Pretenţii. Decizia nr. 165/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1565/327/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2584/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. I., cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este scutit de plata taxei de timbru, este declarat în termen, motivat, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, iar apelantul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 22.02.2013 și înregistrată pe rol sub nr._, reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA a chemat în judecată pe pârâtul M. I. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 693,58 lei reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionată cu acordarea serviciilor medicale, actualizată până la data plății efective a debitului.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat, în esență că în data de 20.03.2010 până la data de 22.03.2010, pârâtul a fost internat la S. Județean de Urgență Tulcea în secția chirurgie, ca urmare a unei agresiuni, CAS Tulcea decontând spitalului suma de 693,58 lei, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată pârâtului, spitalul urmând să recupereze contravaloarea de la persoana vinovată.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, în copie, iar în drept au fost invocate disp. art. 998-999 cod civil coroborat cu art.313 din Legea nr.95/2006.
Pârâtul, legal citat nu a formulat întâmpinare.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 2584 din data de 01.07.2013 a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În perioada 20.03._10 pârâtul M. I. a fost internat în S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, contravaloarea îngrijirilor medicale ce i-au fost asigurate fiind de 693,58 lei, după cum rezultă din decontul de cheltuieli depus de reclamant.
Conform susținerilor reclamantului, pârâtul a fost victima unei agresiuni, fiind internat la secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, unde i s-au acordat îngrijiri medicale, iar sumele ocazionate de unitatea sanitară cu serviciile medicale acordate pacienților victime ale agresiunilor sau accidentelor trebuie recuperate.
În calitate de furnizor de servicii medicale, spitalul are dreptul legal de a se subroga în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale, astfel cum prevede art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Se observă că o condiție esențială pentru a putea fi declanșată recuperarea sumelor cheltuite este ca acțiunea să fie îndreptată împotriva persoanei vinovate de vătămarea sănătății iar o altă condiție este ca persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea să fi vătămat sănătatea altei persoane și nu pe cea proprie.
Reclamantul a mai invocat prevederile art. 998-999 Cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, care însă nu sunt aplicabile în speța de față, reclamantul considerând în mod neîntemeiat că se poate reține în sarcina pârâtului o faptă ilicită.
Noțiunea de faptă ilicită desemnează conduita umană – comisivă sau omisivă – păgubitoare prin care se aduce atingere drepturilor subiective ori intereselor ocrotite de lege. Integrarea faptei ilicite între condițiile ce antrenează răspunderea rezultă din dispozițiile art. 998 și următoarele Cod civil.
Literatura de specialitate a evidențiat câteva trăsături caracteristice ale faptei ilicite: caracterul obiectiv, în sensul că este o manifestare umană exteriorizată, comisivă sau omisivă; este mijlocul de obiectivare a unui element psihic – voința omului de a alege o anumită conduită; este un act reprobabil din punct de vedere subiectiv și social, constituind o încălcare a normelor juridice sau a celor de conviețuire socială.
Solicitarea acordării asistenței medicale pentru pârât nu constituie o faptă ilicită, în sensul celor mai sus menționate.
În conformitate cu dispozițiile art. 170 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critică.
Urgența medicală, astfel cum este definită de art. 86 alin. 1 lit. e) din același act normativ, constă în accidentarea sau îmbolnăvirea acută, care necesită acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgență, la unul sau mai multe niveluri de competență, după caz. Ea poate fi urgență cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitalicească, continuând îngrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgență fără pericol vital, unde îngrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicești, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital.
Chiar dacă nu ar fi fost asigurat, pârâtul putea beneficia de servicii medicale gratuite în cazul urgențelor medicale, conform dispozițiilor art. 220 din Legea nr. 95/2006.
Din fișa de observație clinică generală depusă de reclamant la dosar, reiese că pârâtul a fost spitalizat în perioada 20.03._10, diagnosticul fiind politraumatism prin agresiune.
Este evident că în cauză este vorba de o urgență medicală, devenind aplicabile dispozițiile art. 220 din Legea nr. 95/2006, astfel că pârâtul beneficia de asistență medicală gratuită.
Pe de altă parte, se reține că în cazul cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimelor, legiuitorul a înțeles să sancționeze pe autorii acestora. Prevederile art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt clare și neechivoce în sensul că legiuitorul a înțeles să sancționeze persoanele care, cu intenție sau din culpă, au adus atingere integrității corporale și sănătății altor persoane, stabilind în sarcina acestora obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale efectuate în astfel de situații și de a repara în felul acesta prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale și numai pentru aceste litigii (având ca obiect recuperarea acestor sume), furnizorii de servicii medicale se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, ceea ce în cauză nu se regăsește.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a arătat că, în fapt în perioada 20.03.2010– 22.03.2010, pârâtul a fost internat în secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unei agresiuni.
Împotriva sentinței civile nr. 2584 din 01 iulie 2013 a declarat apel reclamantul S. Județean de Urgență Tulcea, care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâtul a fost internat în perioada 20.03._10, în secția chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unei agresiuni, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 693,58 lei.
S-a mai susținut că, potrivit art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, Casa de Asigurări de Sănătate nu decontează decât cheltuieli de spitalizare cauzate de îmbolnăvire sau o afecțiune cronică sau acută, nu și cele efectuate pentru recuperarea victimei unui accident ori agresiune, trebuia să formuleze plângere penală pentru ca acesta să fie identificat și dacă nu a făcut-o, atunci trebuie să plătească cheltuielile de spitalizare.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Examinând cauza în raport de critica formulată, tribunalul constată apelul întemeiat.
Pârâtul M. I. a fost internat la S. Județean Tulcea în perioada 20.03.2010 până la 22.03.2010. declarând că a fost victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea pârâtului, declarată ca fiind „victima unei agresiuni”, s-au efectuat cheltuieli de spitalizare în sumă de 693,58 lei, sumă ce a fost decontată de către Casa de Sănătate și care nu poate fi recuperată atâta timp cât nu se cunoaște autorul agresiunii de la care ar fi trebuit să se recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate de victimă și în condițiile în care pârâta ca victimă a agresiunii nu a înțeles să formuleze plângere penală pentru identificarea autorului agresiunii.
Este evident că, din prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății rezultă că nu se decontează de către Casa de Sănătate decât cheltuielile de spitalizare cauzate de îmbolnăvire, afecțiune cronică ori acută, dar nu și cele efectuate pentru victima unui accident ori agresiune, acțiuni care presupun culpa unei persoane care a cauzat . și care implicit a determinat efectuarea cheltuielilor de spitalizare.
Este real că textul art. 313 se referă la cel care a provocat . sau accidentul, dar aceasta presupune ca autorul să fie cunoscut, dar cum este cazul în speță, autorul nu este cunoscut și pârâta, în calitate de victimă nu a făcut demersuri și nu a formulat nici plângere pentru identificarea lui.
Potrivit art. 998 – 999 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu este obligat a-l repara și în cauză, rezultă că prin acordarea îngrijirilor medicale pârâtei s-a cauzat spitalului o pagubă în valoare de 693,58 lei pe care Casa de Sănătate nu o decontează spitalului în condițiile în care autorul agresiunii nu este cunoscut și nu se pot recupera cheltuieli de spitalizare de la acesta.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantului S. Județean Tulcea era întemeiată, dar prin sentința atacată, netemeinic și nelegal a fost respinsă astfel că în conformitate cu art. 480 alin. 2 Cod proc. civ. nou, se va admite apelul, se va schimba hotărârea atacată în sensul că va admite cererea.
În consecință, va fi obligat pârâtul M. I. la plata sumei de 693,58 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizate până la data plății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2584/01.07.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. I., cu domiciliul în ..
Schimbă hotărârea atacată în sensul că admite cererea și obligă pârâtul la plata sumei de 693,58 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizate până la data plății.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Red. Jud. D.N./29.11.2013
Tehnored. gref.N.M./02.12.2013/4 ex./.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 687/2013. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 80/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
