Evacuare. Decizia nr. 12/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 2545/327/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 12/2015
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: L. D. P.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâți N. N. cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea, N. M. cu domiciliul în Tulcea, ., ., D. I. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., G. A. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., P. D. cu domiciliul în Tulcea, ., ., jud.Tulcea și I. A. cu domiciliul în Tulcea, ., ., împotriva sentinței civile nr.2225/28.08.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. I., C. R. C., C. C., toți cu domiciliul procesual ales la Av. Vizauer L. în Tulcea, ., . și intimații pârâți G. D., G. E., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., . și S. T. cu domiciliul în Tulcea, ., ., având ca obiect evacuare.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 08 ianuarie 2015, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 08.04.2014 sub nr._, reclamanții C. I., C. R. C. și C. C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. N., N. M., D. I., G. D., G. E., G. A., P. D., I. A. V. și S. T., evacuarea acestora din imobilul situat în Tulcea, . iunie) nr.17B, județul Tulcea, format din 300,38 mp, teren intravilan intabulat având carte funciară nr._/N.
La termenul de judecată din data de 13.05.2014, pârâții N. N., N. M., D. I., P. D., G. A. și I. A. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii. Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Excepția inadmisibilității acțiunii principale, invocată prin întâmpinare, a fost unită cu fondul cauzei la termenul de judecată din 10.06.2014, în temeiul art.248 alin.4 N.C.proc.civ.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 2225 din 28 august 2014 instanța a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții N. N., N. M., D. I., P. D., G. A. și I. A., prin întâmpinare.
A admis cererea având ca obiect evacuare, formulată de reclamanții C. I., C. R. C. și C. C., în contradictoriu cu pârâții: N. N., N. M., D. I., G. D. și G. E., G. A., P. D., I. A. V. și S. T..
Pe cale de consecință, a dispus evacuarea pârâților de pe imobilul proprietatea reclamanților reprezentat de terenul intravilan situat în municipiul Tulcea, . iunie) nr.17B, județul Tulcea, format din 300,38 mp și a obligat pârâții la plata către reclamanta C. I. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat redus.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că petitul acțiunii îl constituie evacuarea pârâților din prezenta cauză de pe imobilul teren intravilan situat în municipiul Tulcea, . iunie) nr.17B, județul Tulcea (fila 2), nefiind admisibil ca reclamanții să-și completeze acțiunea cu un nou capăt de cerere la momentul punerii de concluzii asupra fondului, solicitând evacuarea garajelor de pe teren, motiv pentru care nu a fost analizată această solicitare.
În baza art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța de fond a soluționat cu prioritate excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții N. N., N. M., D. I., P. D., G. A. și I. A. prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
În primul rând, în legătură cu admisibilitatea acțiunii în evacuare, s-a reținut că, în litigiul dedus judecății, acțiunea reclamanților se întemeiază pe dreptul acestora de proprietate, opus unor pârâți care nu justifică legitimitatea vreunui act sau fapt juridic în baza căruia folosesc în prezent imobilul teren intravilan situat în intravilanul mun. Tulcea, asupra căruia exercită doar simpla detenție precară.
În această situație juridică, în jurisprudența instanțelor judecătorești și chiar a Curții de Apel C. - Secția civilă, minori si familie, litigii de muncă si asigurări sociale, s-a cristalizat, recent, opinia majoritară că acțiunea în evacuare poate fi formulată și de către proprietar împotriva unui simplu tolerat, motivat de împrejurarea că nu se impune folosirea, în mod obligatoriu, a unei acțiuni în revendicare, atunci când pârâții nu se prevalează de calitatea lor de posesori legitimi, în baza unui raport juridic izvorând din lege sau dintr-un contract încheiat cu fostul proprietar, fără a dovedi că ar fi altceva decât simpli detentori precari (persoane care folosesc imobilul în lipsa oricărui drept legitim).
În alte cuvinte, întrucât în prezenta cauză nu s-a contestat de către pârâți dreptul de proprietate al reclamanților, ca într-o acțiune în revendicare, ci se ridică doar problema unei obligații de a face, constând în predarea imobilului folosit fără drept de pârâți, nu există temeiuri valide pentru a se fi reținut că acțiunea în evacuare ar fi inadmisibilă în privința cererii având ca obiect evacuarea pârâților de pe imobilul teren, având în vedere că pârâții nu au mai încheiat un nou contract de închiriere pentru imobilul teren situat în intravilanul mun. Tulcea, ., după rezilierea celui anterior.
În sensul celor arătate, împrejurarea că atât prin acțiunea în revendicare, cât și prin acțiunea în evacuare se tinde la protecția dreptului de proprietate al reclamantei nu este de natură a crea o confuzie între condițiile de exercitare a celor două tipuri de acțiuni, susceptibilă a impune doar posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare.
În concluzie, proprietarul bunului imobil, atunci când urmărește doar protecția dreptului său de a se folosi de imobil (jus utendi), are deplina libertate de a promova acțiunea în evacuare, în condiții similare persoanei care își întemeiază cererea pe existența dreptului de folosință (comodatarul, locatorul ș.a.).
Această orientare jurisprudențială se află în acord cu principiul dreptului de acces la justiție, în sensul autonom garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborat cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la același tratat, care garantează dreptul de proprietate al persoanei, împreună cu toate atributele sale, puse pe același palier juridic cu alte drepturi fundamentale (dreptul la viață privată, dreptul la sănătate etc.).
Prin urmare, nu s-a putut reține vreo cauză de inadmisibilitate a acțiunii în evacuare, întrucât această sancțiune operează doar în situația folosirii unui mijloc procedural care nu este permis de lege, prin dispoziții exprese, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
S-a reținut că reclamantele C. I. si C. R. C., sunt moștenitoarele de drept asupra imobilului in cota de ½ din terenul in suprafața de 300,38 mp situat in Tulcea, ., jud. Tulcea, in calitate de soție, respectiv fiică a defunctului C. M., conform certificatului de moștenitor nr. 60/ 24.09.2013, iar reclamantul C. C. este proprietar pentru cota de ½ din același imobil, conform Dispoziției nr. 333 din 23.01.2006 emisa de Consiliul Local Tulcea, si Procesului verbal de punere in posesie nr._/ 03.08.2006 conform Legii nr.10/2001.
S-a constatat că, prin Dispoziția nr. 333/23.01.2006 emisă de Consiliul Local Tulcea s-a dispus restituirea în natură numiților C. M. și C. C. a imobilului compus din teren în suprafață de 300,38 mp situat în Tulcea, ..17B (fila 36). Reclamanții au fost puși în posesie la data de 03.08.2006, fiind întocmit în acest sens procesul verbal de punere in posesie nr._/ 03.08.2006 conform Legii nr.10/2001.
În momentul in care reclamanții au fost puși in posesia terenului, parații au fost înștiințați de către Primăria Municipiului Tulcea că s-au reziliat contractele lor de închiriere pentru terenul aferent garajelor, începând cu 01.01.2007 parații ocupând fără drept terenul în cauză, potrivit adresei nr. G/7937/29.12.2006, emisă de Consiliul Local Tulcea – Direcția de Întreținere si Administrare Patrimoniu (fila 37).
Litigiul dedus judecății ridică, în principal, chestiunea unei ingerințe aduse în exercitarea dreptului de proprietate al reclamanților, raportat la atributul posesiei bunului imobil care le aparține.
Ca atare, sunt incidente prevederile art. 555 din Noul Cod Civil, reclamanții fiind titularii dreptului de proprietate privată asupra imobilului mai sus menționat, calitate în care beneficiază de cele trei prerogative ale proprietății: posesia bunului, folosința acestuia și dreptul de dispoziție.
Potrivit prevederilor art.1040 N.C.proc.civ. „Dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu.”
S-a constatat că reclamanții au respectat prevederile art.1040, la dosar fiind depuse dovezile în acest sens (filele 7-11).
În speță, pârâții dețin posesia bunului imobil constând în teren intravilan fără drept, reclamanții fiind îndreptățiți la predarea acestuia, având în vedere că pârâții nu dețin un titlu locativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel pârâții N. N., N. M., D. I., G. A., P. D. și I. A..
În motivarea apelului au arătat că Hotarirea atacata este nelegala si netemeinica deoarece prin modul in care a fost admisa acțiunea in evacuare nu au fost respectate drepturile constructorului de buna credinta prev.de art.581 c.civ.
Susțin apelanții, în continuare, că în cauza nu sunt incidente prev. art.1040 c.pr.civ. deoarece evacuarea prevăzută de acest text legal face parte din titlul X din c.pr.civ si conf. art.1033 c.pr.civ. prevederile acestui titlul se aplica numai litigiilor privind locatiunea imobilelor folosite sau ocupate de către foștii locatari sau alte persoane, ceea ce nu este cazul in speța.
Învederează apelanții că dețin in baza contractelor de vanzare cumparare o construcție - garaj si nu pot avea in niciun fel calitatea de foști locatari ai garajelor si nici nu pot intra in categoria „alte persoane„ care au folosit imobilele supuse fostei locatiunii,cerințe prev.1033 si urm.c.pr.civ.
Astfel, consideră apelanții că Instanta de apel are de rezolvat chestiunea daca reglementarea legala privind evacuarea fara titlul a foștilor locatari sau a altor persoane din imobilele supuse locatiunii conf.art.1040 c.pr.civ este aplicabila si persoanelor care au calitatea de constructor de buna credința a garajelor construite conf. autorizației si certificatului de urbanism pe durata nedeterminata, in mod solid si durabil, asa cum este cazul de fata si cum rezulta din raportul de expertiza tehnica depus.
Susțin apelanții că instanta sesizata conf. art.1033 si urm c.civ. cu soluționarea unei cereri de evacuare a paraților de pe un teren al reclamanților este inadmisbila atunci cand se pun in discuție drepturile constructorului de buna credinata cu privire la constructia aflata pe acel teren, deoarece legea aplicabila in acest caz este cu totul alta, respectiv art.581 Cod civ.
Arată apelanții, în continuare, că în cauza calitatea de constructor de buna credința a garajului o invocă in temeiul subrogarii ca proprietari ai construcției dobindite prin cumparare de la proprietarul originar, acela care a ridicat constructia pe durata nedeterminata conf. voinței si autorizației emise de proprietarul de atunci al fondului.
Consideră apelanții că cererea de evacuarea nu poate fi admisa deoarece în cauză este in discuție dreptul constructorului garajului de a pretinde de la proprietarul fondului fie plata sporului de valoare a terenului, fie contravaloarea materialelor si a manoperei folosite deoarece acesta intentioneaza sa lipseasca detinatorul construcției de folosința acesteia.
Apreciază apelanții că aceste aspecte litigioase nu pot fi solutionate pe calea procedurii prev. ptr. acțiunea in evacuare conf. art.1033 c.civ deoarece exista un alt text legal care reglementează aceasta materie, anume art. 581 Cod civ. care arata ca in cazul lucrărilor autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credință asupra imobilului altuia, proprietarul imobilului are dreptul să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, plătind, la alegerea sa, autorului lucrării fie valoarea materialelor și a manoperei, fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrării sau să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat.
Astfel, arată în continuare apelanții că Art.581 c.civ. nu prevede dreptul proprietarului imobilului de a cere evacuarea in cazul lucrărilor autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credință, dimpotrivă legea limiteaza dreptul acestuia la cele doua posibilități si nu prevede dreptul de a cere evacuarea.
De aceea, învederează apelanții că prima instanta nu este in drept sa lamureasca caracterul de constructor de buna sau de rea credința in cauză dat fiind limitele procesului cu care a fost sesizata.
Precizează apelanții că la dosar au depus un raport de expertiza judiciara din care rezulta ca pe terenul reclamanților se afla garaje ridicate cu caracter durabil, lucrări autonome despre care separat in alte dosare aflate pe rol au cerut sa se constate ca au fost făcute cu bună-credință.
Chestiunea calificarii de constructori de buna credința a lucrărilor autonome cu caracter durabil, apreciază apelanții că nu poate face obiectul acestui litigiu in contextul in care dreptul material al constructorului de buna credința consta in posibilitatea de a pretinde proprietarului terenului atunci cand acesta vrea sa lipseasca pe detinatorul construcției de folosința acesteia, fie achitarea sporului de valoare al terenului, fie contravaloarea materialelor si a manoperei.
Existenta dreptului material al constructorului de buna credința asa cum este consfintit in art.581 si urm.c.civ presupune ca ei - apelanții să nu poată fi lipsiți de folosința lucrării slor fara plata anticipata a c/val. creanței conf. art.581 Cod civ.
Dreptul constructorului de buna credința de a obține fie plata valorii materialelor și a manoperei, fie plata sporului de valoare se naște ori de cate ori proprietarul fondului pretinde lipsirea de folosința a construcției, caz in care devin incidente prev.art.581 Cod civ.
Învederează apelanții că această chestiune a calitatii de constructor de buna sau de rea credința a garajelor din care se cere a fi evacuați nu poate fi rezolvata in cadrul procedurii reglementate de art. 104.0 c. pr. civ dat fiind caracterul sumar al evacuării reglementata de titlul X Cod civ. care in natura sa presupune ca toate aspectele litigioase care stau la baza evacuarii sa fie lămurite deja.
Concluzionează apelanții că proprietarului terenului nu-i este deschisa calea evacuarii constructorului garajelor conf..art.1033 si urm c.pr.civ pâna nu se lămurește daca exista pe teren lucrări autonome cu caracter durabil efectuate cu bună-credință si ptr. că, in cazul acestor garajelor, nu se află in materia locativa, deci in cadrul acestei proceduri sumare de evacuare unde nu-i este permis constructorului sa se apere invocând dreptul sau la despăgubiri prev. de art.581 Cod civ.
De aceea, cum reclamanții nu au urmat procedura prev.de art.581 c.pr.civ si au introdus o cerere de evacuare in conf. cu art.1040 c.pr.civ, apelanții au solicitat admiterea apelului si respingerea acțiunii in evacuare ca inadmisbila.
Intimații reclamanți C. I., C. R.-C. și C. C. au formulat apel în termenul prevăzut de art.471 alin.5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului formulat de apelanții N. N., N. M., D. I., G. A., P. D. și I. A., ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.2225/2014 a Judecătoriei Tulcea.
La termenul de judecată din data de 8.01.2015, din oficiu, instanța a invocat excepția netimbrării cererii de apel formulată de către pârâta I. A., relativ la care se rețin următoarele:
Potrivit art. 197 din Codul de procedură civilă, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.
Art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 arată că cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: a) taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță, dar nu mai puțin de 20 lei; b) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, dar nu mai puțin de 20 lei.
Tribunalul a stabilit în sarcina apelantei I. A. obligația achitării unei taxe de timbru în sumă de 50 de lei, cerință ce nu a fost îndeplinită până la termenul acordat în acest sens (fila 66).
În atare situație, în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, soluția ce se impune în cauză este de admitere a excepției, cu consecința anulării cererii de apel formulată de pârâta I. A., ca netimbrată.
În ce privește apelul promovat de către ceilalți pârâți, analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 343/2006 emisă de Consiliul Local Tulcea în baza Legii nr. 10/2001, s-a restituit în natură, numitului C. M. autorul reclamantelor C. I. și C. R. C. și reclamantului C. C., imobilul compus din teren în suprafață de 300,48 mp, situat în Tulcea, .. 17 B (fila 36 din dosarul de fond).
La data emiterii dispoziției anterior menționată terenul ce s-a restituit reclamanților făcea obiectul unor contracte de închiriere cu destinația de garaje, care ulterior au fost reziliate, împrejurare atestată de adresa cu nr. G/7937/29.12.2006 a Consiliului Local Tulcea (fila 37 din dosarul de fond).
Se reține că demersurile întreprinse de către beneficiarii restituirii, ulterior punerii lor în posesie, de a încheia cu deținătorii garajelor, pârâții din prezenta cauză, un contract de vânzare-cumpărare, sau un contract de închiriere pentru terenul aferent construcțiilor au rămas fără rezultat (filele 7-21 din dosarul de fond).
Criticile apelanților referitoare la inaplicabilitatea procedurii speciale demarată de către reclamanți nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 1034 Cod Procedură Civilă dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.
Din interpretarea textului de lege mai sus arătat, precum și din întreaga reglementare decurge concluzia că proprietarul unui imobil ocupat fără drept de către o altă persoană are posibilitatea să uzeze de procedura specială de evacuare, nefiind obligat să introducă o acțiune în evacuare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 192 alin. 1 și următoarele din N.C.P.C.
În cauză, așa cum a reținut și judecătorul fondului, reclamanții au solicitat evacuarea pârâților de pe terenul pe care aceștia îl ocupă în fapt fără să poată opune un titlu care să justifice folosința imobilului, fiind așadar incidente dispozițiile art. 1034 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Referitor la dispozițiile art. 581 din Noul cod civil invocate în susținerea apelului, tribunalul constată că acestea nu sunt incidente în speța dedusă judecății, în raport de data edificării construcției și de dispozițiile art. 52 din Legea nr. 71/2011 care arată că în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
Pe de altă parte, chiar dacă o analiză a condițiilor în care s-au edificat garajele în raport de dispozițiile art. 492 și următoarele din vechiul Cod Civil, ar duce la concluzia că respectivele construcții s-au realizat cu bună credință, respingerea acțiunii în evacuare nu se justifică, întrucât constructorul de bună credință nu dobândește un drept real de care s-ar putea prevala în cauza de față, ci doar un drept de creanță pe care îl poate valorifica pe calea uneia acțiuni de drept comun.
Nici critica vizând necesitatea lămuririi prioritare a bunei sau relei credințe a constructorilor de garaje, anterior dispunerii evacuării acestora nu va fi reținută de instanța de apel în condițiile în care proprietarul terenului și-a exercitat deja dreptul de accesiune prin însăși introducerea prezentei cereri de chemare în judecată.
Prin urmare, instanța constată că formularea acțiunii în evacuare de pe teren a deținătorilor de construcții este prin ea însăși o manifestare neechivocă a voinței proprietarului terenului cu o dublă valoare, de exercitare a dreptului de accesiune, respectiv de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
De la același moment se naște și dreptul deținătorilor de construcții de a-și valorifica drepturile lor asupra acestora împotriva proprietarului terenului, fie în cadrul aceleiași acțiuni, fie pe cale separată. Acest lucru nu împietează însă asupra admiterii prezentei acțiuni în evacuare, urmând ca eventualele drepturi ale constructorilor de garaje să fie valorificate ulterior, după dobândirea acestor construcții de către proprietarul terenului.
Față de cele menționate, tribunalul constată că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeiată, apelul promovat de către pârâții N. N., N. M., D. I., P. D. și G. A. urmând a fi respins, ca nefondat.
Totodată va fi păstrată sentința civilă nr. 2225/28.08.2014 a Judecătoriei Tulcea, ca legală și temeinică, apelanții urmând a fi obligați la plata sumei de 1.000 lei, câte 166,66 lei fiecare, către intimata C. I., cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează ca netimbrat apelul formulat de către apelanta I. A..
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelanții N. N., N. M., D. I., P. D. și G. A..
Păstrează sentința civilă nr.2225/28.08.2014 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Obligă apelanții la plata sumei de 1000 lei, câte 166,66 lei fiecare, către intimata C. I., cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. L. D. P. L. R.
Jud. fond. L.M.G.
Redactat jud. S.G./27.01.2015
Tehnoredactat gref. L.R./G.R./3.02._/14 ex.
| ← Încetare executare silită. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul TULCEA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
