Plângere contravenţională. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 331/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 7478/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 331
Ședința publică de la 24aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile formulate de recurentul-intimat I. T. de MUNCĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și recurenta-petentă .., cu sediul în Tulcea, ., ., jud. Tulcea prin administator Hubati T., cu domiciliul în mun.Tulcea, . Cdor E.B., nr.187, ., împotriva sentinței civile nr. 719 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Hubati T., în calitate de administrator al recurentei-petente, lipsă fiind recurentul-intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar; recurentul-intimat și recurenta-petentă au depus la dosar întâmpinări, după care:
Față de declarația părții prezente, prin reprezentant, că nu mai are cereri prealabile de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Hubati T., în calitate de administrator al recurentei-petente, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii, respectiv desființarea procesului verbal de contravenție, pentru motivele prezentate în cererea de recurs.
Administratorul recurentei-petente arată că, a observat târziu că, această contravenție are consecințe penale, drept pentru care, apreciază că, instanța de fond și persoana care a întocmit procesul verbal de contravenție a analizat superficial. Instanța de fond nu a luat în considerare că, confirmarea de primire nu este semnată de unitate, a așteptat să fie audiat. Nu a luat la cunoștință de înștiințarea ITM-ului. A fost chemat la ITM, însă locul locației nu a fost supus controlului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 cod proc. civ. declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea introdusă la data de 23.10.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. 7478, petenta S.C. „C.” S.R.L. Tulcea a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 9461/2012 întocmit de I. T. de Muncă Tulcea.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 719 din 26 februarie 2013 a admis în parte plângerea formulată de petenta și a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție . nr. 9461 încheiat de intimată la data de 10.10.2012, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate petentei la 5.000 lei.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 9461 din 10.10.2012, petenta a fost sancționată contravențional, pentru faptul că nu a pus la dispoziția agentului constatator documentele solicitate, fapta acesteia fiind prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999, republicată.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la alegația petentei, conform căreia încadrarea juridică reținută de intimată nu se pliază faptelor reținute în sarcina sa, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999 „ împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să exercite total sau parțial, controlul ori să efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unității, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate în locațiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de munca de a completa fisa de identificare sau de a da informații despre evenimentul cercetat.” constituie contravenție și prin urmare, intimata a încadrat în acest text juridic inacțiunea petentei, care nu a dat curs înștiințării primite și nu a pus la dispoziția organului de control documentele și informațiile solicitate.
Sub aspectul temeiniciei, prima instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
A arătat judecătorul fondului că în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Referitor la forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale, prima instanță a reținut că potrivit aceleași jurisprudențe a Curții Europene a Drepturilor Omului aceasta este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999), iar persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
A arătat judecătorul fondului că având în vedere aceste principii, instanța i-a asigurat petentei condițiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, însă susținerile contestatorului nu fost dovedite.
Astfel, prima instanță a constatat faptul că în data de 11.09.2012 și în data de 12.10.2012, petenta a fost încunoștințată de faptul că trebuia să se prezinte la sediul I.T.M. cu documentele solicitate, această situație fiind susținută de recipisele de confirmare de primire semnate de administratorul petentei.
Referitor la alegația petentei conform căreia semnăturile nu aparțin administratorului, instanța a considerat că nu au fost dovedite, mai mult, aceasta a avut posibilitatea înscrierii în fals, procedura pe care a arătat în mod expres că nu dorește să o urmeze.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că petenta nu a respectat dispozițiile legale în vigoare, prin neprezentarea documentelor și informațiilor necesare pentru realizarea controlului, împiedicând organele de control să –și exercite atribuțiunile de serviciu.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată petentei, instanța a reținut că intimata a aplicat acesteia cuantumul maxim al sancțiunii prevăzut de lege pentru această contravenție și având în vedere principiul legalității sancțiunii care permite reindividualizarea acesteia în raport de criteriile particulare ale contravenției reținute de organul constatator, pe fondul prevederilor art.7 alin. 2 și 3 din O.G. nr.2/2001, instanța a admis în parte plângerea contravențională, în sensul modificării procesului verbal atacat . nr. 9461/10.10.2012 încheiat de I. T. de Muncă Tulcea, în sensul reducerii cuantumului amenzii aplicate la suma de 5.000 lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs atât I.T.M. Tulcea, cât și petenta, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Recurentul I.T.M Tulcea arată că instanța de fond a reținut că angajatorul se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999, republicată, dar reduce cuantumul amenzii de la suma de 10.000 lei la 5.000 lei.
Susține recurenta că S.C. „C.” S.R.L. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru nerespectarea prevederilor art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999, republicată, în sensul că nu apus la dispoziția agentului constatator documentele solicitate, aceasta fiind invitată la sediul I.T.M. Tulcea în data de 14.10.2012 ora 9,00 conform Înștiințării nr. 9425 din 06.09.2012, depusă la dosarul cauzei, pe care petenta a primit-o în data de 11.09.2012, fapt dovedit cu confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei.
Învederează recurenta că potrivit art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999, republicată, „constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei: a) împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să exercite, total sau parțial, controlul ori să efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unității, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate în locațiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de muncă de a completa fișa de identificare sau de a da informații despre evenimentul cercetat”.
Arată în continuare recurenta că potrivit art. 19 din Legea nr. 108/1999, republicată, inspectorii de muncă au dreptul: a) să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul persoanei juridice și în orice loc de muncă organizat de aceasta; b) să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele și informațiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă.
Consideră recurenta că prin neprezentarea documentelor și informațiilor necesare pentru realizarea controlului, în condițiile în care a dovedit că înștiințarea a intrat în posesia contravenientei la data de 11.09.2012, a fost împiedicată să efectueze controlul în condițiile Legii nr. 108/1999, republicată., acesta fiind motivul pentru care contravenientei i-a a fost aplicată sancțiunea contravențională.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulată de S.C. „C.” S.R.L. și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal.
Recurenta S.C. „C.” S.R.L. prin administrator Hubati T., reiterează motivele din plângerea contravențională, arătând în plus că a identificat persoana care a primit de la factorul poștal invitația trimisă de I.T.M. Tulcea.
Arată recurenta că persoana se numește I. V. din S. și în perioada respectivă efectua lucrări de renovare a apartamentului în care își are sediul societatea.
Astfel, consideră recurenta că factorul poștal a înmânat invitația adresată societății unei persoane care nu avea nici o legătură cu societatea și care nu era împuternicită să primească acte în numele acesteia și care nu avea ștampila societății.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului-verbal de contravenție, ca netemeinic și nelegal.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate prin prisma motivelor invocate în recurs, a probatoriului administrat cât și din oficiu, Tribunalul constată că instanța de fond a făcut o apreciere justă a cauzei, pronunțând o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție nr. contravenției nr. 9461 din 10.10.2012, petenta a fost sancționată contravențional, pentru faptul că nu a pus la dispoziția agentului constatator documentele solicitate.
Contravenienta a fost invitată la sediul I.T.M. Tulcea la data d 14 octombrie 2012 ora 900, conform înștiințării nr. 9425 din 6 septembrie 2012. Înștiințarea a fost primită de petentă la data de 11 septembrie 2012, fapt dovedit cu confirmarea de primire, depusă la dosar
Deoarece petenta nu a dat curs invitației organului constatator, s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 23 al. 1 lit. a din Legea nr. 108/1999, republicată.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, petenta a săvârșit contravenția reținută prin procesul-verbal de contravenție deoarece nu a prezentat documentele solicitate pentru realizarea controlului, deși înștiințarea a fost primită de aceasta la data de 11 septembrie 2012, împiedicând în acest mod inspectoratul de muncă să efectueze controlul în condițiile Legii nr. 108/1999, republicată.
Dar agentul constatator nu a ținut cont atunci când a aplicat sancțiunea amenzii de prevederile art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrie în procesul verbal.
Recurenta I.T.M. Tulcea a aplicat petentei cuantumul maxim al sancțiunii, fiind o sancțiune exagerată în raport de pericolul social al faptei și de celelalte elemente prevăzute în textul de lege menționat mai sus.
Nici recursul formulat de către petentă nu poate fi primit, deoarece aspectele invocate în legătură cu persona care a primit corespondența nu au putut fi dovedite.
Față de aceste considerente urmează ca ambele recursuri să fie respinse ca nefondate și a se menține sentința atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile civile formulate de recurentul-intimat I. T. de MUNCĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea și recurenta-petentă .., cu sediul în Tulcea, ., ., . prin administator Hubati T., cu domiciliul în mun.Tulcea, . Cdor E.B., nr.187, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 719 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr._, ca nefondate.
Menține hotărârea atacată ca temeinică și legală
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.04.2013.
P RE E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond. D.G.P.
Redactat jud. Ș.R./20.05.2013
Tehnoredactat gref. G.R./09.06.2013/2 ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 14/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul... → |
|---|
