Plângere contravenţională. Hotărâre din 14-12-2015, Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 1189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECZIA CIVILĂ Nr. 1189/2015
Ședința publică de la 14 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - petentă D. A. R., cu domiciliul ales în mun. Oradea, ./A, .. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 2501/08.09.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, timbrat, intimatul a depus întâmpinare ce s-a comunicat apelantei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr._ la data de 20.01.2015, petenta D. A.-R. a formulat plângere contravențională, împotriva procesului verbal . nr. nr._, încheiat la data de 17.01.2015 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., solicitând anularea în parte a acestuia în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că nu a depășit viteza legală cu mai mult de 50 km/h, solicitând a se avea în vedere marja de eroare de +3% din valoarea măsurată pentru vitezele egale sau mai mari de 100 km/h.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OUG nr.195/2002, Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 09.02.2015, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a atașat originalul procesului-verbal și un set de înscrisuri, certificate pentru conformitate cu originalul, inclusiv înregistrarea video care surprinde evenimentul rutier (filele 20-24).
Prin sentința civilă nr. 2998 pronunțată la data de 30.03.2015, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei T., pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr._ .
În temeiul art. 258 alin.1 din N.C.P.C., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba cu înregistrarea video, apreciind aceste dovezi ca fiind pertinente, concludente și utile pentru elucidarea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 2501 din data de 08 septembrie 2015, a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de intimat la data de 17.01.2015, ora 16:25, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 877,50 lei și cu reținerea permisului de conducere pentru 90 de zile, deoarece în aceeași zi, la ora 16:20, a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_, pe ..34 din localitatea Nalbant, județul T., fiind înregistrată de aparatul radar Autovision cu viteza de 103 km/h, faptă ce constituie contravenție prevăzută de art. 121 alin. 1 H.G. 1391/2006 (fila 16) și sancționată de art. 102 alin.3 lit. e) din OUG nr.195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută susceptibile a opera din oficiu (ope legis), acestea fiind prevăzute în mod limitativ la art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Analizând în cele ce urmează temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care instanța de judecată îi asigură contravenientului condițiile specifice de exercitare a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în sensul dreptului european.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă simplele susțineri ale acestuia în sensul că este cu neputință ca autoturismul condus de el să fi avut, în acel segment de drum, viteza menționată de agentul constatator, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar din care să rezulte nevinovăția petentei
Din contră, instanța a constatat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentei a fost constatată printr-un un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
În litigiul dedus judecății, între procesul-verbal de contravenție și probele depuse de intimat există o legătură indisolubilă, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, din înregistrarea video depusă la dosar care a surprins comiterea contravenției se poate observa, la timpul 16:20:22, cum autoturismul condus de petentă a fost surprins de aparatul radar circulând cu o viteză de 103 km/h, pe ..34 din localitatea Nalbant (fila 18).
Față de înregistrarea video atașată la dosar, nu s-a putut reține motivul de nulitate invocat, constatându-se faptul că autoturismul condus de petentă este pus în evidență, astfel că viteza înregistrată, de 103 km/h, este cea cu care se deplasa autoturismul condus de petentă.
Ca atare, raportat la datele speței nu este judicios a se presupune că petenta a circulat cu mai puțin de 103 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de o eroare de măsurare.
S-a reținut că viteza cu care circula petenta a fost măsurată cu un mijloc legal de măsurare, care îndeplinește condițiile de verificare metrologică, iar operatorul Eane M. care a exploatat aparatura radar este atestat să desfășoare astfel de activități (fila 22). Astfel, înregistrarea video face pe deplin dovada vitezei cu care petenta a circulat în localitate.
Totodată, nu a putut fi reținută susținerea petentei în sensul că aparatul radar are o marja de eroare întrucât verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05 (printre care se numără și erorile tolerate, conform paragrafului 3.1.1. din norma menționată) se efectuează numai cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
S-a reținut că aceste cerințe nu se aplică în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, iar măsurătorile efectuate cu un cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale si asupra lor nu se poate interveni.
Pentru motivele arătate, instanța și-a format convingerea că petenta a comis contravenția care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal.
În drept, potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, viteza maximă admisă în interiorul localității pe sectorul de drum unde a fost surprins petentă este de 50 km/h, iar în conformitate cu art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, potrivit art.100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni (n.n. de la 9 la 20 puncte-amendă) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: … e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii s-a constatat că amenda aplicată petentei are cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 9 puncte amendă, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama că aceasta nu recunoaște și nu regretă conduita contravențională, nefiind oportună înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, având în vedere că fapta de a conduce un autoturism cu o viteză de 103 km/h în interiorul localității, săvârșită de petentă, este de un real pericol pentru siguranța participanților în trafic, atât pentru pietoni, cât și pentru conducătorii auto, lucru pe care petenta nu îl conștientizează, cu atât mai mult că cât aceasta se afla și în apropierea unei curbe în momentul când a fost surprinsă circulând cu această viteză în interiorul localității.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins plângerea formulată de petenta D. A.-R., ca neîntemeiată, sancțiunile aplicate acesteia fiind corect individualizate.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petenta D. A.-R., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelanta că,așa cum a menționat si in fata primei instanțe, . o viteză peste limita legală de 50 km/h fapt, însă nu a depășit viteza legala cu mai mult de 50 km/h, deoarece având in vedere marja de eroare de + 3 % din valoarea măsurată pentru vitezele egale sau mai mari de 100 km/h, marja care trebuie interpretată în favoarea acesteia potrivit principiului in dubio pro reo, este posibil să fi condus autoturismul cu o viteză de sub 100 km/h, respectiv de 99,91 km/h, viteză care se încadrează la o alta fapta contravenționala decât cea reținută in cuprinsul procesului verbal si care nu atrage sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.
A mai arătat apelanta că a fost sancționată pentru săvârșirea unei fapte care se constată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, caz în care sarcina probei revine evident agentului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotare, săvârșirea contravenției.
Astfel, în privința vitezei reținute de către aparatul de radar, se impune a se tine cont de “NORMA DE METROLOGIE LEGALĂ NML 021 - 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” aprobate prin Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie.
S-a mai susținut că, potrivit art. 3.1.1 lit b )si c) din Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care funcționează atât în regim sataționar cât și în regim de deplasare este de + 3 km/h pentru viteze de până la 100km/h și de + 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Având in vedere aceste norme, este evident ca - raportat la viteza cu care se reține că petenta a fost surprinsă in trafic - ținând cont de marja de eroare tolerată - viteza cu care petenta a circulat a fost de sub 100 km/h.
Măsurarea vitezei autovehiculului face dovada absolută până la limita minimă de la care încep erorile de măsurare
Raportat astfel la viteza de 99.91 km/h, in cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petenta, întrucât nu s-a făcut dovada unei depășiri cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise ci doar depășirea cu 49,91 km/h a vitezei maxime admise, fapta care întrunește elementele constitutive ale unei alte contravenții prevăzute de art.108 alin (1).
Având în vedere ca, potrivit art. 34 alin ( 1 ) din OG nr. 2/2001 instanța verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, neavând posibilitatea de a schimba încadrarea juridica si de a stabilii o noua sancțiune, apreciază apelanta că se impune anularea procesului - verbal de contravenție contestat in integralitate.
În concluzie, apelanta a solicitat anularea în parte a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pa o perioadă de 90 de zile, iar în subsidiar anularea în parte a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în sensul înlăturării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este neîntemeiat potrivit celor ce succed:
În acest sens, tribunalul concluzionează că în mod corect, prima instanță a reținut legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, acesta fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că probatoriul administrat face dovada că numita D. A. R. este culpabilă de comiterea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, faptă constând în aceea că, la data de 17.01.2015, ora 16:25, a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_, pe .. 34 din localitatea Nalbant, județul T., fiind înregistrată de aparatul radar Autovision, cu viteza de 103 km/h, faptă pentru comiterea căreia a fost sancționată cu amendă în cuantum de 877 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
În drept, potrivit art. 121 ,,Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.”
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, ,,Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [..] e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Deși apelanta-petentă a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, nu a dovedit aceste susțineri.
Concluzia că este culpabilă de comiterea contravenției se desprinde din observarea înregistrării efectuate cu aparatul radar Autovision, din care rezultă că, la data de 17.01.2015, ora 16:20:22, autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_, circula cu viteza de 103 km/h.
Este adevărat că, potrivit art. 3.1.1 lit b )si c) din Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)" eroarea maximă tolerată pentru cinemometrele care funcționează atât în regim sataționar cât și în regim de deplasare este de + 3 km/h pentru viteze de până la 100km/h și de + 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Marja de eroare este avută în vedere cu prilejul omologării/verificării, nefiind obligația agentului constatator de a consemna și nici a instanței de a lua în calcul o altă viteză decât cea pe care o înregistrează aparatul radar.
Or, aparatul radar Autovision cu ajutorul căruia s-a realizat înregistrarea vitezei este verificat metrologic potrivit Buletinului seria_/08.04.2014 și nu au fost identificate vicii care sa afecteze valabilitatea înregistrării vitezei de deplasare a autoturismului condus de petentă, înregistrarea constituind astfel probă.
Astfel, stabilirea vitezei de deplasare a vehiculului condus de către apelantă s-a realizat în condițiile art. 109 alin.2 din O.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cu care, constatarea contravențiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Forța probantă a procesului-verbal de contravenție rezultă astfel din aplicarea prezumției de legalitate a actului întocmit de agentul constatator și care ce nu a fost răsturnată, dar și din dovezile întocmite.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, se reține că acestea sunt în cuantumul prevăzut de lege și proporționale cu gradul de pericol social al faptei comise.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - petentă D. A. R., cu domiciliul ales în mun. Oradea, ./A, .. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 2501/08.09.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T.-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiat.
Păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.L.M.G.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./04.01.2016
Tehnored.gref.B.F.V./04.01.2016/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 449/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Sentința nr. 2295/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
