Pretenţii. Decizia nr. 419/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 419/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 3957/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.419
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Președinte: D. N.
Judecători: E. N.
R. A. V.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-parat D. M. domiciliat in Tulcea, ., ., ., impotriva sentintei civile nr.3721/10.12.2012 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretentii, in contradictoriu cu intimata-reclamanta ASOCIATIA DE P. NR.35 cu sediul in Tulcea, ., ., parter, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-parat, lipsa fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Față de sustinerea recurentului-parat ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Recurentul-parat, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotararii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare si administrarea probei cu audierea martorilor. Sustine ca nu s-au avut in vedere toate inscrisurile depuse la dosar.
TRIBUNALUL:
La data de 13.06.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ acțiunea civilă formulată la 18.05.2009 de reclamanta Asociația de proprietari nr. 35 Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul D. M., prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 5137,48 lei (astfel cum a fost precizată la 27.07.2009 – fila 139 din dosarul atașat), reprezentând debit restant la plata întreținerii, trimisă Judecătoriei Tulcea spre rejudecare, prin decizia civilă nr. 321/4.05.2012, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ (atașat).
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, conform art. 50 alin. 2 din Legea 230/2007.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru suma de 1.204,17 lei, solicitând și cheltuieli de judecată, în sumă de 1.000 lei, reprezentând onorariul expertizei contabile (fila 11).
În baza art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse atât la dosarul cauzei, cât și în dosarul atașat, nr._ al Judecătoriei Tulcea, trimis spre rejudecare.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârât a fost unită cu fondul, în baza art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 3721 din 10.12.2012 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât; a fost admisă în parte acțiunea și obligat pârâtul la plata sumei de 1.175,8 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de întreținere-debit principal aferent perioadei mai 2006-martie 2009 la care se adaugă suma de 1175,8 lei reprezentând penalități de întârziere al căror cuantum nu poate depăși debitul principal, a fost respinsă ca nefondată cererea pârâtului de a beneficia de prevederile Legii nr. 175/2010 privind anularea penalităților de întârziere, având în vedere că acesta nu a făcut dovada achitării integrale a cotelor de contribuție - debit principal datorat reclamantei, stabilite prin raportul de expertiză, care i s-a comunicat pârâtului în ședința publică din 09.05.2011, în interiorul termenului de 12 luni prevăzut de art. II alin. 1 din Legea nr. 275/2010; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 542, 26 lei către pârât reprezentând proporția de 54,22% din cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 lei suportate de acesta, raportat la procentul de respingere în parte a acțiunii principale, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.137,48 lei către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond soluționând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune asupra sumei de 1.204,17 lei, invocată de către pârât prin întâmpinare, a reținut că acesta este nefondată, avându-se în vedere puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 321/4.05.2012 pronunțată de Tribunalul Tulcea, care nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci se întinde și asupra considerentelor care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta.
Or, prin considerentele deciziei civile mai sus menționate Tribunalul a statuat, de o manieră irevocabilă, că plățile efectuate de către pârât în perioada august 2006 – februarie 2009 „sunt de fapt plăți întrerupătoare ale termenului de prescripție, în speță nepunându-se problema împlinirii termenului de prescripție” ( fila 22 verso din dosarul_ înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea – atașat).
A mai reținut instanța că acesta a constituit motivul principal al casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare judecătoriei, prin constituirea prezentului dosar, pentru soluționarea fondului, potrivit dispoziției tribunalului și ca atare, apare cu evidență că nu poate pronunța o nouă soluție de admitere a excepției prescripției, de o manieră identică cu soluția primei instanțe, a cărei hotărâre a fost casată, ci se impune respingerea excepției ca nefondată, datorită efectului întrerupător al prescripției cauzat de plățile intermediare efectuate de către pârât în perioada august 2006 – februarie 2009, conform chitanțelor anexate în dosarul atașat, care poartă înscrise pe fiecare dintre ele mențiunea achitării cheltuielilor de întreținere pentru anul în curs - 2006, respectiv 2007 sau 2008 (a se vedea vol. II, fila 111 din dosarul atașat al Judecătoriei Tulcea și copiile înscrisurilor depuse de către pârât, ca anexă la concluziile scrise).
Referitor lafondului cauzei, prima instanță a reținut că pârâtul este membru al Asociației de proprietari nr. 35, în baza calității de proprietar al apartamentului nr. 5 din ., situat în mun. Tulcea, pe . introducerii cererii de chemare în judecată – 18.05.2009 și deși acestuia îi revenea, în calitate de proprietar, îndatorirea de a achita serviciile prestate de către asociație, cota parte din facturile achitate de aceasta furnizorilor, precum și plata reparațiilor la părțile comune ale imobilului și cheltuielile administrative, acesta nu și-a executat obligațiile, datorând, pentru perioada mai 2006 – august 2009, suma de 1.175,8 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de întreținere – debit principal, la care se adaugă suma de 1.175,8 lei, reprezentând penalități de întârziere, al căror cuantum nu poate depăși debitul principal, în baza prevederilor art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007.
Situația de fapt mai sus expusă a fost dovedită prin listele de plată a cheltuielilor de întreținere, coroborate parțial cu concluziile raportului de expertiză contabilă N. V. (vol. II, fila 27 din dosarul atașat).
Analizând penalitățile de întârziere percepute de asociație, instanța de fond a constatat că acestea au fost fixate prin procesul-verbal al adunării generale din 14.07.2002 (vol. I, fila 13 din dosarul atașat).
În ceea ce privește precizările la raportul de expertiză contabilă depuse de expert la 17.01.2012 (vol. II, fila 126 din dosarul atașat), raportat la împrejurarea că în perioada mai sus indicată, luând în calcul prescripția soldului de 1.204,17 lei din luna aprilie 2006, pârâtul ar fi înregistrat sume plătite în plus față de asociația de proprietari, instanța a reținut că aceste mențiuni sunt lipsite de relevanță juridică în prezentul litigiu, întrucât excepția prescripției a fost respinsă ca nefondată, deci nu mai operează ipoteza pusă în discuție de către expert, cu valoarea de condiție, iar suma de 1.204,17 lei, reprezentând soldul lunii aprilie 2006, a fost datorată de către pârât la momentul respectiv și achitată de către acesta, până la 18.05.2009, prin chitanțele arătate, fără a exista vreun motiv pentru a se considera că plățile efectuate ar fi fost nedatorate (datorită faptului că nu a operat prescripția soldului).
A arătat judecătorul fondului că și în ipoteza contrară, respectiv dacă s-ar fi apreciat că soldul de 1.204,17 lei era prescris, instanța reține că pârâtul nu ar fi fost îndreptățit la restituirea acestei sume achitate, sau la scăderea acestora din debitul total ulterior, întrucât „debitorul care a executat obligația după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit” (conform art. 20 alin. 1 din Decretul 167/1958, în vigoare și aplicabil la data efectuării plăților, prin chitanțele menționate, sublinierea noastră).
Raportat la cererea pârâtului de a beneficia de prevederile Legii nr. 175/2010 privind anularea penalităților de întârziere, aceasta va fi respinsă ca nefondată, avându-se în vedere că pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii condiției legale de achitare integrală a cotelor de contribuție reprezentând debitul principal total datorat reclamantei, adus la cunoștința pârâtului prin raportul de expertiză comunicat acestuia în ședința publică din 9.05.2011, în interiorul termenului de 12 luni prevăzut de art. II alin. 1 din Legea 275/2010 ( vol. II, fila 90 – dosarul atașat_ ).
Față de argumentele mai sus expuse, instanța a admite în parte acțiunea introdusă de reclamantă și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.175,8 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de întreținere – debit principal aferent perioadei mai 2006 – martie 2009, la care se adaugă suma de 1.175,8 lei, reprezentând penalități de întârziere, al căror cuantum nu poate depăși debitul principal.
În baza art. 274, raportat la art. 276 Cod procedură civilă, instanța a obligat reclamanta la plata sumei de 542,26 lei către pârât, reprezentând proporția de 54,22% din cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 lei suportate de acesta, raportat la procentul de respingere în parte a acțiunii principale, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5.137,48 lei către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție asupra capătului accesoriu, instanța de fond a reținut că expertiza tehnică în specialitatea contabilitate efectuată în dosarul atașat, cu valoarea probatorie de înscris în prezenta cauză, a constituit o dovadă concludentă, pertinentă și utilă pentru dovedirea situației de fapt dedusă judecății, raportat la caracterului parțial neîntemeiat al cererii de chemare în judecată, în proporția mai sus menționată, fiind firesc ca pârâtul să fie îndreptățit la restituirea unui procent corespunzător din cheltuielile de judecată suportate, în raport de admiterea doar în parte a acțiunii principale.
Împotriva acestei sentințe pârâtul D. M. a formulat recurs.
În motivare recurentul a arătat că instanța a soluționat cererea sa privind abuzul făcut de Asociația de Proprietari nr. 35 Tulcea de a trece în sarcina sa prestații neefectuate în valoare de aproximativ 1.204,27 lei, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar. Această sumă îndeplinea și termenul de prescripție, prin aplicarea excepției extinctive, în baza realității că nu a beneficiat de aceste presații și a înscrisurilor făcute în chitanțele plătite de comun acord cu asociația ce nu precizează plata soldului aflat în litigiu.
La a doua judecată instanța a respins excepția prescripției extinctive considerând contrar că prestațiile neefectuate sunt reale, fără să judece în speță cererea sa de înlăturare a abuzului făcut de asociație și proba cu martori. Totodată, a interpretat greșit și înscrisurile din chitanțe ca plăți ale sumei de 1.204,17 lei nereală și nerecunoscută de el prin acte legale încheiate cu asociația de proprietari. Menționează că a depus petiții de contestare a listelor de plată pentru încărcarea sa la plata pentru pretații de încălzire neefectuate atât la asociație cât și la Energoterm dar nu a primit răspuns așa cum prevede art. 12, respectiv art. 17 lit. s pct. 9 din H.G. nr. 1588/2007 și art. 8 din Ordonanța 27/2002
Arată recurentul că în sentința nr. 3721 din 10.2.2012 instanța a admis acțiunea Asociației de P. nr. 35 Tulcea în parte, obligându-l la plata sumei de 1.175,80 lei datorie de bază la întreținere, suma care este în favoarea reclamantei, fiind greșit calculată. Expertul contabil în raportul de expertiză nu a luat în calcul, din eroare, chitanțele înscrise în evidențele asociației, aspect pe care expertul le-a corectat prin Precizările din 17.01.2012 depuse la raportul de expertiză (vol. II fila 126 din dosarul atașat) luând în calcul și chitanțele pe care le anexează din nou prezentei care sunt probe definitorii de bază la stabilirea datoriei reale către asociația de proprietari
Astfel, susține că debitul real este de 1175,80 lei calcul inițial stabilit de expert minus 268,69 lei suma plătită evidențiată în chitanțele omise dar calculate în precizările expertului în Tabelul 1, respectiv chitanța nr. 2261/7595 din 14.01.2006 în valoare de 168,11 lei și chitanța_ din 03.11.2008, în valoare de 100 de lei, rezultă o datorie de bază de 907,698 lei calcul pe care judecătorul nu a vrut să-l facă și nici nu a cerut lămuriri expertului contabil, înlesnind astfel furtul asociației de proprietari cu această sumă și penalitățile aferente ei, fiind obligat să plătească încă o dată, fiind neluate în considerare acestor sume de către judecător, contrar oricărui drept legal,
Precizează că a revenit în instanță cu cererea de la repunerea pe rol a cauzei de a se soluționa acest litigiu și în baza Legii nr. 1765/2010 pentru a fi scutit de plata penalizărilor la întreținere dar nu s-a judecat pe fond și nu s-a mai acordat alt termen de judecată, pentru a depune și restul de chitanțe, care fac dovada achitării integrale a datoriei de bază conform Legi nr. 175/2010 și anexate prezentei, după cum urmează: chitanța nr._ din 05.08.2010 în valoare de 100 lei; chitanța nr._ din 19.09.2010 în valoare de 100 lei; chitanța nr._ din 21 10.2011 în valoare de 150 de lei, chitanța nr._ în valoare de 300 lei, chitanța nr._ din 25.01.2011 în valoare de 200 de lei și chitanța nr._ din 21.06.2011 în valoare de 300 lei.
Rezultă că debitul de bază în valoare de 1.175,80 lei calculat greșit minus 268,11,lei egal 907, 69 lei a fost achitat în totalitate conform prevederilor Legii nr. 175/2010 și trebuie să fie scutit de plata penalităților, fiind persoana care se încadrează în prevederile legii, având un venit mediu pe membru de familie de 250 lei conform actelor depuse la dosar
În aceste condiții, ar fi rămas un debit de bază de 907,69 lei și penalitățile aferente îndepărtate din obligația sa prin aplicarea Legii nr. 175/2010 obligație pe care o avea și asociația de proprietari dar a refuzat să aplice legea.
Intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Prin întâmpinare intimata a arătat că excepția prescripției extinctive, a fost respinsă cu autoritate de lucru judecată prin decizia de casare anterior pronunțată în dosarul nr._, prin urmare nu mai poate fi pusă în discuție la acest moment.
Debitul datorat de recurent a fost stabilit prin expertiză contabilă care a arătat fără nici un dubiu suma reală datorată.
Calculele prezentate în motivele de recurs sunt calcule pro causa, făcute de recurent după metode infirmate de expertiza efectuată la prima instanță, precum și prin răspunsurile la obiecțiunile formulate de recurent la fond.
În privința aplicabilității Legii nr. 175/2010 precizează că recurentul nu a formula o astfel de cerere în termenul prevăzut de lege și nici nu a făcut dovada în același termen legal a îndeplinirii criteriilor din lege.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate se constată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează
La data introducerii cererii de chemare în judecată recurentul era membru al Asociației de proprietari nr. 35, în temeiul calității sale de proprietar al apartamentului nr. 5 din blocul 3 scara B, situat în Municipiul Tulcea, .> Se cuvine a fi observat faptul că, recurentului, în calitate de proprietar, îi revine îndatorirea de a achita serviciile prestate de către asociație, cota parte din facturile achitate de aceasta furnizorilor, precum și plata reparațiilor la părțile comune ale imobilului, și cheltuielile administrative
Susținerile recurentului potrivit cărora expertul contabil nu a luat în calcul toate chitanțele înscrise în evidențele asociației de proprietari nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute, situația de fapt reținută fiind dovedită cu listele de plată a cheltuielilor de întreținere coroborate în parte cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert N. V..
Nici critica recurentului legată de respingerea de către instanța de fond a capătului de cerere referitor la posibilitatea de a beneficia de prevederile Legii nr. 175/201 nu este întemeiată în condițiile în care nu s-a făcut dovada achitării integrale a cotelor de contribuție în interiorul termenului de 12 luni prevăzut de art. II alin. 1 din Legea nr. 275/2010
În mod judicios, instanța de fond a observat că deși debitul principal i-a fost adus la cunoștință recurentului prin raportul de expertiză contabilă comunicat lui în ședința publică din 09.05.2011, în interiorul termenului de 12 luni, acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus amintite
Nici critica recurentului legată de respingerea de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului material al acțiune nu poate fi primită în condițiile în care în mod întemeiat, în hotărârea atacată s-a reținut efectul întrerupător al prescripției cauzat de plățile intermediare efectuate în perioada august 2006 – februarie 2009 conform chitanțelor atașate, care poartă mențiunea achitării cheltuielilor de întreținere pentru anii respectivi.
În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanța văzând și dispozițiile art. 312 alin 1 din vechiul cod de procedură civilă să respingă recursul, ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de declarat de către recurentul-parat D. M. domiciliat in Tulcea, ., ., ., impotriva sentintei civile nr.3721/10.12.2012 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretentii, in contradictoriu cu intimata-reclamanta ASOCIATIA DE P. NR.35 cu sediul in Tulcea, ., ., parter, jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
D. N. E. N. R. A. V.
In temeiul disp.art.261 C.pr.civ. In temeiul disp.art.261C.pr.civ.
pt.judecator in C.O.semneaza pt.judecator in C.O.semneaza
președintele instantei președintele instanței
GREFIER,
P. L.
Jud. fond D.N.G.
Redactat jud. R.A.V./06.06.2013
Tehnoredactat gref. G.R./24.06.2013/4 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 619/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul... → |
|---|
