Plângere contravenţională. Decizia nr. 458/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 6790/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 458/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta petentă ., cu sediul în Tulcea, ..86, cam.2, jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.644/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL cu sediul ales în Tulcea, ..5, jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat av.C. N. pentru recurenta petentă și intimata prin cons.jr.C. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.C. N. având cuvântul în recurs pentru recurenta petentă, apreciază că există motive atât de nelegalitate, cât și de netemeinicie.
Cu privire la motivele de nelegalitate, invocă greșita reținere atât în încheiere, cât și în sentință a calității părților, iar în ce privește procesul-verbal invocă nulitatea acestuia întrucât nu a fost semnat de martor.
Astfel, se arată că motivarea instanței de fond este cu totul paralelă față de motivele invocate, însă ceea ce surprinde în motivare este că instanța de fond a arătat că „intimata nu era obligată să îi asigure contravenientei toate garanțiile de exercitare a dreptului la un proces echitabil….”, ceea ce personal nu a înțeles.
Cu privire la motivele de netemeinicie, precizează că s-au reținut trei încălcări a acordului de mediu, sens în care arată că atât instanța, cât și organul constatator au făcut vorbire că nu au fost respectate condițiile acordului de mediu, însă denumirea societății nu reprezintă o condiție a acordului de mediu.
În ceea ce privește nedepunerea concluziilor anuale de monitorizare, precizează că în raport nu se prevede aceste perioade de monitorizare.
Mai mult, arată că instanța de fond a reținut ce nu a reținut organul constatator, respectiv se face vorbire despre faptul că „nu se face dovada că nu a respectat cele zece condiții de încălcare a acordului de mediu”, astfel că de la cele trei încălcări ale acordului de mediu, instanța a ajuns la zece.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii plângerii, considerând că aplicarea avertismentului era suficient.
Intimata având cuvântul în recurs prin cons.jr.C. D. solicită respingerea recursului ca nefundat, arătând că primul motiv de critică în recurs este o eroare materială ce nu poate fi judecat pe calea recursului.
În ce privește al doilea motiv de critică referitor la nulitatea procesului-verbal, arată că instanța de fond a verificat procesul-verbal sub toate aspectele fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de critică referitor la temeinicia procesului-verbal, arată că așa cum a menționat și recurenta, s-au reținut încălcarea a trei condiții ale acordului de mediu, schimbarea denumirii trebuia notificată emitentului acordului de mediu, aceasta fiind cunoscut de către petentă.
În concluzie, consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, solicitând respingerea recursului.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._, petenta S.C. R. E. S.R.L. Tulcea a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 24.04.2012, încheiat de G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean Tulcea solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic.
In motivarea plângerii s-a arătat că, la încheierea procesului verbal contestat nu au fost respectate disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001, fiind încheiat în lipsa contravenientului și fără a fi semnat de către un martor.
Pe fondul cauzei s-a arătat că societatea și-a schimbat doar denumirea, păstrând codul unic de înregistrare, și numărul de ordine din Registrul Comerțului, astfel încât nu se poate vorbi de o societate nouă, situație în care ar fi fost necesar un transfer al acordului de mediu.
Mai mult decât atât, s-a susținut, nu s-a desfășurat activitate de extracție de piatră, începând cu 4 martie 2011, întrucât a expirat permisul de exploatare nr._, iar noul permis cu nr._ a fost emis la 12 decembrie 2011 pe noul nume al societății.
Intimata a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 568 din 20.12.2012, Judecătoria Măcin a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Tulcea, în raport de disp. art. 158 Cod proc. civ. cu referire la art. 32 alin. 2 din O.G. nr._, reținând că pretinsa faptă reținută în sarcina petentei incumbă titularului de proiect astfel încât competența nu poate fi stabilită decât în raport de sediul societății petente.
In urma declinării, cauza a fost înregistrată sub nr._ /2007 la Judecătoria Tulcea care prin sentința civilă nr. 644 din 21 februarie 2013 a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut în esență că, procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând cazuri de nulitate absolută,. Ce ar putea opera în virtutea legii, iar în ceea ce privește temeinicia acestuia s-a reținut că petenta nu a răsturnat prezumția relativă de veridicitate și autenticitate a procesului verbal de contravenție, nu a negat comiterea faptei pentru care a fost sancționată.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, respectiv amendă în cuantum de 25 mii lei, s-a apreciat că în ciuda cuantumului ridicat, aceasta nu depășește cuantumul minim prevăzut de lege și este proporțională cu gravitatea faptei, aceea de nerespectare a condițiilor acordului de mediu nr. 2384/8 februarie 2010
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs petenta . criticând sentința ca netemeinică și nelegală, sub trei aspecte:
Instanța în considerentele hotărârii nu s-a referit la motivul de nelegalitate invocat de petent în ceea ce privește lipsa semnăturii unui martor și menționarea motivului pentru care nu a fost atestată încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului, precizarea expresă a acestei împrejurări.
Atât în încheierea din 11 februarie 2013, cât și în cuprinsul hotărârii, instanța săvârșește o eroare în ceea ce privește identitatea reprezentanților părților, arătând printre altele că reprezentantul petentei a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, fiind încălcate disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 și art. 105 alin. 2 Cod proc. civ.
Sub aspectul netemeiniciei sancțiunii aplicate, s-a arătat de către recurent că, în acordul de mediu nu există obligația de a notifica schimbarea denumirii societății și nici în legea nr. 195/2005, nu se putea cere transferul acordului, societatea fiind una și aceeași la fel și codul unic de înregistrare, nu rezultă din acordul de mediu că petenta avea obligația de a depune anula concluziile perioadelor de monitorizare și în situația în care nu ar fi desfășurat activitatea pentru care a solicitat acordul.
In consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean Tulcea a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală.
Examinând recursul sub aspectul motivelor de critică formulate, tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat.
Instanța de fond, a reținut pe baza probelor administrate, că în urma verificărilor efectuate la data de 12 aprilie 2012, la punctul de lucru al societății din localitatea Greci, județul Tulcea, cariera Dealu C., comisarii Gărzii de mediu au constatat faptul că nu au fost respectate condițiile prevăzute în acordul de mediu nr. 2384/2010, emis de A.P.M. Tulcea pentru reamenajarea și retehnologizarea acestei cariere.
Nerespectarea condițiilor din Acordul de mediu s-a făcut sub mai multe aspecte, respectiv nu a fost notificată schimbarea denumirii societății din S.C. MV TRANS E. S.R.L. în S.C. R. E. S.R.L., NU S-A solicitat transferul acordului de mediu pe noua societate, și nici nu au fost depuse concluziile perioadelor de monitorizare a mediului, la A.P.M. Tulcea, fapta fiind încadrată în disp. art. 94 alin. 1 lit. b) din O.U.G nr. 195/2005.
Critica recurentei referitoare la nepronunțarea instanța asupra motivului de nulitate a procesului verbal de contravenție, este neîntemeiată întrucât din considerentele hotărârii rezultă că instanța a analizat legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, incluzând aici și lipsa martorului, constatând că din modul de redactare a acestuia, nu rezultă existența unui caz de nulitate absolută.
De altfel, in conformitate cu prev. art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, lipsa unui martor la încheierea procesului verbal, nu este un motiv de nulitate dacă organul constatator consemnează motivele care au condus la încheierea actului în acest mod, ori din conținutul procesului verbal rezultă că organul constatator a făcut această mențiune consemnând că împrejurările în care a fost întocmit procesul verbal de contravenție nu au permis găsirea unui martor.
In continuare, instanța a reținut și analizat o eventuală nulitate relativă însă, în condițiile în care s-ar justifica o vătămare produsă petentei, prin viciul care afectează actul de procedură fără însă ca petenta să justifice nicio vătămare.
In ceea ce privește motivul referitor la eroarea asupra identității reprezentanților părților și a susținerilor acestora, fiind vorba de o eroare materială și nu o chestiune de judecată, în conformitate cu prev. art. 281 Cod proc. civ., recurenta putea solicita îndreptarea acestora instanței care a pronunțat hotărârea atacată întrucât nu poate invoca erori materiale pe calea apelului sau recursului, îndreptarea acestora fiind permisă numai în procedura specială prevăzută prin disp. art. 281 Cod proc. civ.
Referitor la cel de-al treilea motiv de critică, instanța apreciază că nici acesta nu este întemeiat, întrucât petentei îi reveneau obligațiile invocate în legătură cu nerespectarea condițiilor din Acordul de mediu, tocmai în baza prevederilor acestuia, cât și a dispozițiilor și a obligațiilor stabilite prin O.U.G. nr. 195/2005. Astfel, potrivit Acordului de mediu nr. 2384/8 februarie 2010, la Capitolul privind monitorizarea factorilor de mediu, s-a prevăzut că titularul proiectului, în speță petenta, are obligația de a notifica autoritatea competentă pentru protecția mediului, în speță, A.P.M Tulcea dacă intervin elemente noi, necunoscute la data emiterii acordului, precum și dacă se modifică condițiile care au stat la baza emiterii lui înainte de realizarea modificării, în conformitate cu disp. art. 15 alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 195/2005.
Prin luarea la cunoștință a obligațiilor instituite prin Acordul de mediu sus menționat, petenta și-a asumat și consecința nerespectării acestor obligații, ori schimbarea denumirii din EMVETRANS E. S.R.L. în S.C. R. E. S.R.L. reprezenta un element nou, care făcea distincția între noul și vechiul agent economic, dar și între titularul Acordului de mediu și agentul economic ce desfășura activitatea pentru care a fost emis inițial Acordul de mediu.
La același Capitol, este prevăzută și obligația de transmitere anuală a concluziilor perioadelor de monitorizare, recomandate de elaboratorul raportului la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, către A.P.M. Tulcea, obligație pe care petenta și-a asumat-o de asemenea prin semnarea Acordului dar și prin nota de constatare nr. 286/12.04.2012.
In ceea ce privește faptul că petenta nu ar mai fi desfășurat activitatea de extracție piatră din luna martie 2011, această împrejurare nu a fost dovedită și nu s-a realizat nici notificarea referitoare la încetarea temporară a activității, către A.P.M. Tulcea.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii, s-a reținut în mod corect că amenda aplicată nu depășește cuantumul minim prevăzut de lege, iar săvârșirea contravenției prin cele trei acte materiale distincte denotă existența unei forme agravante din partea contravenientei, astfel încât nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
In raport de aceste considerente, se apreciază că recursul formulat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta petentă S.C. R. E. S.R.L., cu sediul în Tulcea, .. 86, cam. 2, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 644/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata G. NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL cu sediul ales în Tulcea, .. 5, jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
Conf.art.261 Cod proc. civ.,pt.jud. transfer.
Semnează președintele instanței
V. A.
26.06.2013
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
26.06.2013
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 334/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 5/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
