asemenea prezumție și au fost numeroase cazuri în care s-a demonstrat că aparatele radar nu erau verificate și omologate în termen, deși erau folosite.
Pentru motivele expuse și arătate pe larg în cererea de recurs, reprezentantul recurentului-petent, av. P. C., solicită admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 Cod proc. civ. să se dispună modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii, anulării procesului verbal de constatare a contravenției ca nelegal și netemeinic, exonerarea petentului de la plata amenzii, precum și restituirea permisului de conducere.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea introdusă la data 3 septembrie 2012 și înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 6090, petentul D. A. solicitat anularea procesului-verbal de contravenție ._ întocmit la data de 21 august 2012 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul-verbal este lovit de nulitate, întrucât nu i s-a permis consemnarea obiecțiunilor cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina sa, fapt pentru care a și refuzat semnarea procesului-verbal. De asemenea, s-a arătat că agentul constatator nu a consemnat în procesul-verbal nr. documentului de omologare sau verificare metrologică a aparatului radar, precum și faptul că nu i-au fost prezentate imaginile înregistrate de aparatul radar.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr. 1915 din data de 15 mai 2013 a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că în sarcina petentului s-a reținut că în data de 21.08.2012 ora 14,22 a condus autoturismul WV cu nr._, pe DN 22A km 16+500, pe relația N. B.-Nalbant, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala_, cu viteza de 142 km/h – (hard TL-18).
Urmare a examinării din oficiu a procesului-verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, prima instanță a constatat că acesta nu este afectat de niciuna dintre aceste cauze, motiv pentru care s-a procedat la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art. 121 alin. 1 din HG nr.1391/2006 - conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare și că potrivit art.102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:… depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Vizualizând capturile foto efectuate cu cinemometrul de control rutier, s-a constatat că petentul a circulat cu viteza indicată în procesul-verbal.
A reținut instanța că potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art.121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin H.G. nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Totodată potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002, în situația în care, fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
A arătat judecătorul fondului că pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinele Biroului Român de Metrologie Legală nr. 153/2007 și nr.187/2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
În raport de cadrul legal aplicabil și funcție de probele din dosar, prima instanță a reținut că agentul constatator a făcut mențiunea în procesul-verbal de contravenție a modelului de aparat radar folosit la înregistrarea vitezei de circulație (aparat radar Autovision) iar din capturile foto, se pot observa condițiile de trafic, data și ora la care a fost efectuată măsurătoarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autoturismului, surprinse de aparatul radar, montat pe autospeciala cu nr._ .
A mai reținut instanța că potrivit Buletinului de verificare metrologică nr._/10.04.2012, cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe autoturismul înmatriculat sub nr._ este apt să măsoare viteza în regim staționar și în regim de deplasare – certificat care-și producea efectele la data constatării contravenției, iar agentul de poliție era abilitat să utilizeze aparatul radar – fapt ce rezultă din atestatul atașat la dosar.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr._, instanța de fond a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea principală în cuantumul minim prevăzut de norma sancționatorie și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe un termen de 90 zile, conform prevederilor art.102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la aspectul că nu s-au consemnat obiecțiunile petentului, prima instanță a apreciat că acest aspect nu atrage nulitatea procesului-verbal decât în măsura în care se dovedește că a suferit o vătămare și întrucât petentul și-a valorificat criticile pe care le are împotriva procesului-verbal, prin intermediul plângerii contravenționale și nu s-a făcut dovada niciunei vătămări, instanța a considerat că motivul de nulitate nu poate fi avut în vedere.
Cu privire la faptul că, petentului nu i s-a prezentat înregistrarea video, precum și aspectul că nu s-a consemnat în procesul-verbal numărul documentului de verificare metrologică a aparatului radar, instanța a considerat că și aceste critici sunt nefondate, reținând că agentul de poliție se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu și a procedat conform prevederilor O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006 și în nici un caz, acesta nu avea obligația de a se justifica, în fața petentului, în privința faptei contravenționale reținute în sarcina acestuia.
Referitor la aparatul radar, prima instanță a reținut că în privința acestuia operează prezumția legală că este omologat și verificat metrologic, întrucât numai în aceste condiții poate să fie utilizat, iar agentul constatator nu avea obligația de a consemna nr. documentului de omologare/verificare metrologică întrucât o astfel de obligație nu este prevăzută de actele normative aplicabile în materie.
A considerat instanța de fond că declarația martorului nu a fost în măsură să înlăture situația de fapt constatată prin intermediul mijloacelor tehnice omologate și verificate metrologic.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs petentul, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Arată recurentul-petent că prin sentința atacată, instanța de fond a comis o eroare în sensul că deși . numărul procesului-verbal de constate a contravenției corespund datelor menționate de el în plângere, se face referire la data de 2 august 2012, în loc de 21 august 2012, cum este corect.
Susține recurentul-petent că judecătorul fondului în considerentele hotărârii atacate a precizat că examinând procesul-verbal de contravenție sub aspectul cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 s-a constatat că nu este afectat de nici una din acele cauze, deși el nu a susținut în cuprinsul plângerii că procesul-verbal ar fi lovit de nulitate în condițiile acelui articol.
Precizează recurentul-petent că el a susținut că lipsa obiecțiunilor pe care le-a făcut în momentul încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției este sancționată cu nulitatea acestuia în condițiile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, text de lege care prevede că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiuni ce sunt consemnate distinct la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Susține recurentul-petent că deși a stăruit ca agentul constatator să consemneze obiecțiunile pe care le avea, în sensul că nu este adevărat că a condus autoturismul cu o viteză excesivă pe drumul național, la insistențele sale acesta a menționat doar că „nu are obiecțiuni-recurs”, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului-verbal, iar exemplarul procesului-verbal ce i-a fost comunicat cuprindea această mențiune.
Învederează recurentul petent că spre surprinderea sa în exemplarul aceluiași proces-verbal depus de intimată la rubrica „alte mențiuni apare „Nu are obiecțiuni. Recunoaște fapta” și o semnătură care este evident că este contrafăcută și nu îi aparține, iar atunci când a solicitat relații cu privire la nepotrivirile dintre cele două exemplare ale aceluiași proces-verbal de constatare a contravenției, acesta nu a dat nici un fel de explicații.
Susține recurentul-petent că instanța de fond nu a examinat acest aspect și, deși actul astfel întocmit este lovit de nulitate, în mod greșit instanța a reținut legalitatea și temeinicia acestuia.
Mai mult decât atât, judecătorul fondului a reținut că neconsemnarea obiecțiunilor nu atrage nulitatea decât în măsura în care se dovedește că petentul a suferit o vătămare, dar nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens, și consideră că aceasta constituie o adăugare la lege, deoarece art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nu prevede că lipsa obiecțiunilor constituie nulitatea procesului-verbal doar atunci când se produce vreo vătămare.
Consideră recurentul-petent că s-a dat o importanță deosebită fotografiilor depuse la dosar de către intimată cu privire la înregistrarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de el, deși din fotografiile numerotate de la 1 la 9 nu se distinge forma autoturismului și numărul de înmatriculare, putând fi vorba de un oricare alt autoturism asemănător, și de abia în fotografiile 10-13 apare evident numărul de înmatriculare, însă viteza de deplasare este sub 90 de km, situație în care nu se putea aplica nici o sancțiune contravențională, viteza fiind în limite legale.
Mai arată recurentul-petent că la cererea sa agentul constatator nu i-a prezentat și nici nu a consemnat în procesul-verbal numărul documentului de omologare sau de verificare metrologică a aparatului radar de către Biroul Român de Metrologie Legală, buletinul de verificare metrologică cu termen de valabilitate de 12 luni de la data efectuării verificării și autorizația de operator radar pentru cel care a încheiat procesul-verbal.
Menționează că deși certificatul de omologare și certificatul de conformitate al aparatului radar nu i-au fost prezentate și deși s-a menționat că imaginile au fost înregistrate pe HDD TL 18, nu i-au fost prezentate la cerere, în momentul în care a fost oprit de organele de poliție și nici nu i-au fost înaintate odată cu actul constatator atacat.
Susține recurentul-petent că în mod obligatoriu agentul constatator, făcând referire la aparatul și caseta de înregistrare a autovehiculului pe care era instalată această aparatură specializată de depistare trebuia să îi prezinte înregistrarea, această mențiune fiind foarte importantă pentru a nu se putea mistifica imaginile și constatările unui autoturism din dotarea poliției cu a altui mijloc rutier.
Recurentul-petent învederează faptul că din fotografiile 3-8 este evident că în același timp și sector de drum circulau două autovehicule, care se văd distinct în imagine și de aceea nu se poate ști cu certitudine care era viteza de deplasare a unuia și a celuilalt dintre mașinile din imagine, atât vreme cât nu sunt evidente plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale acestora, existând din acest motiv un mare dubiu cu privire la viteză, viteza celuilalt putând fi trecută ca fiind cea a celui condus de el.
În final, arată recurentul petent că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că pentru aparatul radar operează prezumția legală că este omologat și verificat metrologic, pentru că numai în aceste condiții poate fi utilizat, atât timp cât nu există o asemenea prezumție și au fost numeroase cazuri în care s-a demonstrat că aparatele radar nu erau verificate și omologate în termen, deși erau folosite.
Față de situația de fapt și de drept mai sus expusă recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacă în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de constatare a contravenției sus-menționat ca nelegal și netemeinic și exonerarea de plata amenzii în cuantum de 630 lei și restituirea permisului de conducere.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, Tribunalul constată, că recursul este nefondat, potrivit următoarelor considerente.
Prin procesul –verbal de contravenție nr._ din 21 august 2012 petentul D. A. a fost sancționat contravențional deoarece la data de 21 august 2012, ora 14,22 a condus autoturismul WV cu nr._, pe DN 22A km 16+500, pe relația N. B.-Nalbant, fiind înregistrat de aparatul radar Autovision, montat pe autospeciala_, cu viteza de 142 km/h.
Potrivit art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 - conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG 195/2002 - constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:… depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Vizualizând capturile foto efectuate cu cinemometrul de control rutier, se constată că petentul a circulat cu viteza indicată în procesul-verbal.
Potrivit prevederilor art. 109 alin.2 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției iar potrivit prevederilor art.121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit prevederilor art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002, în situația în care, fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobatã prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinele Biroului Român de Metrologie Legalã nr. 153/2007 și nr.187/2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Motivele de recurs nu pot fi primite deoarece, așa cum a reținut și prima instanță, agentul constatator a făcut mențiunea în procesul-verbal a modelului de aparat radar folosit la înregistrarea vitezei de circulație, iar din planșele foto se observă cu claritate valoarea vitezei măsurate, precum și imaginea autoturismului surprinse de aparatul radar și nu cum în mod eronat susține recurentul că ar fi fost confundat autoturismul său cu celălalt autoturism din imagine.
Potrivit buletinului de verificare metrologică nr._/10.04.2012, aflat la dosar, cinemometrul de control rutier tip R. Autovision montat pe autoturismul înmatriculat sub nr._ este apt să măsoare viteza în regim staționar și în regim de deplasare – certificat care-și producea efectele la data constatării contravenției, iar din atestatul operator Autovision agentul de poliție era abilitat să utilizeze aparatul radar
Ca privire la faptul că nu s-au consemnat obiecțiunile petentului, așa cum corect a reținut și prima instanță, acest aspect nu atrage nulitatea procesului-verbal decât în măsura în care se dovedește că a suferit vătămare, vătămare pe care petentul nu a putut să o dovedească
Cu privire la critica că petentului nu i sa prezentat înregistrarea video, tribunalul reține că o astfel de prezentare nici nu putea fi făcută în timpul exercițiului atribuțiilor de serviciu deoarece o prezentare a înregistrării video presupune mai multe activități, lucru nepermis în timpul exercitării atribuțiilor, dar agentul de politie a procedat în conformitate cu prevederile din O.U.G. nr. 195/2002 și H.G. nr. 1391/2006
De asemeni, tribunalul constată, din analiza amănunțită a celor două copii ale procesului verbal de contravenție, că acestea sunt identice.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-petent D. A., cu domiciliul în loc. Otopeni, ., jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1915 din data de 15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE al JUDEȚULUI TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 25 septembrie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond V.I.
Redactat jud. Ș.R. /14.10.2013
Tehnoredactat gref. G.R./22.10.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 143/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 812/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
