Plângere contravenţională. Decizia nr. 1008/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1008/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 1008/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1008
Ședința publică de la data de 11 Noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.263 din 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. P. T. S.R.L. prin reprezentant P. I., cu sediul în loc. M., ., ., ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 28 Octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04 noiembrie 2015 și, ulterior la data de 11 noiembrie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag sub nr._ din 18.12.2014, formulată de S.C. P. T. S.R.L. prin reprezentant P. I. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 12.12.2014 întocmit de A.N.A.F. DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ 2 s-a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal . nr._/12.12.2014, exonerarea de plata amenzii și de aplicarea sancțiunilor complementare descrise la lit.B și C al procesului verbal contestat. În subsidiar, s-a solicitat admiterea contestației și anularea parțială a procesului verbal contestat în sensul înlocuirii sancțiuni amenzii cu cea a avertismentului precum și ridicarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni.
În fapt, s-a susținut că în urma controlului efectuat la punctul de lucru al societății din Babadag Complex Turistic 2 Iepurași inspectorii antifraudă au constatat săvârșirea unor fapte cu caracter contravențional descrise în procesul verbal încheiat cu ocazia controlului efectuat la data de 12.12.2014 și pentru care au dispus încheierea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.
S-a constatat faptul că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile
vândute în mod direct către populație în data de 12.12.2014 de la ora deschiderii-8,30 până la ora controlului nerespectându-se astfel prevederile art.l alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată.
In legătură cu cele constatate în procesul-verbal contestat, petenta a arătat că activitatea la sediul punctului de lucru 2 Iepurași începe în fiecare dimineață la ora 8,30 când administratorul societății aduce personalul la lucru.
S-a arătat că în respectiva dimineață administratorul a fost înștiințat de una din lucrătoare că nu mai sunt bani mărunți, acesta a scos dintr-un plic bani personali în valoare de 120 lei și i-a dat casierei care din grabă probabil nu a înregistrat această sumă ca provenind din banii proprii ai administratorului.
In aceeași zi s-au cumpărat pentru societate câțiva metri de sfoară(funie) pentru executarea unui aranjament ambiental, s-a solicitat și primit factură fiscală dar cel responsabil cu înregistrarea ei nu a făcut acest lucru imediat, factura fiind găsită neînregistrată de către agentul constatator.
S-a apreciat de către petentă că nu a săvârșit nici contravenția descrisă la pct.2 al procesului verbal contestat.
S-a arătat că în memoria casei de marcat se găsesc datele generice ale unor produse care au același preț și același furnizor. In această situație se găsește apa minerală, apa plată și produsele coca-cola și pepsi-cola. Nu este vorba de „date eronate” conținute de casa de marcat așa cum susține agentul constatator, iar bonurile fiscale emise de casa de marcat conțin toate elementele descrise la art.4 din OUG 28/1991. Produsul apă minerală apare pe toate bonurile de casă chiar dacă este vorba de apă plată întrucât așa au fost introduse datele în memoria mașinii. Consumatorul nu este prejudiciat întrucât bonul fiscal emis de casă cuprinde toate celelalte date prevăzute de lege iar prețul celor două produse este identic la fel și producătorul acestora.
La ora controlului ( ora 19,30) toate documentele punctului de lucru se aflau într-un dulap metalic ale cărui chei erau la contabilă care la acea oră se afla acasă la M.. Administratorul a solicitat inspectorilor antifraudă să aibă îngăduința de a aștepta cca. 2 ore până când aceasta vine și deschide dulapul metalic dar nu au acceptat. A fost propusă și varianta spargerii dulapului metalic dar nici această variantă nu a fost acceptată. Administratorului i s-a comunicat că poate depune respectivele înscrisuri în instanță.
Petenta a apreciat că, măsura suspendării activității pe o perioadă de trei luni se suspendă de drept pe tot parcursul judecății dat fiind faptul că potrivit art. 12(3) din OUG nr.28/1991 rep. prevederile acestui act normativ se completează cu dispozițiile OG nr.2/2001 așa încât devin aplicabile disp. art.32 alin.3 din acest act normativ, plângerea suspendând executarea.
Totodată, s-a apreciat că nu pot fi reținute fapte săvârșite cu intenție în vederea producerii unui prejudiciu constând în sume de bani nefiscalizate care ulterior să fie însușite provenind din activitatea comercială desfășurată la punctul de lucru controlat, motiv pentru care se solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 12 alin. 2 din OUG nr. 28/1999 și art. 31 din OG nr. 2/2001.
În probatoriu s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, martori, expertiză.
În dovedirea plângerii contravenționale s-a depus procesul verbal de contravenție contestat, și procesul verbal din 12.12.2014.
Intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției, iar prin întâmpinare a solicitat respingerea plângerii contravențională ca fiind nefondată.
Intimata a invocat nulitatea actelor de procedura emise în prezenta cauza prin raportare la prevederile HG nr. 520/2013, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 174 - 179 C. proc. civ. referitoare la nulitatea actelor de procedură, astfel încât, ținând cont de obligația respectării drepturilor procesuale ale A.N.A.F., s-a solicitat să se constate nulitatea actului de procedura reprezentat de adresa de înaintare a plângerii și să se constate că A.N.A.F. se afla in termenul legal de 25 de zile de formulare a întâmpinării în prezenta cauza.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că la data de 12.12.2014, în urma unui control operativ și inopinat efectuat prin sondaj la punctul de lucru al S.C. P. T. S.R.L., situat în Babadag, corn. Turist, Bras. Doi Iepurași, jud. Tulcea, s-a constatat că societatea nu a emis bonuri fiscale pentru toate produsele livrate către populație, încălcând astfel prevederile art. 1 al in. (2) din O.U.G. 28/1999, privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicata.
Acest fapt a rezultat ca urmare a comparării raportului intermediar X (905.35 lei) emis de aparatul de marcat electronic fiscalizat la punctul de lucru mai sus menționat, plaților conform documentelor prezentate - factura fiscală nr._ din 12.12.2014 (141.5lei), cu monetarul faptic întocmit la data si ora controlului (1036 lei).
Așadar, la data și ora controlului, în urma comparării datelor menționate anterior, s-a constat o diferență în plus în suma de 272.15 lei, sumă care nu a putut fi justificată prin datele înscrise în documentele emise de aparatul de marcat electronic fiscal, în registrul special, prin facturi sau prin alte documente justificative.
Astfel, s-a apreciat că în mod corect, agentul constatator a procedat la sancționarea petentei cu amenda contravenționala în cuantumul minim de 8000 lei, conform art.11 alin.(1) lit.b) din O.U.G nr.28/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, confiscarea sumei de 272,15 lei, potrivit art. 11 alin.(3) din același act normativ și cu suspendarea activității punctului de lucru pe o perioada de 3 luni, conform art. 14 alin.(2) din O.U.G.nr.28/1999, republicata.
Cu ocazia aceluiași control, in urma verificărilor efectuate s-a constatat și faptul ca aparatul de marcat electronic fiscal emite bonuri fiscale ce nu conțin denumirea exacta a produselor comercializate conform art.4 alin.(1) din O.U.G. nr.28/1999 republicată, folosindu-se denumiri generice, de exemplu „apa minerala plata", B.F._ din 02.12.2014.
Astfel, s-a arătă că emiterea bonurilor fiscale ce au înscrise denumiri generice de mărfuri, de exemplu - "apa minerala plata". împiedică efectuarea controlului de specialitate de către organele de control fiscal.
Emiterea bonului fiscal cu denumirea generică „apa minerala plata" împiedică organul fiscal să determine ce bunuri au fost livrate dintr-o gestiune pentru a determina plusurile de marfă sau lipsurile de marfă dintr-o gestiune.
În situația în care se constată marfă în plus față de stocul scriptic, înseamnă că în gestiune a intrat marfă fără documente de proveniență, iar in cazul în care stocul faptic este mai mic decât stocul scriptic, înseamnă că au ieșit mărfuri din gestiune pentru care nu s-au emis documente fiscale (bonuri fiscale, facturi).
Prin urmare, s-a apreciat că, în mod corect organul de control a reținut ca cea de-a doua faptă săvârșita de petenta constituie contravenție conform prevederilor art.10 lit.c) din O.U.G. nr.28/1999, republicată, si, de asemenea, pe cale de consecința, a aplicat sancțiunea contravenționala constând in amenda in cuantum de 4.000 lei, conform dispozițiilor art.11 alin.(1) lit.a) din O.U.G. nr. 28/1999.
S-a mai arătat că la data și ora controlului, s-a mai constatat că documentele de evidență financiar contabilă, raportul de gestiune, fișe de magazie, bonuri de consum, rapoarte de producție, note de intrare recepție si constatare diferențe nu au fost prezentate, încălcându-se în acest fel prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicată, coroborate cu prevederile O.M.E.F. nr.3512/2008.
Totodată, s-a menționat că neprezentarea raportului de gestiune, împiedică organul de control la efectuarea controlului de specialitate, în sensul că acesta se află în imposibilitatea de a evidenția soldul de mărfuri, modificările de preț, transferul între gestiuni.
În mod corect s-a constatat săvârșirea contravenției prevăzute de art.41 pct.2 lit.c) din Legea contabilității nr.82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și s-a aplicat sancțiunea prevăzuta de art.42 din același act normativ.
Referitor la solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, s-a solicitat a se observa ca aceasta solicitare este nemotivată.
Totodată s-a arătat că faptele comise în speță prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul prin sancțiunile stipulate, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
În ceea ce privește solicitarea de "ridicare" a sancțiunii complementare de suspendare a activității pe o perioada de 3 luni, intimata a arătat că aceasta este neîntemeiată în acest sens a invocat art. 14 alin. (2) din O.U.G. nr. 28/1999.
Intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 12.12.2014, ca fiind legal și temeinic.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr.263 din 26 iunie 2015 a admis în parte plângerea contravențională, formulată de petenta S.C. P. T. S.R.L. prin reprezentant P. I. și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 16.000 lei aplicată prin procesul verbal . nr._ din 12.12.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Totodată a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării activități punctului de lucru pentru o perioadă de trei luni.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal . nr._ din 12.12.2014 încheiat de către A.N.A.F. Direcția Generală Antifraudă Fiscală 2 a fost sancționată petenta S.C. P. T. S.R.L. întrucât cu ocazia unui control efectuat la data de 12.12.2014 la sediul punctului de lucru 2 Iepurași, s-a constatat că nu s-au emis bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute în mod direct către populație în data de 12.12.2014 de la ora deschiderii-8,30 până la ora controlului nerespectându-se astfel prevederile art.l alin.2 din OUG nr.28/1999 republicată.
Astfel la data și ora controlului în urma comparării datelor incluse în raportul intermediar(X) emis de casa de marcat fiscalizată de la adresa punctului de lucru și suma de bani identificată în casieria unității provenind din vânzarea de mărfuri către populație s-a constatat existența unui plus de casă de 272,15 lei care nu a putut fi justificată prin datele oferite de casele de marcat și de alte documente legale. S-a arătat în procesul verbal că fapta a fost săvârșită azi 12.12.2014 la punctul de lucru al P. T. SRL, constatată și anchetată astăzi, iar factura_/12.12.2014 achitată în numerar constituie Anexa 3 la prezentul.
Totodată s-a constatat prin procesul verbal faptul că aparatul de marcat electronic fiscal emite bonuri fiscale ce nu conțin denumirea exactă a produsului comercializat conform art.4 alin.l din OUG nr. 28 1991 rep. folosindu-se denumiri generice la „apă minerală, apă plată”, exemplificându-se cu bonul nr._/02.12.204.
Totodată s-a reținut prin procesul verbal că la data și ora controlului administratorul societății nu a putut prezenta rapoartele de gestiune, rapoarte de producție, fișe de magazie, note de intrare recepție.
Faptele menționate anterior au fost încadrate astfel: o faptă prevăzută de art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 și sancționată conform art. 11 alin. 1 lit.b din OUG nr. 28/1999, a doua faptă prevăzută de art. 10 lit. c din OUG nr. 28/1999 și sancționată conform art. 11 alin. 1 lit.a din OUG nr. 28/1999, iar a treia faptă prevăzută de art. 41 pct. lit. c din Legea nr. 82/1991 și sancționată conform art. 42 alin. 1 din Legea nr. 82/1991.
Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității întocmirii și observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, s-a constat că procesul-verbal . nr._ din 12.12.2014 încheiat de intimată cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, prima instanță a avut în vedere probele administrate în cauză.
Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999 constituie contravenție neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative.
Potrivit art. 10 lit. c din OUG nr. 28/1999 constituie contravenție emiterea bonului fiscal conținând date eronate sau fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1).
Potrivit art. 41 pct. lit. c din Legea nr. 82/1991, constituie contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la:întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse.
Din nota explicativă nr. S191.2/14.12.2014 dar și din motivarea plângerii contravenționale rezultă faptul că la momentul efectuării controlului suma de 272,15 lei găsită în plus nu a fost acoperită de bonuri fiscale justificative, contrar prevederilor legale incidente în materie, fiind fără relevanță explicațiile acordate de către administratorul societății privind proveniența sumei de bani, în condițiile în care aceste explicații nu sunt susținute de o practică în conformitate cu prevederile legale.
Totodată, prin raportare la prevederile art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999, dar și ținând cont de recunoașterea realizată de către administratorul societății în fața instanței de judecată, rezultă că pe bonurile fiscale emise apare produsul „apă minerală”, chiar dacă este vorba de apă plată, această practică nefiind conformă cu articolul menționat anterior.
În ceea ce privește cea de-a treia faptă din procesul verbal, s-a reținut că, petenta avea obligația, potrivit Legii nr. 82/1991, de a prezenta, la solicitarea organelor de control, a documentelor prevăzute la art. 6 din Legea nr. 82/1991. Întrucât aceste documente nu au fost prezentate organelor de control, în mod corect agenții constatatori au reținut săvârșirea faptei prevăzute de art. 41 pct. lit. c din Legea nr. 82/1991, fiind fără relevanță explicațiile date cu privire la imposibilitatea prezentării organelor de control a raportului de gestiune, imposibilitatea invocată nefiind de natură a înlătura răspunderea contravențională a petentei.
Pentru aceste motive, s-a reținut că prezumția relativă de adevăr a actului sancționator nu a fost răsturnată de către petentă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, prima instanță reținând dispozițiile art.21 alin.3 din OG nr. 2/2001 a arătat că amenda contravențională în cuantum de_ lei aplicată pentru săvârșirea faptelor reținute prin procesul verbal, nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având în vedere suma redusă pentru care s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale, dar și gradul de pericol social redus al celorlalte fapte, precum și faptul că petenta se află la prima abatere de acest gen, la dosarul cauzei nefiind depuse dovezi privind istoricul contravențional al acesteia.
Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării activității, s-a constat că aceasta este excesivă în raport de faptele săvârșite, de condițiile concrete în care acestea s-au produs, de rezultatul constatat, de urmarea produsă ori de scopul urmărit.
Totodată, prima instanță a constat că această sancțiune complementară nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, proporționalitatea dintre faptă și consecințele comiterii acesteia fiind una din cerințele impuse prin jurisprudența CEDO în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu ar trebui să reprezinte un scop în sine ci, un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate încât să contribuie la prevenirea săvârșirii unor fapte ilicite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Astfel, arată apelanta că, instanța de fond nu a motivat hotărârea conform dispozițiilor art.425 alin.(1) lit.b) Cod proc.civ., nu a arătat, în concret, motivele pe care își întemeiază soluția și nu a precizat motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de intimată prin întâmpinare, limitându-se la a reține câteva considerente de ordin teoretic.
Totodată arată că, hotărârea este, în parte, nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a constatat că petentă se face vinovata de săvârșirea celor trei contravenții reținute în sarcina sa, dar nu a avut în vedere că toate faptele reținute în sarcina societății prezintă un grad de pericol social ridicat.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.10 lit.b) din O.U.G. nr.28/1999, republicată, fapta comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, legiuitorul prin sancțiunile stabilite, urmărind neîndoielnic eradicarea sau cel puțin limitarea sustragerii de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului consolidat al statului, în domeniul legiferat.
Gradul ridicat de pericol social rezultă chiar din limitele mari ale minimului amenzii prevăzut de lege și din faptul că pentru aceste contravenții legiuitorul nu a permis plata la jumătate din minim.
Fapta constatată la pct.1 din procesul-verbal atacat prezintă un pericol social ridicat dat de următoarele considerente: pentru a exprima cât mai bine pericolul social al faptei, legiuitorul a prevăzut pentru fapta săvârșită, în art.11 alin.(3) din O.U.G. nr.28/1999 republicată, aplicarea sancțiunii complementare a confiscării sumelor pentru care nu au fost emise bonuri fiscale, iar în art.14 alin.(2) din același act normativ a prevăzut aplicarea sancțiunii complementare a suspendării activității petentei pe o perioadă de 3 luni; fapta descrisă generează fenomenul de evaziune fiscală, existând posibilitatea ca petenta să nu înregistreze în totalitate veniturile încasate în evidența contabilă a societății; prin neînregistrarea acestor venituri, nu se evidențiază, calculează și virează la bugetul statului nici obligațiile fiscale (impozite si taxe) datorate; ca urmare a neemiterii bonurilor fiscale, nu există certitudinea ca prețurile practicate pentru serviciile prestate sunt aceleași cu cele evidențiate de petentă în evidența contabilă.
Apelanta precizează că în ceea ce privește aprecierea instanței de fond în sensul sumei reduse pentru care s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale, pe de o parte suma de 272,15 lei nu este o suma mică, iar pe de altă parte, faptele de genul celei reținute în sarcina petente, au caracter repetitiv, existând riscul ca numai o parte din acestea să fie descoperite.
Curtea Constituțională a reținut că măsurile sancționatorii dispuse prin O.U.G. nr.28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legislației fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept, aceasta îndreptățind adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
Agentul constatator a ținut seama de prevederile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, iar fapta a fost corect individualizată, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător, astfel că sancțiunea aplicată petentei, respectiv amenda în suma de 8000 lei-cuantumul minim prevăzut de lege- este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În ceea ce privește celelalte fapte reținute la pc.2 și 3 din procesul-verbal de contravenție, învederează apelanta că în mod eronat instanța de fond a apreciat ca acestea ar avea un grad de pericol social redus.
Normele imperative încălcate au fost edictate de către legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, iar nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți să suporte sancțiunile care li se aplică.
Coroborând faptele reținute în procesul-verbal de contravenție contestat, respectiv livrarea unor produse fără emiterea bonurilor fiscale, emiterea bonurilor fără ca acestea să conțină toate elementele prevăzute de lege, precum și lipsa documentelor de evidență financiar contabilă, raportul de gestiune, fișe de magazie, bonuri de consum, rapoarte de producție, note de intrare recepție și constatare diferențe, rezultă un grad de pericol social sporit, în condițiile în societatea contravenienta nu emite bonuri fiscale pentru toate produsele, emite bonuri fără ca acestea să conțină toate elementele, fapte care în lipsa raportului de gestiune, împiedică organele fiscale să constate prejudiciul real produs bugetului de stat.
Așadar, împrejurarea reținută de instanța de fond în ceea ce privește lipsa istoricului contravențional nu numai că nu este, potrivit legii, de natura să atragă înlocuirea sancțiunii principale a amenzii cu cea a avertismentului, dar este și vădit neîntemeiată în condițiile în care numai prin procesul-verbal atacat în cauză au fost reținute nu mai puțin de trei contravenții.
Prin urmare, sancțiunile aplicate de către agenții constatatori au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptelor, care rezultă nu numai din modul în care a fost săvârșită fapta, ci și din modul în care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.
De asemene, arată apelanta că, în mod vădit nelegal instanța de fond a dispus înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioada de trei luni
Articolul 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 reglementează obligativitatea aplicării sancțiunilor complementare, indiferent de sancțiunea principală aplicată și indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumând un pericol social suficient de mare care să atragă sancțiunea complementară respectivă.
Sancțiunile complementare nu pot fi anulate, întrucât acestea au fost stabilite de legiuitor cumulativ cu amenda.
În decizia nr. 1096/2009 Curtea Constituțională a reținut că suspendarea pe o perioada de 3 luni a activității unității care nu respecta obligațiile prevăzute în textul de lege criticat nu este o măsura de natură a restrânge libertatea comerțului sau de a afecta obligațiile statului de a asigura protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, protejarea intereselor naționale in activitatea economica, financiara si valutara sau crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, ci, dimpotrivă, reprezintă tocmai o măsura prin care statul dă expresie tuturor acestor obligații constituționale.
Sancțiunea complementara a suspendării activității unității, urmărește de asemenea protejarea ordinii de drept și a interesului social, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 308/2013.
În concluzie, apelanta solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale, în totalitate, și menținerii procesului-verbal de constatare și sancționare.
În termen procedural intimata S.C. P. T. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate prin prisma motivelor invocate, Tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică potrivit următoarelor considerente.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 12 decembrie 2014 încheiat de ANAF-Direcția Generală Antifraudă Fiscală 2, petenta S.C. P. T. S.R.L. a fost sancționată deoarece cu ocazia unui control efectuat la data de 12 decembrie 2014 la sediul punctului de lucru Doi Iepurași, s-a constatat că nu au fost emise bonuri fiscale pentru toate mărfurile vândute în mod direct către populație de la data deschiderii -08.30 până la ora controlului, nerespectându-se astfel prevederile art. 1 alin.2 din OUG nr.28/1999 republicat.
La data și ora controlului în urma comparării datelor incluse în raportul de intermediar (X) emis de casa de marcat fiscalizată de la adresa punctului de lucru și suma de bani identificată în casieria unității provenind din vânzarea de mărfuri către populație, s-a constatat existența unui plus de casă de 272,15 lei care nu a putut fi justificată prin datele oferite de casele de marcat și de alte documente legale.
S-a reținut în procesul verbal că fapta a fost săvârșită la data de 12 decembrie 2014 la punctul de lucru al petentei, constatată și anchetată astăzi, iar factura nr._ din 12 decembrie 2014 achitată în numerar constituie anexa 3 la prezentul proces verbal.
S-a mai constatat prin același proces verbal faptul că aparatul de marcat electronic fiscal emite bonuri fiscale ce nu conțin denumirea exactă a produsului comercializat conform art. 4 alin.1 din OUG nr. 28/1999 republicată, folosindu-se denumiri generice la „apă minerală, apă plată” exemplificându-se cu bonul nr._ din 2 decembrie 2014.
De asemenea s-a constatat prin procesul verbal că la data și ora controlului administratorul societății nu a putut prezenta rapoartele de gestiune, rapoarte de producție, fișe de magazie și note intrare recepție.
Aceste fapte au fost încadrate astfel: o faptă prevăzută de art. 10 lit.b din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată conform art. 11 alin.1 lit.b din aceleași act normativ, a doua faptă prevăzută de art. 10 lit.c din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată conform art. 11 alin.1 lit.a din același act normativ iar cea de a treia faptă prevăzută de art. 41 lit.c din Legea nr. 82/1991 și sancționată conform art. 42 alin.1 din același normativ.
Criticile aduse sentinței se referă în esență la faptul că instanța de fond nu trebuia să înlocuiască sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 16.000 lei cu sancțiunea avertismentului și de înlăturare a sancțiunii complementare a suspendării activității punctului de lucru pentru o perioadă de 3 luni.
Sancțiunea avertismentului este prevăzută de O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor care la art. 7 alin.3 prevede că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Și în opinia instanței de apel petenta a săvârșit faptele reținute în procesul verbal de contravenție dar în ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale tribunalul va avea în vedere prevederile art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001 potrivit cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Aceasta deoarece, petenta intimată este la prima abatere de acest gen.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării activității petentei pe o perioadă de 3 luni, aplicată în temeiul art. 14 alin.2 din OUG nr.28/1999, tribunalul o va analiza prin prisma necesității de respectare unei proporționalități între fapta săvârșită și modul de sancționare a acestei fapte, ținând cont în același timp și de scopul urmărit de organele de control prin activitățile desfășurate pentru prevenirea și combaterea încălcărilor legislației în domeniul fiscal.
Măsura de suspendare a activității punctului de lucru este o sancțiune complementară a cărei aplicare trebuie să fie însă în concordanță cu nomele generale în materie contravențională reglementate de O.G. nr.2/2001. Astfel, potrivit art. 5 alin.6 din acest act normativ, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei, iar în analizarea plângerii formulare instanța este ținută și de aceste dispozițiile legale care trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, redat mai sus, privind regulile generale de individualizare a răspunderii contravenționale. Din aceste considerente nu se pot interpreta în mod restrictiv prevederile art. 14 alin.2 din O.U.G. nr. 28/1999 în sensul că sancțiunea complementară a suspendării activității ar fi una obligatorie.
În prezenta cauză, este evident că scopul urmărit de autoritățile statului constă în responsabilizarea agentului economic în vederea respectării legislației fiscale, prin aplicarea unor sancțiuni cu efect descurajator, dar aceste acțiuni ale organelor de control nu trebuie să provoace urmări economice mult mai grave, față de natura activității desfășurate de petentă. Mai mult, scopul primordial al autorităților în acest domeniu îl reprezintă, pe lângă prevenirea și combaterea faptelor de evaziune fiscală, colectarea sumelor datorate de agenții economici bugetului de stat din taxe și impozite.
Și instanța de apel reține că faptele pentru care a fost sancționată petenta au o rezonanță economică redusă, fiind vorba de omisiunea de a emite bonuri fiscale pentru suma de 272,15 lei, sumă pentru care obligațiile corespunzătoare de plată la bugetul de stat sunt într-un cuantum relativ mic.
În acest context, și tribunalul apreciază că suspendarea activității unității pe o perioadă de 3 luni este o sancțiune disproporționată față de împrejurările concrete ale faptelor săvârșite de petentă cu consecințe destul de grave pentru viitor. Este evident că societatea va înregistra o pierdere economică pe durata perioadei de suspendare cu consecințe care se pot prelungi în timp sau chiar s-ar putea ajunge la o stare de insolvență a unității. Desigur, măsura are efect și în plan social prin faptul că angajații petentei nu vor mai avea un loc de muncă în această perioadă și vor întâmpina dificultăți financiare, dar și consecințe în planul obligațiilor de plată la bugetul de stat, în sensul că timp de 3 luni nu se vor mai plăti taxe și impozite atât de către unitate, dar și de către salariați.
Scopul principal al statului în această perioadă în domeniul economic este și de protejare a agenților economici, context în care este cu atât mai puțin oportună aplicarea unor sancțiuni excesive, care pot afecta iremediabil activitatea acestora.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelanta-intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în mun. București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.263 din 26 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect ”plângere contravențională”, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. P. T. S.R.L. prin reprezentant P. I., cu sediul în loc. M., ., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 11 Noiembrie 2015.
Președinte, S. R. | Judecător, R. A. V. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ.jud.A.C.
Red./dec.civ.jud.R..S../09.12.2015
Tehnored.gref.DB/gref. GE/09.12.2015/ 4ex.
..apelantă/1 ex. intimată.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1006/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1016/2015. Tribunalul... → |
|---|
