Partaj judiciar. Decizia nr. 34/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-03-2013 în dosarul nr. 8145/327/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/2013
Ședința publică de la 27 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. Șurculescu
JUDECĂTOR: V. M.
Grefier: A.-I. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanta pârâtă A. M., cu domiciliul în Tulcea, .. 180, ., parter, ., împotriva sentinței civile nr. 3297/17.11.2010 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. D., cu domiciliul în Tulcea, ., ., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Sub numărul_ din 02.12.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea formulată de către reclamantul M. D., domiciliat în Tulcea, ., ., ., prin care solicita ca în contradictoriu cu pârâta A. M., domiciliată în Tulcea, ., nr.180, ., ., să se constate că în urma decesului numitei A. V., la 27.11.1995, a rămas o masă succesorală alcătuită dintr-un apartament situat în Tulcea, ..180, . calitate de moștenitori au rămas soțul supraviețuitor, A. I., și reclamantul în calitate de fiu, pentru ca, în urma decesului numitului A. I., unic moștenitor să rămână reclamantul.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în timpul căsătoriei tatălui său A. I. cu mama sa, A. V., cei doi au dobândit împreună apartamentul menționat anterior, ce constituia bun comun, astfel încât în urma decesului mamei sale, reclamantului i-a revenit o cotă de 1/4 în calitate de descendent, iar tatălui său, A. I., o cotă de 3/4, ca soț supraviețuitor, iar în urma decesului tatălui său, reclamantul a rămas unic moștenitor. A mai arătat reclamantul că după decesul mamei sale, tatăl său a avut o relație de concubinaj cu pârâta, căreia i-a întocmit un testament, acesta fiind însă nul, apreciază reclamantul, ca urmare a relației de concubinaj.
Pârâta A. M., legal citată, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, susținând, prim prima, că acțiunea reclamantului conține elemente de fapt ce contrazic realitatea, întrucât reclamantul nu este fiul numitului A. I., ci al numiților M. P. și M. V., devenită ulterior A. V., prin căsătoria cu numitul A. I.. De aceea, susține în continuare pârâta, cererea reclamantului de a se constat că este unic moștenitor este neîntemeiată, iar masa succesorală rămasă în urma decesului numitei A. V., este compusă din cota de ½ din imobilul în litigiu, moștenitori fiind numitul A. I. ca soț supraviețuitor și reclamantul ca fiu. A mai precizat pârâta, prin întâmpinare că numitul A. I. s-a căsătorit cu ea după decesul numitei A. V. și că prin testament a instituit-o legatar universal cu privire la întreaga avere imobilă și mobilă pe care o va avea la momentul decesului, imobilul trebuind deci împărțit între reclamant și pârâtă.
Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat să se constate că asupra apartamentului supus ieșirii din indiviziune a făcut mai multe îmbunătățiri și reparații, ceea ce-i conferă un drept de creanță. De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat ca imobilul să-i fie ei atribuit în natură.
Prin sentința civilă nr. 3297 din 17.11.2010 J u d e c ă t o r i a T ulcea a admis atât cererea principală formulată de către reclamantul-pârât M. D., astfel cum a fost precizată, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă A. M., având ca obiect ieșire din indiviziune.
A constatat că imobilul-apartament alcătuit din 3 camere, cu o suprafață utilă de 60 mp, situat în Tulcea, ..180, . în proprietatea indiviză a reclamantului-pârât M. D., cu o cotă indiviză de 3/8, și a pârâtei-reclamantă A. M., cu o cotă indiviză de 5/8, valoarea de circulație a acestui imobil fiind de_,8 lei, potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de către expert C. H..
De asemenea s-a constatat că asupra imobilului descris anterior pârâta-reclamantă A. M. a adus mai multe îmbunătățiri în valoare totală de_,7 lei, potrivit aceluiași raport de expertiză.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, cu atribuirea către pârâta-reclamantă A. M., în proprietate exclusivă, a imobilul descris anterior și cu obligarea acesteia la plata sumei de_,2 lei către reclamantul-pârât, cu titlul de sultă, pentru egalizarea loturilor.
S-a respins cererea pârâtei-reclamantă de constatare și realizare a unui drept de creanță, ca fiind rămasă fără obiect.
S-au compensat cheltuielile de judecată și obligata pârâta-reclamantă la plata sumei de 875 de lei către reclamantul-pârât, cu titlul de cheltuieli de judecată, rămase necompensate, constând în taxe de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei rezultă că imobilul situat în Tulcea, ..180, ..A, . în proprietatea indiviză a celor două părți. Reclamantul-pârât deține o cotă indiviză de 3/8 din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, în calitatea sa de fiu dintr-o altă căsătorie a defunctei A. V., prima soție a defunctului A. I.. Astfel, la decesul numitei A. V., masa succesorală rămasă a fost compusă din cota indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra respectivului imobil, atât timp cât acesta constituia bun comun, dobândit în timpul căsătoriei cu A. I.. Asupra acestei mase succesorală, reclamantul-pârât are o cotă indiviză de 3/4, în calitate de fiu, ceea ce face ca asupra întregului imobil, cota indiviză a reclamantului-pârât să fie de 3/8.
Pe de altă parte, pârâta-reclamantă a fost instituită legatar universal prin testamentul autentificat prin încheierea nr.319/29.01.2001 a BNP E. A. cu privire la averea pe care soțul său, numitul A. I. a lăsat-o la deces.
Această avere se compunea din cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului menționat anterior, cotă ce a revenit numitului A. I. având caracterul de bun comun al imobilului, la care se adaugă cota de 1/8 din dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil, obținută în calitate de soț supraviețuitor al defunctei A. V., adică 1/4 din cota indiviză de 1/2 ce reprezenta masa succesorală. Prin urmare, cota indiviză pe care defunctul A. I. a avut-o asupra întregului imobil a fost de 5/8, aceasta fiind averea rămasă la decesul său și cu privire la care pârâta a fost instituită legatar universal.
Valoarea de circulație a respectivului imobil este de_,8 lei, potrivit raportului de expertiză imobiliară întocmit în cauză, sub acest aspect instanța apreciind că valoarea de circulație indicată de către expert este în concordanță cu valoarea imobilelor cu caracteristici similare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse de către expert, motiv pentru care obiecțiunile formulate de către pârâta-reclamantă, prin avocat, au fost respinse ca nefondate.
În ceea ce privește îmbunătățirile pe care pârâta-reclamantă pretinde că le-a adus respectivului imobil, din coroborarea declarației martorului audiat în cauză cu înscrisurile depuse de către pârâta-reclamantă, rezultă că au fost aduse următoarele îmbunătățiri: a schimbat instalația electrică, a montat geamuri termopan în tot apartamentul, a montat ușă metalică la . montat uși de interior din aluminiu în tot apartamentul, a izolat dormitoarele și sufrageria, a schimbat conductele de alimentare a caloriferelor, a montat apometre și robineți la baie și bucătărie și a schimbat instalația de alimentare cu apă. Valoarea de circulație a acestor îmbunătățiri este de_,7 lei, potrivit aceluiași raport de expertiză.
Instanța nu a reținut ca îmbunătățiri parchetul, întrucât din aceleași probe menționate anterior rezultă că acesta nu a fost montat, ce au fost cumpărate doar materialele necesare, prin urmare nu se poate vorbi la acest moment despre o lucrare care să fi fost încorporată imobilului și care să-i sporească valoarea.
Potrivit art.728 C.civ., nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune și oricare dintre părți poate solicita, oricând, sistarea acestei stări. În prezenta cauză, modalitatea optimă de a pune capăt stării de indiviziune constă în atribuirea întregului imobil către unul dintre coindivizari, atât timp cât, prin particularitățile sale, imobilul nu este comod partajabil în natură, astfel că instanța aa apreciat că mai îndreptățită la atribuirea imobilului este pârâta-reclamantă, atât timp cât aceasta are o cotă indiviză superioară, a locuit în permanență în respectivul imobil și a adus mai multe îmbunătățiri acestuia, toate acestea fiind elemente de care instanța trebuie să țină cont la formarea loturilor, potrivit art.6739 C.proc.civ.
Împotriva acestei sențe a declarat apel pârâta A. M. care a criticat-o ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut că valoarea imobilului nu a fost calculată corect în sensul că, prin utilizarea unor coeficienți exprimați, în procente, s-a ajuns la o valoare foarte mare a imobilului, acești coeficienți referindu-se la destinația turistică a orașului Tulcea, existența unor lucrări de izolații exterioare care sunt inexistente în realitate.
S-a mai arătat că expertul a utilizat valori maximale fără a pune la dispoziție normativele și standardele avute în vedere, ceea ce impune a fi refăcută valoarea imobilului prin completarea raportului de expertiză.
De asemenea, s-a criticat că instanța de fond nu a încuviințat o nouă expertiză tehnică, astfel că sub acest aspect se impune admiterea recursului, casarea cu trimitere a cauzei pentru a se efectua o nouă expertiză tehnică imobiliară.
Prin decizie civilă nr. nr. 53/ 27.04.2011 s-a respins apelul formulat, iar împotriva deciziei apelanta pârâta a formulat recurs care a fost admis dispunându-se casarea deciziei si trimiterea spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că in apel instanța a rămas in pronunțare si asupra cererii pârâtei de efectuare a unei expertize cât si asupta fondului, lucru absolut intolerabil, iar cererera de efectuarea unei expertize este întemeiata față de împrejurarea că expertul no a putu preciza vreun criteriu obiectiv de susținere a concluziilor sale.
In rejudecare, Tribunalul reține următoarele:
Apalenta pârâtă a criticat faptul că prima instanță și-a însușit punctul de vedere exprimat de expertul tehnic in cuprinsul raportului de expertiza si a răspunsului la obiecțiuni.
Tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize fiind desemnat exp. Tehnic imobiliarHrițcu F..
S-au stabilit ca obiective: stabilirea valorii de circulație a imobilului situat în Tulcea, ..180, ..A, . posibilitatea partajării in natura cu propuneri de lotizare si, separat să se stabilească valoarea de circulație a îmbunătățirilor efectuatedepârâtă la stabilirea valorii de circulație a imobilului urmând a nu se avea in vedere valoarea îmbunătățirilor.
Expertul a precizat că suprafața utila a apartamentului este de 59,65 mp, suprafața care a reieșit din calculul măsurătorilor efectuate la fațalocului la carepărțile au participat si care nu au ridicat obiecțiuni in acest sens. In cuprinsul lucrării expertul a stabilit o valoare tehnică de 125._ lei la care a aplicat următorii coeficienți:apropierea de mijloacele de transport (5%), apropierea față de piață if magazine (5%), grup sanitar cu aerisire exterioară (5%), tâmplărie cu termopan(3%), izolație termică (5%), camere decomandate (6%), imobil in localitate cu potențial turistic (30%), finisaje prost întreținute (-10%), procese per rol (-10%) rezultând o valoare de 174.367 lei.
Apalanta a formulat obiectiuni încuvințate de instanța expertul raspunzând la acestea (f. 57-59) in care a arătat că valoarea tehnică a apartamentului este de 108.926, 80 lei.
In ceea ce privește valoarea de circulație aceasta a rezultat din ecuația 108.926,8 lei X (k1+k2+k3+k4+k7+k8+k9), respectiv suma de 142.694,1 lei, suma ce a fost actualizată cu coeficientul din expertiza tehnică Buletin nr. 121/2012 rezultând suma de 161.044 lei reprezentând valoare fără îmbunătățiri. De asemenea expertul a stabilit valoarea imobilului cu îmbunătățiri la suma de 183.173,8 lei.
In cele din urmă expertul a formulat raspuns la obiectiunile aceleiași apelante (f. 111-112) stabilind că valoarea tehnica a apartamentului este de 108.926, 8 lei la care se adauga coeficienții rezultând suma de 108.926,8 lei, iar reactualizat suma de 122.390, 14 lei in raport de metoda calculului valorii de înlocuire, iar prin metoda comparației directe suma de 144.822 lei.
In ceea ce privește valoarea imobilului instanța va avea in vedere valoarea fără îmbunătățirile realizate de apelantă in condițiile in care imobilul se atribuie apelantei, iar dreptul său de creanță asupra imobilului rezultând din îmbunătățirile aduse rămâne fără obiect.
In ceea ce privește metoda comparației directe, instanța reține că aceasta este cea mai utilizata metoda cu condiția să existe date comparabile. Expertul a prezentat mai multe apartamente de 3 camere propuse spre vânzare, din publicitatea ziarului Delta sau prin agentii imobiliare. Metoda pune accent pe asemănările si deosebirile cu elementele de comparației ale proprietății subiect fiind mult mai adecvată terenurile si nu construcțiilor.
Cum suntem într-o perioada de recesiune in ceea ce privește tranzacțiile imobiliare, iar imobilele indicate de expert nu conțin sufieciente date pentru a putea naliza elementele de asemănare si deosebire instanța nu va utiliza aceasta metoda, neputându-se stabili o legătura între prețurile de la mica publicitate si valoarea de piața a acestor imobile.
Față de situația de fața este preferabilă metoda calculului valorii de înlocuire.
Pentru a stabili valoarea de circulație a imobilului instanța va reține ca baza o valoare tehnică de 108.926, 8 lei.
La aceasta valoare instanța va ține seama de coeficienții pentru apartamentul expertizat care nu privesc îmbunătățirile efectuate de apelanta ci numai cele care exced acestor îmbunătățiri.
Astfel instanța va elimina coeficientul K5 de 0,03( tâmlărie termopan) si K6 de 0,05 (izolație termică) aceasta fiind realizată de apelanta si no poateintra in valoarae apartamentului fără îmbunătățiri.
La fel, instanța nu poate lua in calcul coeficientul k9 de -0,1 (imobil in litigiu deoarece nu este vorba de un litigiu care să puna in discuție vreun drept real asupra imobilului sau realizarea vreunui drept de creanță, ci partajarea acestui bun.
In cea ce privește coeficientul k3 de 0,05 (aerisire naturala baie) din raspunsul al interogatoriu al pâaâtei (f. 55 vol. I dosar Judecătorie) si din declarația martorului covaliov D. (f. 56 vol. I dosar Judecătorie) se rețien că efectuarea găurii de aerisire la frupul sanitar no intră in lucrările efectuatede apelanta si care au fost indicate de aceasta in raspunsul la interogatoriu si menționate de martorul propus de către aceasta, astfel încât instanța îl va reține la calculul final.
In ceea ce privește coeficientul k 7 privind potențialul turistic, instanța nu poate fi acord cu expertul care stabileste inițial o valoare de 0,30, pentru ca prin răspunsul la ultimele obiecțiuni să-l reducă la valoarea de 0,05.
Instanța apreciaza ca o valoare de 0,1 a acestui coeficient este rezonabila având in vedere pe de o parte că municipiul Tulcea este inclus in zona localităților cu potențial turistic, că acesta reprezinta punctul de plecare al oricărei călătorii in Delta Dunării, iar pe de altă parte că infrastructura deficitara face ca potențialul turistic al zonei să aibă de suferit. Chiar daca este vorba de un apartament, instanța nu poate să nu țina seama de acest criteriu deoarece priveste toate imobilele situate in oras si care influențează valoarea acestora.
Astfel, utilizând metoda calculului valorii de înlocuire, instanța va stabili că valoarea imobilului care face obiectul prezentului dosar este următorul:
108.926,8 X( 1+k1+k2+k3+k4+k7+k8+k9)
108.926,8 X[ 1+0,05+0,05+0,05+0,06+0,1+(-0,1)]
108.926,8 X 1, 21= 131.901,428 lei
Cum singura critica din apel vizează valoarea imobilului situat în Tulcea, ..180, . apel va admite apelul va mentine in parte sentința civilă nr. 3297 din 17.11.2010 J u d e c ă t o r i a T ulcea în sensul că:
Admite atât cererea principală formulată de către reclamantul-pârât M. D., domiciliat în Tulcea, ., ., ., astfel cum a fost precizată, cât și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă A. M., domiciliată în Tulcea, ., nr.180, ., ., având ca obiect ieșire din indiviziune.
Constată că imobilul-apartament alcătuit din 3 camere, cu o suprafață utilă de 60 mp, situat în Tulcea, ..180, ., . în proprietatea indiviză a reclamantului-pârât M. D., cu o cotă indiviză de 3/8, și a pârâtei-reclamantă A. M., cu o cotă indiviză de 5/8.
Constată că asupra imobilului descris anterior pârâta-reclamantă A. M. a adus mai multe îmbunătățiri în valoare totală de_,7 lei, potrivit aceluiași raport de expertiză.
Dispune ieșirea din indiviziune a părților.
Atribuie pârâtei-reclamantă A. M., în proprietate exclusivă, imobilul descris anterior.
Respinge cererea pârâtei-reclamantă de constatare și realizare a unui drept de creanță, ca fiind rămasă fără obiect.
Modifica în parte sentința apelata în sensul că:
Stabilește valoarea imobilului situat în Tulcea, ..180, ..A, . de 131.801,42 lei.
Obligă pârâta-reclamantă la plata sumei de 49.425, 53 lei către reclamantul-pârât, cu titlul de sultă, pentru egalizarea loturilor.
In ceea ce privește cerea privind acordarea unui termen de grație instanța va avea in vedere dispozițiile art. 262 c.proc.civ.( în cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând și motivele pentru care au încuviințat termenul) si art. 1101 alin. 2 c.civ.( judecătorii pot, în considerarea poziției debitorului, să acorde mici termene pentru plată și să oprească executarea urmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc).
Instanța reține că acordarea unui termen de grație nu se circumscrie unei cereri noi inadmisibile in apel,
În speta apelanta solicita acordarea acestui termen față de suma pe care o are de achitat cu titlul de sulta (49.425, 53 lei) si situația materiala si de sanatate a petentei care beneficiază de o pensie redusă fiind încadrata in grad mediu de handicap.
Pe de altă parte acordarea acesui termen nu trebuie să fie împovărătoare pentru creditor, codul civil prevăzând posibilitatea acordării de mici termen de grație.
In considerarea celor arătate anterior, instanța va admite acest capăt de cerere si va dispune esalonarea la plata a sumei de 49.425, 53 leipetermen6 luni, in rate anuale egale, incepand cu data de 01.06.2013.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va reține că apelanta pârâta A. M. a efectuat următoarele cheltuieli: in apel in dosarul_, suma de 201,5 lei taxa judiciara de timbru if timbre mobile, in recurs in dosarul_, suma de 201,5 lei taxa judiciara de timbru if timbre mobile, in apel in dosarul 8145*/327/2009, suma de 700 lei onorariu expert, 1800 lei onorariu avocat P. B., 1000 lei onorariu avocat M. M., 350 lei transport.
In ceea ce-l privește pe reclamantul intimat M. D. acesta a depus chitanța onorariu avocat in cuantum de 3.000 lei.
La stabilirea cheltuielilor instanța va avea in vedere natura specifica a acestui litigiu, respectiv partaj judiciar in care ambele părți cumulează calitatea de reclamant si pârât, va compensa partial cheltuielile de judecată și va fi obligată apelanta pârâta la plata sumei de 280,12 de lei către reclamantul intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată, rămase necompensate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă A. M. în contradictoriu cu reclamantul intimat M. D. împotriva sentinței civile nr. 3297 din 17.11.2010 a J u d e c ă t o r i ei T ulcea.
Schimbă în parte sentința apelata în sensul că:
Stabilește valoarea imobilului situat în Tulcea, ..180, ..A, . de 131.801,42 lei.
Obligă pârâta-reclamantă la plata sumei de 49.425, 53 lei către reclamantul-pârât, cu titlul de sultă, pentru egalizarea loturilor.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Admite cererea apelantei de acordare a unui termen de grație si dispune esalonarea la plata a sumei de 49.425, 53 leipe termen de 6 luni, in rate lunare egale, incepand cu data de 01.06.2013.
Compensează parțial cheltuielile de judecată și obligă apelanta pârâta la plata sumei de 280,12 de lei către reclamantul intimat, cu titlul de cheltuieli de judecată, rămase necompensate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Grefier,
F. Șurculescu V. M. A.-I. L.
Red./tehnored. Jud. FȘ/27.03.2013/4 ex.
. ex./
| ← Pretenţii. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul TULCEA | Somaţie de plată. Sentința nr. 4463/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
